comunicare parinte-copil

Cum sa fii o Mama Zen
Luni, Ianuarie 15, 2018
Daca esti in acea etapa a vietii in care cuvintele "mama" si "zen" sunt antonime, dar speri la un moment in care nu se vor mai exclude reciproc, atunci ai nevoie de aceste 8 sfaturi care sa te ajute sa ai mai multa rabdare cu copilul si sa ajungi sa fii o mama relaxata, o mama "zen". Dar ce este o mama zen si ce te poate ajuta sa ai mai multa rabdare cu copilul? Mama zen este, in primul rand, o femeie impacata cu sine, are incredere in ea si stie sa se asculte. Da, intr-un prezent atat de agitat, in care trebuie sa ii ascultam pe altii la serviciu, sa ii auzim si pe cei ai casei, uitam sa auzim vocea noastra din interior, cea care, in perioadele mai linistite, ne ghida cu incredere pasii spre anumite decizii, planuri, idei, realizari. 1. O mama calma, un copil calm Pentru ca atunci cand copilul este calm si mama este calma. Si, cum copilul va urmareste fiecare pas, sunteti un exemplu pentru el. Daca tipati, atunci si copilul va tipa. Daca va agitati, copilul va prelua exemplul. Dar, daca sunteti calme, copilul va invata in timp cum sa gestioneze situatiile care il provoaca sa-si dea frau liber starilor de agitate si de nemultumire. Cum sa avem pretentia de la copil sa fie calm si linistit, daca noi nu putem face asta? Calmul este un instrument pe care ni-l putem cultiva zilnic. Sa "practici" calmul nu inseamna sa fii falsa, sa zambesti fortat sau sa mimezi impasibilitatea. Din contra, este o invitatie la o analiza a sinelui tau, a starii in care esti, la gasirea unei solutii concrete. 2. Jucati-va cu tonul si volumul vocii Chiar daca impulsul iti spune sa tipi si sa-i vorbesti pe un ton iritat, abtine-te! Schimba tonul radical, vorbeste calm si mai incet. Vorbindu-i mai incet, copilul va fi curios sa afle ce ii spui si va face liniste pentru a auzi. Iar daca tu tipi, copilul nu va face decat sa te imite. In loc sa-l privesti de sus, lasa-te pe genunchi, la nivelul sau. Si incurajeaza-l bland sa te priveasca in ochi. Pe acest ton calm, bland, ramanand ferma pe pozitii, repeta-i inca o data. Dar ai grija cum formulezi mesajul! Te-ai gandit ca poate sunt si alte motive pentru care copilul nu te asculta? Cum ar fi, poate, ca folosesti fraze prea lungi, iar copilul se pierde in informatii. Ori formulezi o cerinta in care sunt, de fapt, 3-4. Copilul nu poate retine atat de multe informatii. 3. Limiteaza zgomotul in casa si favorizeaza calmul Televizorul merge, copilul tipa si face galagie cu jucariile, se aude masina de spalat, suna telefonul sotului. Ridicati tonul pentru a va auzi unii pe altii. Si chiar trebuie sa repetati. Tot acest zgomot este obositor si va agita pe toti. Imagineaza-ti cum ar fi fara tot acest zgomot de fundal! Ati fi mult mai calmi cu totii, v-ati auzi fara probleme, iar atmosfera generala in camin va fi una mult mai frumoasa. Ca atunci cand casa este intoarsa si toate sunt aruncate. Dezordinea te oboseste. La fel si zgomotul. Astfel, inchide televizorul, lasa telefonul pe silentios, ori in alta camera (chiar si numai pentru o ora). Indeamna copilul sa se joace mai incet, sa nu tipe. Iar tu si partenerul tau vorbiti cu calm, zambiti mai des, fiti mai toleranti si lasati agitatia deoparte. 4. O pauza pentru tine si copil Poate petreci multe ore in compania copilului, insa cate dintre acestea sunt dedicate unei comunicari adevarate? Sunteti distrasi amandoi: de televizor, de jucarii, de telefoane, de teme, de gatit si de cateva e-mail-uri pe care trebuie neaparat sa le trimiti, chiar daca esti acasa. Fa-ti obiceiul de a face pauze cu copilul: la o plimbare (fara telefon sau cu el pe silentios), cititi intr-o seara mai mult. Jucati-va pe covor, lasa-l sa stea mai mult in baie si relaxeaza-te privindu-l. Orice relatie se construieste si se mentine prin clipe relaxante, calme, de 1 la 1. Si nu te mai gandi la nimic. Bucura-te de moment! Poate sa fie chiar si o imbratisare mai stransa, o privire. Ia copilul in brate, chiar daca abia il mai ridici, iar daca e, deja, la scoala, strange-l cu 5 secunde in plus, fata de imbratisarile normale. Miroase-l, mangaie-l, spune-i ca-l iubesti! Ai nevoie de astfel de momente de reconectare cu copilul. La fel si cu partenerul. 5. Alege sa ramai calma! In secunda aceea, de dinainte sa ridici vocea, ori sa te ambitionezi sa iasa totul ca tine, respira adanc si fa o pauza! Gandeste-te ca poti alege sa ramai calma sau poti sa te lasi prada enervarii. Tu esti cea care controleaza situatia si nu situatia te controleaza pe tine. De asemenea, tine cont de temperamentul copilului. De multe ori, ma uit la fiul meu, care va implini trei ani peste cateva zile, si ma vad pe mine. La fel de ambitios sa aiba el ultimul cuvant. Daca mi-as lasa firea la vedere de fiecare data, atunci ar fi un circ la noi in casa. Dar sunt situatii cand, dupa o ora de negociat sa-l imbrac, ori sa nu mai foloseasca lingurile de lemn pe post de bete de tobe pe masa din bucatarie, ori sa inchida odata apa la chiuveta si sa mergem sa mancam, asa-mi vine sa pun piciorul in prag si sa fie cum vreau eu... Si, da, uneori ridic tonul, pentru ca nu mai pot. Dar rau fac, pentru ca si el incepe sa tipe. Apoi imi dau seama ca nu rezolv nimic si stiu ca pot alege sa raman calma si sa rezolv situatia amiabil, fara lacrimi sau tipete, in acelasi timp fara sa cedez si sa-l las sa faca cum vrea el. Negocierea permanenta dintre mame si copii ascute toate abilitatile de comunicare. Uneori am senzatia ca doar negociatorii aceia renumiti mai pot egala abilitatile unei mame. 6. Gaseste rapid o solutie pentru starea ta de enervare Iesi din camera, respira adanc, bea putina apa...orice te linisteste si iti ofera o scurta pauza. 7. Inainte sa vorbesti, reflecteaza Se spune ca "la emotie raspunzi cu emotie, la ratiune raspunzi cu ratiune". Insa, ar fi mai bine sa-ti stapanesti impulsul. Si gandeste-te daca ceea ce vei spune este constructiv, daca rezolva problema, sau face pe toata lumea fericita. Ori este doar o refulare a ta, care ar putea agrava sau continua conflictul. 8. Alege bine "bataliile" pe care vrei sa le castigi Lucrurile nu trebuie sa iasa mereu asa cum vrei tu. De fapt, nu prea se poate. Asa ca, invata sa lasi de la tine, sa negociezi. Asa invata si copilul. Nu vrea sa manance chiar in acest moment? Nu-i nimic! Poti sa-l dai jos de la masa si sa mai astepti 10 minute. Daca tu insisti, iar el incepe sa planga si sa se enerveze, chiar daca i-ar fi foame, de ambitie ar impinge deoparte farfuria. In schimb, nici nu se pune problema sa negociezi situatii care-l pun in pericol. Se opreste in mijlocul intersectiei si refuza sa mai traverseze? Acela nu este locul sa incepi negocierea si sa astepti 10 minute pana cand copilul va dori sa mearga mai departe. Impune limite, stabileste reguli clare pe care ai grija sa le comunici si copilului. Atunci cand el stie ce "libertati" are si atunci cand si tu esti constienta de ele, amandoi va puteti simti confortabil. I-am acordat copilului incredere, i-am explicat regulile, m-am tinut de ele si am avut un partener intelegator, chiar de la inceput. Rezultatul? In 7-8 din 10 situatii suntem amandoi foarte fericiti si ne intelegem de minune! Un articol preluat si modificat din centruldeparenting.ro  
10 studii de psihologie pe care orice parinte ar trebui sa le stie
Joi, Decembrie 14, 2017
Unul dintre motivele pentru care sa fii parinte este un job imposibil este ca toata lumea iti da sfaturi. Multe din ele sunt inutile si doar ne fac viata grea. Este impresionant faptul ca am reusit sa ajungem pana aici! Lasam deoparte moda exemplelor de acum 100 de ani si a superstitiilor date la intamplare, si ne bazam pe 10 din cele mai recente studii psihologice pe care fiecare parinte ar trebui sa le stie: 1. Parintii sunt mai fericiti decat cei care nu sunt parinti In ultimii ani, unele studii au sugerat ca placerea de a avea copii este depasita de probleme. Ha, isi spun parintii in secret. Stiam eu! Nu va grabiti. Noile cercetari au descoperit ca in general, parintii se simt mai bine decat non-parintii in fiecare zi si isi iau mai multa placere din a le purta de grija copiilor decat din alte activitati. (Nelson et al.,. 2013). Tatii, in mod deosebit, isi deriva nivele inalte de emotii pozitive si fericire de la copii. 