comunicare copil

Ai putea indrazni sa nu disciplinezi?
Miercuri, Mai 10, 2017
Esti o mama iubitoare, iar copiii tai in general sunt cuminti. Dar toata lumea stie ca si ei au nevoie de disciplina. Ce ar insemna insa o disciplina plina de iubire? Cuvantul disciplina suna foarte rece si cumva negativ, asa ca cel mai bine ar fi sa definim termenii. In dictionar, disciplina se mai numeste si: pedeapsa, instructie, antrenament care modeleaza, corecteaza sau perfectioneaza facultatile mentale sau caracterul moral; control obtinut fortand ascultarea si subordonarea. Astfel ca disciplina in principiu a insemnat instructie si ghidare si provine din radacina latina a cuvantului discipol. Azi totusi, acel sens al cuvantului este invechit si cuvantul a ajuns sa insemne doar pedeapsa. Dictionarul defineste pedeapsa ca si actiune facuta cu intentia de a rani, fie fizic, fie psihologic, cu scopul de a preda o lectie. Asa ca nu exista deloc o disciplina iubitoare, fiindca cel mic nu va experimenta niciodata ceva destinat sa cauzeze durere ca fiind iubitor. Cum am ajuns oare la ideea ca, pentru a-i ajuta pe copii sa faca ceva mai bine, noi trebuie sa-i facem sa se simta mai rau? Daca cel mic nu experimenteaza disciplina ca dureroasa, atunci e doar o invatatura. In acel caz, de ce sa confundam problema si sa o numim disciplina, care are conotatii atat de negative? De ce sa nu o numim invatatura sau indrumare iubitoare? Ce s-ar schimba? Pentru inceput, ar schimba felul in care ne intelegem copiii. In loc sa vedem ca cei mici au nevoie de pedeapsa ca sa-i convingem sa nu se mai poarte urat intentionat, am utiliza niste lentile cu totul diferite. Ii vom vedea ca avand nevoie de indrumare, invatare si sprijin. Ne-am da seama ca: Toate comportamentele negative sunt un strigat dupa ajutor sau conectare Raspundeti la nevoi si comportamentul se va schimba. Multe din ce consideram noi "purtare proasta" sunt copilarii normale si pot fi corectate simplu prin indrumare iubitoare. Copiii invata ceea ce traiesc pe pielea lor Prin experiente repetate, fiecare moment petrecut alaturi de copilul nostru modeleaza felul in care ei vor sti sa se controleze singuri si cum sa se relationeze cu ceilalti. Daca un copil nu ne implineste asteptarile, acesta are nevoie de mai mult sprijin. Asta inseamna fie ca are nevoie de mai mult sprijin pentru a o face, fie ca e vorba de invatare, conectare, limite empatice sau de ajutor in a lucra cu emotiile care le stau in cale. Odata ce copiii isi pot regla emotiile, ei pot sa isi regleze si comportamentele Daca cei mici se simt conectati cu noi, ei vor sa ne urmeze indrumarea, dar uneori nu pot deoarece emotiile lor ii coplesesc cortexul frontal aflat inca in dezvoltare. Ajutati-i cu emotiile si vor putea sa isi controleze comportamentul. Va intrebati daca unele comportamente negative sunt pur si simplu facute pentru ca cel mic face ce vrea? Bineinteles! Dar in acest caz, este un stegulet rosu, un semn ca cel mic considera  conexiunea cu tine mai putin importanta decat sa faca ce vrea el. Astfel, relatia are nevoie de imbunatatire, sau copilul are nevoie de ajutor cu emotiile care il impiedica sa se conecteze cu tine. Daca ignori steguletul rosu si il pedepsesti, tratezi simptomul, nu cauza. Si il vei trata in continuare intr-un fel care va garanta mai multe probleme mai tarziu, fiindca erodezi relatia putin cate putin. Cand un copil are incredere ca suntem cu adevarat de partea lui, si isi poate manevra emotiile acelea mari, atunci el este dispus sa renunte la ceea ce vrea, ca sa faca ceva ce vrea mai mult, adica sa fie in mod pozitiv conectat cu noi. Daca ne gandim putin, aceasta e definitia auto-disciplinei, a renunta la ceva ce dorim pentru ceva ce dorim mai mult (acea felie de tort pentru silueta si sanatate). Deci de fiecare data cand copilul decide sa nu isi mai loveasca sora, fiindca ceea ce doreste mai mult este respectul tau calduros, el va construi o cale neuronala