copii

Obezitatea: o boala reala in randul copiilor
Joi, Iunie 22, 2017
Obezitatea reprezinta una dintre marile probleme cu care se confrunta copiii, cauzele acesteia fiind atat de natura ereditara, cat si cauzata de alimentatia necorespunzatoare si lipsa exercitiilor fizice. In ziua de astazi, parintii sunt tot mai ocupati si mai preocupati de multele alte probleme, lasand la latitudinea copiilor cum si ce mananca, fie ca e pe fuga sau nesanatos. Toate aceste lucruri impreuna cu lipsa exercitiului fizic reprezinta factori care duc la obezitate. Pentru unii dintre parinti, este mult mai usor sa lase copiii sa manance necontrolat, in fata televizorului sau a calculatorului, de cele mai multe ori si in pat. Pentru multi e solutia salvatoare, ce nu necesita neaparat supravegherea si nici prezenta lor in preajma copiilor. Pornind de la ideea ca odraslele lor sunt suficient de mari incat sa se descurce, sa ia ceva de mancare din frigiderul umplut cu semipreparate si conserve, sau din dulapurile cu gustari, acestia uita sau nu mai considera necesara verificarea alimentatiei sau a programului zilnic al copilului. Iar parintii lipsesc destul de mult de acasa in timpul zilei, programul de la serviciu acaparandu-le toata ziua. Pentru prevenirea obezitatii trebuie luate niste masuri, care nu neaparat trebuie considerate drastice. Aplicarea acestora poate deveni un mod de viata sanatos, unde alimentatia, miscarea si limitarea consumului de calorii din produse nesanatoase, sa reprezinte factorii principali in dezvoltarea armonioasa si corecta a copilului. Copiii, au nevoie de atentie deosebita de la varste fragede, in tot ceea ce priveste dezvoltarea lor. Ei trebuie invatati sa manance sanatos, sa respecte orele de masa, trebuie sa stie ca sportul face parte din viata de zi cu zi a fiecarei persoane si ca acest lucru nu-l fac doar sportivii. Noi, ca adulti responsabili, trebuie sa-i facem sa inteleaga ca toate aceste lucruri impreuna, ne ajuta sa avem un corp sanatos, si o viata sanatoasa. Ca parinte, trebuie sa-ti dai seama de responsabilitatea pe care o ai fata de copilul tau, astfel incat prevenirea obezitatii, sa reprezinte un lucru foarte important caruia sa i se acorde o atentie deosebita. Invata sa previi obezitatea copilului tau! Un prim pas spre prevenirea obezitatii, ar fi acela legat de alimentatie. Portiile prea mari de mancare cu care copilul este obisnuit, reprezinta o problema a copiilor supraponderali. Copilul trebuie invatat sa manance sanatos, dar nu cu forta sau obligat. Este bine sa se opreasca putin inainte de a se satura si de asemenea este bine ca portiile de mancare sa fie mai mici si mai dese. Incurajati copilul sa faca exercitii fizice Stimulati-i interesul cu ceva ce il atrage. Daca copilul este pasionat de fotbal, se poate face chiar in curtea casei, de fiecare data cand exista ocazia. Plimbarile cu bicicleta sunt binevenite si apreciate de copii. Intrecerile si competitiile ii atrag, astfel incat efortul fizic facut e resimtit ca placere si distractie. Desprinde-ti copilul de ecranul calculatorului Se stie ca atunci cand copilul se joaca la calculator sau vizioneaza un film, placerea acestuia este si mai mare daca rontaie cate ceva, (chips-uri, snacks-uri, sucuri carbogazoase). Toate acestea au un consum de calorii foarte ridicat! Limitati timpul acordat in fata televizorului si calculatorului. Facand acest lucru, automat se reduce si consumul acelor alimente nesanatoase mai sus mentionate. Evitati prezenta mancarurilor de tip fast-food Acestea au un aport ridicat de calorii si de grasimi nesanatoase pentru organismul copilului. Parintii trebuie sa-i faca pe copii sa inteleaga, ca schimbarea stilului de viata este ceva pozitiv sa imbratisat de toti membrii familiei. E vorba nu doar de schimbarea obiceiurilor alimentare ci si de practicarea sportului sau reducerea orelor petrecute in fata calculatorului sau a televizorului. E bine sa inteleaga ca toate acestea nu sunt niste reguli menite sa le distruga copilaria, pentru ca ei cu siguranta asta vor intelege daca sunt fortati. Comunicarea este esentiala Ccopiii sunt foarte receptivi la orice schimbare, insa nu trebuie fortati. Daca de mici sunt invatati si obisnuiti cu o alimentatie corespunzatoare, cu respectarea orelor de masa, ei vor intelege cu siguranta ca efortul pe care incearca sa-l faca parintii pentru ei, este doar pentru a-i ajuta in cresterea si dezvoltarea lor. Un articol de Georgeta Petcu
Perseverenta la copi: tot ce trebuie sa stii
Duminica, Iunie 18, 2017
Perseverenta la copii poate sa fie buna, dar, atunci cand nu este tinuta sub control, poate avea efecte nocive asupra copilului vostru si a intelectului acestuia. Iata ca am gasit cateva solutii la problemele de perseverenta pe care le intampina si le semnaleaza atat parintii, cat si educatorii: Mai luam si o pauza Atunci cand un copil "insistent" isi doreste cu adevarat ceva, acesta pur si simplu nu se poate opri. Asadar, acestia au nevoie de ajutorul nostru pentru a invata ca uneori, unele lucruri mai pot fi si lasate deoparte. Neintelegand acest concept, copiii mai mici vor simti nevoia sa se exteriorizeze prin plans, inainte de a fi dispusi sa renunte la activitatea inceputa. Pentru a preveni astfel de momente, ii putem invata pe cei mici sa se opreasca. Putem face asta prin jocuri precum "Simon Spune", "Jocul Mut" sau printr-un joc special creat. Cum cu o floare nu se face primavara, asigurati-va ca faceti o "intretinere activa" a obiceiului de a se opri. In cazul copiilor un picut mai mari, se poate crea un cod secret, care sa fie folosit atunci cand se merge intr-adevar mult prea departe. Acesta va fi o modalitate de a recupera un echilibru relativ. Atentie: nu folositi prea des acest cuvant cod, caci folosit mult prea des, acesta isi va pierde importanta si eficacitatea. Stabiliti cu cel mic, de comun acord ce va trebui sa faca atunci cand aude acest cod si ajutati-l sa inteleaga importanta unei astfel de proceduri. De exemplu, atunci cand aude "timp de pauza" cel mic se poate duce in coltul sau preferat sa citeasca o carte, sa se odihneasca si sa-si asculte melodia preferata. Asa va avea suficient timp cat sa schimbe viteza si sa se calmeze un pic. Dupa ce ati stabilit codul si procedura de calmare, exersati impreuna. Practica este calea spre perfectiune Multi copii se tem ca nu sunt destul de buni, ceea ce adesea ii face sa renunte la ce isi propun. Spre deosebire de cazul anterior, in acest caz, copiii trebuiesc ajutati sa inteleaga ca nimic nu s-a realizat peste noapte.  Toti cei ce azi au ajuns la un anumit nivel de expertiza, au muncit foarte mult. Incurajati mai mult efortul si drumul catre un scop, decat scopul sau produsul final. Este vorba de o lauda eficienta pe care putini parinti stiu din pacate sa o foloseasca. Copiii care sunt perfectionisti sau care manifesta o teama de a incerca lucruri noi, au multe de castigat atunci cand parintii isi schimba modalitatea de a incuraja ori de a lauda. Suportul emotional Atunci cand un copil vrea sa renunte la lectiile de dans, dupa numai trei saptamani, invatati sa ii ascultati de ce-urile. Poate ca nu este tocmai ceea ce isi doreste si ar prefera sa faca atletism in locul dansului, de exemplu. Este normal si este chiar un lucru pozitiv, caci face parte din procesul de gasire al pasiunilor si hobby-urilor. Totusi, daca observati ca doreste sa renunte la orice ar incepe, atunci poate ca exista un impediment, un ceva care sa sperie copilul si sa induca o teama aparent nejustificata. Cel mai probabil ca va avea nevoie de ajutorul dumneavoastra pentru a trece peste aceasta frica. Daca aceasta frica nu este depasita la varsta frageda, mai tarziu ar putea sa-i afecteze si alte aspecte