comunicare copil

Cum sa fii o Mama Zen
Luni, Ianuarie 15, 2018
Daca esti in acea etapa a vietii in care cuvintele "mama" si "zen" sunt antonime, dar speri la un moment in care nu se vor mai exclude reciproc, atunci ai nevoie de aceste 8 sfaturi care sa te ajute sa ai mai multa rabdare cu copilul si sa ajungi sa fii o mama relaxata, o mama "zen". Dar ce este o mama zen si ce te poate ajuta sa ai mai multa rabdare cu copilul? Mama zen este, in primul rand, o femeie impacata cu sine, are incredere in ea si stie sa se asculte. Da, intr-un prezent atat de agitat, in care trebuie sa ii ascultam pe altii la serviciu, sa ii auzim si pe cei ai casei, uitam sa auzim vocea noastra din interior, cea care, in perioadele mai linistite, ne ghida cu incredere pasii spre anumite decizii, planuri, idei, realizari. 1. O mama calma, un copil calm Pentru ca atunci cand copilul este calm si mama este calma. Si, cum copilul va urmareste fiecare pas, sunteti un exemplu pentru el. Daca tipati, atunci si copilul va tipa. Daca va agitati, copilul va prelua exemplul. Dar, daca sunteti calme, copilul va invata in timp cum sa gestioneze situatiile care il provoaca sa-si dea frau liber starilor de agitate si de nemultumire. Cum sa avem pretentia de la copil sa fie calm si linistit, daca noi nu putem face asta? Calmul este un instrument pe care ni-l putem cultiva zilnic. Sa "practici" calmul nu inseamna sa fii falsa, sa zambesti fortat sau sa mimezi impasibilitatea. Din contra, este o invitatie la o analiza a sinelui tau, a starii in care esti, la gasirea unei solutii concrete. 2. Jucati-va cu tonul si volumul vocii Chiar daca impulsul iti spune sa tipi si sa-i vorbesti pe un ton iritat, abtine-te! Schimba tonul radical, vorbeste calm si mai incet. Vorbindu-i mai incet, copilul va fi curios sa afle ce ii spui si va face liniste pentru a auzi. Iar daca tu tipi, copilul nu va face decat sa te imite. In loc sa-l privesti de sus, lasa-te pe genunchi, la nivelul sau. Si incurajeaza-l bland sa te priveasca in ochi. Pe acest ton calm, bland, ramanand ferma pe pozitii, repeta-i inca o data. Dar ai grija cum formulezi mesajul! Te-ai gandit ca poate sunt si alte motive pentru care copilul nu te asculta? Cum ar fi, poate, ca folosesti fraze prea lungi, iar copilul se pierde in informatii. Ori formulezi o cerinta in care sunt, de fapt, 3-4. Copilul nu poate retine atat de multe informatii. 3. Limiteaza zgomotul in casa si favorizeaza calmul Televizorul merge, copilul tipa si face galagie cu jucariile, se aude masina de spalat, suna telefonul sotului. Ridicati tonul pentru a va auzi unii pe altii. Si chiar trebuie sa repetati. Tot acest zgomot este obositor si va agita pe toti. Imagineaza-ti cum ar fi fara tot acest zgomot de fundal! Ati fi mult mai calmi cu totii, v-ati auzi fara probleme, iar atmosfera generala in camin va fi una mult mai frumoasa. Ca atunci cand casa este intoarsa si toate sunt aruncate. Dezordinea te oboseste. La fel si zgomotul. Astfel, inchide televizorul, lasa telefonul pe silentios, ori in alta camera (chiar si numai pentru o ora). Indeamna copilul sa se joace mai incet, sa nu tipe. Iar tu si partenerul tau vorbiti cu calm, zambiti mai des, fiti mai toleranti si lasati agitatia deoparte. 4. O pauza pentru tine si copil Poate petreci multe ore in compania copilului, insa cate dintre acestea sunt dedicate unei comunicari adevarate? Sunteti distrasi amandoi: de televizor, de jucarii, de telefoane, de teme, de gatit si de cateva e-mail-uri pe care trebuie neaparat sa le trimiti, chiar daca esti acasa. Fa-ti obiceiul de a face pauze cu copilul: la o plimbare (fara telefon sau cu el pe silentios), cititi intr-o seara mai mult. Jucati-va pe covor, lasa-l sa stea mai mult in baie si relaxeaza-te privindu-l. Orice relatie se construieste si se mentine prin clipe relaxante, calme, de 1 la 1. Si nu te mai gandi la nimic. Bucura-te de moment! Poate sa fie chiar si o imbratisare mai stransa, o privire. Ia copilul in brate, chiar daca abia il mai ridici, iar daca e, deja, la scoala, strange-l cu 5 secunde in plus, fata de imbratisarile normale. Miroase-l, mangaie-l, spune-i ca-l iubesti! Ai nevoie de astfel de momente de reconectare cu copilul. La fel si cu partenerul. 5. Alege sa ramai calma! In secunda aceea, de dinainte sa ridici vocea, ori sa te ambitionezi sa iasa totul ca tine, respira adanc si fa o pauza! Gandeste-te ca poti alege sa ramai calma sau poti sa te lasi prada enervarii. Tu esti cea care controleaza situatia si nu situatia te controleaza pe tine. De asemenea, tine cont de temperamentul copilului. De multe ori, ma uit la fiul meu, care va implini trei ani peste cateva zile, si ma vad pe mine. La fel de ambitios sa aiba el ultimul cuvant. Daca mi-as lasa firea la vedere de fiecare data, atunci ar fi un circ la noi in casa. Dar sunt situatii cand, dupa o ora de negociat sa-l imbrac, ori sa nu mai foloseasca lingurile de lemn pe post de bete de tobe pe masa din bucatarie, ori sa inchida odata apa la chiuveta si sa mergem sa mancam, asa-mi vine sa pun piciorul in prag si sa fie cum vreau eu... Si, da, uneori ridic tonul, pentru ca nu mai pot. Dar rau fac, pentru ca si el incepe sa tipe. Apoi imi dau seama ca nu rezolv nimic si stiu ca pot alege sa raman calma si sa rezolv situatia amiabil, fara lacrimi sau tipete, in acelasi timp fara sa cedez si sa-l las sa faca cum vrea el. Negocierea permanenta dintre mame si copii ascute toate abilitatile de comunicare. Uneori am senzatia ca doar negociatorii aceia renumiti mai pot egala abilitatile unei mame. 6. Gaseste rapid o solutie pentru starea ta de enervare Iesi din camera, respira adanc, bea putina apa...orice te linisteste si iti ofera o scurta pauza. 7. Inainte sa vorbesti, reflecteaza Se spune ca "la emotie raspunzi cu emotie, la ratiune raspunzi cu ratiune". Insa, ar fi mai bine sa-ti stapanesti impulsul. Si gandeste-te daca ceea ce vei spune este constructiv, daca rezolva problema, sau face pe toata lumea fericita. Ori este doar o refulare a ta, care ar putea agrava sau continua conflictul. 8. Alege bine "bataliile" pe care vrei sa le castigi Lucrurile nu trebuie sa iasa mereu asa cum vrei tu. De fapt, nu prea se poate. Asa ca, invata sa lasi de la tine, sa negociezi. Asa invata si copilul. Nu vrea sa manance chiar in acest moment? Nu-i nimic! Poti sa-l dai jos de la masa si sa mai astepti 10 minute. Daca tu insisti, iar el incepe sa planga si sa se enerveze, chiar daca i-ar fi foame, de ambitie ar impinge deoparte farfuria. In schimb, nici nu se pune problema sa negociezi situatii care-l pun in pericol. Se opreste in mijlocul intersectiei si refuza sa mai traverseze? Acela nu este locul sa incepi negocierea si sa astepti 10 minute pana cand copilul va dori sa mearga mai departe. Impune limite, stabileste reguli clare pe care ai grija sa le comunici si copilului. Atunci cand el stie ce "libertati" are si atunci cand si tu esti constienta de ele, amandoi va puteti simti confortabil. I-am acordat copilului incredere, i-am explicat regulile, m-am tinut de ele si am avut un partener intelegator, chiar de la inceput. Rezultatul? In 7-8 din 10 situatii suntem amandoi foarte fericiti si ne intelegem de minune! Un articol preluat si modificat din centruldeparenting.ro  
Cum putem calma crizele de nervi ale copiilor
