cariera

Joi, Februarie 15, 2018
Un articol de Randall S. Hansen, Ph.D.   Unii experti in cariera spun ca in ziua in care incepi noul tau job ar trebui sa incepi planificarea urmatorului tau job. Si stii ceva? Asa ar trebui! Doar asigura-te ca te concentrezi suficient pe jobul pentru care ai fost angajat si reusesti sa excelezi inainte sa cauti urmatorul post. Promovarile nu sunt gratis. Azi angajatii trebuie sa-si creeze si sa-si controleze singuri carierele - prin una sau mai multe organizatii. Cum va dezvoltati un plan pentru a fi promovat? Incorporati aceste strategii:   1. Dezvoltati relatii de mentor-ship Un studiu recent a descoperit ca in 4 din 5 promovari, persoanele care au avut o relatie cu cineva ca mentor  dintr-o pozitie mai inalta din companie, ceea ce i-a ajutat sa raspandeasca cuvintele bune despre ei. Unele companii au programe de mentoriere formale (back-up), dar si daca nu aveti asa ceva, tot exista metode de a va construi relatii cu persoane aflate in pozitii mai inalte din companie. Mentorii pot fi deasemenea si surse excelente de informatii si ghizi de cariera.  2. Cuantificati rezultatele In timp ce promovarile nu sunt neaparat bazate pe performanta din trecut, puteti cu siguranta sa va propuneti pentru o avansare aratand o informatie detaliata a succeselor din trecut. Cei care au rezultate trec in fata. Tineti o evidenta a tot ceea ce faceti si care valorifica compania, o pune intr-o lumina favorabila, care aste creativ sau inovativ si care le arata loialitatea si dedicatia pentru organizatie. 3. Practicati auto-promovarea Desi am fost invatati de catre familie ca modestia este o virtute, totusi in cazul cand doriti un job, trebuie sa fiti o cantitate cunoscuta. Daca ati avut realizari majore sau ati creat programe de succes, asigurati-va ca oamenii stiu de ele - in special cei care fac promovarile. Vindeti-va si faceti cunoscut faptul ca sunteti in cautare de o avansare. 4. Stabiliti oconexiune cu seful dvs Ar trebui sa va ganditi la sefii dvs ca fiind acei paznici de granita dintre doua tari. Pot fie sa va deschida portile si sa va ghideze tot inainte spre urmatoarea pozitie in companie fie pot sa tina poarta inchisa si sa va blocheze orice miscare in firma. Folositi toate ocaziile ca sa va transformati seful in sustinatorul cheie al avansarii dvs. Folositi mediul profesional ca sa cautati consiliere si preocupati-va pentru a va arata interesul de a ramane in firma. Unii experti sugereaza sa construiti un raport cu seful afland mai multe despre interesele lui din afara si despre hobby-urile lui si apoi sa vorbiti despre ele la diverse intalniri, petreceri sau activitati. 5. Adaugati cunostinte si abilitati noi. Evident ca una din cele mai eficiente metode de a reusi sa fiti promovati este sa va extindeti cunostiintele si abilitatile in domeniile critice organizatiei. Odata cu schimbarile rapide in tehnologie trebuie sa tineti pasul cu diverse abilitati pentru a fi pe piata si pentru a va putea face munca. 6. Construiti-va propria retea Cu cat va cunoaste mai multa lume, cu abilitati si puncte forte, cu valoarea pe care o aduceti organizatiei, cu ambitiile pe care le aveti, cu atat mai probabil va aparea numele dvs cand se ivesc oportunitati. 7. Cereti mai multe responsabilitati Oferiti-va voluntari sa ajutati alte departamante sau echipe sau cereti pur si simplu mai multe responsabilitati. Astfel va veti creste valoarea in cadrul firmei aratandu-va interesul si dorinta de a ajuta departamentul si compania sa evolueze. 8. Purtati-va profesional in toate imprejurarile Castigati-va reputatia de a fi mereu de incredere, la dispozitie, profesional si cooperant. Imbracati-va profesional  si curat; puneti intrebari cand nu sunteti siguri cum sa faceti anumite lucruri; indrazniti sa fiti diferit si iesiti in evidenta din multime; mentineti o atitudine pozitiva asupra lucrurilor, chiar si in situatii dificile. Nu va plangeti, nu blamati pe altii cand lucrurile nu merg asa cum vreti. Faceti-va un nume cu ajutorul conferintelor, articolelor si prezentarilor. Si mai ales, fiti un problem-solver. Nu mergeti la seful dvs cu probleme ci incercati sa gasiti macar o solutie inainte de a-l aborda. Rezolvatorii de probleme sunt avansati. Cei care se plang si se asteapta ca sefii sa le rezolve toate problemele NU sunt avansati.