2. Sa pui copilul pe primul loc, merita Subliniind placerea de a avea copii, cercetarile descopera ca atitudinea de centrare pe copil este benefica. Un studiu facut de Ashton-James et al. (2013) a descoperit ca parintii care s-au centrat cel mai mult pe copil erau mai fericiti si aveau mai mult sens in viata. Activitatile de ingrijire ale copiilor au fost asociate cu un sens mai autentic si cu mai putine sentimente negative. "Aceste descoperiri sugereaza ca, acordand mai multa atentie si grija, simtim mai multa implinire si fericire. Din aceasta perspectiva, cu cat parintii se implica mai mult in bunastarea copiilor lor si se centreaza pe fericirea copilului, cu atat vor fi mai fericiti si, faptul de a fi parinte va avea mai mult sens. " (Ashton-James et al., 2013) 3. Parentingul tip elicopter ar putea fi depresiv Ca si multe alte lucruri in viata, exista o linie fina intre a ingriji si a rasfata, mai ales cand copiii au crescut. Schiffrin et al. (2013) au intrebat 297 de elevi despre comportamentul parintilor lor si cum s-au simtiti legat de asta. Studiul a gasit legaturi intre parentingul de tip elicopter si un nivel augmentat al depresiei, precum si un grad mai mic de autonomie si competenta. "Parintii ar trebui sa tina minte ca implicarea lor poate afecta dezvoltarea copilului si sa-si adapteze stilul de parenting atunci cand simt ca cei mici devin prea dependenti de ei." (Schiffrin et al., 2013) 4. Evitati disciplina stricta Aproximativ 90% din parintii americani recunosc ca au folosit cel putin o data disciplina verbala stricta cu copiii lor, cum ar fi sa le vorbeasca urat sau sa injure. Atentie insa, acest lucru in loc sa ajute adolescentul sa ramana aliniat, exacerbeaza problema. Un studiu de 967 familii americane a descoperit ca disciplina verbala aparuta la varsta de 13 ani a prezis un comportament mai rau in anul urmator. (Wang et al., 2013). Si nu a ajutat faptul ca parintii aveau o legatura puternica cu copiii lor. Conducatorul studiului a explicat: "Se crede ca disciplina dura nu are consecinte daca exista o legatura puternica copil-parinte, pe care adolescentul o va intelege gen "o face pentru ca ma iubeste". Este inteleasa gresit pentru ca afectiunea parintilor nu a redus efectele disciplinei verbale dure. Deci, disciplina verbala dura dauneaza in orice forma." 5. Ore de culcare regulate Orele de culcare regulate conteaza cu adevarat pentru creierele in dezvoltare ale copiilor. Cercetatorii au urmarit 11.000 copii de la 3 la 7 ani pentru a masura efectele orelor de culcare asupra functiei cognitive. (Kelly et al., 2013). Cercetatorii au descoperit ca "orele neregulate de somn de la 3 ani au fost asociate cu scoruri mai scazute in citire, matematica si consiinta spatiala, atat la fete cat si la baieti, sugerand ca la aceasta varsta dezvoltarea cognitiva este foarte sensibila." 6. Faceti treburile casei impreuna O proba importanta pentru parintii este cine face treburile casei. Un truc pentru a atinge satisfactie in casnicie este sa faceti treburile casei impreuna. Cand partenerii isi fac treburile in acelasi timp, indiferent cine ce face, ambele persoane sunt satisfacute cu impartirea muncii. La fel se intampla si in cazul copiilor. (Galovan et al., 2013). 7. Limitati vizionarea TV-ului si timpul pe net Academia Americana de Pediatrie recomanda nu mai mult de 2 ore pe zi la TV, dupa varsta de 2 ani, si deloc inainte de acea varsta. Un studiu recent care a urmarit aproape 2000 de copii canadieni de la nastere a descoperit ca o ora in plus de TV la varsta de 2,5 ani a prezis o performanta mai scazuta mai tarziu cand au ajuns la gradinita. (Pagani et al., 2013). Cu cat au depasit copiii aceasta recomandare la varsta de 2,5 ani, cu atat mai rau era vocabularul, abilitatile motorii si matematica la varsta de 5 ani. 8. Sportul stimuleaza performanta scolara Copiii sunt tot mai sedentari si sportul/miscarea este un mod excelent de a stimula puterea creierului, cat si alte multe beneficii. Un studiu nou pe copii de 11 ani a descoperit ca exercitiul moderat este asociat cu performante academice crescute in Literatura, Matematica si Stiinte. (Booth et al., 2013). Aceste efecte ale miscarii au fost vazute si in examenele de la 16 ani. Interesant a fost ca rezultatele la stiinta in cazul fetelor a fost cel mai evident in urma sportului. 9. Pericolele de a fi o mama mult prea dedicata Unele femei spun ca sa ingrijesti copiii este mai stresant decat sa lucrezi 8 ore. Exista legaturi clare intre ingrijirea copilului si stres si vinovatie. Cum separam asta de cercetarile care spun ca cei mici ne umplu viata cu bucurie si sens in viata? Poate sa depinda de atitudinea parintilor in special, fiindca a fi o mama "prea dedicata" poate fi daunator. In studiul lor de 181 de mame ale copiilor sub 5 ani, Rizzo et al. (2012) au descoperit ca mamele care sustineau ideea ca cei mici sunt sacri si ca ele sunt parinti mai buni decat barbatii, au fost mai predispuse la depresie si au experimentat mai putina satisfactie de la viata. Da, ingrijiti-va copiii, dar nu va sacrificati propria sanatate mentala. 10. De ce fratii sunt atat de diferiti? Conform unui studiu condus de Plomin and Daniels (1987), fratii au in comun exact ce au doi straini fara legatura intre ei. Este ciudat dat fiind ca 50% din codul genetic este identic. Raspunsul nu se afla in gene, ci in mediul in care cresc copiii. Fiecare copil are: o relatie diferita cu parintii o relatie diferita cu fratii/surorile lor prieteni diferiti si experiente diferite la scoala samd Si toate aceste diferente se aduna pentru a face o ne-asemanare remarcabila intre frati, deseori atat de puternica incat daca nu ar semana, nu ai stii ca sunt rude. Toate astea inseamna si ca strategiile parintilor pot sa functioneze la unul, dar nu si la celalalt. Inca o provocare pentru parinte!
Metode de a-ti pregati copilul impotriva Bullying-ului
Sambata, Octombrie 21, 2017
Auzim de ceva timp vorbindu-se despre Bullying. In timp ce unii ar incerca sa il traduca prin hartuire, este mai mult de atat, mai ales atunci cand vorbim de copii mici. In cele ce urmeaza vei gasi cateva modalitati de a-ti pregati copilul impotriva bullying-ului. Ce inseamna Bullying? StopBullying.gov defineste acest termen ca fiind un comportament nedorit, agresiv, in care un copil sau un dolescent foloseste o diferenta de putere reala sau perceputa, cum ar fi forta  fizica, acces la informatii intimidante, rusinoase sau popularitate, pentru a controla si a face rau altor copii. Poate include orice, de la raspandirea zvonurilor la folosirea poreclelor si agresiune fizica. In esenta bullyingul este un abuz de putere. De ce ar face o persoana tanara asa ceva? Pentru ca ii da putere. Cu totii avem nevoie sa ne simtim puternici in viata. Daca nu avem acces la putere in moduri sanatoase, este greu sa ne abtinem de la a o folosi in feluri nesanatoase. Si pentru un copil sau adolescent care se simte adesea fara putere in viata lui, sa abuzeze de putere prin bullying se simte la fel de puternic ca si un drog. Daca sufera in interior, il poate ajuta sa se simta putin mai bine pentru o perioada scurta de timp. Daca cineva l-a umilit, amenintat sau ranit, acele sentimente adesea ameninta cu coplesirea psihicului sau, si de aceea el se dezlantuie, dorind sa umileasca, sa ameninte sa sa raneasca pe altcineva. Din pacate, acei copii care sufera adesea fac sa sufere alti copii. Poti sa iti faci copilul rezistent la bullying? Din pacate, nu. Au existat dintotdeauna persoane care sufera si se manifesta facandu-i pe altii sa sufere, iar drumul copilului tau se va intalni adesea cu al lor. Si toti copiii vor sa faca lucrurile in felul lor, ceea ce inseamna ca uneori vor abuza de putere. Este normal din punct de vedere al dezvoltarii si destul de scurt ca durata intr-un context unde dezvolta si empatie. Scopul nostru nu este sa-l izolam pe copil, ci sa-l sprijinim sa dezvolte constiinta si abilitatile necesare pentru a se proteja pe sine cand e necesar, si de a cauta ajutor cand este bagat pana peste cap. Comportamentele de batjocura incep in gradinita si castiga teren odata ce copilul creste. Unele statistici spun ca in randul scolarilor au recunoscut intre 40 si 80 la suta din elevi ca au particpat la un comportament de bullying, astfel ca este clar ca si cultura noastra poarta responsabilitatea pentru prevalenta acestui obicei. Multi copii se descriu pe ei insisi ca fiind subiecti la batjocura dar si ca au ras de altii.   Cercurile de corectare a comportamentelor, solutionarea conflictelor prin training si transformarea culturii unei scoli s-au dovedit toate mult mai eficiente in reducerea bullyingului decat pedepsirea celor care faceau aceste comportamente agresive. Din pacate, cultura scolilor noastre se lupta inca pentru a implementa abordari eficiente. Interactiunea dintre bullying si televiziune pare sa fi crescut pericolul psihologic, astfel ca tot mai multi copii se sinucid ca raspuns la batjocura. Aceasta este vestea proasta. Vestea buna este ca va puteti ajuta copiii sa dezvolte abilitatile necesare de a face fata comportamentelor batjocoritoare, si il puteti proteja pentru a nu deveni el insusi un bataus. Cum ne putem proteja copiii de batausi Modelati relatii de respect si compasiune de cand copilul este mic Asa cum Alice Miller, autoare Thou Shalt Not Be Aware, a scris: "Daca copiii au fost obisnuiti de la inceput sa le fie respectata lumea, ei nu vor avea probleme mai tarziu in viata ca sa recunoasca lipsa de respect catre ei sub orice forma, si se vor razvrati impotriva acesteia pe cont propriu." Cel mai eficient mod de a tine departe copiii de bullying, si de a deveni ei insisi batjocoriti este sa va asigurati ca-i cresteti in relatii de respect, de iubire, si nu in relatii care folosesc puterea sau forta pentru a le controla. Copiii invata ambele parti ale unei relatii, si pot sa actioneze ca oricare din ele. Daca