pentru a deveni mai auto-disciplinat. Si acea auto-disciplina va dura pentru tot restul vietii lui. Daca ma urmariti, probabil inca mai spuneti: "Dar copii au nevoie totusi de limite!". Si eu sunt de acord. Stabilirea limitelor face parte din indrumarea copiilor. Este parte din sarcina copiilor sa testeze aceste limite, ca sa invete ce este permis, unde se afla granitele. Majoritatea parintilor trebuie sa stabileasca limite toata ziua, in fiecare zi. Limitele care functioneaza sunt ferme, astfel incat copilul se poate opri din testat, dar sunt si empatice, ca si copilul sa nu simta ca este o persoana rea. Stabilirea limitelor nu inseamna disciplina, nu este ceva neplacut facut cu scopul de a da o invatatura. Daca va ganditi ca cei mici au nevoie de pedepse ca sa invete, atunci aflati ca cei mici au nevoie de invataturi fiindca atunci cand sunt amenintate fiintele umane nu pot invata, iar pedepsele sunt o amenintare catre copil. Cand sunteti in aparare, sunteti deschis la invatare si la crestere? Limitele sunt mult mai eficiente in dezvoltarea auto-disciplinei la copilatunci cand sunt puse cu empatie, fiindca cel mic nu se opune atat de mult. Ca sa ne schimbam gandirea trebuie sa ne schimbam cuvintele, sa trecem dincolo de cuvantul disciplina. Sa ne ghidam copiii cu mai multa iubire si cu limitari empatice. Un articol de dr. Laura Markham, postat pe ahaparenting.com
Cum stimulam inteligenta copiilor nostri
Vineri, Mai 05, 2017
Lasati-l sa manance singur. Tu ii oferi mancarea sanatoasa. Iar cel mic se hraneste singur. Poti pune o saltea sub scaunul inalt si incearca sa nu fi obsedata de cat mananca. Copiii nu sufera de foame. Multi copilasi sunt prea ocupati in timpul zilei ca sa poata manca destul si de aceea cer mancare la ora culcarii. Asta poate incurca orice parinte daca nu se pregateste cu o gustare la ora somnului, ceea ce ajuta copiii sa se si linisteasca si sa doarma mai bine. Daca te asiguri ca snack-ul este si sanatos, te lipsesti de povara cinei si te bucuri mai mult de copii decat sa ii impingi de la spate sa manance. Poti combina gustarea cu o poveste la ora culcarii daca nu ai timp. Uitati de stimularea creierului cu ajutorul alfabetului Lumea intelectuala a copiilor inseamna explorare, observarea lumii, vorbitul si ascultatul, a fi acceptat, validat si recunoscut. Dezvoltarea si auto-controlul emotional pune bazele dezvoltarii intelectuale. Nu este niciodata prea devreme sa dezvolti iubirea pentru carti, dar asta nu se intampla invatand alfabetul. Daca vrei ca si copilul tau sa iubeasca cititul, atunci citeste-i tu si spune-i povesti. Opriti plansul! Altfel numit si "smiorcaiala", este doar o expresie a sentimentelor de neputinta ale copilului, insa poate deveni un obicei. Ca sa tai plangoceala de la radacina, evita sa dai ocazia celui mic sa invete ca daca plange putin o sa obtina ceea ce doreste. Cu alte cuvinte, evitati plansul care nu este necesar, si daca apare, incercati sa evitati sa-i oferiti recompense. In schimb, ajutati copilul cu acele sentimente de neputinta si neajutorare pe care mai mult ca sigur le simte. Folositi rutina si obiceiurile Copiii dezvolta auto-disciplina partial traind intr-o rutina sigura in care stiu la ce sa se astepte. Cand intrerupi rutina cu o calatorie, cu vizita la bunici sau pur si simplu cu exceptii care va fac pe plac, pot aparea crize de nervi, dificultati in adormire si alte provocari. Desigur, bunica merita toate aceste eforturi, dar parte din parentingul protectiv este sa alegem aceste intreruperi cu intelepciune. Dati ocazia copiilor sa experimenteze competenta Copiii plang mai putin si coopereaza mai mult cand se simt puternici. Cu putem ajuta pe cel mic sa se simta mai puternic? Prin trei metode cheie: Ascultati-l Lasati-l sa ia decizii oricand e posibil Dati-i ocazia de a simti competent Copiii mici au nevoie zilnic sa experimenteze munca pentru a castiga incredere in propriile capacitati si pentru a