Prima impresie si branding personal
Vineri, Octombrie 17, 2014
Cum sa faci o prima impresie buna? Suntem inconjurati de oameni si avem nevoie de relatii ca sa fim impliniti, iar o prima impresie buna creaza dorinta de apropiere si o punte de legatura intre oameni. Atunci cand cunosti pe cineva nou, indiferent ca e o persoana noua in cercul tau de prieteni, un client, furnizor sau partener nou, ai doar 7 secunde la dispozitie ca el sa decida daca esti de incredere si credibil sau nu. Daca te descurci bine in aceste secunde, totul vine de la sine ulterior pentru ca fondul de incredere este deja creat. Primul pas este acela de a studia imaginea ta si ceea ce transmiti prin modul in care te prezinti- imbracamintea, postura, gesturile, tonul vocal, zambetul sunt niste elemente care spun multe lucruri despre tine. Poate fi "creativ" sa te prezinti la o intalnire de afaceri in blugi rupti si tenisi, insa e putin probabil ca multa lume sa doreasca sa colaboreze cu tine pentru administrarea unei companii de exemplu. Iata cateva sugestii pentru a imbunatati limbajul tau nonverbal si sa creezi o prima impresie buna: 1. Ajusteaza-ti atitudinea Oamenii iti cunosc atitudinea imediat, fie ca esti speriat, defensiv sau increzator, ceilalti isi dau seama de starea ta in ...7 secunde. asadar, inaintea unei intalniri/sedinte/prezentari unde ai nevoie sa faci impresie buna, ai grija sa te pui intai intr-o stare buna pe care sa o poti transmite nonverbal mai departe. 2. Indreapta-ti postura Statusul si puterea sunt nonverbal exprimate de inaltime si spatiu. Indiferent de inaltimea pe care o ai, daca stai drept, cu umerii relaxati si cu capul drept, sunt semnale ale increderii si competentei. 3. Zambeste Zambetul este o invitatie si un semn de " incantat sa te cunosc", " bine ai venit" care transmite mesaje de prietenie si apropiere. 4. Priveste-ti in ochi interlocutorul Daca te uiti la cineva in ochi se transmite deschidere si arata interesul pentru persoana din fata ta. 5. Ridica-ti sprancenele deschiderea ochilor ( a face ochii mari) si ridicarea sprancenelor este un semnal universal al recunoasterii si dorintei de a asculta/comunica. 6. Da mana Acesta este modul cel mai simplu de a stabili un raport cu cineva si cel mai eficient probabil. cercetarile arata ca este nevoie de 3 ore de interactiune continua pentru a dezvolta acelasi nivel de apropiere care se obtinere printr-o strangere de mana. 7. Apropie-te incet A te apropia de persoana din fata ta arata ca esti angajat/a in discutie si ca esti interesat/a de ceea ce se comunica. Este necesar ca in acest timp sa arati celuilalt respectul cuvenit si sa pastrezi distanta sociala dintre 2 persoane, adica aproximativ o lungime de brat. 8. Poarta culoarea albastra deoarece inspira incredere, loialitate si este o culoare nonagresiva ce invita interlocutorul la comunicare. Sursa de inspiratie: www.forbes.com
Despre lucrurile care nu pot fi cumparate
Marti, Septembrie 30, 2014
Multi oameni cred ca banii pot cumpara bucati de fericire sau fericirea toata si isi dedica o mare parte din viata pentru a face cat mai multi bani.Isi proiecteaza astfel starea de bine si implinirea intr-un viitor in care vor fi bifat cateva obiective importante, multe dintre ele de natura materiala, gen casa, masina, asigurari, statut social, etc. O parte dintre acesti " visatori" reusesc sa isi implineasca obiectivele, pe cand altii nu. Dan este un barbat care si-a implinit visul, iar povestea sa este una plina de invataminte Dan a crescut la tara si era al cincelea copil al unei familii numeroase formata din 11 membri: parintii si 9 copii. Situatia lor era una precara fiind multe guri de hranit la o singura masa. Spre deosebire de fratii sai, el era dornic de mai mult, era ambitios si capabil sa isi urmareasca un obiectiv pe termen lung, urmarind fiecare pas si sacrificand alte aspecte pentru a merge pe drumul ales. L-am cunoscut pe Dan la varsta de 45 de ani si l-as recomanda