ale vietii. Ajutati-va copiii sa treaca peste aceste frici prin joaca si implicare. De exemplu, va puteti juca de-a clasa de dans acasa. Copilul va poate fi profesor, iar dumneavoastra elevii nestiutori. Impiedicati-va, pareti stangaci, faceti-i sa rada si sa va invete in adevaratul sens al cuvantului. Lasati-i chiar sa rada de dumneavoastra, caci vazandu-va stangaciile se vor simti superiori si vor uita de propria lipsa de perfectiune. Uneori jocul nu este de ajuns si va fi nevoie de putin plans. Este absolut normal, caci -ar putea sa fie mai multe sentimente inmagazinate acolo undeva in sufletelul copilului. Poate profesorul i se pare infricosator. Poate s-a intamplat ceva ce v-a suparat sau speriat copilul. Totusi, de cele mai multe ori, de indata ce copiii reusesc sa rada sau sa planga in legatura cu ceva, isi usureaza incarcatura emotionala si reusesc sa treaca mai repede peste moment. Adesea, imediat dupa ce se descarca, ajung sa iubeasca si chiar sa isi doreasca sa faca acel ceva. Chiar si daca nu isi doresc, sau nu mai fac acel ceva, vor invata ceva mai mult despre limite si cunoasterea propriile resurse. Un model de perseverenta Aratati-i copilului un model, o persoana care isi doreste foarte mult sa faca ceva si indiferent de oprelisti ar avea, el reuseste sa faca acel ceva. Poate fi chiar si exemplul personal. Vorbiti-i despre sentimentele resimtite in timp ce faceti respectivul lucru. "Am incercat asa. Nu a mers. Acum voi incerca asa. Chiar daca nu va iesi, nu ne dam noi batuti atat de usor!" Un astfel de discurs este potrivit pentru orice nou lucru incercat, de la o noua prajitura, pana la un proiect complicat de DIY. Ramaneti conectati la copil Daca aveti un copil perseverent, este aproape o chestiune de principiu pentru acesta sa nu renunte la a renunta :) . Asadar, daca este ceva la care vrea neaparat sa renunte (oricare ar fi actiunea la care vrea sa renunte), ofera-i un acel ceva la care sa vrea sa ajunga mai mult decat de obicei. Adesea, ceea ce copiii vor cu adevarat, este doar o relatie apropiata cu parintii si asta cu atat mai mult cu cat momentele de "infrangere" sunt si momentele in care se simt dezolati si obositi. Invatati copiii sa mai ia si o pauza Dupa cum a spus Albert Schweitzer, "Un om poate face doar ceea ce poate face un om, dar daca o face in fiecare zi, el poate sa doarma noaptea si sa o faca din nou a doua zi". Invatati copilul sa isi monitorizeze starea de spirit si sa ia o pauza atunci cand simt nevoia. "Amandoi suntem frustrati, asa ca hai sa luam o pauza. Vom aborda maine din nou acest lucru." La un moment dat copilul va izbuti sa reuseasca ce si-a propus. Nu este o idee rea sa ii amintiti aces lucru si sa il incurajati sa ia o pauza inainte de a deveni prea frustrat, lucru ce l-ar putea face sa renunte cu totul. "Succesul pare a fi in mare parte o chestiune de a ramane agatat, dupa ce altii au dat drumul." --William Feather
Cum incurajam copiii sa manance fructe si legume
Miercuri, Iunie 07, 2017
Intrebarea aceasta apare de nenumarate ori in randul parintilor, mai ales din randul mamelor ingrijorate ca cel mic va manca doar fast-food si junk food, asa cum au aproape toti tendinta in ziua de azi. Inainte de a investiga insa cum sa ii convingem cei mici sa manance sanatos, ar trebui sa ne schimbam felul in care vedem lucrurile. Ar trebui, in primul rand, sa ne concentram nu in cum sa ne convingem copiii ci cum sa ii incurajam sa se bucure de aceste alimente. Pana la urma, si noi mancam doar ce ne face placere. Am testat cateva idei de convingere si le-am ales numai pe cele ce par sa functioneze. Iata ce a iesit: Incepeti devreme....cat mai devreme Alaptati-va copiii si continuati sa o faceti pana cand se vor intarca in mod natural, adica atunci cand sunt ei pregatiti sa renunte (lucru care se intampla rar inaintea varstei de 2 ani). Ca orice mama v-ati dat seama pana acum ca alimentele pe care le consumati ajung in laptele cu care il hraniti pe cel mic. Cand o mama care alapteaza are o dieta variata toate componentele din alimentatia ei intra in laptele matern si, de acolo, in corpul bebelusului. Astfel un copil alaptat va favoriza si prefera mai multe varietati de alimente decat un copil hranit cu formula de lapte praf. Si mamele care alapteaza trebuie sa manance fructe si legume variate pentru a dezvolta aceasta preferinta la copil mai tarziu. Odata cu introducerea alimentelor solide continuati cu fructe si legume variate chiar daca cei mici vor refuza spanacul verde, fasolea si altele de acest fel. Continuati sa oferiti varietate in mod repetat si le vor accepta in final. Puteti sa-i dati mai tarziu pur si simplu ceea ce mancati voi: brocoli in buchetele facuti la aburi, o mana de pilaf de orez, felii de pere coapte sau rulouri de somon facut la cuptor. Nu va faceti griji daca nu ati reusit sa il alaptati exclusiv, sau nu ati reusit sa mancati cum trebuie in timpul sarcinii sau alaptarii. Speranta nu este pierduta. Exista o gramada de metode ca sa va incurajati copiii sa manance sanatos. Cum sa-i facem pe cei mici sa se bucure de legume? Cresteti-le voi singuri! Auto-eficacitatea este extrem de importanta pentru toti copiii. Sentimentul ca poti crea si poti atinge scopurile propuse este nepretuit. Gradinaritul, chiar si pe portiuni mici, sau cresterea vlastarilor, poate incuraja copiii sa isi manance fructele si legumele. Imaginati-va entuziasmul lor cand trebuie sa planteze o samanta, sa o hraneasca, sa o priveasca cum creste si apoi sa trebuiasca sa culeaga rezultatele. Cresterea acasa poate face minuni in sprijinirea acceptari fructelor si legumelor de catre copii. Programele de nutritie bazate pe gradinarit incep sa infloreasca peste tot in lume si demonstreaza tot mai mult ca cei mici au inceput sa manance mai multe fructe si legume. Gradinaritul creste cunostintele si abilitatile copiilor de a alege sa manance aceste alimente pe cont propriu. Nu ascundeti fructele si legumele de copii Daca vreti sa cresteti aportul de fructe si legume in alimentatia copilului pe termen lung, nu le ascundeti. Serviti legumele simple si doar ele singure pentru ca cel mic sa aiba oportunitatea de a aprecia gustul, textura si culorile acestor produse. Cum altfel va aprecia savoarea complexa a verzei de Bruxelles cu putin unt daca nu le serviti astfel, ci le amestecati in alte mancaruri? Faceti mesele distractive La fel ca si cresterea fructelor si legumelor, copiii care au ocazia sa isi pregateasca alimentele cu manutele lor, vor fi mai tentati sa le si manance. Poate ca este obositor sa-l luati pe cel mic la aprozar, insa doar asa vor simti ca au un rol activ in alegerea fructelor si legumelor care ajung in cosul de cumparaturi, apoi la bucatarie si inc ele din urma, in farfuriile lor. Este indicat ca cel mic sa participe la asemenea activitati, sa cunoasca vanzatorii, magazinele, sa selecteze activ mancarea si sa o cunoasca asa cum o facem noi. Lasati copiii sa dea o mana de ajutor si in bucatarie. Poate fii atat educativ cat si distractiv. Deveniti un exemplu pentru copii Amintiti-va cat de profund afecteaza hotararile noastre ca parinte, deciziile copiilor. Ei sunt usor de influentat si cauta indrumarea noastra pentru a face alegerile corecte pentru ei insisi. Parintii pot, si ar trebui, sa ofere un model pentru copiii lor, iar in cazul alimentatiei, sa le modeleze preferintele pentru alimente, alegand si ei fructe si legume la randul lor. Familia, credintele si practicile vazute in timpul copilariei, sunt cheia in dezvoltarea tiparelor de alimentatie sanatoasa la copii, pana la varsta adulta. Mancati sanatos si copii vor face la fel. Ei ne privesc pentru a invata nu doar in acest domeniu ci in multe alte aspecte ale vietii lor.