Marti, Ianuarie 02, 2018
A doua criza de nervi a copilului tau nu prea da semne de oprire, iar tipetele lui ascutite strapung aerul. Ai face orice sa poti fugi daca asta ar fi singura optiune adevarata. Dar trebuie sa existe o alta metoda. In timpul haosului de urlete si dat din picioare din acel moment, crizele pot fi cu adevarat frustrante. Dar in loc sa le priviti ca dezastre, tratati-le ca niste oportunitati pentru educatie. De ce au copiii crizele? Crizele de temperament variaza de la plansete la strigate, lovituri cu maini sau cu picioare, si tinerea respiratiei. Sunt in mod egal intalnite la baieti si fete, iar cel mai adesea au loc intre 1 si 3 ani. Unii copii pot avea crize mai dese, iar altii le au rar. Crizele de isterie sunt o parte normala din dezvoltarea copilului. Sunt felul in care copiii mici arata ca sunt suparati sau frustrati. Crizele pot avea loc cand copiii sunt obositi, le este foame, sau nu se simt comfortabili, sau pentru ca nu pot obtine ceva ce isi doresc. A face fata frustrarilor este o abilitate pe care copilul o castiga in timp. Crizele sunt intalnite des in al doilea an de viata, o perioada cand abilitatile de limbaj incep sa se dezvolte. Copiii la aceasta varsta nu pot spune ce isi doresc, ce simt, ce au nevoie, o experienta frustranta le poate cauza o criza. Odata cu imbunatatirea abilitatilor lingvistice, crizle tind sa scada si ele. Copiii vor independenta si control asupra mediului lor, mai mult decat ar fi ei capabili sa o faca. Acest lucru poate duce la lupte pentru putere deoarece copilul crede ca "pot face singur" sau "o vreau, da-mi-o". Cand copiii descopera ca nu pot face acel lucru si nu pot avea tot ce isi doresc, pot avea o criza. Evitarea crizelor la copii Incercati sa preveniti aparitia crizelor, oricand este posibil. Iata cateva idei care ar putea fi de folos: Oferiti atentie pozitiva din plin. Obisnuiti-va sa va surprindeti copilul cand e cuminte. Recompensati-l pe cel mic cu laude si atentie pentru comportamentul pozitiv. Incercati sa ii dati si lui un anumit control asupra lucrurilor marunte. Oferiti alegeri minore cum ar fi "vrei suc de portocala sau de mar?" sau "vrei sa spalam dintii inainte sau dupa baie?". In acest fel nu veti pune intrebari inchise care sa aiba raspunsul NU. Pastrati obiectele care ii sunt interzise departe de el. Acest lucru va face ca el sa se lupte mai putin pentru ele. Evident, acest lucru nu e mereu posibil, mai ales in afara casei unde mediul nu poate fi controlat. Distrageti-i atentia. Profitati de atentia de scurta durata a celui mic oferindu-i altceva in locul a ceea ce nu pot avea. Incepeti o noua activitate pentru a inlocui cea care il frustreaza sau este interzisa. Sau schimbati pur si simplu mediul. Scoateti-l pe copil afara sau duceti-l inauntru intr-o alta camera. Invatati-va copilul noi abilitati si cum sa reuseasca. Ajutati copiii sa invete sa faca lucruri. Laudati-i pentru ca ei sa se simta mandri de ce pot face. De asemenea, incepeti cu ceva simplu inainte de a trece la sarcini mai complicate. Luati cu grija in considerare cerinta celui mic. Este exagerat? Poate ca nu este. Alegeti-va bataliile si adaptati-va cand puteti. Cunoasteti limitele copilului vostru. Daca stiti ca cel mic este obosit, poate nu e cel mai bun moment sa faceti cumparaturile sau sa mai strecurati inca o sarcina. Daca este implicata o problema de siguranta, iar un copil repeta comportamentul interzis chiar dupa ce i s-a spus sa inceteze, folositi un time-out sau tineti copilul ferm cateva minute. Fiti consecventi. Nu cedati cand e vorba de chestiuni de securitate.
Cum iti protejezi copilul de bullying
Duminica, Decembrie 17, 2017
Cu ce sa incepem? Cu faptul ca nici un parinte nu isi doreste sa auda ca cel mic este batjocorit la scoala sau ca ii este frica sa se intoarca in clasa din cauza unor copii mari si rai. Folositi aceste recomandari din timp pentru a evita situatiile stresante pentru copil si pentru a preveni starile de anxietate si depresie la care se poate ajunge. Invata-l pe copil cum sa ignore batjocura altora Cei care fac bullying actioneaza cand adultii nu sunt prezenti. Astfel ca daca copilul a fost deja luat in ras, ar trebui sa evite holurile nesupervizate, baile, si zonele de joaca. Sa stea in fata statiei de autobus, sa stea inconjurat de persoanele din cantina sau in zonele de luare a pranzului amenajate sunt toate strategii bune de evitare. Nu ezitati sa interveniti Jobul tau ca parinte este sa iti protejezi copilul. Asta inseamna ca pe langa faptul ca trebuie sa-l invatam pe copil sa se apere singur, va trebui sa o sunam si pe directoare sau pe profesoara. Nu dati copilului mesajul ca trebuie sa se descurce singur. Si nu presupuneti ca daca nu exista violenta fizica, nu se simte ranit foarte profund. In ciuda proverbului ca nu ranesc cuvintele, cele rautacioase si izolarea afecteaza teribil psihicul copilului sau adolescentului. Cercetarile arata ca pot avea efecte negative de durata. Daca scoala nu va poate proteja copilul, ganditi-va la transferarea lui la o alta scoala, sau chiar la o solutie de homeschooling (scoala acasa). Strategii pentru copii Iata 6 din cele mai de success strategii pentru a ajuta copii sa se apere singuri, prin amabilitatea expertului in Bullying Michele Borba. Asigurati-va ca-I cititi website-ul pentru mai multe informatii. Fiti asertivi Invatati-va copilul sa faca fata la batjocura stand drept si folosing o voce puternica. Copilul ar trebui sa dea nume comportamentului de agresivitate si sa spuna agresorului sa se opreasca: "Incerci sa ma superi. Opreste-te." Sau "Nu mai face misto de mine. Asta e rautate." Puneti la indoiala raspunsul Ann Bishop, care preda despre prevenirea violentei, le spune studentilor ei sa raspunda la o insulta cu o intrebare non-defensiva: "De ce ai spune asta?" sau "De ce ai vrea sa imi spui ca sunt prost/gras si sa imi ranesti sentimentele?" Folositi "Eu vreau" Expertii in comunicare sugereaza sa va invatati copilul sa se adreseze agresorului incepand cu "Eu vreau" si sa spuna ferm ce vrea sa fie schimbat: "Vreau sa ma lasi in pace" sau "Vreau sa incetezi sa ma mai superi". Fiti de accord cu agresorul Ganditi-va sa va ajutati copilul sa creeze o declaratie prin care sa fie de accord cu agresorul. Agresorul: "Esti prost." - Copilul: "Da, dar ma pricep la asta." Agresorul: "Hei, patru ochi!" - Copilul: "Ai dreptate, vad cam prost." Ignorati Agresorii adora cand cuvintele lor suparatoare pot sa necajeasca victimele. Asa ca ajutati-va copilul sa gaseasca o metoda de a nu se lasa afectat de catre agresor. Cei de clasa a 5-a ofera aceste metode testate de copii pentru a-si ignora raufacatorii: "Pretindeti ca sunt invizibili" "Mergeti de acolo fara sa va uitati la ei" "Uitati-va rapid la altceva si radeti" "Aratati ca sunteti complet dezinteresat." "Faceti glume pe seama cuvintelor lor" Fred Frankel, autorul cartii "Good Friends Are Hard to Find" sugereaza ca victimele sa raspunda inapoi la fiecare cuvant cu o replica, nu sa necajeasca la randul lor. Fiindca copilul le spune agresorilor ca nu le vor permite sa-I necajeasca, chiar daca o fac. O replica demonstreaza ca nu ne afecteaza cuvintele, o ofensa aruncata la raspuns la alta ofensa arata dimpotriva ca m-am ranit ce a spus cel care vrea sa isi bata joc de mine.