ca un domn prestant, glumet si inteligent. Abilitatea sa deosebita este cea de vanzator care stie cum sa se adreseze fiecarui interlocutor astfel incat sa poata stabili o legatura cu oricine. Aparent, el este un om de succes: este recunoscut ca un om de afaceri prosper, are o familie frumoasa, o casa minunata si conduce o masina de lux, este un om care stie sa se faca simpatic. Cu toate acestea, nu este un om fericit si acest lucru se vede in ochii sai care palesc. Dan a pierdut visul.... In perioada in care era tanar absolvent de facultate, a emigrat si a lucrat ca ajutor de bucatar in strainatate. In timp ce lucra zi si noapte si spala mii de farfurii si pahare, ii privea pe clientii restaurantului cu care visatorul din el se identifica. Isi dorea sa fie ca acei oameni pe care ii privea: frumos imbracati, insotiti de doamne frumoase, oameni care mananca bucate alese si conduc masini scumpe. Pentru el fericirea avea chipul oamenilor pe care ii privea. Cu timpul, a aparut succesul sau, prosperitatea si traia visul. Ambitiile personale s-au implinit si au aparut altele, mereu mai mari si mai dificile, insa le implineste cu masura. Din cand in cand, ii place sa mearga la restaurantul la care a lucrat si este unul dintre clientii fideli ai localului. In prezent, a devenit intruparea a ceea ce admira si dorea altadata. Acum, cauta trecutul pentru a merge mai departe cu viata lui. De fapt cauta visul care l-a hranit o viata intreaga... Pornind de la povestea lui Dan, merita punctuate anumite aspecte despre constientizarea a ceea ce este cu adevarat important in viata si cat suntem de bogati/saraci de fapt. Nu stii cat de important este un vis, un ideal, pana cand nu il pierzi. Este un motor care te tine in viata si iti da puterea de a merge mai departe si de a imbratisa viitorul. Visurile insa nu sunt de vanzare si nu se pot cumpara. Ele sunt un amestec de talent, pasiune si proiectie cu care ne identificam sau nu. Visurile nu sunt nici de imprumutat, chiar daca uneori avem impresia aceasta. Creatorul unui vis este unul singur si doar el poate sa il implineasca. Visurile care trec de propria persoana, de propriile ambitii si include comunitatea si ajutorarea celorlalti sunt acele visuri care fac diferenta si care te ajuta sa fii si te mentin fericit. In lista lucrurilor care nu se pot cumpara as vrea sa adaug iubirea. Dincolo de ceea ce inseamna echitatea in relatiile interumane, dragsotea ramane acel sentiment greu de explicat pe care il nutrim pentru cineva fara a putea sa spunem de ce. Tine de ceea ce simtim si de niste resorturi inconstiente care fac sa iubim sau nu pe cineva. Cumpararea iubirii este un act inutil care se va intoarce impotriva celor care intra in acest joc si il vor pierde cu miza propriei nefericiri. Sanatatea nu se poate cumpara, chiar daca o situatie financiara buna te poate ajuta sa iti intretii conditia fizica mult mai bine prin accesul la mancare mai sanatoasa sau servicii medicale mai bune. In fata Vietii insa toti suntem egali si uneori, cu toti banii din lume, nu se poate face nimic... Dan este inca un barbat tanar si puternic, insa unoeri se simte obosit si se intreaba pentru ce sau pentru cine " alearga" atat de mult? Prietenii pe care ii cumperi cu excursii, cadouri sau note de plata sunt primii care dispar in momentul in care ai nevoie de ajutor sau daca se intampla sa nu mai fii sponsorul lor. Prietenia adevarata nu este de vanzare si o gasesti doar in acei oameni care privesc omul, cine este el si il plac asa cum este el, dincolo de portofel sau modul in care se imbraca. Dan, a pierdut multe relatii de prietenie vechi, pentru ca nu le mai acorda atentie acestora si se concentreaza mai mult pe relatii de afaceri. Rareori are timp pentru a face lucruri doar pentru el sau sa petreaca timp doar cu familia. Un alt lucru care nu se poate cumpara este modul in care tu relationezi cu tine. Multi oameni foarte bogati in interiorul lor sunt frustrati, se simt