comunicare parinte-copil

10  trucuri pentru a calma crizele copilului tau
Vineri, Septembrie 15, 2017
Cand copilul tau se afla in mijlocul unei crize, ca parinte poate fi dificil sa te abtii de la a avea o cadere. Aceste caderi sunt urate si teribile, insa ele sunt situatii care apartin de copilarie, spune Ray Levy, phD, psiholog clinician si co-autor al cartii "Try and Make Me! Simple Strategies That Turn Off the Tantrums and Create Cooperation". Copiii mici, mai ales cei cu varsta intre 1 si 4, nu au dezvoltat inca abilitati de control. Ei au tendinta sa cedeze si sa piarda controlul. Si ce este mai exact ceea ce le declanseaza criza? Fiecare criza, spune Levy, rezulta dintr-un lucru foarte simplu: nu obtin ceea ce isi doresc. Pentru copiii intre 1 si 2 ani, crizele pornesc adesea din incercarea de a comunica o nevoie. Mai mult lapte, un schimb de scutec, jucaria de acolo, dar asta fara a putea exprima nevoia in cuvinte, spune Levy. Ei se frustreaza cand tu nu raspunzi la ce spun ei, iar pentru copiii mai mari, crizele de plans sunt a o lupta pentru putere. Pe cand ajung la varsta de 3 sau 4 ani, ei devin mai autonomi si sunt destul de constienti de nevoile si dorintele lor. Asadar, vor sa li se raspunda tot mai mult. Daca nu ne supunem, facem o excursie in orasul crizelor. Deci cum putem sa oprim aceste izbucniri? Urmeaza 11 solutii pe care le urmeaza atat mamele cat si expertii in parenting. 1. Ignorati copilul Motivul pentru care functioneaza este fascinant: "In timpul unei crize, copilul este pur si simplu innebunit. Emotiile lui preiau controlul, dominand cortexul frontal al creierului, zona care e responsabila de luarea deciziilor si rationamentelor, spune Jay Hoecker, doctor pediatru in Rochester, Minnesota. De aceea ratiunea nu ajuta. Pur si simplu partea rationala a creierului sau nu functioneaza. Nu e nimic de facut pentru a imbunatati lucrurile in acel moment. De fapt orice ai incerca numai va inrautati lucrurile. Cand se mai linisteste se poate vorbi cu el. 2. Dati copilului putin spatiu "Uneori copiii doar au nevoie sa isi scoata furia. Asa ca lasati-i!" spune Linda Pearson, o asistenta si autoare a cartii "The Discipline Miracle". Doar asigurati-va ca nu sta nimic in calea crizei care l-ar putea rani. "Sunt mare fan al acestei metode pentru ca-i invata pe copii cum sa se elibereze intr-un mod non-destructiv. Sunt capabili sa-si manifeste sentimentele, sa se adune, si sa recastige auto-controlul, fara sa inceapa un meci de urlete sau lupte de vointa cu tine." Acest truc poate functiona singur sau in tandem cu toata faza de ignorare. 3. Creati o diversiune Este vorba despre schimbarea atentiei mentala. Atrageti atentia copilului cu ceva interesant ca sa uite de criza pe care tocmai o avea. "Poseta mea e umpluta cu tot felul de diversiuni, precum jucariile pe care copiii mei nu le-au vazut de multa vreme, si snack-uri gustoase.", spune Alisa Fitzgerald, mama a doi copii din Boxford, Massachusetts. Oricand are loc o criza de isterie, ea le scoate pe rand din geanta, pana cand ceva capteaza atentia copiilor. "Am descoperit de asemenea ca distragerea atentiei poate ajuta la indepartarea unei caderi majore inainte sa se intample, daca te prinzi din timp", adauga ea. Daca cel mic e pe cale sa izbucneasca intr-un scandal major fiindca nu i-ai luat cerealele favorite, incearca rapid sa schimbi directia si sa spui cu entuziasm ceva de genul: "Hei, avem nevoie de niste inghetata! Ma ajuti sa aleg o aroma?"sau "Wow uita-te la containerul cu homari de acolo!". Levy explica: "Copiii au perioade de memorie destul de scurte, ceea ce inseamna ca sunt usor de distras. Si ajuta intotdeauna daca sunteti foarte foarte uimiti cand o faceti. Le ia mintea de la criza spre urmatorul lucru mult mai repede." 4. Aflati ce il deranjeaza cu adevarat pe copil Acest truc este bun pentru crizele copiilor sub 2 ani si jumatate, spune Dr. Hoecker. "Copiii de aceasta varsta au de obicei un vocabular de aproximativ 50 de cuvinte si nu pot lega mai mult de doua cuvinte odata. Comunicarea lor este limitata, desi au toate aceste ganduri si dorinte care trebuiesc implinite. Cand nu intelegi mesajul sau intelegi gresit, ei isi ies din minti ca sa elibereze acea frustrare." O solutie, spune el, este limbajul semnelor. Invatatul unor semne pentru lapte, apa, mancare sau oboseala poate face minuni. 5. Folositi empatia O alta abordare este sa empatizati cu cel mic, ceea ce ajuta in preluarea controlului crizei si apoi sa va jucati de-a detectivul. Puteti spune copilului sa va arate ce isi doresc si desi nu va fi mereu evident, cu putin timp si practica veti incepe sa comunicati mai bine. Puteti evita multe crize de isterie in acest fel! 6. Imbratisarile "Probabil ca acesta este ultimul lucru pe care vreti sa-l faceti cand copilul isi iese din minti, dar il ajuta cu adevarat sa se linisteasca", spune Levy. "Vorbesc de o imbratisare adevarata, puternica si ferma, nu una moale. Si nu spuneti un cuvant cand o faceti. Repet: veti intra intr-o lupta de putere inutila. Imbratisarile il fac pe copil sa se simta sigur si il ajuta sa stie ca va pasa de el, chiar daca nu sunteti de acord cu comportamentul lui." 7. Oferiti mancare sau sugerati putina relaxare "Oboseala si foamea sunt cei mai mari declansatori de crize de isterie" spune Levy. Fizic vorbind, copilul este deja la limita, astfel ca nu este nevoie de multe emotii ca sa treaca acea limita. "Parintii vin adesea la mine mirandu-se de ce copilul lor are crize zilnice. Si se dovedeste ca ele au loc cam in acelasi moment al zilei, in jurul orei de somn sau cel al mesei. Nu este o coincidenta! Sfatul meu: dati-i de mancare, dati-i apa si lasati-l sa vegeteze, indiferent ca asta inseamna sa-i puneti la somn sau sa vada putin TV. Ganditi-va ce morocanosi sunteti cand va lipsesc ore de somn sau cand va scade glicemia de foame. Cu copiii mici, care au nevoie de somn si de hrana mai multa decat adultii, efectul este inzecit! 8. Dati copilului recompense pentru comportament Anumite situatii sunt foarte grele pentru copii. Poate fi statul la o coada lunga, sau sa stea linistiti in biserica. Oricare ar fi situatia dificila, iata trucul: "Inseamna sa recunosti cand ceri prea mult copilului si sa-i oferi un pic de mita" spune Pearson. "Cand te indrepti spre o institutie sau un restaurant, spune-i de exemplu: "Alex, mamai iti cere sa stai cuminte si sa-ti mananci frumos cina in seara asta. Chiar cred ca poti! Si daca te comporti bine, cand ajungem acasa te las sa te uiti la un film." Ca sa stati linistiti, Pearson spune ca genul acesta de mita este total acceptabila, atata timp cat este facuta cu conditiile noastre si din timp, nu in timpul unei crize. Daca copilul incepe sa se piarda la un moment dat, amintiti-i cu blandete despre "intelegerea" facuta. Este uimitor cum acest lucru ii poate aduce la locul lor instant, spune Pearson. 9. Vorbiti cu calm Asta este una grea si e mai usor de zis decat de facut. Dar expertii insista ca trebuie sa va mentineti calmul in timpul crizei unui copil. "Altfel, veti intra intr-o lupta de putere si veti face ca toata scena sa se inrautateasca. Plus, parte din motivul pentru care copiii recurg la crize este ca sa primeasca atentie", spune Dr Hoecker. "Lor nu le pasa daca primesc atentie negativa sau pozitiva. Vor doar sa le-o dai 100%." Levy este de acord si adauga: "Vorbitul cu o voce calda arata copilului ca nu veti lasa comportamentul lui sa va afecteze. Va ajuta si sa ramaneti relaxati, cand ce doriti cu adevarat este de fapt sa tipati la el. De fapt, tonul calm al vocii este util atat pentru parinte cat si pentru copil. Daca sunteti tensionati, copiii vor simti asta si se vor ambala si mai tare." 10. Radeti de asta Fiecare parinte uraste crizele in public, pentru motive evidente. Va ingrijorati ca ceilalti parinti vor spune ca sunteti o mama rea sau ca v-ati crescut un dracusor de necontrolat. Dar asta, spune Kazdin, va poate tenta sa faceti alegeri care va vor duce la si mai multe manifestari de acest gen. "Copiii, chiar si cei foarte mici, sunt inteligenti. Daca va enervati pe ei sau va stresati sau cedati doar ca sa termine crizele inainte sa va prineasca tot mai multa lume, ei vor invata ca aha - functioneaza!" Kazdin spune ca cea mai buna metoda este sa inghititi, sa va asezati un plasture de Monalisa pe buze si sa pretindeti ca totul este bine. Si ce gandesc ceilalti? "Stim din studii ca singurul lucru pe care oamenii il judeca este reactia la criza", spune Levy. "Daca arati calma si ca ai totul sub control, da, chiar daca nu faci nimic ca sa opresti scandalul, ei gandesc: "ei, asta da e o mama buna!" Un articol de Shaun Dreisbach din American Baby