Cum dezvoltam abilitatile copilului nostru?
Marti, Mai 09, 2017
Experientele sociale si emotionale sunt semintele inteligentei umane. Abilitatile sociale si emotionale pe care un copil le dezvolta vor determina calitatea relatiilor sale cu oamenii si implicarea in lume pe timpul vietii sale. Iata cateva jocuri care il ajuta in acest sens: Schimbarea randului Acest joc invata copilul conceptul de a fi darnic si a impartasi cu ceilalti. Dati-i copilului una din jucariile favorite si lasati-l sa se joace un timp cu ea. Dupa un timp, rugati-l sa va lase sa va jucati cu acea jucarie. Cand va da jucaria, aratati-i cat de mult va bucurati si cat sunteti de recunoscatori ca v-a dat jucaria lui. Jucati-va cu jucaria lui putin apoi dati-o inapoi. Lasati-l sa se joace cu jucaria lui din nou, si tot asa. Teatrul de papusi De la doi ani in sus va puteti juca cu teatrul de papusi. Aceste papusi pot fi jucariile celui mic, sosete sau pungi de hartie pe care desenati cate o fata. Faceti o poveste despre aceste pausi. Asigurati-va ca fiecare papusa are o voce diferita. Dati-i copilului una din papusi si incurajati-l sa se alature povestii. Vorbiti cu papusa copilului si lasati-l ca si el sa converseze cu papusa voastra. Intrebati de exemplu papusa celui mic ce face, care e mancarea preferata samd. Acest joc nu doar il introduce pe cel mic in abilitatile sociale dar il si ajuta sa isi foloseasca imaginatia. Treburile casei sunt distractive De la doi ani si jumatate in sus, puteti sa faceti rost de materiale de curatenie cum ar fi un stergator de praf din pene, o matura, un faras etc. Cand faceti curat in casa sau curatati gradina, rugati-l pe cel mic sa va ajute. Sigur va fi foarte fericit si entuziasmat sa va copieze miscarile. Laudati-i cand fac eforturi ca sa va ajute, si faceti-i sa inteleaga ca ajutorul lor este apreciat. Pentru sarcini mai avansate il puteti ruga sa plantati seminte sau sa ude florile din gradina, de exemplu. Acesta poate fi inceputul invatarii despre sarcinile si responsabilitatile unei case. Abilitatile muzicale Multe studii sugereaza ca invatarea muzicii are multe beneficii pentru cresterea creierului incluzand rationamentul spatial si temporal, abilitatea de a vedea in detaliu sau ca intreg, imbunatatirea achizitiei limbajului, abilitatile de ascultare, memorie si abilitatile motorii. Experientele muzicale integreaza diferite abilitati in mod simultan, dezvoltand astfel multiple conexiuni in creier. Cum ne putem juca? Cantati celui mic cantece cu rima, folosind mainile, gesturile, bataia din palme in timp ce cantati. Acestea fac activitatea mai interesanta si distractiva si il incurajeaza pe copil sa participe. Cantecele simple cu rima gen Twinkle Twinkle Little Star, Row your boat, Itsy Bitsy Spider, If You're Happy and You Know It, sau Wheels on the Bus, sau alte variante in limba romana sunt cele mai indicate. Head Shoulders Knees and Toes ete un cantec bun in care copilul nu numai invata engleza si canta, ci si arata zonele corpului in timp ce canta. De exemplu puteti face variante care sa includa si alte parti ale corpului sau mai multe cantece combinate. Cantecele de copii ajuta la dezvoltarea limbajului, insa si folosirea instrumentelor - in limita acceptabila a sunetelor- il invata ritmul, sunetele, cauza si efectul, si il introduce la felul in care se face muzica. Puteti oferi ca si instrumente oale, capace, linguri de lemn, creioane, sau jucarii care canta-pian, toba etc. Sunetele sunt stimulente pentru dezvoltarea creierului, de aceea ascultarea muzicii si cantatul unor cantece cunoscute impreuna cu cel mic sunt extrem de folositoare. Cu muzica instrumentala puteti pretinde ca sunteti parte din performanta muzicala si ii puteti arata ritmul muzicii cu ajutorul unei jucarii care canta-pian, xilofon, toba, fluier.
cum se schimba finantele dupa venirea unui copil
Luni, Mai 08, 2017
Banii conteaza mai mult decat credem. “Intotdeauna am muncit si am facut mai multi bani decat sotul meu”, spune Lauren Newman. "Apoi, dupa venirea celui mic, mi-am luat putin timp liber ca sa stau acasa si sa imi termin si masterul. Plateam pentru ingrijirea copilului, iar eu nu aduceam nici un venit. M-am simtit vinovata si m-am gandit ca ar trebui macar sa preiau toata treaba din casa-ceea ce a insemnat ca nu mai aveam timp de master, iar sotul meu s-a suparat pe mine.” Fara indoiala, banii sunt un factor de stres imens pentru parintii proaspeti, spune psihologul Peterson. "Lumea crede ca nu are destui bani ca sa faca o familie, si ajung doar sa fie disperati”, spune ea. Peterson adauga ca noii parinti, care pot fi noi proprietari de case sau se gandesc sa cumpere o casa, sunt deseori coplesiti de finante. Si nu vor descarca frustarile legate de bani pe cel mic , ci vor sparge totul in capul partenerului. Ea sfatuieste cuplurile sa faca un pas si sa vorbeasca deschis despre ceea ce vor cu adevarat pentru familia lor si pentru ei insisi. "Adesea unul din soti vrea sa stea acasa un an sau doi in loc sa lucreze, dar ii este teama de costuri. Dar exista foarte multe solutii la aceste probleme financiare." O idee ar fi sa traiti 6 luni pe un singur salariu sa vedeti cum va descurcati. Desigur mai este si indemnizatia, cel putin la noi in tara, care permite mamicilor, dar si taticilor mai nou, sa stea acasa. Deschideti un cont separat de economii si folositi-l pentru vacanta sau cheltuieli neasteptate. Nevoia de a economisi va poate face sa gatiti altfel, sa preferati mancarea mai sanatoasa facuta acasa decat fast-food si restaurante, si multe schimbari benefice. Constientizati totusi, ca si cu doua venituri, este foarte putin probabil ca veti simti securitate financiara totala, cand tocmai a venit un bebelus pe lume. Desigur, trebuie sa mai luati in considerare si datele reale legate de finantele voastre si probabil va trebui sa luati decizii: casa mare sau cartierul in care e scoala? Un carucior modern 3 in 1 sau un city-break la Milano? Oricare ar fi alegerea, decideti impreuna. Si tineti minte ca probabil cheltuiti mai putini bani in anumite domenii in care cheltuiati de obicei, cum ar fi iesitul la cinema, mancatul afara in oras, hainele si vacantele. Impartiti responsabilitatea: managementul banilor intr-o casnicie nu inseamna a discuta scurt unul cu celalalt si apoi doar unul duce toata povara. Amandoi partenerii trebuie sa lucreze si sa impartaseasca responsabilitatile in mod egal. De exemplu, atat sotul cat si sotia trebuie sa ia parte la luarea deciziilor despre copil, la impartirea bugetului si la plata facturilor. Daca responsabilitatile nu sunt impartite si se intampla ceva cu partenerul “financiar”, celalalt partener se poate simti pierdut. Facturile trec neplatite, datoriile se acumuleaza, si ce a fost odata o pozitie financiara stabila se poate deteriora foarte rapid. In ideea de a pastra binestarea familiei, asigurati-va ca fiecare din voi este constient de imaginea finaciara completa si ca este responsabil de o parte din ea. Aduceti in discutie subiectele delicate, cu multa iubire Cand o situatie dificila se iveste si ne supara, ar fi bine sa nu reactionam sub impulsul momentului si sa ne daunam relatia. Aduceti in discutie temele sensibile cu grija si din iubire. De exemplu, daca simtiti ca partenerul cheltuie prea mult, nu incepeti sa acuzati sau sa strigati. Aduceti tema in discutie subliniind felul in care colaborati amandoi la buget si cum v-ar place sa gasiti metode sa reveniti la o linie de echilibru. Priviti-va ca pe o echipa si vedeti ce trebuie facut impreuna pentru imbunatatirea situatiei financiare. Puteti de exemplu, in cazul in care celalalt cheltuie mai multi bani, sa il/o sprijiniti ca sa aiba obiceiuri mai pozitive, insa orice ati face, nu aratati cu degetul!