neimpacati cu ei insisi si uneori chiar se urasc. Cumpara orice fel de companie pentru le este teribila singuratatea si propriile voci interioare care ii cearta sau ii desconsidera. Linistea si pacea vin dintr-o traire curata, in acord cu propria persoana si cei din jur. Linistea o gasesti in spatiul dintre ganduri, dintre cuvinte si bataile inimii. Lui Dan insa ii suna aproape mereu telefonul, asadar inca nu cunoaste linistea. Poate ca este seducator sa iti imaginezi o zi de vacanta in care te trezesti intr-un pat mare, la un hotel de lux, apoi mergi la cumparaturi si te distrezi cheltuind 5000 de lei pe nimicuri, gonind cu o masina cu prea multi cai putere doar ca sa iesi in evidenta. Dar daca esti sufleteste singur, stii ca nimeni nu te iubeste pentru ceea ce esti, ci doar pentru imaginea ta si nu poti sa impartasesti micile bucurii cu nimeni, la ce rost toate? Cat de " scumpe" sunt de fapt toate aceste lucruri? Iar celelalte, care nu pot fi cumparate?...Care e de fapt valoarea lor? In final, oare Dan este cu adevarat bogat?
Oamenii puternici se simt mai inalti decat sunt in realitate
Joi, Iunie 19, 2014
Limbajul dezvaluie tot soiul de adevaruri despre psihologia noastra, despre ceea ce credem inconstient despre noi sau cei din jur. De exemplu: "El este marele sef al acestui proiect"; "El se uita de sus la ea", "A pus-o pe un piedestal". Nu este foarte greu sa vezi asocierea dintre marime si putere incastrata in modul nostru de a vorbi despre relatiile dintre oameni. De altfel, multe cercetari ne-a lungul timplui au demonstrat ca personele mai inalte se bucura de mai mult putere ( larii mai mari, abilitati sociale si cognitive mai mari) - Dr. Case and Dr. Paxson, Nicola Persico si Andrew Postlewaite de la Universitatea din Pennsylvania si Dan Silverman de la University din Michigan - toti au studiat aceasta ipoteza si au concluzionat ca da, inaltimea conteaza. La un nivel primar, am putea face corelatia dintre modul cum priveam lucrurile cand eram copii : parintii nostri, profesorii si toate exemplele de autoritate din copilaria noastra sunt mai inalti decat noi. De altfel, barbatii sunt mai inalti decat femeile si s-au bucurat de mai multa putere de-a lungul istoriei. Dar aceasta conexiune merge in ambele sensuri? Puterea ne poate face sa ne simtim mai inalti? Asta au verificat Michelle Duguid, de la Universitatea Washington din St. Louis si Jack Goncalo de la Universitatea Cornell din New York. Prima data au cerut participantilor sa-si aduca aminte de un episod din viata lor in care au avut putere asupra cuiva si sa-l descrie. Unui alt grup li s-a cerut sa isi aduca aminte de un episod in care se aflau intr-o relatie de subordonare. La final, au fost rugati sa estimeze cati centimetri se afla intre ei si un stalp ce atarna de tavan in sala de experiment si care se afla la aproximativ 20 de cm deasupra lor. Cei care si-au amintit momentul cand au fost puternici, s-au simtit mai aproape de stalp decat cei care au retrait momentul de subordonare, pentru ei stalpul fiind mult mai departe. In a doua etapa participantii au fost impartiti in perechi. Li s-a cerut fiecaruia sa completeze un formular legat de inaltimea lor. In fiecare echipa a fost desemnat rolul de sef, iar celeilalte persoane rolul de angajat. Ei au fost informati ca decizia a fost facuta pe baza unui test de aptitudini de conducere. De fapt rolul de sef si angajat au fost desemnate la intamplare. "Sefului" i-a fost spus ca va avea putere completa de-a lungul sarcinii date, iar angajatul va trebui sa accepte acest fapt. In fiecare pereche, unul s-a simti mult mai puternic. Nu dupa mult timp, participantilor li s-a dat sa completeze un chestionar legat de sarcinile ce trebuiau realizate in echipele formate. Ascunsa in acest chestionar a fost si o intrebare despre inaltimea lor. Acum experimentul avea doua marimi de inaltime: cea de dinaintea manipularii puterii si cea de dupa aceasta. Dupa aceasta sarcina data, experimentul