Cele 6 motive pentru care trebuie sa ne controlam in fata copiilor
Miercuri, Iulie 05, 2017
Calmul si controlarea emotiilor unui parinte dicteaza reactiile copiilor de mai tarziu. Iata de ce trebuie sa fii calm si sa te controlezi pentru binele copilului tau: 1. Copiii invata auto-controlul emotional de la parinti Copiii nu vor face mereu ceea ce spun dar vor face intotdeauna, intr-un final, ceea ce facem noi. Daca parintii obisnuiesc sa arunce cu lucruri, sa tranteasca usi si sa tipe, asa vor face si cei mici. Daca noi putem sa ramanem calmi, ei invata ca nu este tocmai o urgenta cand se supara, si invata si ei sa se calmeze. 2. Siguranta emotionala Siguranta emotionala pe care le-o dam copiilor nostri este exact ceea ce le permite sa se vindece, sa creasca si sa evolueze. Ca si noi, copiii vor sa se simta fericiti si conectati, dar uneori le este teama de furia si teama care-I copleseste. Calmul nostru le da o cale inapoi catre conexiunea cu iubirea. Cand se simt mai bine, ei fac lucrurile mai bine. 3. Copii se simt protejati Cand oferim un mediu calm si protector pentru copiii nostri, ei se simt destul de protejati ca sa-si experimenteze emotiile, ceea ce permite ca acele sentimente uriase sa se evapore. Copiii invata ca sentimentele sunt doar o parte din a fi o fiinta umana, si ca nu trebuie sa le fie teama de ele, sau sa faca ceva cu ele. 4. Copiii ne respecta Cand copiii ne respecta si se simt intelesi, vor sa ne urmeze conducerea. Ei invata ca nu primesc intotdeauna ce isi doresc, dar primesc ceva mai bun: un parinte care-i intelege, chiar si cand spune nu. Astfel ca cei mici devin mai deschisi la ghidarea parintilor, si mai inclinati sa ne urmeze regulile. 5. Copiii sunt barometre sensibile ale starilor si tensiunilor noastre Daca avem o problema nerezolvata, putem conta pe ei sa preia in mod subconstient acest lucru si sa se manifeste in locul nostru. Astfel ca foarte frecvent, cand lucram pe propriile noastre probleme, ne dam seama ca si comportamentul copilului nostru se schimba, chiar si fara sa ne adresam direct lui. 6. Cand raspundem diferit si copilul nostru va face la fel Tineti minte ca rezultatul este intotdeauna suma actiunilor copilului tau si al raspunsului tau la ele. Cand suntem declansati, reactionam fara sa ne gandim si inrautatim furtuna. Cand raspundem cu mai multa prudenta si ne conectam cu copilul nostru, potolim furtuna. Mai putina drama, mai multa iubire. Vestea buna este ca nu e niciodata tarziu ca ei sa invete sa-si controleze singuri emotiile, chiar daca au invatat deja cateva obiceiuri contraproductive. Cheia este modelarea de rol. Invatarea controlului emotiilor este o calatorie ce dureaza toata viata. Dar sa incepem azi doar cu observarea propriilor noastre stari si sentimente. Cand va suparati, rezistati dorintei de a actiona pana cand nu sunteti calmi. Doar respirati, si mentineti-va intr-o stare de compasiune, pentru a va calma inainte de a actiona. Greu? Bineinteles, insa de fiecare data cand faceti asta, va reconectati creierul...si va intariti capacitatea de a fi mai calmi in viitor. Va garantez ca il veti vedea si pe copil cum se schimba, ca si noi!
Psihologul Laura Markham ne spune cum sa ne stimulam bebelusii
Marti, Iulie 04, 2017
Bebelusii au nevoie de prezenta unui adult care este atent la nevoile lor, insa nu au de castigat daca toata viata noastra se va invarti in jurul parintilor. Copilul trebuie sa stie ca vom fi acolo daca are nevoie de noi Bebelusii umani sunt creati sa se dezvolte prin interactiunea cu persoanele dragi si prin observarea vietii de familie si a vietii comunitatii. Asta inseamna ca ceea ce are nevoie cel mic cel mai mult este sa interactioneze cu noi intr-un mod iubitor, calduros, si plin de veselie. Este de ajuns sa ne observe in timp ce ne desfasuram in sarcinile noastre zilnice. Asa ca va rugam sa va impartasiti viata cu bebelusul dar sa nu va concentrati pe el chiar in fiecare secunda. Cu alte cuvinte, el trebuie sa stie ca vom fi acolo daca are nevoie de noi. Dar nu ii este de ajutor sa simta ca este mereu in centrul atentiei. Poate va ganditi ca doar asa va ingrijiti copilul cu raspundere. Raspundeti la nevoile lui si ii stabiliti un mediu in care sa poata explora si evolua. Dar nu-i dati fiecare secunda lui, fiindca o astfel de presiune ar face orice copil anxios. A fi responsabil cu copiii si nevoile lor este important in sensul ca-i hraniti cand le este foame si le creati ocazia de a dormi cand sunt obositi, sau ca-i lasati sa exploreze natura lasandu-i sa vada bondarul de pe trotuar. Dar nu vreti sa simta ca va uitati de multe ori la ei si spuneti: "Ce sa facem acum?" Ei trebuie sa stie ca cineva mai mare decat ei se afla la comanda. Faceti in schimb un program care sa fie adaptat lor si asigurati-va ca ei vor sti la ce sa se astepte: "Dimineata mama spala vasele in timp ce eu ma joc aproape de ea cu jucariile mele. Apoi iesim sa facem cumparaturi." Apoi in timp ce trece ziua, interactionati cu caldura cu cel mic Creierul unui copil nu are nevoie de bombardare senzoriala. Va gasi o gramada de activitati care sa-i stimuleze dezvoltarea cognitiva de-a lungul zilei. Dar creierul unui copil trebuie sa interactioneze cu persoanele speciale de-a lungul orelor in care este treaz. Ne foloseste ca baza de siguranta de unde sa exploreze lumea, si se uita la noi pentru a stii cum sa interpreteze ceea ce experimenteaza. In timp ce interactioneaza cu noi, creierul lui face conexiunile neuronale care il vor modela pentru tot restul vietii. Astfel ca dezvoltarea intelectuala a bebelusului este construita pe suportul sigurantei emotionale. Asta inseamna ca atentia noastra primara trebuie sa se concentreze pe a-l inveseli, a ne implica in activitati cu el, a-i raspunde, aratandu-i lumea si asigurandu-I cand isi exprima ingrijorarea fata de lucruri. Studiile arata ca acei copii care sunt avansati intelectual, emotional si fizic sunt aceia ale caror mame sunt mai atente si care raspund cu caldura cand se implica in relatia cu copiii lor. Dezvoltarea intelectuala a copilului Copiii in mod clar nu au nevoie sa ne focusam pe dezvoltarea lor intelectuala in sensul matematicii, alfabetului sau altor sarcini intelectuale coventionale. Vor gasi o stimulare intelectuala in jocuri gen "De-a v-ati ascunselea", in scoaterea vaselor de bucatarie din dulapuri si in felul in care vede lumea din rucsacul tau sau din marsupiu in timp ce interactionezi cu alte persoane. Poate ai auzit ca este benefic sa citesti bebelusului, si asa este. Implicati copiii si vorbiti cu ei, este mult mai bine. Implicati-I in activitatile zilnice in timp ce impaturiti hainele, spalati vasele, faceti cina. In curand copilul tau va fi la varsta mersului de-a busilea, si va dori sa exploreze totul. Trebuie mentionat ca bebelusii carora li se spune "NU" prea des invata sa nu gandeasca "inside the box". Asta inseamna ca orice refuz este pentru ei o provocare de a descoperi noi metode spre a obtine ceea ce doresc. Daca vrem sa stimulam intelectul copilului nostruI, trebuie sa ne asiguram ca am creat un mediu sigur pentru el, ca il supraveghem, dar ca ii dam in acelasi timp mana libera sa exploreze. Poate ca va insemna cateva luni de rearanjat cartile pe rafturi zilnic, dar va depasi curand aceasta etapa si va trece la urmatoarea, ajungand la concluzia ca lumea merita sa fie explorata si ca nimic nu il poate opri. Alte idei despre cum sa ne stimulam bebelusii in articolul urmator!