incepe sa se gandeasca ca si ei sunt persoane competente. Ca si adulti, noi ne gandim la munca drept o activitatea plictisitoare. Dar copiilor le place la nebunie sa inteleaga cum functioneaza treburile prin casa si sa participe. Lor le place sa invete facand lucruri. Aceasta a fost una din viziunile Mariei Montessori. Invitati-l pe cel mic sa se implice in tot ce faceti. Desigur, ajutorul primit probabil va va ingreuna sarcina, dar el invata si castiga abilitati pentru viitor, iar voi doi va conectati mai bine. Si in cativa ani, veti fi dorit sa aveti mai multa rabdare si sa il chemati la munca! Ce fel de treburi casnice? ot sta pe un scaun sau o bancheta in bucatarie ca sa ajute. Va pot ajuta in timp ce faceti cumparaturi, pot ajta in curte, in gradina etc. Specific: isi pot face o gustare, cum ar fi sa curete un fruct sau un ou fiert, sau sa felieze cu lingurita o branza moale sau sa isi faca sandwich-uri cu biscuiti Pot sa ajute la spalat vase si oale sau alte vase care nu se sparg Pot sa spele legume in chiuveta sau un lighean Pot ajuta la curatarea blatului din bucatarie Pot ajuta la curatarea frigiderului, la asezarea mesei, la curatarea de pe masa Pot ajuta la aprinderea si stingerea luminilor, la stergerea prafului, la curatarea vanii, eventual cu picioarele goale, din interior Pot imperechea sosetele in timp ce impaturiti hainele si poate sorta hainele in functie de cui apartine Pot ajuta la transferul hainelor de la masina de spalat la uscatorul de rufe, poate scoate hainele intinse, daca ajunge la ele, sau le poate atarna si el Pot alege fructele in magazin, pot spala podeaua sau masa Aceste activitati sunt exact cele care sunt mai educative si mai satisfacatoare decat privitul televizorului, iar majoritatea copiilor mici sunt incantati sa le faca. Dupa completarea acestor sarcini de obicei cel mic spune "Am reusit!" si se simte mai capabil si mai puternic. Comparati asta fata de cum se simt dupa ce se uita la TV! Desigur, poate e mai multa munca pentru parinte dar merita. Fiindca acei copii care se simt competenti si puternici nu trebuie sa isi arate puterea facand opusul. Ei au mai multa incredere in ei, sunt mai de ajutor si asta este in folosul tuturor!
Lucruri pe care sa nu le spui niciodata copiilor tai
Joi, Aprilie 06, 2017
Exista numeroase fraze si cuvinte pe care noi ca adulti le folosim uneori fara sa ne dam seama. In momente de frustrare sau suparare acestea ies fara nici un fel de cenzura sau control din partea noastra si sfarsesc prin a rani persoanele acelea mici si lipsite de aparare, copiii nostri. Iata cateva din frazele pe care le folosim si ar trebui sa le schimbam: “Stii mai bine de atat!” Ca si comparatiile, micile necajeli sau ofense pot intepa in feluri in care parintii nici nu isi pot imagina. In primul rand, copilul chiar nu stiemai bine de atat.Invatarea este un proces de incercare si eroare. Copilul tau chiar a inteles ca dintr-un vas greu nu se poate turna apa foarte usor? Poate ca nu parea asa de plin sau era diferit putin de cel din care a turnat el cand s-a jucat la gradinita. Si chiar daca a facut aceeasi greseala ieri, comentariul nostru nu este nici productiv si nici incurajator. Dati copilului beneficiul indoielii si fiti specifici. Spuneti “Imi place mai mult cand faci asa, multumesc”. Fraze similare includ “Nu pot sa cred ca ai facut asta” sau “Era si timpul!”. Poate ca nu suna groaznic, dar nu vei dori sa le spui prea des. Ele se aduna iar mesajul din spatele lor pe care il aude copilul este: ”Esti o pacoste, si nu faci niciodata lucrurile ca lumea!”. “Opreste-te sau o sa iti dau eu motive sa plangi!” Amenintarile, de obicei rezultat al frustrarii parintilor, sunt rareori eficiente. Scoatem amenintari gen:” Fa asta ca daca nu...” sau “Daca mai faci asta o data, te plesnesc!”