Cele 7 intrebari care te ajuta sa decodezi  semnalele SOS-ul copilului tau
Miercuri, Noiembrie 29, 2017
Probabil ca ati vazut manifestari ciudate si explozive cand copiii nu se poarta cum trebuie. In engleza termenul de "act out" inseamna o nevoie sau un sentiment pe care nu-l poti exprima in cuvinte. "Orice comunicare este fie un strigat de ajutor fie un pachet de ingrijire" - Kelly Bryson Astfel ca, atunci cand copilul tau de 3 ani loveste bebelusul, sau cel mic de 5 ani arunca jucarii in tine, sau cel mic de 7 ani iti tranteste usa in nas, ei doar se manifesta. Ati putea raspunde cu pedepse. Pana la urma, comportamentul este clar de neaccceptat. Dar ati pierde ocazia sa va adresati acelui sentiment pe care copilul il simte atat de insuportabil incat trebuie sa il manifeste cumva. Ati pierde SOS-ul copilului. Ar trebui sa ignorati comportamentul "rau"? Bineinteles ca nu. Faceti miscarea pentru a fi toata lumea in siguranta. Intr-o lume perfecta, veti face asta inainte ca cel mic sa se poata manifesta. Dar familiile sunt facute din fiinte umane, si prin definitie ele nu sunt perfecte. E in regula. Iubirea ne este de folos mai mult decat perfectiunea, de fiecare data. In timp ce stabiliti limitele (cu mult calm si bunatate) amintiti-va ca exista un motiv pentru comportamentul copilului. Poate ca nu este ceea ce noi consideram, poate ca nu este un motiv bun, dar este motivul lui. Apoi, adresati-va nevoii sau sentimentului care motiveaza comportamentul. Astfel va primi ajutorul de care are nevoie pentru a coopera cu voi. Daca nu cautati acea nevoie, nu ajungeti la sursa acelui comportament Iata cateva exemple de descifrare a unui strigat de ajutor: Copiii care sunt mereu morocanosi si necooperanti au nevoie de obicei de mai mult somn, mai multa conexiune cu noi, un anumit aliment fizic, sau de o ocazie de a plange in siguranta in bratele parintilor. Copiii care concureaza cu fratii au nevoie adesea sa se simta mai conectati cu parintii, sa fie mai "vazuti" si valorati pentru ceea ce sunt. Amintiti-va ca rivalitatea dintre frati vine din concurenta pentru resurse limitate sau putine. De cele mai multe ori, aceste manifestari vin din iubirea si placerea voastra pentru copii. Fiecare copil are nevoie sa simta ca nu ati putea iubi pe altcineva mai mult decat ii iubiti pe ei. Copiii care nu asculta au fost de obicei invatati sa nu ne ia in serios pana cand nu tipam. Asa ne roaga ei sa ne calmam si sa ne conectam. Copiii care explodeaza agresiv poarta o frica de nesuportat in interior. Au nevoie sa rada, cand nu sunt furiosi, pentru a incepe sa topesca frica. Apoi, cand se simt suficient de protejati, sa experimenteze acea frica in prezenta voastra. Va parea probabil o criza de isterie insa va fi urmata de lacrimi si apoi de afectiune si cooperare Copiii care sunt rebeli si se impotrivesc mereu au nevoie de obicei sa se simta mai puternici, mai competenti si mai respectati. Ei au nevoie sa-i ascultam si sa stie ca sunt ascultati, chiar si cand nu suntem de acord. Copiii care nu ne respecta ne arata ca nu simt suficienta conexiune, caldura si respect din partea noastra. Deseori, lipsa  de respect este consecinta faptului ca parintii urla si se complac in propriile lor crize de nervi. Copiii care ne mint simt frica. Ce anume din raspunsul vostru il face pe copil sa se simta nesigur incat sa trebuiasca sa minta? Copii care se plang sau care au cerinte tot timpul nu au incredere ca nevoile lor vor fi indeplinite. Au nevoie sa se simta mai hraniti..spiritual, mai ingrijiti. Copiii care continua sa impinga limitele au nevoie de obicei sa stie ca parintele este la conducere si ca-i va mentine in siguranta...pe ei si pe toti ceilalti din jurul lor. Le aratati acest lucru stabilind limite clare si ferme, dar cu empatie si intelegere. Iata formula voastra: "Ai vrut X, asa ca ai facut Y...Inteleg. Dar comportamentul Y nu este ok. Pentru ca doare (pe o persoana sau un lucru). Poti face in loc Z." Va fi copilul capabil sa explice nevoile lui daca il intrebati? Nu, si de asta le manifesta astfel! Dar exista 7 intrebari pe care sa vi le puneti, care va vor ajuta sa decodificati, sa intampinati nevoia, si sa schimbati comportamentul. In articolul urmator...
Cum ne protejam copiii de Bullying?
Vineri, Noiembrie 10, 2017
Este o problema din ce in ce mai des intalnita in scoli. Copilul nostru poate deveni tinta batjocurii si al agresivitatii fara sa ne dam seama. El are nevoie de indrumarea noastra pentru a face fata acestor atacuri si pentru a preveni inrautatirea situatiei sale. Mare atentie, caci aceste situatii nu numai ca dauneaza fizic ci si la nivel emotional si social. Ce putem face ca parinti pentru a ne pregati copilul impotriva bullying-ului? Sa-i invatam pe copii abilitati sociale de baza Din pacate agresorii cauta copiii pe care-i percep mai vulnerabili. Daca aveti un copil care este provocat din punct de vedere al abilitatilor sociale, faceti ca prioritate sa va sprijiniti copilul in toate modurile listate in acest articol, pentru a-l face mai putin atractiv batjocurii. Faceti apoi jocuri de rol acasa, mergeti la locurile de joaca si cunoasteti alti copii sau stabiliti intalniri de joaca. Copiii care au succes in a se integra in grupuri sunt cei care observa primii, si gasesc un mod de a se integra in grup. Uneori copiii doresc acceptarea de catre grup atat de mult incat ei continua sa stea pe langa grup chiar si atunci cand unul din liderii grupului incepe sa-i trateze urat. Daca suspectati ca si copilul dvs ar fi vulnerabil, ascultati ceea ce va spune despre interactiunile pe care le are pentru a-l ajuta sa invete sa-si asculte intelepciunea interioara, si lucrati pentru a-i oferi sanse de relatii sanatoase. Invatati copilul cate ceva despre dinamica fenomenului de Bullying Cercetarile arata ca agresorii incep cu hartuirea verbala. Felul in care raspunde "victima" la prima agresiune verbala determina daca cel agresat va continua sa fie tinta pentru agresor. Daca agresiunea ofera agresorului ceea ce isi doreste, adica un sentiment de putere din faptul ca i-a atins punctele sensibile celuilalt copil, agresivitatea va evolua. Este imperativ sa discutati problema cu fiecare copil inainte sa devina subiectii unor activitati de tip bullying, astfel incat ei sa se poata apara pe ei insisi cand un agresor ii testeaza pentru prima oara. Faceti jocuri de rol astfel incat copilul sa se simta comfortabil cand raspunde la provocari si batjocura Jocul de rol ajuta sa-si dea seama cum sa faca fata unei situatii de batjocura. Subliniati ca agresorul vrea sa provoace un raspuns care-l va face sa se simta puternic. Astfel, daca copilul isi arata