Prima calatorie cu cei mici: 10 sfaturi care va vor salva viata
Vineri, Mai 05, 2017
Guess what! Cand apare primul copil in viata ta de iubitor al naturii, muntoman, alpinist sau alte categorii aflate in general pe drumuri, nu trebuie sa iti schimbi stilul de viata! Iata 10 sfaturi de top pentru a putea face calatorii cu cei mici, sfaturi valabile universal si recomandate de cei care le-au testat deja. 1. Pregatiti-va de mizerie Oricare ar fi locul in care va aflati, asigurati-va ca va paziti de germeni si bacterii cu suficiente rezerve de servetele umede si spray sau gel antibacterian la indemana. 2. Nu vaccinati si apoi zburati Daca vreti iritatii de scutec, alergii cutanate sau febra, atunci probabil sunteti constienti de efectele adverse ale vaccinului si sigur nu le doriti cand calatoriti. Programati vaccinarile nu mai aproape de 7 zile de data calatoriei pentru a evita eventualele probleme. 3. Imbracamintea de rezerva este OBLIGATORIE Credeti ca hainele de rezerva sunt doar pentru situatii de urgenta? Gresit! Copiii mici gasesc moduri noi si creative sa distruga hainele zilnic, asa ca nu uitati hainutele de rezerva! 4. Stapaniti arta negocierii In timp ce este minunat sa nu platesti pentru copilul sub 2 ani, partea de a-l tine in brate in timpul zborului nu mai e atat de minunata. Verificati cu agentii de zbor si stewardesele daca exista vreun loc liber unde sa va puteti aseza cu familia! Pana la urma sunt cateva ore de zbor, nu cateva minute! 5. Unitatea medicala mobila MAMA Este vorba de acel kit de prim ajutor pe care sa-l luati indiferent de destinatie! Trebuie sa acopere nevoile intregii familii, de la dureri de cap la febra si antialergice. Este esential sa le aveti la indemana, intr-un rucsacel: leucoplast, spray dezinfectant de rani sau pentru arsuri, paracetamol etc. Apoi ceva mai mult in geanta de cala: sirop de febra, de tuse, de alergii etc. 6. Snacks-uri! Uitati de jucarii! Snacks-urile sunt solutia prin care puteti tine un copil ocupat si fericit in timpul unei calatorii. Fructe, legume, snacks-uri uscate, biscuiti, sticks-uri, in realitate sunt nenumarate variante. 7. Rezervati un zbor de noapte si pregatiti o esarfa mare Combinatia dintre o esarfa si un zbor de noapte are ca rezultat un somn perfect pentru cel mic. Folositi esarfa ca sa blocati lumina zilei sau a avionului si faceti rezervari de avion cat mai posibil pe noapte ca sa poata dormi linistiti cat timp dureaza calatoria. 8. Gasiti solutii pentru eliberarea de presiune Apa, mancare, suzete, conversatii aprinse si cantecele...folositi orice metoda care mentine falcile celui mic in miscare in timpul zborului la decolare si aterizare ca sa eliberati din discofortul cauzat de presiunea din urechi. 9. Nerabdarea si plimbarea Daca celui mc i se pare ca-i umbla furnici pe sub haine si nu mai are stare, nu ezitati si mergeti la plimbare prin avion cu el. Uneori cateva minute in holurile avionului sau cateva aruncari in sus sunt suficiente sa distraga atentia si sa evite viitoarele scandaluri. 10. Impartiti sarcinile Rugati sotul sa stea la coada pentru procedurile de imbarcare in timp ce mai ardeti un pic din energia micului tazmanian. Fiecare minut de energie conteaza si il va tine mai calm in timpul zborului. Acestea au fost doar cateva din sfaturile de supravietuire cand calatoresti cu un copil mic. Fiti siguri ca suficiente scutece si snacks-uri va pot duce oriunde in lume. Nu va stresati, luati prajituri si sticks-uri, si bucurati-va de aceasta experienta cu familia. Erica Levine Weber este o femeie pasionata de calatorii, blogger si mama moderna. Pana copilul ei a facut un an, ea si familia ei au explorat peste 30 de tari de-a lungul a 4 continente, lasand in urma doar scutece murdare si cataloage de duty-free. Povestile si sfaturile ei au aparut in Forbes, Travel+ Leisure, Business Insider, BabyCenter, si alte publicatii.