Ce este attachment parenting?
Luni, Iunie 26, 2017
Copilul tau plange. Te apleci deasupra lui si il iei in brate sau ii intinzi mana ca sa-l linistesti. Manutele lui mici se prind de tine si de degetele tale si amandoi zambiti. Desigur, nu fiecare interactiune cu bebelusul tau merge atat de bine, dar tocmai ai demonstrat teoria atasamentului in mod natural. Acesta este raspunsul de Securitate si atingere al unei personae care ingrijeste un copil. Attachment Parenting, o sintagma inventata de Dr. William Sears, pediatru si autor, promoveaza o figura maternala care ofera caldura, siguranta, cultivare a valorilor si iubire in stadiile critice ale copilariei pentru a asigura dezvoltarea unui copil echilibrat si plin de success. De asemenea, parentingul in stil atasat promoveaza o conexiune foarte apropiata intre mama si copilul ei. Cele 4 elemente cheie care se centreaza pe aceasta teorie incurajeaza tot ceea ce este instinctiv intre un copil si cel care il ingrijeste cu iubire. Aceste elemente ajuta la formarea unei legaturi si la intarirea acelei legaturi intre ingrijitor (de obicei mama, si nou-nascut). Raspunsul la plans: atentia la nevoile celui mic cand plange si evitarea stresului celui mic Contactul corporal: mentinerea copilului fizic cat mai aproape prin tinerea in brate in timpul hranirii si purtarea copilului aproape de corp gen cangur sau in suporturi speciale Dormitul impreuna: sau impartitul aceluiasi pat/camera cu copilul, folosind masurile de securitate. Asociatia Americana de Pediatrie nu sugereaza folosirea aceluiasi pat din cauza pericolului ca parintii sa se rostogoleasca peste bebelus, dar sugereaza dormitul in aceeasi camera. Hranirea la cerere: adica hranitul bebelusului cand doreste, chiar daca este doar pentru o gustare si parintii nu sunt tocmai la dispozitia lui. Parentingul bazat pe atasament incurajeaza hranirea copilului astfel si dupa stadiul copilariei. De ce este atasamentul parental necesar? Este esential in dezvoltarea sanatoasa in copilarie ca bebelusul sa stabileasca o legatura maternala. Daca atasamentul este rupt in stadiile critice ale bebelusului, rezultatul ar putea fi daunator pentru viitorul acelui copil. Experimentele lui Harlow facute in 1958 pe pui de maimute au aratat ca lipsa de conexiuni maternale a rezultat in probleme sociale si emotionale atunci cand puii au fost introdusi in grupuri cu alte maimute. Partile bune ale atasamentului parental Copiii crescuti astfel sunt mai sanatosi, au stima de sine mai mare si sunt mai rezistenti la stress. Alte efecte pozitive sunt ca daruind, devenim persoana mai bune si suntem rasplatite cu zambete, gangurit si iubire in schimb. Ni se intaresc instinctele parentale, si incepem sa intelegem semnele non-verbale ale copilului. Il ajuta pe cel mic sa aiba mai multa incredere in noi, sa se simta in siguranta si sa fie sigur pe sine. Asigurandu-i un mediu sigur si calduros copilul invata ca este aparat si sprijinit si va putea sa-si invinga fricile cu noi de mana. Copilul devine mai abil in vorbire, fiindca ne observa felul in care vorbim si interactionam. Copiii devin mai inteligenti si mai independent fiindca toate nevoile lor sunt implinite si nu trebuie sa se ingrijoreze ca nu vor fi hraniti sau ingrijiti, concentrandu-si astfel toate resursele pe explorarea si observarea lumii inconjuratoare. Tu si copilul sunteti mai conectati. Legatura dintre parinti si copii se intareste datorita acestui atasament si pot avea o relatie si mai buna in viitor. Disciplinarea copilului devine mai usoara fiindca dintr-o singura privire se poate intelege dezamagire si neplacere atunci cand parintele si copilul sunt mai conectati. Scuturatul rapid al capului poate descuraja un copil cand vrea sa faca ceva nepotrivit. Partea negativa a acestui stil parental Da, exista, si ii suprasolicita pe parinti. Sa raspunzi la fiecare planset poate fi obositor si mai ales daca trebuie sa stai treaz noaptea pentru a-l hrani pe cel mic. Studiile facute pe tema oboselii au aratat ca persoanele care nu au dormit 8 ore au semnalmente similare cu persoanele care au .05 nivel de alcool in sange. Nu este practicabil cand parintii muncesc Din pacate societatea nu ne permite totdeauna sa ne tinem copiii la piept. Responsabilitatile de munca separa adesea parintii de copii iar persoanele terte trebuie sa intervina. Copiii sunt dati adesea centrelor de zi din crese sau gradinite in timpul acestor ore. Copiii nu invata cum sa se calmeze singuri Daca parintii raspund la toate plansetele copilului, atunci cel mic nu va stii ce sa faca ca sa se linisteasca singur. Nu pot invata nici cum sa doarma singuri daca parintii ii iau imediat in brate ca sa il adoarma. Copilul devine prea obisnuit cu tinutul in brate Acesta va fi foarte greu mai ales cand trebuie intarcat, mai ales daca a fost obisnuit sa fie hranit la cerere. Unii copii devin mai rasfatati si cauta atentia parintilor fiind foarte solicitanti. Asezarea nevoilor copilului in fata celor ale parintilor pot conduce in viitor la neglijarea nevoilor acestora in fata nevoilor celui mic. Alegeti calea de mijloc Faceti ceea ce va vine natural. Petreceti timp cu cel mic, fiindca cel mai important pentru el este sa fie cu parintele mai ales in stadiul copilariei. Acest lucru e necesar pentru stabilirea legaturii parentale si se poate face prin contact in doi. Oferiti copilului iubire neconditionata. Copilul ne cauta plangand si primind atentia noastra, sub forma unui act instinctiv de supravietuire. Ei isi dau seama cand nu primesc iubirea si sprijinul necesar, fiindca ei se hranesc din acestea. Vorbiti cu drag, tineti-i des in brate, linistiti-i cand sunt stresati si oferiti-le siguranta. Investiti intr-un ham de bebelus. Cu cat il tineti mai aproape, cu atat mai bine pentru amandoi. Va permite sa aveti mainile libere si sa faceti si alte lucruri intre timp. Simplul fapt de a-l tine in brate cand il hraniti, poate stabili o conexiune puternica intre mama si copil. Copilaria este o perioada scurta insa impactul ei asupra copilului poate dura toata viata. Vietile noastre se schimba odata cu sosirea copilului, insa cel mic va creste cu viteza luminii. Fiecare sentiment, emotie si lectie invatata lasa amprente puternice asupra felului in care copilul nostru se va raporta la cei din jur si va vedea viata.