loviti, copilul va invata ca violenta fizica este modul de a raspunde la problemele interpersonale. Cercetarile au stabilit in mod repetat ca disciplinarea fizica a copilului este asociata cu comportamente agresive ale copilului. De fapt, orice metode de disciplina care utilizeaza puterea asupra unui copil il invata sa foloseasca puterea asupra altora, sau sa-i lase pe altii sa foloseasca puterea asupra lui. Pedeapsa este adesea perceputa de catre copii ca adulti care folosesc forta pentru a obtine ce vor, ceea ce-i invata ca bullyingul este in regula. Nu va faceti griji, nu aveti nevoie de acest gen de disciplina. Ramaneti conectati cu copilul si la bine si la rau Copiii singuratici sunt mai predispusi la batjocura. Iar copiilor le este rusine adesea ca sunt batjocoriti, astfel ca le este teama sa le spuna parintilor. Amintiti-va, a fi parinti inseamna 80% conexiune, adica o relatie apropiata cu copilul, si doar 20% indrumare. Indrumarea nu va ramane decat daca aveti relatia care sa o sprijine, sau il va indeparta pe copil daca nu exista. Astfel ca trebuie sa faceti relatia cu copilul o prioritate, si sa mentineti liniile de comunicare deschisa, indiferent de situatie. Modelati comportamente de incredere cu alte persoane Daca aveti tendinta sa va retrageti usor ca sa nu faceti o scena, dar apoi va simtiti dati la o parte, este timpul sa schimbati acest lucru. Copilul dvs invata privindu-va. Experimentati cautand modalitati de a va exprima propriile nevoi sau drepturi in timp ce mentineti respectul pentru cealalta persoana. Este foarte important sa nu va lasati dati la o parte, fiindca il invatati pe copil sa va calce pe urme. Invatati-va copilul direct cum sa fie asertiv dar respectuos Copiii trebuie sa stie ca li se pot indeplini nevoile in timp ce pot fi respectuosi cu ceilalti. Oferiti-le cuvinte cu care sa se poata apara pe sine cat mai devreme: "E randul meu acum". "Hei, inceteaza." "Mainile jos de pe corpul meu." "Nu e ok sa ranesti." "Nu imi place sa mi se spuna asa. Vreau sa-mi spui pe nume." Va urma... Un articol dupa Laura Markham
10  trucuri pentru a calma crizele copilului tau
Vineri, Septembrie 15, 2017
Cand copilul tau se afla in mijlocul unei crize, ca parinte poate fi dificil sa te abtii de la a avea o cadere. Aceste caderi sunt urate si teribile, insa ele sunt situatii care apartin de copilarie, spune Ray Levy, phD, psiholog clinician si co-autor al cartii "Try and Make Me! Simple Strategies That Turn Off the Tantrums and Create Cooperation". Copiii mici, mai ales cei cu varsta intre 1 si 4, nu au dezvoltat inca abilitati de control. Ei au tendinta sa cedeze si sa piarda controlul. Si ce este mai exact ceea ce le declanseaza criza? Fiecare criza, spune Levy, rezulta dintr-un lucru foarte simplu: nu obtin ceea ce isi doresc. Pentru copiii intre 1 si 2 ani, crizele pornesc adesea din incercarea de a comunica o nevoie. Mai mult lapte, un schimb de scutec, jucaria de acolo, dar asta fara a putea exprima nevoia in cuvinte, spune Levy. Ei se frustreaza cand tu nu raspunzi la ce spun ei, iar pentru copiii mai mari, crizele de plans sunt a o lupta pentru putere. Pe cand ajung la varsta de 3 sau 4 ani, ei devin mai autonomi si sunt destul de constienti de nevoile si dorintele lor. Asadar, vor sa li se raspunda tot mai mult. Daca nu ne supunem, facem o excursie in orasul crizelor. Deci cum putem sa oprim aceste izbucniri? Urmeaza 11 solutii pe care le urmeaza atat mamele cat si expertii in parenting. 1. Ignorati copilul Motivul pentru care functioneaza este fascinant: "In timpul unei crize, copilul este pur si simplu innebunit. Emotiile lui preiau controlul, dominand cortexul frontal al creierului, zona care e responsabila de luarea deciziilor si rationamentelor, spune Jay Hoecker, doctor pediatru in Rochester, Minnesota. De aceea ratiunea nu ajuta. Pur si simplu partea rationala a creierului sau nu functioneaza. Nu e nimic de facut pentru a imbunatati lucrurile in acel moment. De fapt orice ai incerca numai va inrautati lucrurile. Cand se mai linisteste se poate vorbi cu el. 2. Dati copilului putin spatiu "Uneori copiii doar au nevoie sa isi scoata furia. Asa ca lasati-i!" spune Linda Pearson, o asistenta si autoare a cartii "The Discipline Miracle". Doar asigurati-va ca nu sta nimic in calea crizei care l-ar putea rani. "Sunt mare fan al acestei metode pentru ca-i invata pe copii cum sa se elibereze intr-un mod non-destructiv. Sunt capabili sa-si manifeste sentimentele, sa se adune, si sa recastige auto-controlul, fara sa inceapa un meci de urlete sau lupte de vointa cu tine." Acest truc poate functiona singur sau in tandem cu toata faza de ignorare. 3. Creati o diversiune Este vorba despre schimbarea atentiei mentala. Atrageti atentia copilului cu ceva interesant ca sa uite de criza pe care tocmai o avea. "Poseta mea e umpluta cu tot felul de diversiuni, precum jucariile pe care copiii mei nu le-au vazut de multa vreme, si snack-uri gustoase.", spune Alisa Fitzgerald, mama a doi copii din Boxford, Massachusetts. Oricand are loc o criza de isterie, ea le scoate pe rand din geanta, pana cand ceva capteaza atentia copiilor. "Am descoperit de asemenea ca distragerea atentiei poate ajuta la indepartarea unei caderi majore inainte sa se intample, daca te prinzi din timp", adauga ea. Daca cel mic e pe cale sa izbucneasca intr-un scandal major fiindca nu i-ai luat cerealele favorite, incearca rapid sa schimbi directia si sa spui cu entuziasm ceva de genul: "Hei, avem nevoie de niste inghetata! Ma ajuti sa aleg o aroma?"sau "Wow uita-te la containerul cu homari de acolo!". Levy explica: "Copiii au perioade de memorie destul de scurte, ceea ce inseamna ca sunt usor de distras. Si ajuta intotdeauna daca sunteti foarte foarte uimiti cand o faceti. Le ia mintea de la criza spre urmatorul lucru mult mai repede." 4. Aflati ce il deranjeaza cu adevarat pe copil Acest truc este bun pentru crizele copiilor sub 2 ani si jumatate, spune Dr. Hoecker. "Copiii de aceasta varsta au de obicei un vocabular de aproximativ 50 de cuvinte si nu pot lega mai mult de doua cuvinte odata. Comunicarea lor este limitata, desi au toate aceste ganduri si dorinte care trebuiesc implinite. Cand nu intelegi mesajul sau intelegi gresit, ei isi ies din minti ca sa elibereze acea frustrare." O solutie, spune el, este limbajul semnelor. Invatatul unor semne pentru lapte, apa, mancare sau oboseala poate face minuni. 5. Folositi empatia O alta abordare este sa empatizati cu cel mic, ceea ce ajuta in preluarea controlului crizei si apoi sa va jucati de-a detectivul. Puteti spune copilului sa va arate ce isi doresc si desi nu va fi mereu evident, cu putin timp si practica veti incepe sa comunicati mai bine. Puteti evita multe crize de isterie in acest fel! 6. Imbratisarile "Probabil ca acesta este ultimul lucru pe care vreti sa-l faceti cand copilul isi iese din minti, dar il ajuta cu adevarat sa se linisteasca", spune Levy. "Vorbesc de o imbratisare adevarata, puternica si ferma, nu una moale. Si nu spuneti un cuvant cand o faceti. Repet: veti intra intr-o lupta de putere inutila. Imbratisarile il fac pe copil sa se simta sigur si il ajuta sa stie ca va pasa de el, chiar daca nu sunteti de acord cu comportamentul lui." 7. Oferiti mancare sau sugerati putina relaxare "Oboseala si foamea sunt cei mai mari declansatori de crize de isterie" spune Levy. Fizic vorbind, copilul este deja la limita, astfel ca nu este nevoie de multe emotii ca sa treaca acea limita. "Parintii vin adesea la mine mirandu-se de ce copilul lor are crize zilnice. Si se dovedeste ca ele au loc cam in acelasi moment al zilei, in jurul orei de somn sau cel al mesei. Nu este o coincidenta! Sfatul meu: dati-i de mancare, dati-i apa si lasati-l sa vegeteze, indiferent ca asta inseamna sa-i puneti la somn sau sa vada putin TV. Ganditi-va ce morocanosi sunteti cand va lipsesc ore de somn sau cand va scade glicemia de foame. Cu copiii mici, care au nevoie de somn si de hrana mai multa decat adultii, efectul este inzecit! 8. Dati copilului recompense pentru comportament Anumite situatii sunt foarte grele pentru copii. Poate fi statul la o coada lunga, sau sa stea linistiti in biserica. Oricare ar fi situatia dificila, iata trucul: "Inseamna sa recunosti cand ceri prea mult copilului si sa-i oferi un pic de mita" spune Pearson. "Cand te indrepti spre o institutie sau un restaurant, spune-i de exemplu: "Alex, mamai iti cere sa stai cuminte si sa-ti mananci frumos cina in seara asta. Chiar cred ca poti! Si daca te comporti bine, cand ajungem acasa te las sa te uiti la un film." Ca sa stati linistiti, Pearson spune ca genul acesta de mita este total acceptabila, atata timp cat este facuta cu conditiile noastre si din timp, nu in timpul unei crize. Daca copilul incepe sa se piarda la un moment dat, amintiti-i cu blandete despre "intelegerea" facuta. Este uimitor cum acest lucru ii poate aduce la locul lor instant, spune Pearson. 