Iesirile in natura si dezvoltarea armonioasa a copilului
Miercuri, Mai 03, 2017
Ursii hiberneaza iarna, veveritele gri sunt native din Canada, si nu exista nici o frunza care sa calmeze durerile de la o intepatura de spini. Cam asta stiu un sfert pana la jumate din copiii britanici conform unui studiu. Si nu-i poti blama, din moment ce 64% din toti copiii de azi s-au jucat afara mai putin de o data pe saptamana, 28% nu au mai fost la o plimbare "la tara" in ultimul an, 21% nu au vazut niciodata o ferma sau 20% nu s-au urcat in viata lor intr-un copac. Normal ca nu vor sti nimic despre natura. Studiul facut pe 2,000 de copii intre 8 si 12 ani pentru canalul tv Eden, si este cel mai recent din seria de studii similar din ultimii ani. Copiii identifica mai degraba un personaj de desene decat o bufnita. Multi dintre ei se joaca mai mult in casa decat afara. Distanta pe care copiii nostrii trebuie sa o faca pe jos s-a micsorat cu 90% din anii '70 incoace, 43% dintre adulti cred ca un copil nu ar trebui sa se joace afara nesupravegheat pana la varsta de 14 ani. Tot mai multi copii sunt luati la spitalele britanice pentru accidente survenite prin caderea din pat, decat prin caderea din copaci. Conteaza toate astea? In era televiziunii prin cablu, a Nintendo-ului, a Facebook-ului si YouTube-ului, este oare important sa faci diferenta intre menta si patrunjel, sau narcise si margarete? Evident, nu e nimic rau in a sti cate ceva despre lumea naturala, aflata in spatele ecranelor si a usilor de la intrare. Iar daca, in urma acestor cunostinte, se dezvolta o iubire fata de natura, probabil ca cel mic va sti si cate ceva despre supravietuirea in natura, lucru care nu este atat de rau. Tot mai multe dovezi arata ca nu este atat de important ce stiu copiii despre natura, ci ceea ce li se intampla atunci cand se afla in natura (si in interiorul lor atunci cand nu exista adultii). Oameni de stiinta respectabili, doctori, experti in sanatate mintala, experti in educatie, sociologi, incep sa sugereze ca atunci cand copiii nu mai ies in lumea naturala ca sa se joace, le va fi afectata nu doar dezvoltarea lor ca indivizi, ci si societatea in intregime. "Exista un paradox", spune Stephen Moss, naturalist, autor si crainic de televiziunea. "Tot mai multi copii in ziua de azi sunt foarte interesati de natura, mai mult ca niciodata. Se uita la TV, vor sa viziteze o rezervatie naturala sau un parc national impreuna cu familia. Dar foarte putini o experimenteaza direct, pe cont propriu sau cu prietenii, si asta e ceea ce conteaza: este vorba de mai mult decat despre natura." Scriitorul american Richard Louv, autor al bestseller-ului Last Child in the Woods, a definit acest fenomen ca "tulburare de deficit de natura". Ceva foarte profund li s-a intamplat copiilor in relatie cu natura in ultimele decade, si din motive multiple. Tehnologia, evident, este unul dintre motive. Un studiu recent facut de Kaiser Family Foundation in SUA a descoperit ca majoritatea copiilor intre 8 si 18 ani isi petrec acum mai mult de 53 de ore pe saptamana folosind media ca distractie. Mai exista si faptul ca timpul copiilor este mult mai redus decat era inainte. Timpul liber trebuie petrecut constructiv cu activitati de after-school, de consiliere, sporturi organizate samd. Adica nici un pic de timp pentru a iesi afara in natura, astfel incat cei mici nu ajung niciodata sa alerge prin natura. "Am iesit singur, afara in natura cu prietenii de la varsta de 8 ani", spune Moss, acum in varsta de 50 de ani. "Cataratul in copaci, construitul de baraje, colectionarea de cuiburi de pasari si oua sau joaca cu broastele de lac, acestea erau distractiile noastre. In ziua de azi, parintii nici nu mai vor ca cei mici sa se murdareasca." Dar cele mai mari obstacole pentru copiii de azi care sunt lasati totusi afara, macar pana in parc sau in curtea din spate sunt legate de teama ca ar putea fi rapiti de un necunoscut. Probabil filmele si televiziunea in general este de vina pentru aceasta paranoia generala. Exista in realitate un risc, dar este minim. Sansele ca un copil sa fie ucis de catre un strain in Marea Britanie este de 1 la 1 milion, si asa a ramas din 1970. O problema mult mai serioasa, o problema enorma de fapt, este traficul. Acesta a crescut exponential si este o problema reala. Este o problema pe care trebuie sa o luam in considerare, pentru ca rezultatele esecului de a scoate copii afara la joaca incep sa se faca simtite. Exista o multitudine de beneficii dovedite prin studii stiintifice, ale timpului petrecut prin joaca libera in lumea naturala. O copilarie fara astfel de limitari are un impact imens asupra sanatatii. Obezitatea este probabil cel mai vizibil simptom al absentei acestei activitati de joaca dar zeci de studii din jurul lumii arata ca activitatile petrecute afara regulat produc o imbunatatire semnificativa in deficitul de atentie, in tulburari de hiperactivitate, in dezvoltarea abilitatilor de invatare, in dezvoltarea creativitatii si in starea de bine mentala, psihologica si emotionala. Doar 5 minute de exercitii in aer liber, pot produce imbunatatiri rapide ale starii de bine mentala si ale stimei de sine, cu beneficii enorme experimentate de cei tinerei, conform unui studiu facut anul acesta la Universitatea din Essex. Joaca libera si nerestrictionata in natura stimuleaza capacitatea de a rezolva probleme, dar concentrarea si auto-disciplina. Din punct de vedere social imbunatateste cooperarea, flexibilitatea si constiinta de sine. Beneficiile emotionale includ reducerea agresivitatii si cresterea gradului de fericire. Copiii vor fi mai destepti, se vor intelege mai bine cu ceilalti, mai fericiti si mai sanatosi, atunci cand au ocazii regulate de a se juca liberi si fara restrictii in natura. Aceasta a fost concluzia unui studiu facut de Asociatia Americana Medicala in 2005. "Natura este un instrument, spune Moss, care ii ajuta pe copii sa experimenteze nu doar lumea intreaga, dar si pe ei insisi. Astefl urcatul intr-un copac, spune el, inseamna a invata cum sa fii responsabil de tine insuti si cum sa masori riscurile pentru tine insuti. A cadea din copac este o lectie foarte buna despre risc si recompensa. Rugati pe oricine cu o varsta de peste 40 sa-si enumere cele mai pretioase amintiri din copilarie si foarte putine vor fi cele de acasa. Si mai putine vor implica un adult in preajma. Joaca independenta, afara in aer curat si departe de ochii adultilor, este ceea ce ne amintim. Si la cum stau lucrurile, copiii din ziua de azi nu vor pretui amintirile, din moment ce 21% din copiii din ziua de azi se joaca aproape constant afara, in comparatie cu 71% din parintii lor.
Plan de joaca pentru o copilarie distractiva
Vineri, Aprilie 07, 2017
1. Lasa-l pe copilul tau sa fie responsabil de antrenamentul la olita Toti vor scapa de scutece mai devreme sau mai tarziu. Dar luptele cu copilul tau despre corpul lui sunt lupte care nu le vei castiga niciodata. Invatarea la toaleta poate fi incurajatoare pentru copilul tau fiindca este un pas important spre independenta, doar ca depinde de felul in care vezi tu lucrurile. Daca cel mic arata zero interes fata de invatarea la toaleta, gaseste oportunitati pentru ca el sa stea langa alti copii care folosesc toaleta, si va vrea ugent sa se modeleze dupa ei. 2. Evitati lupta pentru putere Nu trebuie sa dovediti ca aveti dreptate. Copilul incearca doar sa afirme ca este o persoana reala, cu un fel de putere reala in lume. Si asta e in regula. Lasa-l sa spuna nu ori de cate ori poti fara sa se puna el in pericol, sau sanatatea lui si a altora. Vei fi bucuros sa afli ca istericalele sunt o expresie a lipsei de putere, iar copiii care incep sa simta ca au un pic de control au si mai putine crize de nervi. 3. Anticipati crizele de nervi In primul rand crizele de nervi sunt normale pentru copiii de aceasta varsta. In al doilea rand ele au loc cand le este foame sau cand sunt obositi, masa ca se pot preveni. Daca anticipam orele mesei si de somn, daca facem ore prestabilite si firme, sa ne reconectam cu ei, sa-i imbratisam, sa facem perioade de liniste fara stimulare media- adica orice ca sa-i linistim si sa se odihneasca, vom preveni aproape toate crizele de nervi si-i vom aduce pe copii cu picioarele pe pamant. Invatati sa va spuneti nu. Nu tarati un copil obosit sau infometat intr-un magazin. Se poate si maine. 