. Problema este ca mai devreme sau mai tarziu va trebui sa te tii de amenintare fiindca altfel isi va pierde din putere. Amenintarile de lovire au fost gasite ca fiind provocatoare de mai multe lovituri, ceea ce in sine a fost dovedit ca mod ineficient de schimbare a comportamentului. Cu cat e mai mic copilul, cu atat dureaza ca o lectie sa fie cu adevarat invatata. Studiile au aratat ca sansele ca un copil de 2 ani sa repete o fapta negativa mai tarziu in aceeasi zi sunt de 80% indiferent ce disciplina se utilizeaza, spune Murray Straus, Ph.D., sociolog la Universitatea din New Hampshire. Chiar si cu copiii mai mari nici o strategie de disciplina nu garanteaza rezultate sigure de la inceput. Astfel ca este mult mai eficient sa dezvoltam un repertoriu de tactici constructive cum ar fi redirectionarea, indepartarea copilului de situatie, time-out sau pauze, decat sa ne bazam pe cele cu consecinte negative dovedite, inclusiv amenintari verbale sau lovire. "Stai numai sa vina tati acasa!" Acest cliseu familiar de parenting nu e doar o alta amenintare ci si o disciplina diluata. Ca sa fie eficienta, trebuie sa te ocupi de situatie imediat tu insati. Disciplina care este amanata nu conecteaza consecintele cu actiunile copilului. Pe cand va ajunge celalalt parinte acasa, e posibil ca copilul tau sa fii uitat ce a gresit. Alternativ, agonia de a anticipa o pedeapsa poate fi mai rea decat ceea ce merita fapta negativa initial. Pasarea responsabilitatii altei persoane ne submineaza si autoritatea. “De ce ar trebui sa o ascult pe mami daca oricum nu va face nimic?” ar putea gandi cel mic. Si nu in ultimul rand , ne punem partenerul in postura nemeritata de politistul cel rau. "Grabeste-te! Hai odata!” Cine nu a rostit niciodata cuvintele acestea, in lumea in care exista o gramada de intalniri, programari, deficit de somn si trafic interminabil? Sigur fiecare parinte al carui copil nu isi gaseste papucii sau paturica sau care in mod cu totul calm nu vrea evident sa se imbrace a trecut prin asta. Ganditi-va doar la tonul vocii cand cereti celui mic sa se grabeasca, si la cat de des o faceti. Daca incepeti sa va plangeti, sa oftati si sa bombaniti tot timpul, cu mainile la solduri si batand din picior, atentie. Exista o tendinta atunci cand suntem grabiti sa-i facem pe copiii nostri sa se simta vinovati pentru ca ne fac pe noi sa ne grabim. Poate ca vina ii va face sa le para rau, dar nu-i va face sa se miste mai repede. In casa dimineata poate fi un adevarat haos, si nu vreti ca ultima imagine pe care o vad copiii sa fie o fata nervoasa si crizata- spune terapeutul de familie Paul Coleman, autor al cartii “How to Say It to Your Kids”. Astfel ca el a facut un pact cu el insusi. Indiferent de situatie, nu voi striga si nu voi da ochii peste cap chiar daca vreunul din copii rastoarna bolul cu cereale sau imi cere sa gasesc ceva chiar cand iesim pe usa.” In loc sa criticam, am putea sa cautam metode calme de a grabi lucrurile: de exemplu nu strigati “Ti-am spus sa inchizi tv-ul acum 5 minute!”, ci mai bine mergeti sa-l opriti voi insiva. "Excelenta treaba” sau “Ce baiat cuminte!” Ce ar putea fi in neregula cu lauda? Intarirea pozitiva, pana la urma, este una din cele mai eficiente instrumente pe care le are un parinte. Necazul vine cand lauda este prea vaga si nespecifica. Scotand un bravo pentru fiecare lucru mic pe care il face copilul, de la a bea laptele sau a desene ceva, devine fara sens. Copiii incep sa il ignore. Pot chiar sa realizeze diferenta dintre lauda pentru ceva obisnuit sau lauda pentru un efort real. Pentru a iesi din acest obicei, laudati doar acele rezultate care necesita efort adevarat. Fiti specific. In loc de “Ce frumos!” spuneti ”Ce culori vii ai ales pentru petele catelului!” sau “Vad ca ai desenat imaginea la povestea pe care am citit-o azi-noapte!”. Laudati comportamentul, nu copilul! “ Ai stat atat de linistit cand ai facut puzzle-ul in timp ce gateam, exact cum ti-am cerut!” E intotdeauna mai bine asa decat sa explodezi ca un vulcan. Dar din fericire veti mai avea de multe ori ocazia sa reactionati altfel!