9. Vorbiti cu calm Asta este una grea si e mai usor de zis decat de facut. Dar expertii insista ca trebuie sa va mentineti calmul in timpul crizei unui copil. "Altfel, veti intra intr-o lupta de putere si veti face ca toata scena sa se inrautateasca. Plus, parte din motivul pentru care copiii recurg la crize este ca sa primeasca atentie", spune Dr Hoecker. "Lor nu le pasa daca primesc atentie negativa sau pozitiva. Vor doar sa le-o dai 100%." Levy este de acord si adauga: "Vorbitul cu o voce calda arata copilului ca nu veti lasa comportamentul lui sa va afecteze. Va ajuta si sa ramaneti relaxati, cand ce doriti cu adevarat este de fapt sa tipati la el. De fapt, tonul calm al vocii este util atat pentru parinte cat si pentru copil. Daca sunteti tensionati, copiii vor simti asta si se vor ambala si mai tare." 10. Radeti de asta Fiecare parinte uraste crizele in public, pentru motive evidente. Va ingrijorati ca ceilalti parinti vor spune ca sunteti o mama rea sau ca v-ati crescut un dracusor de necontrolat. Dar asta, spune Kazdin, va poate tenta sa faceti alegeri care va vor duce la si mai multe manifestari de acest gen. "Copiii, chiar si cei foarte mici, sunt inteligenti. Daca va enervati pe ei sau va stresati sau cedati doar ca sa termine crizele inainte sa va prineasca tot mai multa lume, ei vor invata ca aha - functioneaza!" Kazdin spune ca cea mai buna metoda este sa inghititi, sa va asezati un plasture de Monalisa pe buze si sa pretindeti ca totul este bine. Si ce gandesc ceilalti? "Stim din studii ca singurul lucru pe care oamenii il judeca este reactia la criza", spune Levy. "Daca arati calma si ca ai totul sub control, da, chiar daca nu faci nimic ca sa opresti scandalul, ei gandesc: "ei, asta da e o mama buna!" Un articol de Shaun Dreisbach din American Baby
Cele 6 motive pentru care trebuie sa ne controlam in fata copiilor
Miercuri, Iulie 05, 2017
Calmul si controlarea emotiilor unui parinte dicteaza reactiile copiilor de mai tarziu. Iata de ce trebuie sa fii calm si sa te controlezi pentru binele copilului tau: 1. Copiii invata auto-controlul emotional de la parinti Copiii nu vor face mereu ceea ce spun dar vor face intotdeauna, intr-un final, ceea ce facem noi. Daca parintii obisnuiesc sa arunce cu lucruri, sa tranteasca usi si sa tipe, asa vor face si cei mici. Daca noi putem sa ramanem calmi, ei invata ca nu este tocmai o urgenta cand se supara, si invata si ei sa se calmeze. 2. Siguranta emotionala Siguranta emotionala pe care le-o dam copiilor nostri este exact ceea ce le permite sa se vindece, sa creasca si sa evolueze. Ca si noi, copiii vor sa se simta fericiti si conectati, dar uneori le este teama de furia si teama care-I copleseste. Calmul nostru le da o cale inapoi catre conexiunea cu iubirea. Cand se simt mai bine, ei fac lucrurile mai bine. 3. Copii se simt protejati Cand oferim un mediu calm si protector pentru copiii nostri, ei se simt destul de protejati ca sa-si experimenteze emotiile, ceea ce permite ca acele sentimente uriase sa se evapore. Copiii invata ca sentimentele sunt doar o parte din a fi o fiinta umana, si ca nu trebuie sa le fie teama de ele, sau sa faca ceva cu ele. 4. Copiii ne respecta Cand copiii ne respecta si se simt intelesi, vor sa ne urmeze conducerea. Ei invata ca nu primesc intotdeauna ce isi doresc, dar primesc ceva mai bun: un parinte care-i intelege, chiar si cand spune nu. Astfel ca cei mici devin mai deschisi la ghidarea parintilor, si mai inclinati sa ne urmeze regulile. 5. Copiii sunt barometre sensibile ale starilor si tensiunilor noastre Daca avem o problema nerezolvata, putem conta pe ei sa preia in mod subconstient acest lucru si sa se manifeste in locul nostru. Astfel ca foarte frecvent, cand lucram pe propriile noastre probleme, ne dam seama ca si comportamentul copilului nostru se schimba, chiar si fara sa ne adresam direct lui. 6. Cand raspundem diferit si copilul nostru va face la fel Tineti minte ca rezultatul este intotdeauna suma actiunilor copilului tau si al raspunsului tau la ele. Cand suntem declansati, reactionam fara sa ne gandim si inrautatim furtuna. Cand raspundem cu mai multa prudenta si ne conectam cu copilul nostru, potolim furtuna. Mai putina drama, mai multa iubire. Vestea buna este ca nu e niciodata tarziu ca ei sa invete sa-si controleze singuri emotiile, chiar daca au invatat deja cateva obiceiuri contraproductive. Cheia este modelarea de rol. Invatarea controlului emotiilor este o calatorie ce dureaza toata viata. Dar sa incepem azi doar cu observarea propriilor noastre stari si sentimente. Cand va suparati, rezistati dorintei de a actiona pana cand nu sunteti calmi. Doar respirati, si mentineti-va intr-o stare de compasiune, pentru a va calma inainte de a actiona. Greu? Bineinteles, insa de fiecare data cand faceti asta, va reconectati creierul...si va intariti capacitatea de a fi mai calmi in viitor. Va garantez ca il veti vedea si pe copil cum se schimba, ca si noi!
Psihologul Laura Markham ne spune cum sa ne stimulam bebelusii
Marti, Iulie 04, 2017
Bebelusii au nevoie de prezenta unui adult care este atent la nevoile lor, insa nu au de castigat daca toata viata noastra se va invarti in jurul parintilor. Copilul trebuie sa stie ca vom fi acolo daca are nevoie de noi Bebelusii umani sunt creati sa se dezvolte prin interactiunea cu persoanele dragi si prin observarea vietii de familie si a vietii comunitatii. Asta inseamna ca ceea ce are nevoie cel mic cel mai mult este sa interactioneze cu noi intr-un mod iubitor, calduros, si plin de veselie. Este de ajuns sa ne observe in timp ce ne desfasuram in sarcinile noastre zilnice. Asa ca va rugam sa va impartasiti viata cu bebelusul dar sa nu va concentrati pe el chiar in fiecare secunda. Cu alte cuvinte, el trebuie sa stie ca vom fi acolo daca are nevoie de noi. Dar nu ii este de ajutor sa simta ca este mereu in centrul atentiei. Poate va ganditi ca doar asa va ingrijiti copilul cu raspundere. Raspundeti la nevoile lui si ii stabiliti un mediu in care sa poata explora si evolua. Dar nu-i dati fiecare secunda lui, fiindca o astfel de presiune ar face orice copil anxios. A fi responsabil cu copiii si nevoile lor este important in sensul ca-i hraniti cand le este foame si le creati ocazia de a dormi cand sunt obositi, sau ca-i lasati sa exploreze natura lasandu-i sa vada bondarul de pe trotuar. Dar nu vreti sa simta ca va uitati de multe ori la ei si spuneti: "Ce sa facem acum?" Ei trebuie sa stie ca cineva mai mare decat ei se afla la comanda. Faceti in schimb un program care sa fie adaptat lor si asigurati-va ca ei vor sti la ce sa se astepte: "Dimineata mama spala vasele in timp ce eu ma joc aproape de ea cu jucariile mele. Apoi iesim sa facem cumparaturi." Apoi in timp ce trece ziua, interactionati cu caldura cu cel mic Creierul unui copil nu are nevoie de bombardare senzoriala. Va gasi o gramada de activitati care sa-i stimuleze dezvoltarea cognitiva de-a lungul zilei. Dar creierul unui copil trebuie sa interactioneze cu persoanele speciale de-a lungul orelor in care este treaz. Ne foloseste ca baza de siguranta de unde sa exploreze lumea, si se uita la noi pentru a stii cum sa interpreteze ceea ce experimenteaza. In timp ce interactioneaza cu noi, creierul lui face conexiunile neuronale care il vor modela pentru tot restul vietii. Astfel ca dezvoltarea intelectuala a bebelusului este construita pe suportul sigurantei emotionale. Asta inseamna ca atentia noastra primara trebuie sa se concentreze pe a-l inveseli, a ne implica in activitati cu el, a-i raspunde, aratandu-i lumea si asigurandu-I cand isi exprima ingrijorarea fata de lucruri. Studiile arata ca acei copii care sunt avansati intelectual, emotional si fizic sunt aceia ale caror mame sunt mai atente si care raspund cu caldura cand se implica in relatia cu copiii lor. Dezvoltarea intelectuala a copilului Copiii in mod clar nu au nevoie sa ne focusam pe dezvoltarea lor intelectuala in sensul matematicii, alfabetului sau altor sarcini intelectuale coventionale. Vor gasi o stimulare intelectuala in jocuri gen "De-a v-ati ascunselea", in scoaterea vaselor de bucatarie din dulapuri si in felul in care vede lumea din rucsacul tau sau din marsupiu in timp ce interactionezi cu alte persoane. Poate ai auzit ca este benefic sa citesti bebelusului, si asa este. Implicati copiii si vorbiti cu ei, este mult mai bine. Implicati-I in activitatile zilnice in timp ce impaturiti hainele, spalati vasele, faceti cina. In curand copilul tau va fi la varsta mersului de-a busilea, si va dori sa exploreze totul. Trebuie mentionat ca bebelusii carora li se spune "NU" prea des invata sa nu gandeasca "inside the box". Asta inseamna ca orice refuz este pentru ei o provocare de a descoperi noi metode spre a obtine ceea ce doresc. Daca vrem sa stimulam intelectul copilului nostruI, trebuie sa ne asiguram ca am creat un mediu sigur pentru el, ca il supraveghem, dar ca ii dam in acelasi timp mana libera sa exploreze. Poate ca va insemna cateva luni de rearanjat cartile pe rafturi zilnic, dar va depasi curand aceasta etapa si va trece la urmatoarea, ajungand la concluzia ca lumea merita sa fie explorata si ca nimic nu il poate opri. Alte idei despre cum sa ne stimulam bebelusii in articolul urmator!