4. Folositi joaca ca sa controlati un copilas Copiilor nu le place sa li se dea ordine mai mult decat ne place noua. Insa ceea ce le place este joaca. Doriti cooperare? Luati-va in zbor copilul in drum spre baie, ajutati-l sa-si termine laptele pretinzand ca e un catelus care bea laptic din farfurie. Jucati-va cu scaunul de masina ca si cum ati fi stewardesa si-l ajutati sa se pregateasca de zbor sau faceti cursa pana la masina cand trebuie sa iesiti. 5. Nu o luati personal Copilul vostru va va respinge unori si va va rani. Nu o luati personal, el doar invata sa-si regleze furia. Este oportunitatea noastra sa crestem, si sa-l invatam in acelasi timp. 6. Permiteti timp in orar pentru nevoia copilului de a explora lumea. Pana la urma asta e job-ul lui- sa experimenteze, sa exploreze si sa invete. Asa se dezvolta creierul lui. Astfel putem sa evitam si cele mai multe crize de furie. 7. Cultivati emapatia pentru copilul dvs Abilitatile sociale incep cu emaptia noastra. Copiii incep sa dezvolte empatie pentru ceilalti (si abilitatea de a imparti si altora, de a nu lovi etc) doar pentru ca ei insisi se simt intelesi. 8. Nu-i fortati sa daruiasca Asta de fapt intarzie dezvoltarea abilitatilor de daruire fiindca copiii au nevoie sa se simta siguri cu ceea ce detin ei inainte sa ofere si altora. Introduceti in schimb conceptul de a face cu randul. ("Acum e randul Anei sa foloseasca lopatica. Apoi vine randul tau.") Ajutati copiii sa-si astepte randul cu empatie. Ajutati-i sa-si puna deoparte jucariile favorite inainte sa vina in vizita alti copii. Cand daruieste sau imparte cu alti copii, din inima, incurajati copilul sa faca alegerea din nou observand cu voce tare efectele alegereii sale: "Uite ce fericit e acum Kevin ca i-a venit randul sa se joace cu camionul tau!". 9. Folositi disciplina potrivita varstei Pentru copii, asta inseamna limite empatice, informatie, redirectionare, si ajutor cu emotiile. Cercetatorii au comparat doua grupuri de copii mici cu acelasi gen de comportament. Unii parinti au inceput sa le dea la fund in jurul varstei de 2 ani. Altii au folosit disciplina pozitiva. Copiii care au fost loviti s-au purtat mai rau un an mai tarziu decat copiii care nu au fost loviti. Chiar si strigatul la copiii mici are efect negativ, facandu-i sa-si intareasca inima fata de voi si sa devina rebeli. Perioada de dupa 2 ani este perioada inceperii violentei. Oare ii invatati pe copii fara sa va dati seama, ca puterea face dreptate? 10. Fiti persoana care vreti sa fie copilul dvs Copiii invata sa interactioneze cu ceilalti experimentand relatii, si apoi ei recreeaza ce au trait. Amintiti-va ca cel mic invata ambele parti ale relatiei in care se afla. Daca nu vreti sa faca crize de furie, nu va pierdeti firea cu el. Daca strigati, tipati, il invatati ca aceste crize sunt in regula. 11. Eliminati aparatele media Academia Americana de Pediatrie recomanda ca cei mai mici de 2 ani sa nu vada deloc video sau TV pentru ca au alte sarcini de dezvoltare si pentru ca afecteaza dezvoltarea creierului. Dupa doi ani se recomanda 1-2 ore maxim pe zi - emisiuni educative, fara violenta. Contrar parerilor, declanseaza adictie in randul copiilor predispusi, le reduce atentia si influenteaza dezvoltarea creierului pe viitor.
Efectul Mozart si beneficiile sale asupra copilului
Vineri, Aprilie 07, 2017
Aceasta fraza ne face sa ne imaginam o gravida care, cu castile puse pe burta ei, e convinsa ca daca pune muzica clasica pentru copilul ei inca nenascut, se va imbunatati inteligenta acestuia. Dar exista oare dovezi stiintifice care sa sustina aceasta idee care a facut o gramada de vanzari in industria cartilor, cd-urilor si viedoclipurilor? O scurta lucrare publicata in revista  Nature in 1993 a introdus fara sa-si dea seama presupusul Efect Mozart cititorilor. Psihologul Frances Rauscher a introdus 36 de copii de liceu intr-un studiu si i-a pus sa asculte 10 minute dintr-o sonata de Mozart in Do Major, un cantec de relaxare - inainte de a face anumite sarcini de gandire spatiala si logica. Intr-unul dintre aceste teste, care implica impaturirea si desfacerea unei bucati de hartie, studentii care au ascultat Mozart au aratat imbunatatire semnificativa in performanta lor (intre 8 si 9 puncte IQ de inteligenta spatiala). Rauscher - a carui nume, spre deosebire de alti oameni de stiinta, era citat pe unele CD-uri, a ramas socata de felul in care acest mic efect al muzicii clasice s-a extins de la o simpla lucrare de impachetat hartii, la inteligenta generala pentru toti copiii, inclusiv cei nenascuti. "Cred ca parintii sunt foarte disperati sa le dea copiilor lor orice avantaj de care dispun", spunea ea intr-un interviu. In adaugare la valul de produse comerciale ce s-a produs odata cu descoperirea, guvernatorul Georgiei din anul 1998, Zell Miller a cerut ca toate mamele nou-nascutilor din stat sa primeasca cd-uri de muzica clasica. Iar in Florida, centrele de zi au fost echipate prin sistemele de sunet cu simfonii cantate in boxe. In 2004 un studiu facut in Stanford a urmarit cat de mult a a avut efect studiul lui Rauscher fata de alte studii publicate in revista Nature in aceeasi perioada. In topul SUA al primelor 50 de reviste, lucrarea intitulata "Performanta in sarcini spatiale si muzicale" a fost citata de 8.3 ori mai des decat articolul faimosului astronom Carl Sagan. "Pare sa fie o manifestare circumscrisa a unei credinte raspandite dar mai vechi, numita "determinism infantil", ideea ca o perioada critica in dezvoltarea timpurie are consecinte ireversibile pentru tot restul vietii unui copil." Acest efect este de asemenea ancorat in convingerile mai vechi despre puterea benefica a muzicii. Unii inca se mai contrazic asupra puterii muzicii. Don Campbell, un muzician clasic care a scris mai mult de 20 de carti despre muzica, sanatate si educatie, inclusiv despre efectul Mozart asupra copiilor, spune ca "Muzica are o calitate extraordinara de organizare a creierului." Facand referinta la munca doctorului Alfred Tomatis privind efectele terapiei prin muzica asupra copiilor cu dislexie, tulburari de atentie si autism, el crede ca muzica care nu este foarte emotionala sau ritmata are o influenta pe mai multe nivele asupra individului, de la reglarea starii pana la vindecarea stresului. Dar in 1999 psihologul Christopher Chabris, a facut o meta-analiza pe 16 studii relationate cu efectul Mozart pentru a evalua eficienta in intregime. "Efectul este de doar un punct si jumatate de IQ, si se rezuma doar la sarcinile de impaturit hartia", spune Chabris. El face de asemenea observatia ca imbunatatirea poate fi pur si simplu rezultatul unei variabile naturale ale persoanei care experimenteaza intre cele doua testari. Ceva mai aproape anul acesta, Ministerul Educatiei si cercetarii din Germania a publicat o alta revizie la studiu facuta de unii oameni de stiinta cu inclinatii muzicale care au declarat fenomenul inexistent. "As spune pur si simplu ca nu exista dovezi ca copiii care asculta muzica clasica vor avea vreo imbunatatire in abilitatile cognitive" adauga Rauscher, acum profesor de psihologie la Universitatea din Wisconsin-Oshkosh. "E doar un mit, dupa parerea mea." In loc sa ascultam doar muzica pasiv, Rauscher sugereaza sa punem un instrument in mainile celor mici pentru a ridica inteligenta. Ea citeaza un studiu din 1997 al Universitatii din California, Los Angeles, care a gasit, printre 25,000 de studenti ca aceia care au petrecut timpul implicati intr-o activitate muzicala au avut scoruri mai mari la SAT si examenele de performanta la citire, decat aceia care nu aveau nici un fel de pregatire in muzica. In ciuda respingerii sale de catre comunitatea stiintifica, companii ca Baby Genius continua sa pledeze catre muzica clasica catre toti parintii care isi doresc copii mai inteligenti. Chabris spune ca adevaratul pericol nu se afla in acest marketing ci in parintii care evita rolurile pe care trebuie sa le indeplineasca in mod natural. "Se indeparteaza de la alte interactiuni care ar putea fi benefice, cum ar fi sa se joace cu copiii si sa-i intretina prin intermediul activitatilor sociale. Aceasta este cheia unui copil cu adevarat inteligent, nu simfoniile unui compozitor austriac care a murit de multa vreme."