Sfaturi si idei ca sa cresti un copil perseverent
Vineri, Mai 26, 2017
Suntem dispusi sa pariem ca multe genii au mers in mormant neimpliniti din cauza incapacitatii lor de a insista in fata adversitatilor. Cu totii avem zile cand lucrurile arata mizerabil si cand gasim cu greu energia pentru a persevera. Doar ca perseverenta poate sa ne determine sansele de succes mai mult decat oricare alta trasatura. "Caracterul consta in ceea ce faci din a treia sau a patra incercare." - James A. Michener Castigatorii premiilor Nobel au povesti diferite, insa au ceva in comun: persoanele care le cunosc le descriu mereu ca fiind persoane care nu au renuntat niciodata. Nu conteaza ca un studiu poate esua dupa 2 ani, acel om de stiinta va fi inapoi a doua zi de dimineata, incercand sa afle ce poate invata din ceea ce a mers gresit. Poate ca unii parinti isi doresc ca micutii lor sa fie mai putini persistenti, mai ales in perioada prescolara. Dar perseverenta este o trasatura minunata in fiinta umana pentru ca este esential sa indeplinesti ce ti-ai propus in viata. Asa ca daca esti destul de norocos sa ai un copil incapatanat si persistent, acest articol te poate ajuta sa-ti schimbi viziunea asupra acestei caracteristici ca fiind un punct forte. Iar daca cel mic este in mod nativ persistent, acest articol ofera sprijin efectiv prin modalitati in care sa incurajam copilul ca sa obtina ceea ce isi doreste. Majoritatea psihologilor, si practic toti parintii, sunt de acord cu experta in temperament, Stella Chess care spune ca perseverenta este o trasatura mostenita. Dar exista si dovezi ca cei mici pot fi crescuti ca sa fie mai hotarati si mai determinati. Experienta este un profesor minunat. Copiii care insista au succes si tind sa insiste in continuare. Ce pot face parintii pentru a avea copii motivati si perseverenti? Destul de multe: 1. Recompensati persistenta Recunoasteti si puneti accent pe determinarea copilului cand lucreaza la ceva, indiferent de rezultat. Inveseliti-I cand nu renunta, chiar si atunci cand nu vor renunta la parerea lor. Asta nu inseamna ca intrati la cearta, ci doar ca laudati insistenta lor si gasiti o solutie de castig egal care functioneaza pentru amandoi. De exemplu, daca cel mic vrea sa faca ceva acum, poate va fi de acord sa faca acel lucru un pic mai tarziu iar daca faceti o data exacta, puneti-o in calendar si imaginati-va impreuna cat de interesant va fi. 2. Dirijati-l pe copil spre o usa, nu spre un perete Daca aveti genul de copil care nu renunta niciodata, ar putea frecvent sa se dea cu capul de perete, sau sa va faca sa va dati voi insiva cu capul de pereti. Pentru a evita acest lucru, invatati-l sa caute alte deschideri. De exemplu, predati si aratati faptul ca atunci cand gaseste solutii pentru ambele persoane, este mult mai probabil sa obtina ce doreste. In loc sa-i vada pe ceilalti oameni ca obstacole in calea a ceea ce isi doreste ("celalalt copil totdeauna primeste rolul principal in scoala"), incurajati-l sa vada ca el este intotdeauna responsabil de el insusi si ca poate continua sa lucreze pana cand isi atinge scopul printr-o vorba precum: "Si tu ai un rol. Daca joci acel rol cat de bine poti, vei avea un rol si mai mare in urmatoarea piesa!" 3. Asteptati-va ca si cel mic sa opuna rezistenta uneori Daca cel mic are si curajul de a-si sustine convingerile, atunci e clar ca el vrea ce vrea si ca nu e foarte deschis la alternative. Asta e in regula. Cel mai probabil, o data cu varsta, va castiga flexibilitate. Doar sa va asteptati la mai multe scandaluri decat in mod normal la varsta prescolara. 4. Gasiti solutii de castig reciproc Copilul determinat se afla intr-o misiune. Daca vreti ca el sa la planificarea activitatilor, va ajuta enorm ca el sa stie ca si voi contribuiti la agenda lui. Daca parintii controleaza prea mult, cercetarile arata ca se creeaza intotdeauna rebeliune. Mai ales in cazul copiilor mai incapatanati, e important sa-i invatati cum sa identifice nevoile cheie are fiecarei persoane si sa gaseasca o solutie cu care sa traiti amandoi. Daca nu ati fost invatati sa faceti asta de copil, este mult de munca, dar o abilitate de viata foarte valoroasa pentru amandoi. 5. Ajutati-l cu tranzitiile Copiii care sunt perseverenti au probleme mai mari cu schimbarile decat alti copii. Asa ca puteti concepe un plan pentru a-l sprijini pe copil si a va face vietile mai usoare: Minimizati numarul schimbarilor dintr-o zi Transformati-le in program pentru ca ei sa stie la ce sa se astepte Conectati-va cu ei inainte de a le cere sa faca o schimbare Ajutati-i sa ia ceva cu ei dintr-o situatie in alta (daca se joaca cu animalutele de plus, poate sa ia una cu el cand mergeti la cumparaturi) Avertizati mereu inainte si pregatiti-i emotional 6. Lasati-i sa planga Copiii incapatanati si persistenti au sentimente mari si puternice. Vor trece mai repede daca le recunoasteti cu empatie, daca stiti ce vor si de ce vor. In acelasi timp stabiliti limite ferme. Fermitatea din limite indeparteaza orice posibilitate de a va hartui ca sa obtina ceea ce vrea, astfel incat nu-i ramane alta solutie decat sa simta dezamagirea. Asta inseamna ca ar putea izbucni in plans, dar asta e un lucru bun. Daca puteti arata intelegere, el va va arata dezamagirea si va invata sa renunte pentru a supravietui dezamagirii in viitor. "Stiu ca iti doreai cu adevarat sa ai acel lucru. Cred ca arata foarte distractiv si interesant pentru joaca. Esti atat de dezamagit ca iti spun nu, iar raspunsul este inca NU. Imi pare rau ca nu-l putem cumpara azi, dar este pentru o ocazie speciala, cum ar fi ziua ta." Fiti constienti ca ar mai putea avea o cadere si ar mai putea continua cu ele si pe drum spre casa. Oamenii s-ar putea uita mai lung, este in regula. Va invata ca nu intotdeauna va primi ce isi doreste, dar va primi ceva mai bun: un parinte care il intelege. In cele din urma copilul tau va fi cel care isi va atinge visele in ciuda tuturor obstacolelor, pentru ca doar persoanele ambitioase si perseverente pot sa fac asta.
Ai putea indrazni sa nu disciplinezi?
Miercuri, Mai 10, 2017
Esti o mama iubitoare, iar copiii tai in general sunt cuminti. Dar toata lumea stie ca si ei au nevoie de disciplina. Ce ar insemna insa o disciplina plina de iubire? Cuvantul disciplina suna foarte rece si cumva negativ, asa ca cel mai bine ar fi sa definim termenii. In dictionar, disciplina se mai numeste si: pedeapsa, instructie, antrenament care modeleaza, corecteaza sau perfectioneaza facultatile mentale sau caracterul moral; control obtinut fortand ascultarea si subordonarea. Astfel ca disciplina in principiu a insemnat instructie si ghidare si provine din radacina latina a cuvantului discipol. Azi totusi, acel sens al cuvantului este invechit si cuvantul a ajuns sa insemne doar pedeapsa. Dictionarul defineste pedeapsa ca si actiune facuta cu intentia de a rani, fie fizic, fie psihologic, cu scopul de a preda o lectie. Asa ca nu exista deloc o disciplina iubitoare, fiindca cel mic nu va experimenta niciodata ceva destinat sa cauzeze durere ca fiind iubitor. Cum am ajuns oare la ideea ca, pentru a-i ajuta pe copii sa faca ceva mai bine, noi trebuie sa-i facem sa se simta mai rau? Daca cel mic nu experimenteaza disciplina ca dureroasa, atunci e doar o invatatura. In acel caz, de ce sa confundam problema si sa o numim disciplina, care are conotatii atat de negative? De ce sa nu o numim invatatura sau indrumare iubitoare? Ce s-ar schimba? Pentru inceput, ar schimba felul in care ne intelegem copiii. In loc sa vedem ca cei mici au nevoie de pedeapsa ca sa-i convingem sa nu se mai poarte urat intentionat, am utiliza niste lentile cu totul diferite. Ii vom vedea ca avand nevoie de indrumare, invatare si sprijin. Ne-am da seama ca: Toate comportamentele negative sunt un strigat dupa ajutor sau conectare Raspundeti la nevoi si comportamentul se va schimba. Multe din ce consideram noi "purtare proasta" sunt copilarii normale si pot fi corectate simplu prin indrumare iubitoare. Copiii invata ceea ce traiesc pe pielea lor Prin experiente repetate, fiecare moment petrecut alaturi de copilul nostru modeleaza felul in care ei vor sti sa se controleze singuri si cum sa se relationeze cu ceilalti. Daca un copil nu ne implineste