Ce poti face atunci cand copilul tau se comporta urat cu tine
Marti, Aprilie 04, 2017
"Fii bun ori de cate ori e posibil. E intotdeauna posibil." Dalai Lama Cand copilul tau se stramba si face urat ori de cate ori ii vorbesti, cum ar fi daca ti-ai aduna toata generozitatea emotionala, si i-ai oferi pur si simplu IUBIRE? Toti parintii vor sa creasca un copil corect si care sa se comporte frumos, asadar asemenea comportamente din partea copilului nu sunt acceptabile. Insa si noi, avem uneori momente cand suntem la capatul puterilor si pana sa ne dam seama ridicam vocea sau spunem ceva jignitor. Ce ne-ar fi de folos in acele momente? O cearta sau o imbratisare? Priviti supararea copilului ca pe o furtuna in care nu trebuie sa intrati. Recunoasteti-i durerea si muscati-va limba. Oferiti doar empatie, nu o alta lectie sau invatatura. Oferind compasiune si auto-control veti ramane conectati amandoi chiar si in momente dificile. Respirati adanc si intelegeti ca si el probabil se simte oribil. Puteti chiar sa reflectati verbal aceasta stare: "Mmm, stii ca noi nu vorbim asa unii cu altii in casa asta. Cred ca te simti groaznic daca te porti asa. Imi pare asa de rau ca esti suparat. Te iubesc si sunt aici daca vrei o imbratisare!". Asta nu inseamna ca ne invatam copiii ca e bine sa fie rautaciosi sau nepoliticosi. Ii invatam ca suntem un refugiu de incredere si ca nu este nevoie niciodata sa strige sau sa se strambe astfel la noi. In prezenta noastra plina de iubire, furtuna copilului nostru va trece mai rapid. Sa nu va surpinda daca mai tarziu va multumeste si vrea sa fie asigurat ca va mai primi imbratisari. Va fi destul timp pentru a discuta despre comportamentul potrivit. Sa nu acuzati sau sa faceti copilul sa-i fie rusine de ce a facut, fiindca el se va inchide in el insusi. Copiii stiu ca nu este bine sa maraie sau sa se strambe la noi, la fel de bine cum stim si noi ca nu este bine sa tipam la ei. Copiii au nevoie ca noi sa-i ascultam cand ne spun de ce au fost suparati si sa-i ajutam sa-si exprime supararea mai potrivit. Faceti o lista cu felul in care voi ca familie ati putea face ca sa va exprimati furia in moduri mai acceptabile si puneti lista pe frigider. Sa vada si copiii ca va uitati la lista cand sunteti furioasa si vor urma exemplul. Daca nu reusiti sa reactionati cu iubire de fiecare data cand cei mici mai fac cate o criza de furie si se trantesc pe jos sau ne privesc cu multa ura, nu e nimic. Sunteti un parinte normal. De fiecare data cand reusiti, va fi tot mai usor. De fapt ne resetam creierul ca sa nu mai fim atat de reactivi. Ne diminuam raspunsul la stres fara sa mai declansam hormonii responsabili de aceste stari tensionate. In schimb, stimulam hormonii starilor pozitive ca sa ne simtim mai fericiti. Daca stim sa nu mai facem o drama din orice vom vedea un motiv de rasete si bucurie cu orice ocazie. Si cel mai important, relatia cu copilul nostru se schimba. El ne va urma exemplul si nu isi va mai varsa necazurile pe noi, ci va apela la generozitatea emotionala de care am dat noi dovada ca exemplu. Si curand veti primi iubire..cand aveti cea mai mare nevoie de ea!
Cum sa ne intrebam copilul "cum a fost la scoala?"