emotiile si daca vrea sa raspunda atacului, va face exact ceea ce agresorul doreste. Explicati ca in timp ce poate copilul dvs nu poate controla cine il necajeste, el poate controla propriul raspuns intotdeauna. Asa ca in fiecare interactiune, felul in care va raspunde fie va inflama situatia fie o va dispersa. Copilul dvs trebuie sa evite sa fie "agatat" indiferent cat de tare il va enerva agresorul. Cea mai buna strategie este intotdeauna sa se mentina propria demnitate, si sa lase ca agresorul sa isi mentina demnitatea. Cu alte cuvinte, sa-ti mentii demnitatea in timp ce te retragi din situatie, nu sa ataci sau sa jignesti cealalta persoana. Pentru a face asta, spuneti pur si simplu ceva calm ca: Stii, o sa ma fac ca nu am auzit acel comentariu. Cred ca am altceva de facut in acest moment. Nu, multumesc. Apoi, pur si simplu plecati de acolo. Invatati-va copilul sa numere pana la 10 ca sa ramana calm, sa-l priveasca pe agresor in ochi, si sa spuna una din aceste fraze. Practicati pana cand copilul are un ton puternic si convingator. Invatati-va copilul ca nu e nici o rusine in a simti teama in fata unui agresor, in a ne indeparta de el, sau in a spune unui adult pentru a cere ajutorul. Situatiile de batjocura pot sa evolueze iar salvarea mandriei este mai putin importanta decat salvarea vietii. Invatati copii sa previna batjocura cand o vad Expertul in bullying, Michele Borba spune ca atunci cand cei care stau in preajma unei asemenea situatii, copii care se afla in apropiere intervin corect, studiile afirma ca ei pot opri agresiunea in primele 10 secunde. Cele mai bune interventii: Alaturati-va victimei si indepartati-o de pericol Mergeti si stati cu victima Intoarceti victima de la agresiune si duceti-o in cealalta directie spre ajutorul unui adult. Spuneti "arati suparat" sau "te-am cautat", sau "profesoara m-a trimis dupa tine". Cautati ajutor: agresorilor le place audienta. Aduceti ceilalti copii de partea voastra facandu-le cu mana, strigand "avem nevoie de ajutorul vostru". Confruntati-va cu agresorul: "Esti rautacios!" Apoi indepartati-va: "Hai, sa mergem de aici." Si bineinteles, daca sunteti ingrijorati pentru propria siguranta, strigati dupa o profesoara sau formati 911 de pe mobil. Cititi si: Metode de a-ti pregati copilul impotriva Bullying-ului
Cum invatam copilul sa faca la olita in cativa pasi simpli
Miercuri, Septembrie 06, 2017
Si am ajuns si la acest moment. Cel in care cautati olita perfecta pentru cel mic. Dar nu conteaza doar faptul ca are muzica sau ca este un colac care se poate pune peste cel de toaleta. Exista cateva reguli pe care ar trebui sa le instituiti pentru ca antrenamentul la olita sa decurga bine: Aranjati ore stabilite pentru ca amandoi sa puteti folosi olita Dimineata dupa trezire, dupa micul dejun, inainte de o gustare, dupa masa de pranz etc. Copilul poate sta doar acolo. Nu este obligat sa mearga la baie, ci doar sa stie ca si dvs urmati aceasta regula. Este mai usor daca cel mic simte ca exista un orar insa este in regula si daca doreste sa-si faca propriul orar. Felicitati-l fiindca isi asculta corpul. De obicei dupa un timp va cere tot mai mult sa mearga singur. Felicitati copilul ori de cate ori foloseste cu adevarat olita Sarbatoriti cu un cantecel, un dans, insa nu credeti ca a invatat deja sa faca la olita pana cand nu cere el sa mearga. Invatarea la olita este doar atunci cand trebuie sa mearga la toaleta si merge singur acolo. Asteptati-va la accidente Nu va exprimati dezamagirea cand apar accidente sau veti ridica stacheta prea sus iar copilul s-ar putea revolta si renunta. In schimb, raspundeti la accidente mormaind si spunand cu un zambet cald: "Ei bine, invatam din accidente. In curand o sa faci tot timpul in olita. Hai sa mai incercam o data. Accidentele sunt un pas catre directia cea buna. Cand copilul tau invata din greseli fara sa fie descurajat si observa accidentul imediat ce s-a intamplat, incurajati-l: "Ce bine ca ai observant imediat! Bravo! Hai sa mergem repede la baie in caz ca mai trebuie sa vina ceva. Dupa aceea o sa curatam impreuna aici. Ai observat singur cand a trebuit sa mergi la olita! Data viitoare o sa observi si mai devreme si vei avea timp sa ajungi si la baie!". Fiti entuziasti dar niciodata nu fortati! Insistenta complica invatatul la olita. Niciodata nu pedepsiti sau certati un copil cand are un accident, sau veti avea repercursiuni. Faceti un obicei La inceput copilul va avea probabil nevoie sa recunoasca semnalele care arata ca este momentul sa se indrepte catre toaleta. Daca observati ca incepe sa devina anxios sau ca incepe sa stea ghemuit in spatele patului, va trebui sa-i reamintiti. De fiecare data cand copilul observa insa si va spune ca trebuie sa foloseasca baia, chiar daca nu va spune la timp, este o ocazie de a-i admira progresul spre directia potrivita. Daca se teme de olita Ajutati copilul sa isi depaseasca fricile. Orice fel de jocuri prostute, distractive, care il pot face pe cel mic sa rada la olita il vor ajuta si sa i se evapore anxietatile legate de olita. Fiti atenti la constipatie Multi copii, mai ales cei care nu mananca suficiente cereale si legume, sau care nu fac suficienta miscare, tind sa faca scaune mai tari. Asta ii face mai predispusi la a amana cat mai mult defecarea. Acest lucru se poate intampla chiar si inainte ca cel mic sa iasa din pampers, insa este mai des intalnit odata ce copilul foloseste olita, pentru ca este solicitat sa se opreasca din ce face si sa mearga la baie. Cu cat copilul se obisnuieste mai mult sa amane, cu atat mai dificila devine defecarea si cu atat mai mult va dori sa o evite. Problema este ca si acei copii care fac zilnic treaba mare aduna multe materii fecale in corpul lor. Aceasta poate reduce sensibilitatea copilului la nevoia de a utiliza toaleta, astfel ca cel mic nici nu mai stie ca trebuie sa mearga. Si fiindca le impinge vezica urinara le poate cauza accidente urinare si pipi in pat. Din pacate majoritatea parintilor a caror copii se afla in aceasta situatie nici nu stiu ca cei mici sunt constipati si nu inteleg de ce au aceste accidente pana cand o radiografie va revela un rect largit. Invatatul la olita este un parteneriat, iar parintii sunt implicati Puteti stabili scenariul insa copilul face toata munca. Cel mai important secret pentru invatatul la olita fara stress este ca sic el mic sa fie pregatit. Daca va fortati copilul puteti sfarsi cu problem serioase, de la un copil cu constante lupte de putere la probleme de retentie fecala. Asteptati pana cand va fi pregatit. Conteaza cu adevarat cand va fi asta? Mai devreme sau mai tarziu, toata lumea foloseste toaleta.