asteptarile, acesta are nevoie de mai mult sprijin. Asta inseamna fie ca are nevoie de mai mult sprijin pentru a o face, fie ca e vorba de invatare, conectare, limite empatice sau de ajutor in a lucra cu emotiile care le stau in cale. Odata ce copiii isi pot regla emotiile, ei pot sa isi regleze si comportamentele Daca cei mici se simt conectati cu noi, ei vor sa ne urmeze indrumarea, dar uneori nu pot deoarece emotiile lor ii coplesesc cortexul frontal aflat inca in dezvoltare. Ajutati-i cu emotiile si vor putea sa isi controleze comportamentul. Va intrebati daca unele comportamente negative sunt pur si simplu facute pentru ca cel mic face ce vrea? Bineinteles! Dar in acest caz, este un stegulet rosu, un semn ca cel mic considera  conexiunea cu tine mai putin importanta decat sa faca ce vrea el. Astfel, relatia are nevoie de imbunatatire, sau copilul are nevoie de ajutor cu emotiile care il impiedica sa se conecteze cu tine. Daca ignori steguletul rosu si il pedepsesti, tratezi simptomul, nu cauza. Si il vei trata in continuare intr-un fel care va garanta mai multe probleme mai tarziu, fiindca erodezi relatia putin cate putin. Cand un copil are incredere ca suntem cu adevarat de partea lui, si isi poate manevra emotiile acelea mari, atunci el este dispus sa renunte la ceea ce vrea, ca sa faca ceva ce vrea mai mult, adica sa fie in mod pozitiv conectat cu noi. Daca ne gandim putin, aceasta e definitia auto-disciplinei, a renunta la ceva ce dorim pentru ceva ce dorim mai mult (acea felie de tort pentru silueta si sanatate). Deci de fiecare data cand copilul decide sa nu isi mai loveasca sora, fiindca ceea ce doreste mai mult este respectul tau calduros, el va construi o cale neuronala pentru a deveni mai auto-disciplinat. Si acea auto-disciplina va dura pentru tot restul vietii lui. Daca ma urmariti, probabil inca mai spuneti: "Dar copii au nevoie totusi de limite!". Si eu sunt de acord. Stabilirea limitelor face parte din indrumarea copiilor. Este parte din sarcina copiilor sa testeze aceste limite, ca sa invete ce este permis, unde se afla granitele. Majoritatea parintilor trebuie sa stabileasca limite toata ziua, in fiecare zi. Limitele care functioneaza sunt ferme, astfel incat copilul se poate opri din testat, dar sunt si empatice, ca si copilul sa nu simta ca este o persoana rea. Stabilirea limitelor nu inseamna disciplina, nu este ceva neplacut facut cu scopul de a da o invatatura. Daca va ganditi ca cei mici au nevoie de pedepse ca sa invete, atunci aflati ca cei mici au nevoie de invataturi fiindca atunci cand sunt amenintate fiintele umane nu pot invata, iar pedepsele sunt o amenintare catre copil. Cand sunteti in aparare, sunteti deschis la invatare si la crestere? Limitele sunt mult mai eficiente in dezvoltarea auto-disciplinei la copilatunci cand sunt puse cu empatie, fiindca cel mic nu se opune atat de mult. Ca sa ne schimbam gandirea trebuie sa ne schimbam cuvintele, sa trecem dincolo de cuvantul disciplina. Sa ne ghidam copiii cu mai multa iubire si cu limitari empatice. Un articol de dr. Laura Markham, postat pe ahaparenting.com
Moduri in care sa te apropii de copilul tau chiar azi
Joi, Aprilie 06, 2017
"Le priveam cum stau cu capsorul moale in pernele lor, si m-a umplut tristetea. M-am imbatat oare cu zambetele lor si cu rasul lor? Le-am imbratisat sau doar mi-am bifat niste treburi de pe lista mea de azi? Cresc atat de repede! Intr-o zi ma voi trezi si vor pleca de acasa casatorite iar eu ma voi intreba: M-am jucat destul cu ele? M-am bucurat destul de onoarea de a fi parte din viata lor?" - Janet Fackrell Este parte din job-ul nostru ca parinti sa ne ghidam copiii si sa-i tinem in miscare de-a lungul rutinei zilnice. Dar mult prea des asta inseamna sa punem limite, sa refuzam cereri si sa corectam comportamente. Uneori putem fi generosi emotional si copilul nu ne percepe ghidarea ca negativa. Dar mai des totusi avem indoiala ca acele interactiuni pozitive si pline de iubire vor compensa totul in relatia noastra cu ei. De asta conteaza atat de mult sa facem interactiuni pozitive cu copiii nostri. Cercetarile arata ca avem nevoie de cel putin 5 interactiuni pozitive pentru fiecare interactiune negativa ca sa mentinem o relatie fericita si sanatoasa. Astefl ca atunci cand suntem zgarciti in a oferi interactiuni pozitive, relatiile se degradeaza si copiii incep sa reziste la indrumarile noastre si sa dezvolte atitudine, fie ca au 2 ani, fie ca au 12. Viata e ocupata, si nu mai ai nevoie de alte treburi de facut. In schimb de ce sa nu creezi cateva obiceiuri zilnice care sa-ti implineasca relatiile cu copiii? Dupa 30 de zile orice actiune devine obicei si astfel nu mai trebuie sa te gandesti la asta. Iata ce poti face pentru o relatie mai apropiata cu cei mici: Joaca-te si imbratiseaza-ti fiecare copil 5 minute la trezire Ia-ti un minut in plus ca sa stai la micul dejun cu copiii si sa-i intrebi ce asteapta cu nerabdare sa faca mai departe in ziua respectiva In loc sa tipi la ei ca sa se mobilizeze dimineata, incurajeaza-i cu imagini pe o tabla sau carton cu ei facand fiecare "treaba" si lasa-i sa fie responsabili fara sa le zici nimic. Zambeste si arata tabelul ca sa stie ce are de facut. Scrie-i biletele de iubire si strecoara-le in cutia cu sandwich. Jucati-va si faceti activitati distractive in timp ce mergeti spre scoala sau in masina Nu uita sa-i imbratisezi des si sa le spui "distractie placuta" nu "fii cuminte!" In timpul zilei gaseste 5 minute ca sa inchizi ochii si sa te centrezi. Organizeaza-te inainte sa parasesti biroul, pentru a lasa cu adevarat munca in urma si a inchide si telefonul. Seara veti poti da tot ce e mai bun din tinefamiliei, nu ce a mai ramas din voi. Inchide telefonul sau muzica cand esti cu copilul la sfarsitul zilei si asculta ce i s-a intamplat bine sau rau. Cand copiii incep o cearta, pastrati-va simtul umorului, ascultati ambele parti fara sa tineti cu vreuna si ajutati-i sa gaseasca solutii cu castig la fiecare Cand vedeti ca cei mici fac scandal din nimicuri amintiti-va ca asta se intampla din cauza stresului, nu din neascultare sau obraznicie. Ramaneti aproape si fiti compasionali pentru ca ei sa se simta atat de in siguranta incat sa-si poata goli tot bagajul emotional plin de suparari. Veti avea o seara mult mai placuta. Fiti parteneri la necaz si ajutati-i sa studieze. Radeti la glumele lor. Empatizati, indifetrent ce ar spune cei mici. Poate ca actiunea trebuie limitata, dar toate emotiile sunt acceptabile. Cand recunoasteti cum se simte copilul, intariti legatura dintre voi si construiti inteligenta emotionala. Petreceti 15 minute de timp special cu fiecare copil, doar urmandu-i si oferindu-le iubire. Doar acest obicei si este suficient sa transforme relatia cu un copil. Daca vrea sa foloseasca pernele de pe canapea sa faca o cetate, lasati-i. Sa fie ei directorul si sa va spuna ce sa faceti. La cina, puneti o intrebare interesanta si dati fiecarui copil timp sa raspunda in timp ce toata lumea asculta. Faceti o bataie cu perne din cand in cand inainte de ora baii. Ascultati cu compasiune povestile lungi despre colegii din clasa, fara sa dati sfaturi la orice problema. Aveti rabdare. La ora culcarii empatizati si pastrati-va simtul umorului chiar si atunci cand nu vrea sa se culce. Calmati-va si nu va lasati frustrati, reconectati-va cu ei si profitati cu caldura de aceste momente pentru a-i inveli si a-i mangaia. Bucurati-va de seara pentru a citi povesti inainte de culcare, pentru a le mirosi parul si a le simti caldura corpului. Trimiteti-i la culcare cu sentimentul ca totul este in regula in lumea lor. Ramaneti cu fiecare copil in pat cateva minute pe intuneric, doar imbratisandu-i cu dragoste si spunandu-le ca sunteti cei mai norocosi parinti. Mult timp consumat? Bineinteles. Nu puteti face asta zilnic cu fiecare copil. Dar majoritatea acestor practici nu iau mult din zi, ci doar o fac sa fie mai usoara. Si cand creati asemenea obiceiuri, copiii coopereaza mai mult, se cearta mai putin, si vor sa va urmeze indrumarea. Va intariti si indulciti relatia, zilnic. Si cand va ajunge la perioada adolescentei, copilul va fi deschis la influenta parintilor si poate chiar sa ceara sfaturi. Si asta e mult mai bine decat bani in cont.