Dezvoltarea emotionala la copii
Vineri, Aprilie 07, 2017
Imbratisarile, saruturile, cocolositul si faptul ca-i facem pe copii sa se simta siguri si ingrijiti ajuta la dezvoltarea creierului. Tot astfel ii ajutam sa devina copii si mai apoi adulti adaptati social. Cu cat este mai iubit, ingrijit si hranit emotional, cu cat se simte mai in siguranta, cu atat mai ferma va fi starea lui emotionala. Experientele timpurii ale copilului, cele pe care le are cu noi, modeleaza ceea ce va deveni la varsta adulta. Din experienta copilariei cu noi invata cum sa-si controleze emotiile si asta ii afecteaza atat comportamentul cat si abilitatile de gandire. Cantatul si rasfatatul Cand tinem copilul in brate, ii cantam, il mangaiem si il leganam pe ritmul muzicii, stabilim contactul cu privirea, il tinem de manutele lui mici- ne exprimam iubirea pentru el. Ascunsul si gadilitul Dupa varsta de doi ani sau mai devreme, jocul de-a v-ati ascunselea, in care va ascundeti undeva unde sa va poata gasi usor cel mic este foarte haios pentru acesta. Strigati numele lui ca sa va poata urma vocea si sa va poata gasi. Cand va gaseste aratati-i ca a facut bine, imbratisati-l, leganati-l, radeti si sarutati-l. Jucarii sau papusi Tot dupa varsta de 2 ani jumate, dar si mai tarziu ii puteti invata pe cei mici cum sa aiba grija de un animal de plus sau de o papusa. Puteti pretinde ca le dati de mancare, ca ii leganati ca sa adoarma sau ca le vorbiti. Puteti combina aceste activitati cu cantatul unor cantece de leagan si astfel copilul va folosi abilitatile de muzicalitate si limbajul. Dezvoltarea memoriei Memoria este invatarea care ramane. Cand copilul invata ceva, se formeaza noi legaturi sinaptice intre neuroni, sau se intaresc legaturile vechi, creand o amintire a experientei a ceea ce a invatat copilul. Exact ca un muschi, cu cat se foloseste mai multa memorie in primii ani, cu atat mai usor va fi pentru copil sa se descurce in fata cantitatii de informatii din scoala. Sunete de animale Aratati-i celui mic o carte cu animale care scot sunete. Aratati un animal si faceti sunetul specific animalului. Apoi intrebati-l pe cel mic cum face animalul si ajutati-l sa repete sunetele animalului pana cand face sunetul corect. Puteti sa-i aratati si alte animale si sa va intoarceti apoi sa verificati daca isi aminteste sunetele pe care le-a invatat pana acum. Cutii de amintiri Faceti cateva cutii cu amintiri cu imagini ale persoanelor semnificative si obiectelor importante gen poze cu tata, mama, cainele, casa etc. Acoperiti cutia cu hartie colorata si faceti mai multe daca doriti, fiecare cutie fiind unica. Deschideti cutiile si povestiti-i celui mic despre pozele puse acolo, apoi inchideti cutiile si intrebati-l pe cel mic ce este inauntru, ce persoana, ce obiect, ce poveste. Acest exercitiu solicita memoria vizuala a copilului, in timp ce il ajuta sa construiasca ascultarea si abilitatile de limbaj. Pentru copii de un an jumate sau mai mult Din reviste taiati poze cu obiecte care nu sunt familiare dar care sunt totusi interesante pentru cel mic, cum ar fi un avion, o girafa, un munte. Lipiti-le pe cartoane, aratati-le celui mic si spuneti-i numele obiectului vorbindu-i putin despre el. Apoi, puneti-l sa caute imaginea despre care i-ati vorbit. De exemplu dupa ce i-ati povestit despre girafa, puteti intreba “unde este girafa?”. Jocul stimuleaza memoria vizuala si ajuta la dezvoltarea limbajului si a invatarii de noi cuvinte si forme. Abilitati matematice Un creier tanar antrenat pentru matematica ofera beneficii majore pentru viitorul copilului. Activitatile care stimuleaza abilitatile matematice schimba creierul si-l seteaza pe rezolvarea de probleme. A fi bun la matematica la o varsta timpurie este un puternic atu in rezultatele scolare de mai tarziu- mult mai important decat abilitatile de citire sau abilitatea de a fii atent. De la 2 ani in sus Gruparea de diverse obiecte si lucruri Adunati cat mai multi nasturi mari, margele colorate si lucruri care sunt usor de sortat pe o masa. Aratati-i celui mic cum sa le grupeze dupa forma, culoare si marime. Lasati copilul sa grupeze obiectele singur. Dupa ce lucrurile au fost sortate, numarati-le unul cate unul. Introducerea formelor geometrice si a simbolurilor Pe o hartie alba, desenati forme si numere pe care cel mic le poate colora. Dupa ce a colorat desenele, spuneti-i ce a facut adica: “Uite, ai colorat cercul in rosu”, etc. Numaratul si rima Cantati cu cel mic cantece cu rima care implica si numere, cum ar fi “5 ratuste mici”, “5 maimute mici” si 10 elefanti se leganau”. In timp ce cantati cu el, reprezentati numerele cu ajutorul obiectelor gen jucarii sau degete tinute sus. Repetati acest joc atat timp cat ii place. Daca asculta in mod repetat numerele isi va intari vocabularul privind numerele si matematica.
Moduri in care sa te apropii de copilul tau chiar azi
Joi, Aprilie 06, 2017
"Le priveam cum stau cu capsorul moale in pernele lor, si m-a umplut tristetea. M-am imbatat oare cu zambetele lor si cu rasul lor? Le-am imbratisat sau doar mi-am bifat niste treburi de pe lista mea de azi? Cresc atat de repede! Intr-o zi ma voi trezi si vor pleca de acasa casatorite iar eu ma voi intreba: M-am jucat destul cu ele? M-am bucurat destul de onoarea de a fi parte din viata lor?" - Janet Fackrell Este parte din job-ul nostru ca parinti sa ne ghidam copiii si sa-i tinem in miscare de-a lungul rutinei zilnice. Dar mult prea des asta inseamna sa punem limite, sa refuzam cereri si sa corectam comportamente. Uneori putem fi generosi emotional si copilul nu ne percepe ghidarea ca negativa. Dar mai des totusi avem indoiala ca acele interactiuni pozitive si pline de iubire vor compensa totul in relatia noastra cu ei. De asta conteaza atat de mult sa facem interactiuni pozitive cu copiii nostri. Cercetarile arata ca avem nevoie de cel putin 5 interactiuni pozitive pentru fiecare interactiune negativa ca sa mentinem o relatie fericita si sanatoasa. Astefl ca atunci cand suntem zgarciti in a oferi interactiuni pozitive, relatiile se degradeaza si copiii incep sa reziste la indrumarile noastre si sa dezvolte atitudine, fie ca au 2 ani, fie ca au 12. Viata e ocupata, si nu mai ai nevoie de alte treburi de facut. In schimb de ce sa nu creezi cateva obiceiuri zilnice care sa-ti implineasca relatiile cu copiii? Dupa 30 de zile orice actiune devine obicei si astfel nu mai trebuie sa te gandesti la asta. Iata ce poti face pentru o relatie mai apropiata cu cei mici: Joaca-te si imbratiseaza-ti fiecare copil 5 minute la trezire Ia-ti un minut in plus ca sa stai la micul dejun cu copiii si sa-i intrebi ce asteapta cu nerabdare sa faca mai departe in ziua respectiva In loc sa tipi la ei ca sa se mobilizeze dimineata, incurajeaza-i cu imagini pe o tabla sau carton cu ei facand fiecare "treaba" si lasa-i sa fie responsabili fara sa le zici nimic. Zambeste si arata tabelul ca sa stie ce are de facut. Scrie-i biletele de iubire si strecoara-le in cutia cu sandwich. Jucati-va si faceti activitati distractive in timp ce mergeti spre