Ce ne facem cand empatia nu functioneaza
Sambata, Septembrie 02, 2017
Cand parintii incep sa foloseasca indrumarea blanda, sunt adesea uimiti de cat de bine lucreaza empatia pentru a-si calma copilul. Pentru majoritatea persoanelor, inclusiv pentru copii, doar faptul ca ni se recunosc viziunile si sentimentele ne face sa ne simtim mai bine si devenim astfel mai cooperanti. Astfel ca odata ce parintii trec de frica de a fi de accord cu emotiile negative ale copiilor, empatia nu inseamna ca esti de accord, incep rapid sa empatizeze atunci cand copilul se afla in situatii dificile. "Nu merge nimic bine pentru tine astazi, nu?" "Ti-ai dori sa mananci inghetata acum, nu-i asa? te inteleg" "Vad ce nervos te simti!" De fapt, empatia este atat de eficienta in reconectarea cu copilul nostru suparat si in a-l ajuta sa se calmeze incat ne ia prin surprindere cand "nu are efect". Dar empatia nu este un truc pentru a controla cealalta persoana. Este un mod de a ne conecta si de a ajuta copilul sa proceseze emotiile. Deci cand empatia nu functioneaza, ganditi-va daca v-ati conectat cu adevarat si daca ati incerca sa va ajutati copilul cu emotiile. Iata cele mai frecvente probleme pe care le aud de la parinti despre folosirea empatiei: "Empatia il face pe copilul meu sa planga si mai tare" Da, cand validam sentimentele copiilor, emotiile se intensifica de obicei. Dar nu cream acele sentimente negative. Ele exista inauntrul lor oricum, conducandu-le comportamentele. Ganditi-va la un moment cand ati avut sentimente puternice inchise in interior. Poate cand s-a intamplat ceva foarte suparator. Il tineati sub control. Apoi a venit cineva cu care va simteati in siguranta, si v-a imbratisat, si ati izbucnit in lacrimi. Astfel ca atunci cand copiii au sentimente puternice si empatizam, ei se conecteaza mai mult cu sentimentele lor. Si asta e un lucru bun. Pentru ca odata ce ei simt acele emotii, ele se evapora. Asa lucreaza emotiile. "Empatia nu opreste crizele" Copiii se inrautatesc cand nu se simt auziti, asa ca daca puteti sa ii ajutati sa se simta intelesi, veti preveni multe din crizele si scandalurile lor. Daca din cand in cand nu o faceti, este pentru ca cel mic sa planga si sa-si arate emotiile. Astfel ca odata ce copilul face scandal, acceptati pur si simplu emotiile lui si comunicati-i ca se afla in siguranta, astfel incat sa va poata arata toate acele sentimente. Cu cat mai putine cuvinte cu atat mai bine. Doar cat sa auda compasiunea noastra si sa stie ca suntem pregatiti cu o imbratisare. Empatia nu va opri scandalul, dar il va ajuta pe copil sa lase toate acele sentimente sa iasa afara. Aceasta este vindecarea. "Continui sa spun "esti foarte suparat si frustrat" dar se enerveaza si imi spune sa nu-i mai spun" Cum recunoastem sentimentele depinde de varsta celeilalte persoane. Cu un copil de 3 ani furios, ati putea cobori la nivelul lui sa-I spuneti: "esti asa de furios!" cu o voce care dovedeste clar ca intelegem cat de puternic e sentimentul lui. Copilul este deseori asigurat ca mama nu crede ca este o urgenta, ca este doar un val care a venit peste el. Dar odata ce copiii cresc, daca numim emotia ii facem sa se simta analizati si controlati, nu intelesi. Imaginati-va daca ati fi suparati si partenerul ar continua sa repete "esti foarte furioasa si frustrata!". Probabil ca va veti enerva si mai tare. Scopul aici este ca cel mic sa se simta inteles. Pentru asta folositi un ton de voce care sa se potriveasca cu felul in care se simte. Etichetarea emotiei este in regula daca asta il face sa se simta inteles. Altfel nu exista un motiv sa o facem. "Oh, Cristi... inteleg foarte bine cat de mult iti doresti...chiar iti doresti sa facem asta, nu?" "Ce dezamagire!" Odata ce cresc copiii, un simplu "Imi pare rau ca este atat de greu, iubirea mea" sau chiar "Mmmm..., oh, nu...Doamne!" vor face ca empatia sa fie inteleasa. Si bineinteles, in timp ce copilul este in mijlocul crizei, singurul lucru pe care trebuie sa-l stie este ca sunt in siguranta, ca este inteles, si ca suntem pregatiti sa ii oferim o imbratisare. "Empatizez cu emotiile, dar raman totusi suparati pe mine" Daca empatizati cu adevarat, veti simti ceva din ce simte copilul dvs. Un test pentru acest lucru il dovediti daca aveti lacrimi in ochi sau nu. Daca puteti vedea lucrurile din perspectiva lui si daca puteti simti acel nivel profund de empatie, copilul dvs va simti ca va pasa si ca este inteles. Adesea, este suficient ca sa-l ajutati sa se deplaseze printre emotii. Daca nu reuseste, este pentru ca empatia singura nu se adreseaza neaparat la ce-l supara pe copil. Deseori trebuie sa facem un pas inainte si sa-l ajutam sa rezolve problema. "Esti atat de suparat ca surioara ta iti tot doboara turnul de cuburi. Hai sa-ti gasim un loc unde poti construi in liniste." Uneori copilul are nevoie de sprijinul nostru pentru a rezolva problema "Esti ata de suparat pe fratele tau. Cred ca trebuie sa auda cum te simti. Hai sa-l gasim pe fratele tau, si voi sta cu tine in timp ce-i spui." Si uneori pur si simplu nu poate avea ceea ce-si doreste, dar puteti sa-I oferiti ceea ce-si doreste cu o dorinta: "Vrei sa scriu asta pe lista de dorinte pentru ziua ta si sa vezi daca o sa mai doresti cand va sosi momentul?" Uneori insa, implinirea dorintelor nu este suficienta si nu exista o rezolvare a problemei. Dezamagirea este atat de mare sau trezeste o suferinta atat de veche care astepta sa fie exprimata incat doar lacrimile mai lipsesc. In cazul acesta, empatia a functionat pentru ca cel mic sa se simta suficient de sigur ca sa-si arate supararea. Asa construiesc copiii flexibilitatea: se simt suficient de in siguranta cu tine ca sa se lase sa simta deplin dezamagirea si invata ca pot iesi din asta simtindu-se ok. Plange? Este un lucru bun!
Cele 7 trucuri ca sa fim calmi cand copilul face o criza
Joi, August 24, 2017
"Da-i drumul!" In momentul in care simti deja ca ti se ridica tensiunea, da-i drumul. Daca o lasi sa te supere, ceea ce urmeaza este furie, si ca sa il citam pe Yoda: "acest lucru ne duce catre partea intunecata". Observa, si intrerupe. Gaseste-ti propria modalitate de a accepta lucrurile cu gratie. Toti parintii se infurie pe copiii lor. Nu e nimic in neregula cu a simti furie. Furia este un mesaj. Insa in valoarea momentului, cand suntem in starea de lupta fugi sau stai pe loc, nu mai putem auzi cu claritate mesajul. Si cand ne aflam in starea de lupta, copilul nostru arata ca un inamic. Iar mesajul transmis la nivel interior si exterior spune ca trebuie sa exterminam inamicul: propriul nostru copil! De fapt, mesajul atunci cand copilul se supara este ca are nevoie de ajutor, chiar daca ii este dificil sa se exprime. Poate ca trebuie sa il punem la somn o ora mai devreme, sau sa ne conectam mai mult cu el, sau pur si simplu sa-i oferim suficienta siguranta ca sa poata plange si ca sa ne poata arata acele lacrimi si frici care il fac sa izbucneasca asa. Dar nu putem intelege si nici actiona conform acelui mesaj cand suntem infuriati. A ramane calm este esential pentru a rezolva problema in sine, in loc sa o inrautatim. Deci cum sa ramanem calmi cand cel mic face crize? Observati ca incepeti sa va enervati Uneori, nu observam decat in momentul in care suntem deja in partea intunecata. Dar de obicei putem vedea cum creste supararea noastra fiindca incepem sa punem carbuni pe foc. La ce ne referim? Incepem sa verificam toate motivele pentru care avem dreptate, iar copilul nostru este un monstrulet nerecunoscator. Odata ce incepem sa punem carbuni, este greu sa evitam incendiul. Asa ca, imediat ce observati ca mintea incepe sa comenteze despre faptul ca cel mic este negativ, STOP. Respirati adanc si opriti aceasta cursa a furiei. Folositi-va butonul intern de pauza Chiar daca sunteti deja jos de tot pe drumul gresit si strigati, opriti-va. Luati aer in piept si apasati butonul de pauza. Inchideti gura, chiar si in mijlocul frazei. Nu va fie jena. Oferiti un model de control bun al furiei. Pastrati-va jena pentru cand aveti o criza de isterie. 