Lucruri pe care sa nu le spui niciodata copiilor tai
Joi, Aprilie 06, 2017
Exista numeroase fraze si cuvinte pe care noi ca adulti le folosim uneori fara sa ne dam seama. In momente de frustrare sau suparare acestea ies fara nici un fel de cenzura sau control din partea noastra si sfarsesc prin a rani persoanele acelea mici si lipsite de aparare, copiii nostri. Iata cateva din frazele pe care le folosim si ar trebui sa le schimbam: “Stii mai bine de atat!” Ca si comparatiile, micile necajeli sau ofense pot intepa in feluri in care parintii nici nu isi pot imagina. In primul rand, copilul chiar nu stiemai bine de atat.Invatarea este un proces de incercare si eroare. Copilul tau chiar a inteles ca dintr-un vas greu nu se poate turna apa foarte usor? Poate ca nu parea asa de plin sau era diferit putin de cel din care a turnat el cand s-a jucat la gradinita. Si chiar daca a facut aceeasi greseala ieri, comentariul nostru nu este nici productiv si nici incurajator. Dati copilului beneficiul indoielii si fiti specifici. Spuneti “Imi place mai mult cand faci asa, multumesc”. Fraze similare includ “Nu pot sa cred ca ai facut asta” sau “Era si timpul!”. Poate ca nu suna groaznic, dar nu vei dori sa le spui prea des. Ele se aduna iar mesajul din spatele lor pe care il aude copilul este: ”Esti o pacoste, si nu faci niciodata lucrurile ca lumea!”. “Opreste-te sau o sa iti dau eu motive sa plangi!” Amenintarile, de obicei rezultat al frustrarii parintilor, sunt rareori eficiente. Scoatem amenintari gen:” Fa asta ca daca nu...” sau “Daca mai faci asta o data, te plesnesc!”. Problema este ca mai devreme sau mai tarziu va trebui sa te tii de amenintare fiindca altfel isi va pierde din putere. Amenintarile de lovire au fost gasite ca fiind provocatoare de mai multe lovituri, ceea ce in sine a fost dovedit ca mod ineficient de schimbare a comportamentului. Cu cat e mai mic copilul, cu atat dureaza ca o lectie sa fie cu adevarat invatata. Studiile au aratat ca sansele ca un copil de 2 ani sa repete o fapta negativa mai tarziu in aceeasi zi sunt de 80% indiferent ce disciplina se utilizeaza, spune Murray Straus, Ph.D., sociolog la Universitatea din New Hampshire. Chiar si cu copiii mai mari nici o strategie de disciplina nu garanteaza rezultate sigure de la inceput. Astfel ca este mult mai eficient sa dezvoltam un repertoriu de tactici constructive cum ar fi redirectionarea, indepartarea copilului de situatie, time-out sau pauze, decat sa ne bazam pe cele cu consecinte negative dovedite, inclusiv amenintari verbale sau lovire. "Stai numai sa vina tati acasa!" Acest cliseu familiar de parenting nu e doar o alta amenintare ci si o disciplina diluata. Ca sa fie eficienta, trebuie sa te ocupi de situatie imediat tu insati. Disciplina care este amanata nu conecteaza consecintele cu actiunile copilului. Pe cand va ajunge celalalt parinte acasa, e posibil ca copilul tau sa fii uitat ce a gresit. Alternativ, agonia de a anticipa o pedeapsa poate fi mai rea decat ceea ce merita fapta negativa initial. Pasarea responsabilitatii altei persoane ne submineaza si autoritatea. “De ce ar trebui sa o ascult pe mami daca oricum nu va face nimic?” ar putea gandi cel mic. Si nu in ultimul rand , ne punem partenerul in postura nemeritata de politistul cel rau. "Grabeste-te! Hai odata!” Cine nu a rostit niciodata cuvintele acestea, in lumea in care exista o gramada de intalniri, programari, deficit de somn si trafic interminabil? Sigur fiecare parinte al carui copil nu isi gaseste papucii sau paturica sau care in mod cu totul calm nu vrea evident sa se imbrace a trecut prin asta. Ganditi-va doar la tonul vocii cand cereti celui mic sa se grabeasca, si la cat de des o faceti. Daca incepeti sa va plangeti, sa oftati si sa bombaniti tot timpul, cu mainile la solduri si batand din picior, atentie. Exista o tendinta atunci cand suntem grabiti sa-i facem pe copiii nostri sa se simta vinovati pentru ca ne fac pe noi sa ne grabim. Poate ca vina ii va face sa le para rau, dar nu-i va face sa se miste mai repede. In casa dimineata poate fi un adevarat haos, si nu vreti ca ultima imagine pe care o vad copiii sa fie o fata nervoasa si crizata- spune terapeutul de familie Paul Coleman, autor al cartii “How to Say It to Your Kids”. Astfel ca el a facut un pact cu el insusi. Indiferent de situatie, nu voi striga si nu voi da ochii peste cap chiar daca vreunul din copii rastoarna bolul cu cereale sau imi cere sa gasesc ceva chiar cand iesim pe usa.” In loc sa criticam, am putea sa cautam metode calme de a grabi lucrurile: de exemplu nu strigati “Ti-am spus sa inchizi tv-ul acum 5 minute!”, ci mai bine mergeti sa-l opriti voi insiva. "Excelenta treaba” sau “Ce baiat cuminte!” Ce ar putea fi in neregula cu lauda? Intarirea pozitiva, pana la urma, este una din cele mai eficiente instrumente pe care le are un parinte. Necazul vine cand lauda este prea vaga si nespecifica. Scotand un bravo pentru fiecare lucru mic pe care il face copilul, de la a bea laptele sau a desene ceva, devine fara sens. Copiii incep sa il ignore. Pot chiar sa realizeze diferenta dintre lauda pentru ceva obisnuit sau lauda pentru un efort real. Pentru a iesi din acest obicei, laudati doar acele rezultate care necesita efort adevarat. Fiti specific. In loc de “Ce frumos!” spuneti ”Ce culori vii ai ales pentru petele catelului!” sau “Vad ca ai desenat imaginea la povestea pe care am citit-o azi-noapte!”. Laudati comportamentul, nu copilul! “ Ai stat atat de linistit cand ai facut puzzle-ul in timp ce gateam, exact cum ti-am cerut!” E intotdeauna mai bine asa decat sa explodezi ca un vulcan. Dar din fericire veti mai avea de multe ori ocazia sa reactionati altfel!