a fost oprit, inaintea asumarii rolurilor. Cu 1 inch - aprox 2,5 cm mai inalti Rezultatul a aratat ca inainte de manipulare, ambele grupuri aveau o medie de 66 inch -1.68 cm inaltime. Dar dupa manilpulare, cei ce au fost in rolul cu putere inferioara, au calculat ca au o inaltime, in medie, de 65.80 inch-1.67 cm, iar cei care au fost in rolul cu putere superioara, au crescut aparent pana la 67.01 inch - 1.70,5 cm. Cateva alte studii facute de aceeasi cercetatori, au aratat, de asemenea, aceasta conexiune dintre putere si inaltime. Cand oamenii s-au simti mai puternici, s-au simtit si mai inalti. Asta dovedeste conexiunea dintre minte si trup care merge in ambele sensuri atunci cand vine vorba de putere. Sunt investite cu mai multa putere persoanele mai inalte (putere-inaltime) si simtindu-ne mai puternici ne schimbam perceptia asupra propriilor trupuri. Sentimentul ca avem putere, si confirmarea putereii influenteaza si alte aspecte ale vietii si psihicul nostru. Dar despre asta, intr-o viitoare postare. http://www.spring.org.uk/2012/01/powerful-people-feel-taller-than-they-really-are.php
Pilda care ne alunga avaratia
Duminica, Decembrie 08, 2013
Intr-una din zilele acestea, vorbeam cu prietena mea, Maria, care ma intreba ce mai fac. Pedalam bicicleta mea de toate zilele si i-am raspuns ca sunt Zen, ca mi-e greu sa reincep seria cursurilor de pe anul 2013. M-a intrebat ce fac mai precis. I-am trasat in linii mari programul meu zilnic: ma trezesc, fac sport, petrec timp ce calitate cu cei dragi mie, intr-un cuvant sunt Zen, i-am raspuns. Apoi a venit acel "dar" care era Ego-ul meu invelit in dorinta de a fi model pentru copiii mei- modelul omului de succes, recunoscuta si validata de ceilalti ca bun psiholog, trainer, scriitor si alte cele. Intrebarea ei a fost a pus accentul pe esentialul care il pierdusem din vedere: " Ce poate fi mai frumos pentru copiii tai decat sa aiba o mama Zen si pentru tine sa fii Zen? Nu asta cautam toti? Haide sa ne pastram in zona lucrurilor care conteaza cu adevarat". Multumesc Maria ca m-ai adus " on the right track"! Aceasta discutie mi-a adus aminte de o pilda foarte frumoasa: Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca. - Foarte putin, a raspuns mexicanul. - De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? a intrebat atunci americanul. - Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul. - Si ce faci in restul timpului? a vrut sa stie omul de afaceri. - Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul. - Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare. - Si cat va dura sa fac toate astea, senor? intreaba pescarul. - Vreo 15-20 ani, raspunde americanul. - Si apoi? - Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat? ai lua cateva milioane. - Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ? - Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara. - Pai asta fac si acuma! Se intampla uneori ca in goana dupa lucruri guvernata de un Ego vesnic nemultumit, sa uitam de nevoile sufletului nostru. Nevoile care ne imping catre haine cu o eticheta prestigioasa, masina de lux sau cel mai tare telefon mobil ce trebuie achizitionate cu orice pret depasesc nevoile psihologice de baza. Acestea provin mai degraba din frustrari si sentimentul de inferioritate pe care cautam sa il acoperim cu cele mai scumpe avutii. In realitate, avem nevoie de atat de putin ca sa fim fericiti! Gandeste-te ca atunci cand esti racit, nu te mai incanta lucrurile materiale din jur, ci apreciezi bunavointa celui care iti face un ceai sau un telefon al unui prieten care se ingrijeste de modul in care te simti. " Atunci cand ti-e sete, fericirea e un pahar cu apa", insa atunci cand esti satul, mediul este securizant, solicitarile din jur sunt doar de natura sociala si intelectuala si inventam nevoi noi pe care le putem numi "fitologice": o noua tableta, ultimul Iphone, noua colectie de la Moschino sau Zara sau ultimul model de