5 minute pauza Nu incercati sa discutati vreo problema cu copilul cat sunteti nervosi. Calmati-va si re-centrati-va pentru a putea auzi cu adevarat mesajul din spatele furiei. Va sperie comportamentul copilului? Frustrata din cauza partenerului? Extenuata sau stresata si din aceasta cauza exagerati cu reactia fata de comportamentul copilului care este potrivit varstei lui? Toate acestea se pot vedea constientiza in aceasta pauza mentala. Simtiti emotiile din corp Nu sugerez sa va inghititi furia, ci doar sa rezistati tentatiei de a actiona condusi de ea. Simtiti strangerea din stomac, aceea senzatie sufocanta din gat, si respirati in acele locuri tensionate. In timp ce pur si simplu va deschideti catre sentimentele din corp, veti simti cum incep sa se topeasca si sa dispara. Acesta este secretul constientizarii: odata ce stam cu acele emotii, acceptandu-le cu compasiune, ele se topesc si dispar. Schimbati-va starea Acum, reformulati-va gandurile despre situatie si veti afla ca aveti sentimente diferite. Daca va ganditi ca cel mic are nevoie sa fie invatat o lectie buna chiar acum, nu va veti putea calma. Daca va reamintiti ca se comporta ca un copil pentru ca ESTE un copil, si ca are nevoie de iubirea noastra atunci cand o merita cel mai putin, veti putea sa va schimbati din starea de furie. Incercati o Reluare Spuneti-i copilului ca va pare rau ca v-ati suparat atat de tare, si ca amandoi veti incerca sa o luati de la inceput. De data asta, ramaneti calmi. Empatizati. Ascultati sentimentele copilului si incercati sa vedeti lucrurile din perspectiva lui. Rezistati tentatiei de a invinovati. Cautati in schimb solutii care sa functioneze pentru amandoi. Daca copilul a stricat ceva, inclusiv o relatie, intrebati-l ce ar putea face ca sa o repare. Dar incepeti intotdeauna cu ascultarea supararilor lui si cu empatia. Practicati, practicati, practicati Nu o sa va mint. Asta e o munca foarte grea, una din cele mai grele pe care o poate avea cineva. Daca sunteti obisnuiti sa va iesiti din fire, va trebui sa va invatati creierul noi cai de auto-disciplina. Asta necesita practica. Din fericire, de fiecare data cand rezistati reactiei in stare de furie, va reprogramati creierul, astfel incat controlul furiei sa devina tot mai usor de fiecare data. Desigur, uneori veti pierde Dar daca veti continua sa incercati, retinandu-va cu compasiune si observandu-va emotiile, veti vedea ca si atunci cand copiii fac crize, veti fi capabili sa ramaneti calmi. Intr-un anumit moment, va veti da seama ca va veti pierde foarte rar cumpatul. Veti mai avea comportamente copilaroase atata vreme cat traiti cu copii, dar reactia va fi diferita. Mult mai putin scandal, si mult mai multa iubire. Yoda ar fi mandru. Un articol de Laura Markham
Agresivitatea la copii si cum intervenim ca parinti
Luni, Iulie 24, 2017
Situatiile acelea jenante in care copilul tau smulge jucaria pe care el "o vrea" din mainile altui copil sau face criza de plans daca nu o primeste. Le stim cu totii. Insa, atunci cand copilul nostru loveste alti copii si isi manifesta supararea intr-un mod foarte agresiv, atunci, noi parintii, dorim sa intervenim si sa ne ajutam copilul sa reactioneze sanatos si sa treaca peste aceasta faza a dezvoltarii lor emotionale. Iata si cum: In situatia in care copilul nu poate avea nicicum jucaria pe care o doreste fiindca in acel moment este la alt copil - care nu vrea sa o imprumute nici maca un pic - noi parintii va trebui sa le explicam frumos copiilor ca este normal sa fie dezamagiti si suparati. Asigurarea confortului emotional este foarte important in aceste momente si nu inseamna ca ne rasfatam copiii, dar nici nu le ignoram sentimentele. Daca le ignoram, s-ar putea chiar sa avem reactia agresiva de care vorbeam la inceput si cel mic ar putea lua cu forta ceea ce nu primeste. Daca recunoasteti sceste sentimente mari ale copilului, el nu le va mai exprima atat de puternic. Cel mic trebuie sa invete sa isi astepte randul. Le putem spune copiilor ca ii ajutam sa dezvolte empatia oferindu-le empatie. O imbratisare si multa iubire este ceea ce au nevoie. Veti vedea ca dupa un plans si o imbratisare va fi mult mai relaxat si mai putin agresiv cu ceilalti copii. Foarte posibil sa si uite de jucaria pe care o dorea cu atata disperare. Uneori, ceea ce copiii au defapt nevoie este sa se reconecteze cu noi, parintii, sau sa se descarce de stres. Cu totii stim ca ne putem simti mult mai bine dupa un plans bun. Daca in ciuda celor mai bune eforturi, va lovi alti copii, respirati adanc si mentineti-va calmul. In primul rand, ocupati-va de celalalt copil. Tineti-va bratul in jurul fiului/fiicei dvs in timp ce spuneti "Imi pare atat de rau. Cred ca te doare..lui Matei ii pare atat de rau ca te-a lovit. Speram ca te simti mai bine. Matei era suparat si a uitat sa-si foloseasca cuvintele, nu-i asa dragul meu?" Daca Matei este destul de linistit ca sa-l ajute pe celalalt copil, atunci totul e minunat. Daca nu e, atunci nu-l fortati. Se afla inca in stadiul de lupta sau fuga. Orice copil care loveste are sentimente mari care trebuie procesate Pana cand reuseste, va lovi din nou. In opinia mea, a-l lasa sa se joace intr-un grup de copii este destul de iresponsabil. Mai bine ar fi sa il duceti intr-un loc sigur si privat unde il putem ajuta sa planga, sau sa rada, ca sa exprime acele sentimente. Doar dupa aceea este sigur sa il aduceti inapoi la joaca. Normal ca va plange Daca nu va simtiti confortabili cand are criza de plans in public, va puteti scuza gazdei unde va aflati, va puteti lua lucrurile si puteti pleca. Il veti putea tine in brate in timp ce plange. Nu le reprimati sentimentele A suferit deja consecintele agresivitatii sale. Acum are nevoie de empatia noastra pentru a putea procesa furia si tristetea dupa ceea ce s-a intamplat. Are nevoie sa auda ca el nu este rau, ci doar mic, si ca noi avem incredere in capacitatea sa de a-si controla aceste provocari. "Stiu ca esti si suparat si furios ca a trebuit sa plecam si sa lasi jucaria acolo. Dar cand lovesti, doare, si trebuie sa dam inapoi jucaria si sa plecam. Este ok sa ne suparam dar nu este ok sa lovim. Ne folosim cuvintele si ne tinem mainile pe corpul nostru. Stiu ca te-ai suparat foarte tare, dar data viitoare te voi ajuta sa-ti folosesti cuvintele. E greu cand esti mic. Dar cresti tot timpul. O sa-ti amintesti curand." Intariti orice comportament pro-social, inclusiv atunci cand abia se retine. "Ai vrut camionul si ai spus asta cu cuvinte! Wow! Bravo tie! Hai sa vedem daca ne vine si noua randul la camion, da?" Daca puteti face un obicei din a respecta sentimentele copilului de-a lungul zilei, el va incepe sa dezvolte inteligenta emotionala necesara controlului acestora. Asta nu inseamna ca trebuie sa fiti de acord cu el, sau ca nu-i mai puneti limite. Inseamna doar ca ii recunoasteti sentimentele si-i oferiti empatie, chiar in timp ce stabiliti limite: "Stiu ca vrei niste bomboane, dar imediat mancam de amiaza asa ca nu mancam bomboane. Stiu ca esti suparat din cauza asta, poti manca niste morcovi daca ti-e foame, si pot sa iti dau o imbratisare ca sa te simti mai bine. Putem sa citim o poveste pe canapea pana se face mancarea, stiu ca iti doresti asa de mult o bomboana ca iti vine sa plangi. E greu sa fii atat de suparat si de furios, dar cand esti pregatit eu te iau in brate." Motivul pentru care nu lovim alte persoane este pentru ca stim ce simt A-i ajuta pe copii sa dezvolte empatie este ceva ce putem face zilnic, facand lucruri obisnuite: cand o fetita plange in carucior puteti spune: "Ma intreb de ce asa de trista", sau cand un alt copil cade si se loveste "Oh, cred ca il doare, oare daca il luam in brate s-ar mai inveseli?" Explorati modalitati sigure de a exprima frustrarile De exemplu cand cel mic se simte bine, puteti imita diverse expresii faciale: "Hai sa ne prefacem ca suntem suparati si sa facem mutre". Apoi in situatii de grup puteti spune sa va arate fata de "sunt suparat", sau sa ia o minge si sa o stranga ca sa arate cat de suparat este. Ori puteti sa-i invatati pe copii cum sa respire profund cand sunt nervosi sau frustrati: respirati adanc pe nas, tineti un moment respiratia, si lasati sa iasa pe gura tinand buzele tuguiate. Trucul cu aceste tehnici este sa le aratati cat se simte bine dispus, si sa i le reamintiti cand este suparat. Veti fi uimiti cand il veti vedea incercand una din aceste tehnici cand se afla intro- situatie stresanta. Aceasta faza de dezvoltare este dificila pentru parinti, dar este ocazia perfecta pentru a ne ajuta copiii sa dezvolte empatie si inteligenta emotionala. Amintiti-va asta data viitoare cand il tineti in brate dupa ce a lovit un copil, va fi un atu pentru tot restul vietii lui. Un articol de Laura Markham Citeste si: Copilul meu loveste alti copii! Cele 9 lucruri pe care le poti face sunt...
Copilul meu loveste alti copii! Ce pot face?