Intarirea pozitiva: lucruri pe care nu ar trebui sa le spui copiilor tai
Joi, Aprilie 06, 2017
Atunci cand incerci sa faci cat mai multe lucruri in acelasi timp, in ragazul pe care crezi ca-l ai fiindca cei mici se joaca, si defapt vin din 5 in 5 minute ca sa te intrebe una alta... Cand te intrerup de o suta de ori, cand varsa ceva pe jos in timp ce tu pregatesti, sau incerci sa pregatesti mancarea, si intre timp mai ai si o durere de cap din acea perioada a lunii. Poate ca va vine sa zbierati, sa-i dati afara pe copii, sa nu mai vedeti nimic in fata ochilor, in afara de negru sau rosu. Toti spunem lucruri nepotrivite uneori, si-i ranim pe copiii sau ii lasam suparati si confuzi. Mai jos veti gasi cateva din cele mai des intalnite greseli verbale pe care le fac parintii si cateva alternative mai blande si bune. "Lasa-ma in pace!" Un parinte care nu tanjeste dupa o pauza din cand in cand este un sfant, un martir sau cineva care a ramas atat de in urma cu pauzele incat a uitat beneficiile reincarcarii. Problema este, cand le spui din obisnuinta copiilor tai "Nu ma mai deranjati" sau "Sunt ocupat/a"- fiindca ei internalizeaza acest mesaj, spune Suzette Haden Elgin, Ph.D din Huntsville, Arkansas. "Ei incep sa creada ca nu are rost sa ne vorbeasca fiindca le facem vant mereu." Daca stabiliti acest tipar cand copiii sunt mici ei vor fi mai putin inclinati sa va spuna lucruri cand vor mai creste. Inca din copilarie copiii ar trebui sa se obisnuiasca ca parintii sa isi ia timp si numai pentru ei. Folositi fara jena diverse metode, fie anagajati o bina, negociati cu partenerul sau cu un prieten sa faceti cu schimbul sau il parcati pe cel mic in fata unui filmulet ca sa veti o jumatate de ora de relaxare si refacere. In acele momente cand sunteti preocupati sau foarte stresati, stabiliti in avans anumiti parametrii: Puteti anunta copiii ca trebuie sa terminati ceva, si ei sa se joace (picteze, deseneze) in liniste cateva minute. Si spuneti-le ca atunci cand terminati veti merge afara. Doar sa fiti realisti. Un copilas sau un prescolar nu vor rezista sa se intretina singuri o ora intreaga. "Esti atat de..." Etichetele sunt scurtaturi care-i schimba subtil pe copii. "De ce esti atat de rea, Katie? sau "Cum ai putut fi atat de neindemanatic?". Uneori copiii nostri ne aud vorbind cu ceilalti: "Ea e mai timida asa..." iar copiii cred ce aud fara sa puna la indoiala, chiar daca este vorba despre ei. Astfel incat etichetele negative devin o profetie care se auto-indeplineste. Copiii primesc mesajul ca rautatea este natura lor, sau ca neindemanarea este ceva normal si le saboteaza astfel increderea in ei insisi. Chiar si etichetele care par neutre sau pozitive, timid sau istet, claseaza un copil intr-un anumit coltisor si-i plaseaza expectative inutile sau nepotrivite. Cele mai periculoase sunt cele care taie in profunzime. Poate multi parinti isi amintesc clar si cu amareala, cand proprii lor parinti au spus ceva de genul: "Esti groaznic" (sau lenes, sau prost). O abordare mult mai potrivita este sa va adresati exact comportamentului si sa lasati adjectivele despre personalitatea copilului deoparte. De exemplu: "Sentimentele lui Katie au fost ranite cand le-ai spus tuturor sa nu se joace cu ea. Cum putem face sa se simta mai bine?" "Nu plange!" Variatii ar fi: "Nu fi trist/a", "Nu fi bebe" sau "Hai,hai, nu are de ce sa-ti fie teama". Dar copiii chiar se supara atat de tare cat sa planga, mai ales copiii mici, care nu pot sa-si exprime sentimentele cu ajutorul cuvintelor. Ei chiar se intristeaza si chiar le este teama, chiar daca e natural sa vrem sa-i protejam pe copii de asemenenea sentimente - spune Debbie Glasser, Ph.D., director al Family Support Services la Institutul Early Childhood Studies din Fort Lauderdale. Dar spunand "nu fi" nu-l face pe copil sa se simta mai bine, si poate transmite mesajul ca aceste emotii nu sunt valide- adica, ca nu e bine sa fii trist sau speriat. In loc sa negam faptul ca cel mic se simte intr-un anumit fel, cand defapt se simte exact asa, sa recunoastem mai bine emotia din start: "Cred ca te intristeaza tare cand Jason spune ca nu mai vrea sa fie prietenul tau" sau "Da, valurile pot fi chiar infricosatoare cand nu esti obisnuit cu ele. Dar vom sta aici impreuna si le vom lasa sa ne gadile picioarele. Promit sa nu-ti dau drumul la mana". Spunand pe nume adevaratelor sentimente pe care le are copilul nostru, ii vom da cuvinte cu care sa se exprime si ii vom arata ce inseamna sa fii empatic. In cele din urma va plange mai putin si isis va descrie in loc emotiile pe care le are. "De ce nu poti fi ca sora ta?" Poate parea de ajutor sa aratam ca exemplu pe un frate sau pe un prieten: "Uite ce frumos isi incheie haina Samuel" sau "Jenny foloseste olita deja, tu de ce nu poti?" dar comparatiile sunt aproape intotdeauna ca un boomerang. Copilul tau este el si atat, nu Samuel sau Jenny. E normal ca parintii sa-si compare copiii, sa caute un cadru de referinta pentru nivelul sau comportamentul copilului, spun expertii. Dar nu lasati copilul sa va auda cand o faceti. Copiii se dezvolta in ritmul lor si au propriul lor temperament si personalitate. Comparand copilul tau cu altcineva implica faptul ca vrei ca al tau sa fi fost diferit. Comparatiile nu ajuta la schimbarea comportamentului. Cand esti presat sa faci ceva ce nu esti pregatit sa faci, sau nu-ti place sa faci, poate fi confuz pentru un copil si-i poate submina increderea in sine. E si probabil ca cel mic sa nu te mai asculte si sa faca exact invers de cum doreai. In loc sa faceti astfel, incurajati toate reusitele actuale: "Bravo, ti-ai pus ambele maini in haine fara nici un ajutor! sau "Multumesc ca mi-ai spus ca trebuie schimbat scutecul!".
Cum sa ai o relatie excelenta cu copiii tai (partea a doua)
Joi, Aprilie 06, 2017
Obiceiurile sanatoase de comunicare incep devreme Iti asculti fiica cand incepe cu povestile ei interminabile despre prietenii ei la scoala, chiar si atunci cand ai lucruri importante la care sa te gandesti? Daca raspunsul e da, atunci sigur fiica ta va fi mai dispusa sa iti spuna despre interactiunile ei cu baietii cand atinge varsta de 14 ani. Nu o luati personal Adolescentul tau tranteste usa la dormitor. Cel mic de 10 ani pufaie mofturos ca tu intelegi niciodata iar cel de 4 striga lui tati ca il uraste. Care e cel mai important lucru de tinut minte? Nu o lua personal. Aceste lucruri nu se refera la noi, ci la ei: sentimentele lor sunt incalcite iar ei nu stiu cum sa le controleze. Abilitatea lor de a intelege si exprima emotiile este imatura inca. Daca o iei personal vei sfarsi prin a suferi iar consecinta este ca vei face ce face toata lumea cand sufera: raspundem cu aceeasi moneda agresiva. Si asta nu poate decat sa inrautateasca situatia tuturor. Ce puteti face ca sa nu o luati personal? Respira profund Lasa suferinta sa plece Aminteste-ti ca de fapt copilul tau te iubeste dar pentru moment nu poate sa isi aminteasca asta Coboara-ti constient vocea Aminteste-ti cum e sa fii copil suparat si impulsiv Gandeste-te bine cum sa raspunzi calm si constructiv Pune limite din postura calma. Cel mic va fi profund recunoscator chiar daca nu poate sa realizeze pe moment. Nu sugerez nici un minut sa-l lasi pe copilul tau sa fie nerespectuos ci doar sa actionezi din iubire, si nu din furie atunci cand stabilesti limite. Daca esti prea furioasa/furios pentru a te conecta cu iubirea in acel moment, mai bine astepti. Rezistati impulsului de a fi punitiv Cum te-ai simti fata de cineva care te-a facut sa suferi, sau te-a jignit, "pentru binele tau"? Copiii au nevoie de indrumarea noastra dar pedepsirea lor intotdeauna erodeaza relatia si asta face ca cei mici sa se comporte rau mai des. Nu lasati micile valuri sa creasca Daca ceva nu e in regula intre voi, gaseste modalitatea de a discuta si rezolva pozitiv situatia. Daca alegi sa te retragi cand copilul tau pare ca vrea sa te indeparteze, nu o face. Este intotdeauna o greseala iar fiecare dificultate este o ocazie de a va apropia sau a va indeparta. Reconectati-va dupa fiecare separare Parintii in mod natural ofera o ancora ca si copiii sa se agate de ea si sa se orienteze in jur. Cand sunt separati de noi au nevoie de un inlocuitor care sa-i ghideze asa ca se orienteaza dupa profesori, antrenori,, electronice sau grup de prieteni. Cand ne reunim fizic e nevoie sa o facem si emotional. Ramaneti disponibili Majoritatea copiilor nu au o agenda si nici nu vorbesc despre lucruri la o sedinta programata. Asa ca sigur nu vor vorbi daca ii presam sa o faca. Copiii vorbesc cand au nevoie, si mai ales daca ne-am dovedit buni ascultatori, dar nu exagerat de atasati de deschiderea lor. Daca sunteti la indemana cand ei vin acasa va asigurati ca primiti cele mai proaspete noutati ale copiilor si uneori chiar si ale celor mai mari. Cu cei mai mari, simplul fapt de a va afla in aceeasi camera cu ei facand ceva poate crea ocazie de a interactiona. Poate fi in timp ce faceti cina si ei temele sau cand sunteti impreuna in masina. Desigur, daca unul din voi e bagat pe internet, slabe sanse de comunicare. Gasiti moduri de a fi in zone in care amandoi sunteti potential disponibili fara sa para prea evident. Dar cel mai important in a sta disponibil este starea mintii. Copilul va simti disponibilitatea emotionala. Parintii care au relatii apropiate cu adolescentii lor spun adesea ca odata cu cresterea copiilor au invatat sa lase balta orice alta treaba cand tinerelul semnalizeaza dorinta de a vorbi. Acest lucru poate fi dificil daca mai ai pe langa si un job dificil de manevrat sau alte responsabilitati. Dar copiii care simt ca alte lucruri sunt mai importante pentru parintii lor privesc de multe ori in alte parti cand au nevoi emotionale. Si este atat pierderea noastra cat si a lor. Sursa: www.ahaparenting.com