BMW. Atata timp cat nu dezvolti atasamente exagerate, e ok sa iti oferi placeri care iti cresc starea de bine, chiar daca stii ca e una trecatoare. Cireasa de pe tort o pata de culoare care ne atrage pe toti si declanseaza adesea pofta de a manca. Insa baza e blatul care necesita timp de coacere si mult mai multe ingrediente decat glazura care imbraca tortul. Suntem mai mult decat apararenta trecatoare a unui corp de care sa ne ingrijim. Suntem suflete care ne hranim cu dragoste, acceptare, recunostinta, atentie, compasiune. Si stim cu totii ca tot ceea ce se poate cumpara cu bani e intr-un final ieftin. Lucrurile cu adevarat importante sunt nepretuite, caci hrana sufleteasca trece dincolo de material si nu o gasim de vanzare la supermarket. Cred ca echilibrul vine atunci cand gasesti modalitatea de a te hrani atat spiritual, cat si material: cand stii cum sa iti procuri hrana materiala si sa te ingrijesti si de hranirea sufletului tau prin meditatie si rugaciune, umor si intalniri cu cei cu adevarat dragi tie. In general, oamenii cand se intorc la esential, observa cat de mult timp au pierdut pentru achizionarea unor lucruri efemere. Au uitat sa sunt hraniti ei si familia cu cativa pestisori, caci se doreau stapanii intregului lac. De regula nu imi place sa dau sfaturi, prefer abordarea in care ii ajut pe cei din jur sa isi puna intrebarile potrivite si in felul acesta gasesc singuri raspunsurile. Am primit totusi feed-back-uri din partea cititorilor care mi-au cerut o schema, un tipar, care sa ii ajute in ghidarea comportamentelor de schimbare catre o stare de bine crescuta. Recomandarea mea este urmatoarea: Fa o lista cu toti "pestii" care stii ca te hranesc spiritual si pe care de obicei ii ignori in cautarea " pestelui cel mare" care crezi ca te va face fericit/a. Pestele cel mare poate imbraca diferite forme: o slujba mai buna, o relatie de cuplu mai buna, un cont mai mare in banca, mai mult timp liber, emigratul intr-o tara straina sau o noua viata. Pestisorii pot fi prietenii pe care nu i-ai mai sunat de mult timp, ascultare melodiei preferate, o mica escapada in oras, o dupa-amiaza petrecuta in preajma unor copiii, o intalnire in doi ca pe vremurile in care va indragosteati, un weekend la munte, o ora de sport sau de mediatie... Nu stii ce te face fericit/a sau vrei sa descoperi lucruri noi despre tine? Iata un exercitiu simplu- raspunde cu primele lucruri care iti vin in minte atunci cand completezi urmatoarea afirmatie de minim 10 ori: Atunci cand........................................ voi fi capabil/a sa fiu fericit/a. Acum, dupa ce ai aflat ce ai de facut, fixeaza in fiecare saptamana macar o activitate sau doua care stii ca te fac fericit/a. Ofera-mi si mie un feed-back si un comentariu despre descoperirile tale, despre ce ai inceput sa faci nou si cat de mult ti-a crescut nivelul de fericire. Povestea ta ii poate ajuta si motiva si pe altii sa faca pasii necesari pentru schimbare! Multumesc
Revelatiile mele despre granitele si limitele carierei
Duminica, Decembrie 08, 2013
Sunt anumite momente in viata in care ai niste revelatii de o putere transformatoare fantastica, asa numitul moment Harajuku. In acest articol iti povestesc cum am ajuns sa inteleg faptul ca eticheta de psiholog poate fi limitatoare, la fel cum de fapt orice eticheta pe care o lipesti unei identitati, stari, eveniment. Cartile de spiritualitate pe care le citesc imi vorbesc necontenit despre iubire, despre Unime si iubirea a tot si toate, a te simti una cu tot si a te regasi in toti ceilalti. Multa vorbarie frumoasa pe care nu mi-a fost dat sa o traiesc, desi imi doream fantastic acest lucru, pana intr-o zi... Eram in Amsterdam, oras pe care il iubesc. Dincolo de tentatiile halucinante si senzuale ale orasului, imi place ca lumea e relaxata si vesela. Imi plac fetele pe bicicleta si terasele langa apa, podurile si piatra cubica din centrul orasului, atmosfera de vacanta continua. Intr-una dintre