Vineri, Iulie 14, 2017
In articolul trecut am aflat ca toti copiii trec prin diverse perioade in care exprimarea sentimentelor si emotiilor pe care le au nu sunt tocmai placute sau agreate. Multe din aceste exprimari iau forma agresivitatii, a crizelor de isterie sau a crizelor de plans. Iata cateva din explicatiile Dr Laura Markham pentru situatiile in care copilul loveste si cum pot fi ele controlate de catre parinti: 1. Copiii foarte sensibili se descurca mai bine cand se joaca doar cu un singur copil/persoana o data Cu timpul ei castiga abilitatea de a-si expresa sentimentele si de a negocia, astfel ca se vor simti mai confortabil in situatii de grup. Este recomandat sa reduceti timpul petrecut in grupuri daca observati comportamente agresive cu alti copii, in special lovitul altor copii. 2. Pregatiti-i inainte de joaca Astfel va veti creste sansele ca lucrurile sa decurga normal, atunci cand descrieti ce se va intampla si-i veti asigura ca sunteti acolo cu ei tot timpul. "Cand ajungem acasa la Andrei, vor mai fi alti doi copii acolo, Mihai si Gabi. Tu si ceilalti copii o sa va jucati impreuna in piscina din curte. Mami va fi chiar acolo daca ai nevoie. Poti sa sari in apa si o sa te distrezi tare, dar ne tinem mainile pe corpul nostru doar. Daca vrei o jucarie, imi spui mie si eu te ajut sa vorbesti cu cei care au jucaria ca sa iti vina si tie randul la ea. Daca te superi, imi spui si eu o sa te ajut, da? Daca uiti si lovesti pe cineva, nu ne mai putem juca, si va trebui sa nu ne mai distram si sa plecam acasa. Asa ca mami va fi acolo langa tine cand ai nevoie de mine, ok?" 3. Stati aproape Cand ajungeti acolo, explicati celorlalte mame ca baiatul/fetita dvs trece printr-o etapa in care ia jucariile de la alti copii, si ca incercati sa il opriti din timp stand langa el. "Sper ca nu credeti ca sunt nepoliticoasa, dar azi chiar trebuie sa ma concentrez pe el/ea. Abia astept sa stam la povesti data viitoare." 4. Fiti prezenti emotional si cat mai aproape fizic, in timp ce copilul se joaca cu ceilalti Acea conexiune ii va ajuta sa se simta mai in siguranta, ceea ce inseamna ca vor fi mai relaxati si mai putin amenintati, prin urmare mai putin agresivi cu ceilalti copii. Bineinteles, inseamna ca nici nu veti avea timp sa interactionati cu alti adulti cat timp se afla in aceasta faza. Dar va promit ca nu va dura. 5. Modelati capacitatea de negociere Celalalt beneficiu in a sta foarte concentrat pe copil in timp ce se joaca cu ceilalti copii, cel putin cateva luni, este nu doar faptul ca puteti preveni violenta, dar il puteti invata si abilitati sociale. Veti vedea cand vrea sa ia lucrurile cuiva si veti putea interveni. "Chiar vrei sa iei ratusca aceea. Dar acum e la Andrei. Hai sa-l intrebam pe Andrei daca poti sa o ai si tu cand termina cu ea." 6. Ajutati-l sa invete cum sa negocieze cu alti copii oferindu-i solutii "Andrei are acum ratusca si in curand iti va veni si tie randul. Vad ca e greu sa astepti. Crezi ca putem sa-i oferim lui Andrei un schimb cu alta jucarie? Ar putea spune nu, dar putem totusi intreba". Apoi aratati-i cum sa-i ofere la schimb alta jucarie lui Andrei. 7. Asigurati-l Daca Andrei nu accepta targul de exemplu, empatizati cu dezamagirea celui mic, laudati-l pozitiv ca nu loveste, apoi asigurati-l ca merita sa astepte si ca sunteti acolo ca sa-l ajutati: "Iti place mult acea ratusca, asa-i? Stiu ca e greu sa vezi cum se joaca altcineva cu ea, si e greu sa astepti. Dar Andrei spune ca iti va da ratusca cand termina joaca cu ea." 8. Incercati sa-i invatati pe copii cum sa-si controleze atentia pentru a-si controla impulsurile "Hai sa asteptam sa-ti vina randul. Eu te ajut sa astepti. In timp ce asteptam, hai sa folosim lopatica si sa facem un drum pe unde sa mearga ratusca, ok?" 9. Fiti pregatite pentru o "cadere" Daca cei mici sunt prea suparati ca nu pot avea acea jucarie, si nu puteti nici sa le distrageti atentia, este posibil ca toata situatia sa se sfarseasca in plansete. Si e in regula. Datoria noastra este sa-i imbratisam si sa-i lasam sa planga, in timp ce le spunem ca intelegem. Pentru noi nu e mare lucru, dar pentru el este totul. In acel moment, vrea acea jucarie mai mult ca orice altceva in viata. Astfel ca atunci cand plange si noi il linistim, nu va primi acea ratusca, dar primeste ceva mai valoros: ocazia de a-si exprima toata profunzimea disperarii in timp ce este acceptat de cea mai importanta persoana din lume. El invata ca toata personalitatea lui este acceptata, si iubita. Acel sentiment de a fi in intregime iubit se extinde in timp si il face mai generos cu ceilalti. Lucrul interesant este ca odata ce plange, poate sa nici nu-i mai pese de ratusca, ceea ce arata ca lacrimile lui ar putea sa nu aiba legatura cu ratusca, ci cu frustrarea de a fi atat de mic si neputincios in aceasta lume mare. Ar trebui sa-l lasati sa piarda chiar acolo la locul de joaca? Depinde cat de constinciosi suntem de noi insine si cat de mult spatiu exista pentru a evada. Il poate face pe un copil sa se simta si mai suparat si mai putin in siguranta daca il indepartati de scena. Pe de alta parte, nu vreti ca celelalte mame sa creada ca ar trebui sa ia jucaria de la Andrei si sa i-o dea copilului nostru ca sa nu mai planga. Asa copilul nostru va crede ca daca va plange va obtine jucaria, ca sa nu mai spunem de faptul ca Andrei va fi suparat pe el. Poate veti dori sa-l luati pe cel mic si sa-l duceti in cealalta camera. Alte strategii de calmare a copilului si de management al furiei in articolul urmator! Citeste si Copilul loveste: ce ne facem...