10 Secrete pentru un parenting eficient
Joi, Aprilie 06, 2017
Mai putina drama si mai multa iubire, asta e tot ce ne dorim. Cititi zilnic aceste mici secrete si veti avea o viata de familie ideala: 1. Empatizati mai mult Copiii nu au nevoie intotdeauna ca lucrurile sa fie cum vor ei dar au nevoie si sa fie intelesi. Asta este ceea ce toti avem nevoie. Orice ar spune copilul nostru, are un motiv. Chiar si atunci cand stabilim limite trebuie sa fim constienti de acel motiv intrinsec al copilului. In loc de "nu-l mai impinge" incearca "vrei ca fratele tau sa se mute ca sa te poti juca?" Spune "da-te, te rog". 2. Spuneti copiilor ce POT face in loc de ce nu pot face In loc de "Nu va mai jucati cu mingea in casa" incercati "Mingile sunt pentru afara. Inauntru puteti sa va jucati cu ursuletii si masinutele." 3. Faceti-i sa rada zilnic Rasul schimba chimia corpului, scade hormonii de stres facandu-i pe copii mai cooperanti si ii ajuta sa doarma mai bine. De asemenea, rasul creste hormonii afectiunii, astfel ca atunci cand razi cu cineva, intaresti acea relatie. 4. Spuneti DA mai des Suntem parinti si de aceea trebuie sa punem limite si sa spunem nu, iar si iar, toata ziua. Asa ca, atunci cand puteti spune DA, spuneti-o. Si atunci cand trebuie sa spuneti nu, puteti sa o spuneti cu energia unui "da"? "Da, e timpul sa facem curat, si da, te voi ajuta, si da, putem sa lasam jucariile aici. Da, poti sa fii imbufnat din cauza asta, da putem citi inca o poveste daca ne grabim, da, ne putem distra, da te ador, da ce norocos sunt ca te am. 5. Petreceti "timp special" in fiecare zi cu copiii dvs Daca vreti sa intariti si sa indulciti relatia cu copiii iata reteta: Apareti doar din senin si oferiti din iubirea pe care o aveti spre copil fara sa il controlati. Parintii adesea spun ca reactia copiilor la acest timp unu la unu este ca si cum le-ar fi lipsit o vitamina esentiala. Si asa este. Fiecare copil are nevoie de aceasta expresie tangibila de dragoste. 6. Folositi butonul de pauza pentru a striga mai putin Fiti un model pentru ceilalti. Cum vor invata sa-si controleze emotiile daca noi nu stim sa le controlam pe ale noastre? 7. Inchideti ecranele cand sunteti cu cel mic Multi copii spun ca telefonul parintilor este cel mai important lucru din viata lor. Isi vor aminti pentru tot restul vietii lor ca v-ati oprit telefonul cat v-ati jucat cu ei. 8. Iesiti afara si miscati-va cu copiii Cercetarile confirma ceea ce spun bunicii. Copiii au nevoie zilnica de aer curat, spatii verzi si miscare pentru a se elibera de stres si a fi ei insisi la maxim. 9. Permiteti emotiile, limitati comportamentul Desigur ca trebuie sa punem limite. Dar cand dam voie emotiilor, copiii invata sa le controleze mai rapid. Spuneti doar "Trebuie sa fii foarte suparat ca sa folosesti tonul asta. Spune-mi despre asta dragul meu. Putem sa o rezolvam impreuna". Iar copilul tau va incepe sa se linisteasca in fata ochilor tai. 10. Puneti-va inapoi pe lista Putem fi generosi emotional doar daca ne ingrijim pe noi insine.Nu este deloc productiv sa ne lasam la urma. Sa incepem prin a dormi destul si a vorbi cu noi ca si cu o persoana pe care o iubim. Monitorizati-va starea de bine in timpul zilei si faceti zilnic ceva care va creste nivelul de bucurie. Veti vedea cum starea de bine a noastra ca parinti le vine perfect copiilor. Sursa: www.ahaparenting.com
Cum sa ai o relatie excelenta cu copiii tai
Joi, Aprilie 06, 2017
Increderea este baza: incepe cu ea Increderea incepe in copilarie, atunci cand bebelusul tau invata daca poate depinde de tine sau nu atunci cand are nevoie. Cand copiii au deja un an, cercetatorii pot evalua daca cei mici sunt atasati si se simt in siguranta cu parintii lor, ceea ce inseamna practic ca bebelusul are incredere ca se poate baza pe parintii lui ca sa-i satisfaca nevoile emotionale si fizice. De-a lungul timpului, castigam increderea copilului in alte moduri: tinandu-ne de promisiunea de a ne juca cu ei mai tarziu, tinand un secret, luandu-i la timp de la scoala sau sport, etc. In acelasi timp, ne extindem increderea lor asteptand de la ei tot ce e mai bun si crezand in bunatatea lor si potentialul lor fundamental. Avem incredere in puterea dezvoltarii umane ca sa il ajute pe copilul nostru sa creasca, sa invete si sa se maturizeze. Avem incredere ca, desi azi cel mic se comporta ca un copil, el sau ea se va dezvolta mereu catre o persoana mai matura. Avem incredere ca, indiferent ce face, exista intotdeauna posibilitatea de a face o schimbare pozitiva. Increderea nu inseamna sa credem orbeste ceea ce adolescentul nostru ne spune. Inseamna sa nu renuntam la copilul nostru, indiferent ce face. Inseamna sa nu abandonam relatia cu frustrare, ci sa stim ca ei au nevoie de noi si ca impreuna veti gasi o solutie. Incurajeaza-ti copii mereu Ganditi-va la copil ca fiind o minune a naturii programata de natura sa creasca si sa infloreasca. Daca vedeti ca planta are frunze maro, va ganditi ca poate are nevoie de mai multa lumina, apa, fertilizant. Nu o criticati si nici nu strigati la ea ca sa se indrepte si sa creasca cum trebuie. Copiii isi formeaza parerea despre ei insisi si despre lume in fiecare zi. Ei au nevoie de incurajarile noastre ca sa se vada ca oameni buni si capabili de lucruri bune. Si ei au nevoie sa stie ca parintii sunt de partea lor. Daca ceea ce iese din gura noastra sunt in majoritatea lor critici si corectie, ei nu se vor simti bine cu ei insisi si nici nu vor simti ca le suntem aliati. Noi ca parinti ne pierdem singura influenta asupra lor, iar ei pierd ceva ce orice copil are nevoie: sa stie ca au un adult care crede numai de bine despre ei. Amintiti-va ca respectul e reciproc Destul de evident! Dar uitam acest lucru cu copiii nostri, fiindca stim ca noi ar trebui sa fim sefii. Putem totusi sa stabilim limite (si trebuie sa o fame), dar daca o facem respectuos si cu empatie, copilul nostru va invata sa-i trateze pe ceilalti cu respect si se va astepta sa fie tratat cu respect el insusi. Odata cand am fost nerespectuoasa cu copilul meu de 3 ani, el mi-a zis: "Nu-mi place cand imi vorbesti asa!" Un prieten care era cu noi a spus ca daca incepe asa devreme cu atitudinea asta, voi avea mari probleme cand va fi adolescent! De fapt, copilul meu nu imi submina autoritatea, ci imi cerea pur si simplu sa fie tratat cu demnitatea cu care era obisnuit. Acum la adolescenta, continua sa se trateze pe el, pe mine si pe ceilalti, cu respect. De asemenea, isi alege prieteni care il trateaza cu respect. Nu este ceea ce toti ne dorim pentru copiii nostri? Relatia parinte-copil, rezultat al interactiunilor zilnice Nu trebuie sa faceti ceva special pentru a construi o relatie cu copiii. Vestea buna, si cea rea, este ca fiecare interactiune in parte creeaza relatia. Cumparaturile, spalatul masinii, baia de seara, toate acestea conteaza la fel de mult ca acele discutii mari pe care le aveti cand sunt probleme. Daca nu vrea sa impartaseasca jucaria, sau sa mearga la culcare, sau sa isi faca temele, cum ne descurcam? Aceasta este caramida de fundatie a relatiei permanente cu copiii nostri, cat si pentru ideile lor despre toate relatiile. Acesta este un motiv important pentru care merita sa va ganditi bine la diversele intercatiuni repetate care va enerveaza si pe care puteti sa le schimbati. Intercatiunile care au loc mai mult de o data tind saformeze un tipar, o obisnuinta. Criticile si nemultumirile nu sunt o baza potrivita pentru o relatie cu cineva iubit. Si in plus, viata este prea scurta ca sa o petrecem intr-o stare de suparare sau enervare. Un articol din www.ahaparenting.com