dimineti, o urgenta m-a facut sa plec foarte devreme catre o farmacie. Era o minunata dimineata de mai in care soarele zambea cu incredere catre noi. Ziua se pregatea sa inceapa. Eu asteptam in fata farmaciei sa isi deschida portile. Nerabdarea ma facea sa privesc insistent catre actiunea din interiorul farmaciei cu ferestre largi. Am intrezarit oamenii care aranjau pe rafturi marfa noua care tocmai venise, unul dintre angajati o despacheta, altul ii platea furnizorului, altcineva aranja marfa, era o femeie care dadea cu mopul pe jos si o alta persoana care dadea indicatii vorbind la mobil. M-am uitat imprejur si am vazut la blocul de vis a vis, o doamna care arunca firimiturile de la micul dejun si niste pasari care se grabeau spre festin. Langa mine o domnisoara draguta stergea de roua mesele de pe terasa si era foarte absorbita de munca ei. Barbatul de langa ea avea niste cearcane adanci. Pe strada nu circuolau masini, doar o adolescenta blonda trecea pe bicicleta, atat de sexy in rochia ei alba. Pe trotuar un domn in costum gesticula vorbind pe un ton grav la telefon. Privind de jur imprejur, am simtit atata viata in acea dimineata! Pentru un moment mi-am pierdut indentitatea, nu mai eram eu. Uitasem numele meu, varsta mea, profesia mea si ce caut in acel loc. Eram insusi acel loc cu toata viata care o sustinea in acea dimineata, eram in tot si toate, eram fiecare om care compunea acel moment. Poate ca pare banal, insa aceasta experienta mi-a schimbat viata si perspectiva asupra carierei mele. Stiu ca pot fi orice si ca acest lucru e minunat, ca poti gasi satisfcatie si bucurie in orice ai face, atata timp cat o faci cu inima deschisa si mintea lipsita de prejudecati. Unele profesii sunt mai "profitabile" pentru Ego decat altele. Suna mai bine sa fii economist sau manager decat bona. Doar ca a fi bona poate fi mult mai distractiv si mai frumos decat sa stai toata ziua sa faci calcule, se poate lasa cu dureri de cap, mai ales daca nu iti place cu adevarat ceea ce faci. Eu mi-am dorit mereu sa ajut oamenii, sa ajut ca lumea in care traim sa fie mai buna si mai fericita. Acest lucru poate lua nenumarate forme. Cred ca la un anumit nivel toti contribuim la asta, indiferent de jobul pe care il avem. Cel mai trist e sa te negi pe tine, sa negi darurile care ti s-au harazit si sa le lasi nefructificate. Poate ca te intrebi daca ai si tu unul. In mod cert da, toti avem un dar special, doar al nostru, ceva ce facem cu draga inima si cu mare placere. Acolo e cheia care te ajuta sa iti gasesti locul si rolul in acesta lume. Traiesc niste momente magice acum. Traiesc implinirea visurilor mele cele mai indraznete. In urma cu 12 ani, in perioada adolescentei, imi pierdusem orice speranta sau capacitatea de a visa. Eram cufundata in cele mai mari abisuri ale depresiei cu care am convietuit cam toata perioada liceului. Orice parea greu, iar in mine se dadea o lupa continua intre deznadejde si urmatoarea gura de oxigen. M-au ajutat cartile si un vis mai mare decat mine, asumarea unui rol si al unei misiuni care sa dea sens acelei vieti pe care incepea sa se puna praful mult prea devreme. Acel vis era sa ii ajut pe oameni sa se vindece, sa rada si sa fie fericiti. Acel vis era posibil in primul rand incepand cu mine, ca exemplu. Acel vis este posibil acum cand am scris o carte despre depresia la romani, care sunt particularitatile bolii si cum o poti recunoaste. Acea carte e pentru oricine doreste sa ajute sau sa se ajute. Stiu ca suna ciudat, dar acea carte imi e dedicata mie, adolescentei care am fost candva. Au trecut 10 ani de la terminarea liceului. Ma vad in curtea scolii in urma cu mai mult de o decada, cu privirea pierduta si suspinand dupa inca o noapte nedormita. Ma duc la acea fata, o iau dupa gat si ii spun: " Draga mea, peste 10 ani, iti vei fi indeplinit toate visurile, chiar si pe acelea pe care iti e teama sa ti le imaginezi acum. Zambeste si mergi mai departe, viata se schimba!"