scoala sau in masina Nu uita sa-i imbratisezi des si sa le spui "distractie placuta" nu "fii cuminte!" In timpul zilei gaseste 5 minute ca sa inchizi ochii si sa te centrezi. Organizeaza-te inainte sa parasesti biroul, pentru a lasa cu adevarat munca in urma si a inchide si telefonul. Seara veti poti da tot ce e mai bun din tinefamiliei, nu ce a mai ramas din voi. Inchide telefonul sau muzica cand esti cu copilul la sfarsitul zilei si asculta ce i s-a intamplat bine sau rau. Cand copiii incep o cearta, pastrati-va simtul umorului, ascultati ambele parti fara sa tineti cu vreuna si ajutati-i sa gaseasca solutii cu castig la fiecare Cand vedeti ca cei mici fac scandal din nimicuri amintiti-va ca asta se intampla din cauza stresului, nu din neascultare sau obraznicie. Ramaneti aproape si fiti compasionali pentru ca ei sa se simta atat de in siguranta incat sa-si poata goli tot bagajul emotional plin de suparari. Veti avea o seara mult mai placuta. Fiti parteneri la necaz si ajutati-i sa studieze. Radeti la glumele lor. Empatizati, indifetrent ce ar spune cei mici. Poate ca actiunea trebuie limitata, dar toate emotiile sunt acceptabile. Cand recunoasteti cum se simte copilul, intariti legatura dintre voi si construiti inteligenta emotionala. Petreceti 15 minute de timp special cu fiecare copil, doar urmandu-i si oferindu-le iubire. Doar acest obicei si este suficient sa transforme relatia cu un copil. Daca vrea sa foloseasca pernele de pe canapea sa faca o cetate, lasati-i. Sa fie ei directorul si sa va spuna ce sa faceti. La cina, puneti o intrebare interesanta si dati fiecarui copil timp sa raspunda in timp ce toata lumea asculta. Faceti o bataie cu perne din cand in cand inainte de ora baii. Ascultati cu compasiune povestile lungi despre colegii din clasa, fara sa dati sfaturi la orice problema. Aveti rabdare. La ora culcarii empatizati si pastrati-va simtul umorului chiar si atunci cand nu vrea sa se culce. Calmati-va si nu va lasati frustrati, reconectati-va cu ei si profitati cu caldura de aceste momente pentru a-i inveli si a-i mangaia. Bucurati-va de seara pentru a citi povesti inainte de culcare, pentru a le mirosi parul si a le simti caldura corpului. Trimiteti-i la culcare cu sentimentul ca totul este in regula in lumea lor. Ramaneti cu fiecare copil in pat cateva minute pe intuneric, doar imbratisandu-i cu dragoste si spunandu-le ca sunteti cei mai norocosi parinti. Mult timp consumat? Bineinteles. Nu puteti face asta zilnic cu fiecare copil. Dar majoritatea acestor practici nu iau mult din zi, ci doar o fac sa fie mai usoara. Si cand creati asemenea obiceiuri, copiii coopereaza mai mult, se cearta mai putin, si vor sa va urmeze indrumarea. Va intariti si indulciti relatia, zilnic. Si cand va ajunge la perioada adolescentei, copilul va fi deschis la influenta parintilor si poate chiar sa ceara sfaturi. Si asta e mult mai bine decat bani in cont.
Cum sa cresti copii inteligenti?
Joi, Aprilie 06, 2017
Un copil destept caruia ii place sa invete? Cie nu isi doreste asta? Multe persoane cred ca inteligenta este statica, adica fie esti destept fie nu. Dar se pare ca s-a dovedit stiintific ca inteligenta noastra este ca un muschi: poate fi dezvoltata daca este folosita. Si mai mult, daca si crezi ca acest lucru este adevarat, creierul tau are mai mult potential! Cercetatoarea Carol Dweck de la Universitatea Stansford a condus un experiment cu elevi de scoala generala. Intrebarea experimentului era daca acesti copii isi vor imbunatati rezultatele la matematica daca vor fi ajutati sa creada ca ei ar putea sa-si dezvolte inteligenta. In mai putin de doua ore timp de doua saptamani copiii au invatat concepte precum: creierul tau e ca un muschi care poate fi dezvoltat cu exercitii; asa cum un bebelus e tot mai destept odata ce invata mai multe lucruri tot asa poti si tu. Rezultatele au fost surprinzatoare: creierele- muschi ale elevilor au aratat o performanta extraordinara fata de ceilalti colegi care nu au primit acelasi tratament, fara sa primeasca vreun curs aditional de matematica. Rolul parintilor in inteligenta copiilor Astfel rolul nostru de parinti este sa crestem copii care cred in abilitatea lor de a construi muschi mentali. In loc sa ne ingrijoram ca sunt destul de inteligenti sau nu, acesti copii stiu ca pot deveni mai destepti doar lucrand la asta. Cand traiesc ceea ce traieste fiecare copil in timp ce invata ceva: "asta e greu", "nu inteleg", "poate nu sunt asa destept". Acesi copii sunt capabili sa-si controleze anxietatea pentru ca stiu ca-si pot creste creierul doar cand au de-a face cu concepte dificile. Ei devin studenti permanenti care pot invata ce au nevoie in situatii noi si sunt motivati si curiosi sa invete cat mai multe. Desi inteligenta este considerata deseori acel scor la testele IQ, majoritatea elevilor cred acum ca testele IQ evalueaza doar o parte din inteligenta unei persoane. Testele traditionale de inteligentamasoara practic retentia verbala si cunostintele matematice ale copilului. Din pacate, aceasta dimensiune limitata este apoi echivalata cu potentialul intelectual al copilului. Expertii pun sub semnul intrebarii si obsesia in cultura noastra de a impinge copiii sa citeasca si sa atinga performante academice inainte de vremea gradinitei. Copiii peste doi ani si prescolarii au o munca si mai critica, de la a construi cu cuburi si a se juca cu ritmul si cu culorile la a invata cum sa se inteleaga cu colegii lor. Cum spunea Albert Einstein, "Joaca este cea mai inalta forma de cercetare". Chiar si inteligenta verbala si logica incepe o data cu vorbitul si cu curiozitatea, atunci cand copiii participa in zeci de conversatii despre viata. De aceea copiii care sunt destul de norocosi sa aiba discutii de calitate cu parintii de cand sunt mici si inainte de scoala se descurca mai bine o data ce itra in sistemul scolar. Tipurile de inteligenta si copiii Doctorul Howard Gardner descrie 7 tipuri diferite de inteligenta care sunt importante pentru functionarea umana, toate acestea fiind absolut necesare in viata oricarui copil. Inteligenta Verbala Inteligenta verbala sau kinestezica Inteligenta logica sau Matematica Inteligenta muzicala Inteligenta Interpersonala Inteligenta Intrapersonala Inteligenta Vizuala / Spatiala Si bineinteles exista multe cercetari care se indreapta catre abilitatile mai delicate sau Inteligenta Emotionala ca si componenta critica a succesului scolar. Daca nu-ti poti controla impulsurile si nu iti poti utiliza functia executiva de a te concentra, nu prea conteaza care este potentialul tau cognitiv. Job-ul nostru ca parinti? Sa incurajam curiozitatea naturala a copiilor nostri si deasemenea si punctele lor forte , de la a dansa la a citi si desena. Si sa ne asiguram ca, copiii nostri stiu ca pot alege cat de inteligenti sa fie- cresterea intelectuala este cea care construieste puterea creierului. "In vremuri de schimbare cei care invata mostenesc Pamantul, in timp ce acei gata invatati se trezesc echipati frumos pentru a munci intr-o lume care nu mai exista." - Eric Hoffer