Ce este attachment parenting?
Luni, Iunie 26, 2017
Copilul tau plange. Te apleci deasupra lui si il iei in brate sau ii intinzi mana ca sa-l linistesti. Manutele lui mici se prind de tine si de degetele tale si amandoi zambiti. Desigur, nu fiecare interactiune cu bebelusul tau merge atat de bine, dar tocmai ai demonstrat teoria atasamentului in mod natural. Acesta este raspunsul de Securitate si atingere al unei personae care ingrijeste un copil. Attachment Parenting, o sintagma inventata de Dr. William Sears, pediatru si autor, promoveaza o figura maternala care ofera caldura, siguranta, cultivare a valorilor si iubire in stadiile critice ale copilariei pentru a asigura dezvoltarea unui copil echilibrat si plin de success. De asemenea, parentingul in stil atasat promoveaza o conexiune foarte apropiata intre mama si copilul ei. Cele 4 elemente cheie care se centreaza pe aceasta teorie incurajeaza tot ceea ce este instinctiv intre un copil si cel care il ingrijeste cu iubire. Aceste elemente ajuta la formarea unei legaturi si la intarirea acelei legaturi intre ingrijitor (de obicei mama, si nou-nascut). Raspunsul la plans: atentia la nevoile celui mic cand plange si evitarea stresului celui mic Contactul corporal: mentinerea copilului fizic cat mai aproape prin tinerea in brate in timpul hranirii si purtarea copilului aproape de corp gen cangur sau in suporturi speciale Dormitul impreuna: sau impartitul aceluiasi pat/camera cu copilul, folosind masurile de securitate. Asociatia Americana de Pediatrie nu sugereaza folosirea aceluiasi pat din cauza pericolului ca parintii sa se rostogoleasca peste bebelus, dar sugereaza dormitul in aceeasi camera. Hranirea la cerere: adica hranitul bebelusului cand doreste, chiar daca este doar pentru o gustare si parintii nu sunt tocmai la dispozitia lui. Parentingul bazat pe atasament incurajeaza hranirea copilului astfel si dupa stadiul copilariei. De ce este atasamentul parental necesar? Este esential in dezvoltarea sanatoasa in copilarie ca bebelusul sa stabileasca o legatura maternala. Daca atasamentul este rupt in stadiile critice ale bebelusului, rezultatul ar putea fi daunator pentru viitorul acelui copil. Experimentele lui Harlow facute in 1958 pe pui de maimute au aratat ca lipsa de conexiuni maternale a rezultat in probleme sociale si emotionale atunci cand puii au fost introdusi in grupuri cu alte maimute. Partile bune ale atasamentului parental Copiii crescuti astfel sunt mai sanatosi, au stima de sine mai mare si sunt mai rezistenti la stress. Alte efecte pozitive sunt ca daruind, devenim persoana mai bune si suntem rasplatite cu zambete, gangurit si iubire in schimb. Ni se intaresc instinctele parentale, si incepem sa intelegem semnele non-verbale ale copilului. Il ajuta pe cel mic sa aiba mai multa incredere in noi, sa se simta in siguranta si sa fie sigur pe sine. Asigurandu-i un mediu sigur si calduros copilul invata ca este aparat si sprijinit si va putea sa-si invinga fricile cu noi de mana. Copilul devine mai abil in vorbire, fiindca ne observa felul in care vorbim si interactionam. Copiii devin mai inteligenti si mai independent fiindca toate nevoile lor sunt implinite si nu trebuie sa se ingrijoreze ca nu vor fi hraniti sau ingrijiti, concentrandu-si astfel toate resursele pe explorarea si observarea lumii inconjuratoare. Tu si copilul sunteti mai conectati. Legatura dintre parinti si copii se intareste datorita acestui atasament si pot avea o relatie si mai buna in viitor. Disciplinarea copilului devine mai usoara fiindca dintr-o singura privire se poate intelege dezamagire si neplacere atunci cand parintele si copilul sunt mai conectati. Scuturatul rapid al capului poate descuraja un copil cand vrea sa faca ceva nepotrivit. Partea negativa a acestui stil parental Da, exista, si ii suprasolicita pe parinti. Sa raspunzi la fiecare planset poate fi obositor si mai ales daca trebuie sa stai treaz noaptea pentru a-l hrani pe cel mic. Studiile facute pe tema oboselii au aratat ca persoanele care nu au dormit 8 ore au semnalmente similare cu persoanele care au .05 nivel de alcool in sange. Nu este practicabil cand parintii muncesc Din pacate societatea nu ne permite totdeauna sa ne tinem copiii la piept. Responsabilitatile de munca separa adesea parintii de copii iar persoanele terte trebuie sa intervina. Copiii sunt dati adesea centrelor de zi din crese sau gradinite in timpul acestor ore. Copiii nu invata cum sa se calmeze singuri Daca parintii raspund la toate plansetele copilului, atunci cel mic nu va stii ce sa faca ca sa se linisteasca singur. Nu pot invata nici cum sa doarma singuri daca parintii ii iau imediat in brate ca sa il adoarma. Copilul devine prea obisnuit cu tinutul in brate Acesta va fi foarte greu mai ales cand trebuie intarcat, mai ales daca a fost obisnuit sa fie hranit la cerere. Unii copii devin mai rasfatati si cauta atentia parintilor fiind foarte solicitanti. Asezarea nevoilor copilului in fata celor ale parintilor pot conduce in viitor la neglijarea nevoilor acestora in fata nevoilor celui mic. Alegeti calea de mijloc Faceti ceea ce va vine natural. Petreceti timp cu cel mic, fiindca cel mai important pentru el este sa fie cu parintele mai ales in stadiul copilariei. Acest lucru e necesar pentru stabilirea legaturii parentale si se poate face prin contact in doi. Oferiti copilului iubire neconditionata. Copilul ne cauta plangand si primind atentia noastra, sub forma unui act instinctiv de supravietuire. Ei isi dau seama cand nu primesc iubirea si sprijinul necesar, fiindca ei se hranesc din acestea. Vorbiti cu drag, tineti-i des in brate, linistiti-i cand sunt stresati si oferiti-le siguranta. Investiti intr-un ham de bebelus. Cu cat il tineti mai aproape, cu atat mai bine pentru amandoi. Va permite sa aveti mainile libere si sa faceti si alte lucruri intre timp. Simplul fapt de a-l tine in brate cand il hraniti, poate stabili o conexiune puternica intre mama si copil. Copilaria este o perioada scurta insa impactul ei asupra copilului poate dura toata viata. Vietile noastre se schimba odata cu sosirea copilului, insa cel mic va creste cu viteza luminii. Fiecare sentiment, emotie si lectie invatata lasa amprente puternice asupra felului in care copilul nostru se va raporta la cei din jur si va vedea viata.