Cand copilul tau loveste alti copii
Joi, Iulie 06, 2017
Dupa cum stiti, multi copii mici trec prin faza loviturilor. Este un stadiu jenant si extrem de enervant pentru parinti, dar este complet normal si cu siguranta copilul va depasi acest stadiu. Copilul care loveste nu este "rau" Job-ul nostru ca parinte este sa il ajutam sa teaca prin aceasta faza simtindu-se o persoana buna care se poate controla pentru a putea crea relatii pozitive cu ceilalti, si nu o persoana rea care nu se poate controla si-i raneste pe ceilalti, pentru ca apoi sa se simta oribil. Pentru ca sunt atat de mici, copiii au o toleranta mica la frustrare si putin control al impulsurilor. Cand vor ceva, dorintele lor se simt atat de puternic incat vor face tot posibilul ca sa-l obtina, si nici accepta nici un inlocuitor. Constiinta copilului asupra nevoilor altora nu este inca bine dezvoltata si nici nu simte ca este atat de urgenta ca propriile nevoi. Astfel ca atunci cand sunt alti copii in cale, va trece peste ei, la propriu. Asta nu il face o persoana rea, il face doar un copil in varsta de 15-22 luni. Ce pot parintii sa faca? Ce ar trebui deci sa facem cu lovitul si mai ales cu participarea in colectivitate sau la locurile de joaca? Sa le luam pe rand, in ordinea inversa: Locurile de joaca pot fi excelente pentru copiii mici si prescolari. Ele permit copiilor sa dezvolte abilitati sociale si le dau parintilor sansa de a interactiona cu alti adulti. Dar locurile de joaca sunt si foarte stresante pentru cei mici. E mai multa galagie, multa lume, si ei trebuie sa navigheze social printre ceilalti copii, sa lupte pentru jucarii, iar mama sta de obicei de vorba cu cineva. Astfel ca ei se simt de multe ori deconectati de mama. Daca simt ca nu ii urmarim tot timpul, s-ar putea simti si stresati. Cand, in sfarsit, pun mana pe o jucarie, un alt copil le-o ia inainte, si ei nu mai simt nici relaxare si nici protectie. Copiii sensibili pot sa declanseze emotii foarte usor si sa fie supraincarcati de stimularea provenita de la grup. Stim ca acesti copii se streseaza in prezenta grupurilor din cauza ca le creste enorm nivelul de cortizon. Din pacate, stresul ii face pe copii sa se simta mai putin protejati, iar atunci cand oamenii se simt neprotejati le este mai greu sa fie generosi cu ceilalti. Chiar si copiii care se inteleg bine cu alti copii se descurca mai greu in grupuri. Supravietuirea la locul de joaca Locurile si grupurile de joaca sunt de asemenea complicate pentru ca parintii au idei diferite despre a imparti cu altcineva obiecte. Copiii mici tind sa fie foarte posesivi cu jucariile, iar impartasitul ca si concept nu prea functioneaza la ei. Asa ca cel mai bine este sa-I invatam pe copii sa faca cu randul. Insa fortandu-i verbal pe copii putem sa declansam lovitul si agresivitatea. Cum? Copiii nu prea inteleg ce se intampla si cu cat li se iau mai multe obiecte fara ca ei sa fie capabili sa-si exprime furia de a trebui sa renunte la jucarie, cu atat mai sigur vor incepe sa ia lucruri unul de la altul. Cu alte cuvinte, noi credem ca-I invatam pe copiii nostri sa imparta, sau macar sa faca cu randul, dar cand il fortam pe cel mic sa dea un obiect dorit unui alt copil, sau il luam din mana pur si simplu, il invatam ca el nu se afla deloc in siguranta in acea situatie. Cineva ar putea sa-i ia jucaria din mana oricand, char si mama lui de obicei de incredere. In cel mai rau caz ii va fi greu sa se simta generos cand vine vorba de impartit. In cel mai bun caz, i se va parea mult mai greu sa fie generos cand vine vorba de impartit. Dar in cel mai rau caz, poate deveni agresiv cu ceilalti, fiindca in mod evident el trebuie sa aiba grija de el insusi in aceasta situatie amenintatoare. Ce putem face cand copilul loveste Preferata mea este o regula de grup ca cel care are jucaria sa o foloseasca cat timp doreste. Cu alte cuvinte, copilul hotaraste cat timp va dura randul sau. Daca altui copil i se va parea ca este prea greu sa astepte, adultii il vor ajuta pe copil sa astepte aratandu-i cum sa exprime orice suparare si gasind apoi ce altceva poate sa faca. Odata ce copiii inteleg aceasta regula, ei nu se mai simt atat de posesivi cu lucrurile fiindca stiu ca au control asupra cat timp vor sa le foloseasca. Adultii nu arata ca model cum sa ia lucrurile de la ei ca sa le dea altora la rand. Astfel cei mici devin mai generosi. Defapt, ei castiga experienta de a simti cat de bine se simte sa fii generos, fiindca atunci cand chiar au terminat cu o jucarie, ei o dau unui copil care isi asteapta randul. Aceasta interactiune calda intareste tendinta lor de a fi generosi. Insa daca nu exista acea regula de grup, nu e cauza pierduta pana copiii vor creste mai mari, sau dobandesc capacitatea de a se exprima verbal sau de a dezvolta un control al impulsurilor. Exista totusi lumina la capatul tunelului si se poate face ceva chiar acum pentru a salva situatia si a-l ajuta pe copilul nostru sa treaca mai rapid prin aceasta faza. In articolul urmator veti afla si ce anume.
Psihologul Laura Markham ne spune cum sa ne stimulam bebelusii
Marti, Iulie 04, 2017
Bebelusii au nevoie de prezenta unui adult care este atent la nevoile lor, insa nu au de castigat daca toata viata noastra se va invarti in jurul parintilor. Copilul trebuie sa stie ca vom fi acolo daca are nevoie de noi Bebelusii umani sunt creati sa se dezvolte prin interactiunea cu persoanele dragi si prin observarea vietii de familie si a vietii comunitatii. Asta inseamna ca ceea ce are nevoie cel mic cel mai mult este sa interactioneze cu noi intr-un mod iubitor, calduros, si plin de veselie. Este de ajuns sa ne observe in timp ce ne desfasuram in sarcinile noastre zilnice. Asa ca va rugam sa va impartasiti viata cu bebelusul dar sa nu va concentrati pe el chiar in fiecare secunda. Cu alte cuvinte, el trebuie sa stie ca vom fi acolo daca are nevoie de noi. Dar nu ii este de ajutor sa simta ca este mereu in centrul atentiei. Poate va ganditi ca doar asa va ingrijiti copilul cu raspundere. Raspundeti la nevoile lui si ii stabiliti un mediu in care sa poata explora si evolua. Dar nu-i dati fiecare secunda lui, fiindca o astfel de presiune ar face orice copil anxios. A fi responsabil cu copiii si nevoile lor este important in sensul ca-i hraniti cand le este foame si le creati ocazia de a dormi cand sunt obositi, sau ca-i lasati sa exploreze natura lasandu-i sa vada bondarul de pe trotuar. Dar nu vreti sa simta ca va uitati de multe ori la ei si spuneti: "Ce sa facem acum?" Ei trebuie sa stie ca cineva mai mare decat ei se afla la comanda. Faceti in schimb un program care sa fie adaptat lor si asigurati-va ca ei vor sti la ce sa se astepte: "Dimineata mama spala vasele in timp ce eu ma joc aproape de ea cu jucariile mele. Apoi iesim sa facem cumparaturi." Apoi in timp ce trece ziua, interactionati cu caldura cu cel mic Creierul unui copil nu are nevoie de bombardare senzoriala. Va gasi o gramada de activitati care sa-i stimuleze dezvoltarea cognitiva de-a lungul zilei. Dar creierul unui copil trebuie sa interactioneze cu persoanele speciale de-a lungul orelor in care este treaz. Ne foloseste ca baza de siguranta de unde sa exploreze lumea, si se uita la noi pentru a stii cum sa interpreteze ceea ce experimenteaza. In timp ce interactioneaza cu noi, creierul lui face conexiunile neuronale care il vor modela pentru tot restul vietii. Astfel ca dezvoltarea intelectuala a bebelusului este construita pe suportul sigurantei emotionale. Asta inseamna ca atentia noastra primara trebuie sa se concentreze pe a-l inveseli, a ne implica in activitati cu el, a-i raspunde, aratandu-i lumea si asigurandu-I cand isi exprima ingrijorarea fata de lucruri. Studiile arata ca acei copii care sunt avansati intelectual, emotional si fizic sunt aceia ale caror mame sunt mai atente si care raspund cu caldura cand se implica in relatia cu copiii lor. Dezvoltarea intelectuala a copilului Copiii in mod clar nu au nevoie sa ne focusam pe dezvoltarea lor intelectuala in sensul matematicii, alfabetului sau altor sarcini intelectuale coventionale. Vor gasi o stimulare intelectuala in jocuri gen "De-a v-ati ascunselea", in scoaterea vaselor de bucatarie din dulapuri si in felul in care vede lumea din rucsacul tau sau din marsupiu in timp ce interactionezi cu alte persoane. Poate ai auzit ca este benefic sa citesti bebelusului, si asa este. Implicati copiii si vorbiti cu ei, este mult mai bine. Implicati-I in activitatile zilnice in timp ce impaturiti hainele, spalati vasele, faceti cina. In curand copilul tau va fi la varsta mersului de-a busilea, si va dori sa exploreze totul. Trebuie mentionat ca bebelusii carora li se spune "NU" prea des invata sa nu gandeasca "inside the box". Asta inseamna ca orice refuz este pentru ei o provocare de a descoperi noi metode spre a obtine ceea ce doresc. Daca vrem sa stimulam intelectul copilului nostruI, trebuie sa ne asiguram ca am creat un mediu sigur pentru el, ca il supraveghem, dar ca ii dam in acelasi timp mana libera sa exploreze. Poate ca va insemna cateva luni de rearanjat cartile pe rafturi zilnic, dar va depasi curand aceasta etapa si va trece la urmatoarea, ajungand la concluzia ca lumea merita sa fie explorata si ca nimic nu il poate opri. Alte idei despre cum sa ne stimulam bebelusii in articolul urmator!