Sambata, Septembrie 13, 2014
Saptamana viitoare se termina vacanta si copiii, tinerii, se intorc iar in banci si in institutii. Rutina pentru parinti se reia si conversatiile vor avea tenta zilnica de interogatoriu: "Trezeste-te!/Te-ai trezit?/Te-ai spalat?/ Imbraca-te./ De ce te-ai imbracat asa subtire?/ Asa te imbraci? Mananca./ Sa nu iti uiti pachetul./ Ti-ai facut temele?/ Cand?! Deja??! Cum nu ai nimic de invatat?/ Ce note ai luat azi? Cum a fost la scoala/gradinita?" Aceste intrebari au lasat reminescente peste generatii intregi, inca ne mai ingrozeste starea pe care o aveam cand trebuia sa raspundem. Ca mama ma gandesc ca urmeaza sa le adresez si eu copiilor mei aceste intrebari si sa avem astfel de discutii. Nu ma simt prea confortabila cu aceast interogatoriu, mai ales ca stiu ca procesul de extractie a informatiilor dupa primirea unui raspuns monosibilabic, va fi anevoios. Asadar am decis sa ma concentrez pe o singura intrebare care e foarte importanta pentru mine si sa gasesc si alte modalitati de a-mi intreba fiul fara a repeta aceeasi intrebare intr-un mod obsesiv, fara niciun rezultat. Am ales intrebarea "Cum a fost la scoala/gradinita?". Raspunsul invariabil pe care il primim este "Bine". Daca intamplarea face ca fiul/fiica noastra sa fie intr-o zi cu chef de vorba, poate adauga si ce a mai zis doamna, ce a mai facut prietenul de joaca. Dar majoritatea raspunsurilor pe care le vom auzi vor fi "bine" sau vor include "bine". Eu sunt interesata sa stiu cum a fost , ce i-a placut, ce nu, ce a invatat. Asadar asta il voi intreba. Iata lista (mea) pe care eu o folosesc cu intrebari creative pe acest subiect pentru a ne ajuta in comunicare cu cei mici: 1. Ce ti-a placut azi la gradinita? 2. Care a fost cel mai nasol lucru ce s-a intamplat azi la gradinita? 3. Spune-mi un lucru nou pe care l-ai invatat ? 3. Daca ai putea sa alegi, langa cine ai sta? De ce? Dar langa cine nu ai sta? De ce? 4. Care este cel mai misto loc din scoala, gradinita? 5. Spune-mi un lucru ciudat pe care l-ai auzit azi. Sau un lucru ciudat pe care cineva l-a zis. 6. Daca as vorbi cu doamna despre tine la telefon, ce mi-ar povesti? 7. Cum ai ajutat pe cineva azi? Cu ce ai ajutat pe cineva azi? 8. Cum/cu ce te-a ajutat cineva azi? 9. Cand ai fost cel mai fericit azi? 10. Cand ai fost cel mai plictisit azi? 11. Daca un extraterestru ar veni la voi in grupa si ar rapi pe cineva, pe cine ai vrea sa rapeasca si de ce? 12. Cu cine ai vrea sa te joci din grupa cu care nu te-ai jucat pana acum. De ce nu te-ai jucat pana acum? 13. Spune-mi 3 lucruri bune care s-au intamplat azi la gradinita/scoala. 14. Ce cuvant a repetat doamna cel mai mult azi? 15. Ce ti-ar placea sa inveti sau sa faci mai mult la scoala/gradinita? 16. Ce ti-ar placea sa inveti sau sa faci mia putin la scoala/gradinita? 17. Cine din clasa ta crezi ca ar trebui sa se poarte mai frumos cu tine? 18. Cine este cea mai amuzanta persoana din clasa ta? De ce este amuzanta? Ce a facut? 19. Daca tu ai fi invatatoare/educatoare maine, ce ai face? 20. Daca ar fi sa schimbi locul cu cineva din clasa, cu cine ai schimba? De ce? 21. Spune-mi care au fost cele 3 dati cand ai folosit creionul azi. As alege ca intrebarile mele sa foloseasca cat mai mult din limbajul copilului meu " amuzant, misto, sau persoanjele din procuparile sale precum extraterestru, dinozaur, Tinkerbell." Tonul joaca un rol foarte important, asadar trebuie foarte bine ales ca sa nu simta ca este chestionat. Si acest lucru este foarte greu de facut cand intrebarea vine cumva natural cand il luam de la scoala/gradinita. De aceea ultima mea recomandare ar fi sa nu grabim aceasta conversatie ci sa gasim momentul in zi in care sa facem doar asta. Fara condus, gatit sau strans prin acasa. Voi ce alte propuneri mai aveti? vezi sursa
  •