Sfaturi si idei ca sa cresti un copil perseverent
Vineri, Mai 26, 2017
Suntem dispusi sa pariem ca multe genii au mers in mormant neimpliniti din cauza incapacitatii lor de a insista in fata adversitatilor. Cu totii avem zile cand lucrurile arata mizerabil si cand gasim cu greu energia pentru a persevera. Doar ca perseverenta poate sa ne determine sansele de succes mai mult decat oricare alta trasatura. "Caracterul consta in ceea ce faci din a treia sau a patra incercare." - James A. Michener Castigatorii premiilor Nobel au povesti diferite, insa au ceva in comun: persoanele care le cunosc le descriu mereu ca fiind persoane care nu au renuntat niciodata. Nu conteaza ca un studiu poate esua dupa 2 ani, acel om de stiinta va fi inapoi a doua zi de dimineata, incercand sa afle ce poate invata din ceea ce a mers gresit. Poate ca unii parinti isi doresc ca micutii lor sa fie mai putini persistenti, mai ales in perioada prescolara. Dar perseverenta este o trasatura minunata in fiinta umana pentru ca este esential sa indeplinesti ce ti-ai propus in viata. Asa ca daca esti destul de norocos sa ai un copil incapatanat si persistent, acest articol te poate ajuta sa-ti schimbi viziunea asupra acestei caracteristici ca fiind un punct forte. Iar daca cel mic este in mod nativ persistent, acest articol ofera sprijin efectiv prin modalitati in care sa incurajam copilul ca sa obtina ceea ce isi doreste. Majoritatea psihologilor, si practic toti parintii, sunt de acord cu experta in temperament, Stella Chess care spune ca perseverenta este o trasatura mostenita. Dar exista si dovezi ca cei mici pot fi crescuti ca sa fie mai hotarati si mai determinati. Experienta este un profesor minunat. Copiii care insista au succes si tind sa insiste in continuare. Ce pot face parintii pentru a avea copii motivati si perseverenti? Destul de multe: 1. Recompensati persistenta Recunoasteti si puneti accent pe determinarea copilului cand lucreaza la ceva, indiferent de rezultat. Inveseliti-I cand nu renunta, chiar si atunci cand nu vor renunta la parerea lor. Asta nu inseamna ca intrati la cearta, ci doar ca laudati insistenta lor si gasiti o solutie de castig egal care functioneaza pentru amandoi. De exemplu, daca cel mic vrea sa faca ceva acum, poate va fi de acord sa faca acel lucru un pic mai tarziu iar daca faceti o data exacta, puneti-o in calendar si imaginati-va impreuna cat de interesant va fi. 2. Dirijati-l pe copil spre o usa, nu spre un perete Daca aveti genul de copil care nu renunta niciodata, ar putea frecvent sa se dea cu capul de perete, sau sa va faca sa va dati voi insiva cu capul de pereti. Pentru a evita acest lucru, invatati-l sa caute alte deschideri. De exemplu, predati si aratati faptul ca atunci cand gaseste solutii pentru ambele persoane, este mult mai probabil sa obtina ce doreste. In loc sa-i vada pe ceilalti oameni ca obstacole in calea a ceea ce isi doreste ("celalalt copil totdeauna primeste rolul principal in scoala"), incurajati-l sa vada ca el este intotdeauna responsabil de el insusi si ca poate continua sa lucreze pana cand isi atinge scopul printr-o vorba precum: "Si tu ai un rol. Daca joci acel rol cat de bine poti, vei avea un rol si mai mare in urmatoarea piesa!" 3. Asteptati-va ca si cel mic sa opuna rezistenta uneori Daca cel mic are si curajul de a-si sustine convingerile, atunci e clar ca el vrea ce vrea si ca nu e foarte deschis la alternative. Asta e in regula. Cel mai probabil, o data cu varsta, va castiga flexibilitate. Doar sa va asteptati la mai multe scandaluri decat in mod normal la varsta prescolara. 4. Gasiti solutii de castig reciproc Copilul determinat se afla intr-o misiune. Daca vreti ca el sa la planificarea activitatilor, va ajuta enorm ca el sa stie ca si voi contribuiti la agenda lui. Daca parintii controleaza prea mult, cercetarile arata ca se creeaza intotdeauna rebeliune. Mai ales in cazul copiilor mai incapatanati, e important sa-i invatati cum sa identifice nevoile cheie are fiecarei persoane si sa gaseasca o solutie cu care sa traiti amandoi. Daca nu ati fost invatati sa faceti asta de copil, este mult de munca, dar o abilitate de viata foarte valoroasa pentru amandoi. 5. Ajutati-l cu tranzitiile Copiii care sunt perseverenti au probleme mai mari cu schimbarile decat alti copii. Asa ca puteti concepe un plan pentru a-l sprijini pe copil si a va face vietile mai usoare: Minimizati numarul schimbarilor dintr-o zi Transformati-le in program pentru ca ei sa stie la ce sa se astepte Conectati-va cu ei inainte de a le cere sa faca o schimbare Ajutati-i sa ia ceva cu ei dintr-o situatie in alta (daca se joaca cu animalutele de plus, poate sa ia una cu el cand mergeti la cumparaturi) Avertizati mereu inainte si pregatiti-i emotional 6. Lasati-i sa planga Copiii incapatanati si persistenti au sentimente mari si puternice. Vor trece mai repede daca le recunoasteti cu empatie, daca stiti ce vor si de ce vor. In acelasi timp stabiliti limite ferme. Fermitatea din limite indeparteaza orice posibilitate de a va hartui ca sa obtina ceea ce vrea, astfel incat nu-i ramane alta solutie decat sa simta dezamagirea. Asta inseamna ca ar putea izbucni in plans, dar asta e un lucru bun. Daca puteti arata intelegere, el va va arata dezamagirea si va invata sa renunte pentru a supravietui dezamagirii in viitor. "Stiu ca iti doreai cu adevarat sa ai acel lucru. Cred ca arata foarte distractiv si interesant pentru joaca. Esti atat de dezamagit ca iti spun nu, iar raspunsul este inca NU. Imi pare rau ca nu-l putem cumpara azi, dar este pentru o ocazie speciala, cum ar fi ziua ta." Fiti constienti ca ar mai putea avea o cadere si ar mai putea continua cu ele si pe drum spre casa. Oamenii s-ar putea uita mai lung, este in regula. Va invata ca nu intotdeauna va primi ce isi doreste, dar va primi ceva mai bun: un parinte care il intelege. In cele din urma copilul tau va fi cel care isi va atinge visele in ciuda tuturor obstacolelor, pentru ca doar persoanele ambitioase si perseverente pot sa fac asta.
Ai putea indrazni sa nu disciplinezi?
Miercuri, Mai 10, 2017
Esti o mama iubitoare, iar copiii tai in general sunt cuminti. Dar toata lumea stie ca si ei au nevoie de disciplina. Ce ar insemna insa o disciplina plina de iubire? Cuvantul disciplina suna foarte rece si cumva negativ, asa ca cel mai bine ar fi sa definim termenii. In dictionar, disciplina se mai numeste si: pedeapsa, instructie, antrenament care modeleaza, corecteaza sau perfectioneaza facultatile mentale sau caracterul moral; control obtinut fortand ascultarea si subordonarea. Astfel ca disciplina in principiu a insemnat instructie si ghidare si provine din radacina latina a cuvantului discipol. Azi totusi, acel sens al cuvantului este invechit si cuvantul a ajuns sa insemne doar pedeapsa. Dictionarul defineste pedeapsa ca si actiune facuta cu intentia de a rani, fie fizic, fie psihologic, cu scopul de a preda o lectie. Asa ca nu exista deloc o disciplina iubitoare, fiindca cel mic nu va experimenta niciodata ceva destinat sa cauzeze durere ca fiind iubitor. Cum am ajuns oare la ideea ca, pentru a-i ajuta pe copii sa faca ceva mai bine, noi trebuie sa-i facem sa se simta mai rau? Daca cel mic nu experimenteaza disciplina ca dureroasa, atunci e doar o invatatura. In acel caz, de ce sa confundam problema si sa o numim disciplina, care are conotatii atat de negative? De ce sa nu o numim invatatura sau indrumare iubitoare? Ce s-ar schimba? Pentru inceput, ar schimba felul in care ne intelegem copiii. In loc sa vedem ca cei mici au nevoie de pedeapsa ca sa-i convingem sa nu se mai poarte urat intentionat, am utiliza niste lentile cu totul diferite. Ii vom vedea ca avand nevoie de indrumare, invatare si sprijin. Ne-am da seama ca: Toate comportamentele negative sunt un strigat dupa ajutor sau conectare Raspundeti la nevoi si comportamentul se va schimba. Multe din ce consideram noi "purtare proasta" sunt copilarii normale si pot fi corectate simplu prin indrumare iubitoare. Copiii invata ceea ce traiesc pe pielea lor Prin experiente repetate, fiecare moment petrecut alaturi de copilul nostru modeleaza felul in care ei vor sti sa se controleze singuri si cum sa se relationeze cu ceilalti. Daca un copil nu ne implineste asteptarile, acesta are nevoie de mai mult sprijin. Asta inseamna fie ca are nevoie de mai mult sprijin pentru a o face, fie ca e vorba de invatare, conectare, limite empatice sau de ajutor in a lucra cu emotiile care le stau in cale. Odata ce copiii isi pot regla emotiile, ei pot sa isi regleze si comportamentele Daca cei mici se simt conectati cu noi, ei vor sa ne urmeze indrumarea, dar uneori nu pot deoarece emotiile lor ii coplesesc cortexul frontal aflat inca in dezvoltare. Ajutati-i cu emotiile si vor putea sa isi controleze comportamentul. Va intrebati daca unele comportamente negative sunt pur si simplu facute pentru ca cel mic face ce vrea? Bineinteles! Dar in acest caz, este un stegulet rosu, un semn ca cel mic considera  conexiunea cu tine mai putin importanta decat sa faca ce vrea el. Astfel, relatia are nevoie de imbunatatire, sau copilul are nevoie de ajutor cu emotiile care il impiedica sa se conecteze cu tine. Daca ignori steguletul rosu si il pedepsesti, tratezi simptomul, nu cauza. Si il vei trata in continuare intr-un fel care va garanta mai multe probleme mai tarziu, fiindca erodezi relatia putin cate putin. Cand un copil are incredere ca suntem cu adevarat de partea lui, si isi poate manevra emotiile acelea mari, atunci el este dispus sa renunte la ceea ce vrea, ca sa faca ceva ce vrea mai mult, adica sa fie in mod pozitiv conectat cu noi. Daca ne gandim putin, aceasta e definitia auto-disciplinei, a renunta la ceva ce dorim pentru ceva ce dorim mai mult (acea felie de tort pentru silueta si sanatate). Deci de fiecare data cand copilul decide sa nu isi mai loveasca sora, fiindca ceea ce doreste mai mult este respectul tau calduros, el va construi o cale neuronala pentru a deveni mai auto-disciplinat. Si acea auto-disciplina va dura pentru tot restul vietii lui. Daca ma urmariti, probabil inca mai spuneti: "Dar copii au nevoie totusi de limite!". Si eu sunt de acord. Stabilirea limitelor face parte din indrumarea copiilor. Este parte din sarcina copiilor sa testeze aceste limite, ca sa invete ce este permis, unde se afla granitele. Majoritatea parintilor trebuie sa stabileasca limite toata ziua, in fiecare zi. Limitele care functioneaza sunt ferme, astfel incat copilul se poate opri din testat, dar sunt si empatice, ca si copilul sa nu simta ca este o persoana rea. Stabilirea limitelor nu inseamna disciplina, nu este ceva neplacut facut cu scopul de a da o invatatura. Daca va ganditi ca cei mici au nevoie de pedepse ca sa invete, atunci aflati ca cei mici au nevoie de invataturi fiindca atunci cand sunt amenintate fiintele umane nu pot invata, iar pedepsele sunt o amenintare catre copil. Cand sunteti in aparare, sunteti deschis la invatare si la crestere? Limitele sunt mult mai eficiente in dezvoltarea auto-disciplinei la copilatunci cand sunt puse cu empatie, fiindca cel mic nu se opune atat de mult. Ca sa ne schimbam gandirea trebuie sa ne schimbam cuvintele, sa trecem dincolo de cuvantul disciplina. Sa ne ghidam copiii cu mai multa iubire si cu limitari empatice. Un articol de dr. Laura Markham, postat pe ahaparenting.com
Moduri in care sa te apropii de copilul tau chiar azi
Joi, Aprilie 06, 2017
"Le priveam cum stau cu capsorul moale in pernele lor, si m-a umplut tristetea. M-am imbatat oare cu zambetele lor si cu rasul lor? Le-am imbratisat sau doar mi-am bifat niste treburi de pe lista mea de azi? Cresc atat de repede! Intr-o zi ma voi trezi si vor pleca de acasa casatorite iar eu ma voi intreba: M-am jucat destul cu ele? M-am bucurat destul de onoarea de a fi parte din viata lor?" - Janet Fackrell Este parte din job-ul nostru ca parinti sa ne ghidam copiii si sa-i tinem in miscare de-a lungul rutinei zilnice. Dar mult prea des asta inseamna sa punem limite, sa refuzam cereri si sa corectam comportamente. Uneori putem fi generosi emotional si copilul nu ne percepe ghidarea ca negativa. Dar mai des totusi avem indoiala ca acele interactiuni pozitive si pline de iubire vor compensa totul in relatia noastra cu ei. De asta conteaza atat de mult sa facem interactiuni pozitive cu copiii nostri. Cercetarile arata ca avem nevoie de cel putin 5 interactiuni pozitive pentru fiecare interactiune negativa ca sa mentinem o relatie fericita si sanatoasa. Astefl ca atunci cand suntem zgarciti in a oferi interactiuni pozitive, relatiile se degradeaza si copiii incep sa reziste la indrumarile noastre si sa dezvolte atitudine, fie ca au 2 ani, fie ca au 12. Viata e ocupata, si nu mai ai nevoie de alte treburi de facut. In schimb de ce sa nu creezi cateva obiceiuri zilnice care sa-ti implineasca relatiile cu copiii? Dupa 30 de zile orice actiune devine obicei si astfel nu mai trebuie sa te gandesti la asta. Iata ce poti face pentru o relatie mai apropiata cu cei mici: Joaca-te si imbratiseaza-ti fiecare copil 5 minute la trezire Ia-ti un minut in plus ca sa stai la micul dejun cu copiii si sa-i intrebi ce asteapta cu nerabdare sa faca mai departe in ziua respectiva In loc sa tipi la ei ca sa se mobilizeze dimineata, incurajeaza-i cu imagini pe o tabla sau carton cu ei facand fiecare "treaba" si lasa-i sa fie responsabili fara sa le zici nimic. Zambeste si arata tabelul ca sa stie ce are de facut. Scrie-i biletele de iubire si strecoara-le in cutia cu sandwich. Jucati-va si faceti activitati distractive in timp ce mergeti spre scoala sau in masina Nu uita sa-i imbratisezi des si sa le spui "distractie placuta" nu "fii cuminte!" In timpul zilei gaseste 5 minute ca sa inchizi ochii si sa te centrezi. Organizeaza-te inainte sa parasesti biroul, pentru a lasa cu adevarat munca in urma si a inchide si telefonul. Seara veti poti da tot ce e mai bun din tinefamiliei, nu ce a mai ramas din voi. Inchide telefonul sau muzica cand esti cu copilul la sfarsitul zilei si asculta ce i s-a intamplat bine sau rau. Cand copiii incep o cearta, pastrati-va simtul umorului, ascultati ambele parti fara sa tineti cu vreuna si ajutati-i sa gaseasca solutii cu castig la fiecare Cand vedeti ca cei mici fac scandal din nimicuri amintiti-va ca asta se intampla din cauza stresului, nu din neascultare sau obraznicie. Ramaneti aproape si fiti compasionali pentru ca ei sa se simta atat de in siguranta incat sa-si poata goli tot bagajul emotional plin de suparari. Veti avea o seara mult mai placuta. Fiti parteneri la necaz si ajutati-i sa studieze. Radeti la glumele lor. Empatizati, indifetrent ce ar spune cei mici. Poate ca actiunea trebuie limitata, dar toate emotiile sunt acceptabile. Cand recunoasteti cum se simte copilul, intariti legatura dintre voi si construiti inteligenta emotionala. Petreceti 15 minute de timp special cu fiecare copil, doar urmandu-i si oferindu-le iubire. Doar acest obicei si este suficient sa transforme relatia cu un copil. Daca vrea sa foloseasca pernele de pe canapea sa faca o cetate, lasati-i. Sa fie ei directorul si sa va spuna ce sa faceti. La cina, puneti o intrebare interesanta si dati fiecarui copil timp sa raspunda in timp ce toata lumea asculta. Faceti o bataie cu perne din cand in cand inainte de ora baii. Ascultati cu compasiune povestile lungi despre colegii din clasa, fara sa dati sfaturi la orice problema. Aveti rabdare. La ora culcarii empatizati si pastrati-va simtul umorului chiar si atunci cand nu vrea sa se culce. Calmati-va si nu va lasati frustrati, reconectati-va cu ei si profitati cu caldura de aceste momente pentru a-i inveli si a-i mangaia. Bucurati-va de seara pentru a citi povesti inainte de culcare, pentru a le mirosi parul si a le simti caldura corpului. Trimiteti-i la culcare cu sentimentul ca totul este in regula in lumea lor. Ramaneti cu fiecare copil in pat cateva minute pe intuneric, doar imbratisandu-i cu dragoste si spunandu-le ca sunteti cei mai norocosi parinti. Mult timp consumat? Bineinteles. Nu puteti face asta zilnic cu fiecare copil. Dar majoritatea acestor practici nu iau mult din zi, ci doar o fac sa fie mai usoara. Si cand creati asemenea obiceiuri, copiii coopereaza mai mult, se cearta mai putin, si vor sa va urmeze indrumarea. Va intariti si indulciti relatia, zilnic. Si cand va ajunge la perioada adolescentei, copilul va fi deschis la influenta parintilor si poate chiar sa ceara sfaturi. Si asta e mult mai bine decat bani in cont.
Lucruri pe care sa nu le spui niciodata copiilor tai
Joi, Aprilie 06, 2017
Exista numeroase fraze si cuvinte pe care noi ca adulti le folosim uneori fara sa ne dam seama. In momente de frustrare sau suparare acestea ies fara nici un fel de cenzura sau control din partea noastra si sfarsesc prin a rani persoanele acelea mici si lipsite de aparare, copiii nostri. Iata cateva din frazele pe care le folosim si ar trebui sa le schimbam: “Stii mai bine de atat!” Ca si comparatiile, micile necajeli sau ofense pot intepa in feluri in care parintii nici nu isi pot imagina. In primul rand, copilul chiar nu stiemai bine de atat.Invatarea este un proces de incercare si eroare. Copilul tau chiar a inteles ca dintr-un vas greu nu se poate turna apa foarte usor? Poate ca nu parea asa de plin sau era diferit putin de cel din care a turnat el cand s-a jucat la gradinita. Si chiar daca a facut aceeasi greseala ieri, comentariul nostru nu este nici productiv si nici incurajator. Dati copilului beneficiul indoielii si fiti specifici. Spuneti “Imi place mai mult cand faci asa, multumesc”. Fraze similare includ “Nu pot sa cred ca ai facut asta” sau “Era si timpul!”. Poate ca nu suna groaznic, dar nu vei dori sa le spui prea des. Ele se aduna iar mesajul din spatele lor pe care il aude copilul este: ”Esti o pacoste, si nu faci niciodata lucrurile ca lumea!”. “Opreste-te sau o sa iti dau eu motive sa plangi!” Amenintarile, de obicei rezultat al frustrarii parintilor, sunt rareori eficiente. Scoatem amenintari gen:” Fa asta ca daca nu...” sau “Daca mai faci asta o data, te plesnesc!”. Problema este ca mai devreme sau mai tarziu va trebui sa te tii de amenintare fiindca altfel isi va pierde din putere. Amenintarile de lovire au fost gasite ca fiind provocatoare de mai multe lovituri, ceea ce in sine a fost dovedit ca mod ineficient de schimbare a comportamentului. Cu cat e mai mic copilul, cu atat dureaza ca o lectie sa fie cu adevarat invatata. Studiile au aratat ca sansele ca un copil de 2 ani sa repete o fapta negativa mai tarziu in aceeasi zi sunt de 80% indiferent ce disciplina se utilizeaza, spune Murray Straus, Ph.D., sociolog la Universitatea din New Hampshire. Chiar si cu copiii mai mari nici o strategie de disciplina nu garanteaza rezultate sigure de la inceput. Astfel ca este mult mai eficient sa dezvoltam un repertoriu de tactici constructive cum ar fi redirectionarea, indepartarea copilului de situatie, time-out sau pauze, decat sa ne bazam pe cele cu consecinte negative dovedite, inclusiv amenintari verbale sau lovire. "Stai numai sa vina tati acasa!" Acest cliseu familiar de parenting nu e doar o alta amenintare ci si o disciplina diluata. Ca sa fie eficienta, trebuie sa te ocupi de situatie imediat tu insati. Disciplina care este amanata nu conecteaza consecintele cu actiunile copilului. Pe cand va ajunge celalalt parinte acasa, e posibil ca copilul tau sa fii uitat ce a gresit. Alternativ, agonia de a anticipa o pedeapsa poate fi mai rea decat ceea ce merita fapta negativa initial. Pasarea responsabilitatii altei persoane ne submineaza si autoritatea. “De ce ar trebui sa o ascult pe mami daca oricum nu va face nimic?” ar putea gandi cel mic. Si nu in ultimul rand , ne punem partenerul in postura nemeritata de politistul cel rau. "Grabeste-te! Hai odata!” Cine nu a rostit niciodata cuvintele acestea, in lumea in care exista o gramada de intalniri, programari, deficit de somn si trafic interminabil? Sigur fiecare parinte al carui copil nu isi gaseste papucii sau paturica sau care in mod cu totul calm nu vrea evident sa se imbrace a trecut prin asta. Ganditi-va doar la tonul vocii cand cereti celui mic sa se grabeasca, si la cat de des o faceti. Daca incepeti sa va plangeti, sa oftati si sa bombaniti tot timpul, cu mainile la solduri si batand din picior, atentie. Exista o tendinta atunci cand suntem grabiti sa-i facem pe copiii nostri sa se simta vinovati pentru ca ne fac pe noi sa ne grabim. Poate ca vina ii va face sa le para rau, dar nu-i va face sa se miste mai repede. In casa dimineata poate fi un adevarat haos, si nu vreti ca ultima imagine pe care o vad copiii sa fie o fata nervoasa si crizata- spune terapeutul de familie Paul Coleman, autor al cartii “How to Say It to Your Kids”. Astfel ca el a facut un pact cu el insusi. Indiferent de situatie, nu voi striga si nu voi da ochii peste cap chiar daca vreunul din copii rastoarna bolul cu cereale sau imi cere sa gasesc ceva chiar cand iesim pe usa.” In loc sa criticam, am putea sa cautam metode calme de a grabi lucrurile: de exemplu nu strigati “Ti-am spus sa inchizi tv-ul acum 5 minute!”, ci mai bine mergeti sa-l opriti voi insiva. "Excelenta treaba” sau “Ce baiat cuminte!” Ce ar putea fi in neregula cu lauda? Intarirea pozitiva, pana la urma, este una din cele mai eficiente instrumente pe care le are un parinte. Necazul vine cand lauda este prea vaga si nespecifica. Scotand un bravo pentru fiecare lucru mic pe care il face copilul, de la a bea laptele sau a desene ceva, devine fara sens. Copiii incep sa il ignore. Pot chiar sa realizeze diferenta dintre lauda pentru ceva obisnuit sau lauda pentru un efort real. Pentru a iesi din acest obicei, laudati doar acele rezultate care necesita efort adevarat. Fiti specific. In loc de “Ce frumos!” spuneti ”Ce culori vii ai ales pentru petele catelului!” sau “Vad ca ai desenat imaginea la povestea pe care am citit-o azi-noapte!”. Laudati comportamentul, nu copilul! “ Ai stat atat de linistit cand ai facut puzzle-ul in timp ce gateam, exact cum ti-am cerut!” E intotdeauna mai bine asa decat sa explodezi ca un vulcan. Dar din fericire veti mai avea de multe ori ocazia sa reactionati altfel!
Intarirea pozitiva: lucruri pe care nu ar trebui sa le spui copiilor tai
Joi, Aprilie 06, 2017
Atunci cand incerci sa faci cat mai multe lucruri in acelasi timp, in ragazul pe care crezi ca-l ai fiindca cei mici se joaca, si defapt vin din 5 in 5 minute ca sa te intrebe una alta... Cand te intrerup de o suta de ori, cand varsa ceva pe jos in timp ce tu pregatesti, sau incerci sa pregatesti mancarea, si intre timp mai ai si o durere de cap din acea perioada a lunii. Poate ca va vine sa zbierati, sa-i dati afara pe copii, sa nu mai vedeti nimic in fata ochilor, in afara de negru sau rosu. Toti spunem lucruri nepotrivite uneori, si-i ranim pe copiii sau ii lasam suparati si confuzi. Mai jos veti gasi cateva din cele mai des intalnite greseli verbale pe care le fac parintii si cateva alternative mai blande si bune. "Lasa-ma in pace!" Un parinte care nu tanjeste dupa o pauza din cand in cand este un sfant, un martir sau cineva care a ramas atat de in urma cu pauzele incat a uitat beneficiile reincarcarii. Problema este, cand le spui din obisnuinta copiilor tai "Nu ma mai deranjati" sau "Sunt ocupat/a"- fiindca ei internalizeaza acest mesaj, spune Suzette Haden Elgin, Ph.D din Huntsville, Arkansas. "Ei incep sa creada ca nu are rost sa ne vorbeasca fiindca le facem vant mereu." Daca stabiliti acest tipar cand copiii sunt mici ei vor fi mai putin inclinati sa va spuna lucruri cand vor mai creste. Inca din copilarie copiii ar trebui sa se obisnuiasca ca parintii sa isi ia timp si numai pentru ei. Folositi fara jena diverse metode, fie anagajati o bina, negociati cu partenerul sau cu un prieten sa faceti cu schimbul sau il parcati pe cel mic in fata unui filmulet ca sa veti o jumatate de ora de relaxare si refacere. In acele momente cand sunteti preocupati sau foarte stresati, stabiliti in avans anumiti parametrii: Puteti anunta copiii ca trebuie sa terminati ceva, si ei sa se joace (picteze, deseneze) in liniste cateva minute. Si spuneti-le ca atunci cand terminati veti merge afara. Doar sa fiti realisti. Un copilas sau un prescolar nu vor rezista sa se intretina singuri o ora intreaga. "Esti atat de..." Etichetele sunt scurtaturi care-i schimba subtil pe copii. "De ce esti atat de rea, Katie? sau "Cum ai putut fi atat de neindemanatic?". Uneori copiii nostri ne aud vorbind cu ceilalti: "Ea e mai timida asa..." iar copiii cred ce aud fara sa puna la indoiala, chiar daca este vorba despre ei. Astfel incat etichetele negative devin o profetie care se auto-indeplineste. Copiii primesc mesajul ca rautatea este natura lor, sau ca neindemanarea este ceva normal si le saboteaza astfel increderea in ei insisi. Chiar si etichetele care par neutre sau pozitive, timid sau istet, claseaza un copil intr-un anumit coltisor si-i plaseaza expectative inutile sau nepotrivite. Cele mai periculoase sunt cele care taie in profunzime. Poate multi parinti isi amintesc clar si cu amareala, cand proprii lor parinti au spus ceva de genul: "Esti groaznic" (sau lenes, sau prost). O abordare mult mai potrivita este sa va adresati exact comportamentului si sa lasati adjectivele despre personalitatea copilului deoparte. De exemplu: "Sentimentele lui Katie au fost ranite cand le-ai spus tuturor sa nu se joace cu ea. Cum putem face sa se simta mai bine?" "Nu plange!" Variatii ar fi: "Nu fi trist/a", "Nu fi bebe" sau "Hai,hai, nu are de ce sa-ti fie teama". Dar copiii chiar se supara atat de tare cat sa planga, mai ales copiii mici, care nu pot sa-si exprime sentimentele cu ajutorul cuvintelor. Ei chiar se intristeaza si chiar le este teama, chiar daca e natural sa vrem sa-i protejam pe copii de asemenenea sentimente - spune Debbie Glasser, Ph.D., director al Family Support Services la Institutul Early Childhood Studies din Fort Lauderdale. Dar spunand "nu fi" nu-l face pe copil sa se simta mai bine, si poate transmite mesajul ca aceste emotii nu sunt valide- adica, ca nu e bine sa fii trist sau speriat. In loc sa negam faptul ca cel mic se simte intr-un anumit fel, cand defapt se simte exact asa, sa recunoastem mai bine emotia din start: "Cred ca te intristeaza tare cand Jason spune ca nu mai vrea sa fie prietenul tau" sau "Da, valurile pot fi chiar infricosatoare cand nu esti obisnuit cu ele. Dar vom sta aici impreuna si le vom lasa sa ne gadile picioarele. Promit sa nu-ti dau drumul la mana". Spunand pe nume adevaratelor sentimente pe care le are copilul nostru, ii vom da cuvinte cu care sa se exprime si ii vom arata ce inseamna sa fii empatic. In cele din urma va plange mai putin si isis va descrie in loc emotiile pe care le are. "De ce nu poti fi ca sora ta?" Poate parea de ajutor sa aratam ca exemplu pe un frate sau pe un prieten: "Uite ce frumos isi incheie haina Samuel" sau "Jenny foloseste olita deja, tu de ce nu poti?" dar comparatiile sunt aproape intotdeauna ca un boomerang. Copilul tau este el si atat, nu Samuel sau Jenny. E normal ca parintii sa-si compare copiii, sa caute un cadru de referinta pentru nivelul sau comportamentul copilului, spun expertii. Dar nu lasati copilul sa va auda cand o faceti. Copiii se dezvolta in ritmul lor si au propriul lor temperament si personalitate. Comparand copilul tau cu altcineva implica faptul ca vrei ca al tau sa fi fost diferit. Comparatiile nu ajuta la schimbarea comportamentului. Cand esti presat sa faci ceva ce nu esti pregatit sa faci, sau nu-ti place sa faci, poate fi confuz pentru un copil si-i poate submina increderea in sine. E si probabil ca cel mic sa nu te mai asculte si sa faca exact invers de cum doreai. In loc sa faceti astfel, incurajati toate reusitele actuale: "Bravo, ti-ai pus ambele maini in haine fara nici un ajutor! sau "Multumesc ca mi-ai spus ca trebuie schimbat scutecul!".