copil social

Metode de a-ti pregati copilul impotriva Bullying-ului
Sambata, Octombrie 21, 2017
Auzim de ceva timp vorbindu-se despre Bullying. In timp ce unii ar incerca sa il traduca prin hartuire, este mai mult de atat, mai ales atunci cand vorbim de copii mici. In cele ce urmeaza vei gasi cateva modalitati de a-ti pregati copilul impotriva bullying-ului. Ce inseamna Bullying? StopBullying.gov defineste acest termen ca fiind un comportament nedorit, agresiv, in care un copil sau un dolescent foloseste o diferenta de putere reala sau perceputa, cum ar fi forta  fizica, acces la informatii intimidante, rusinoase sau popularitate, pentru a controla si a face rau altor copii. Poate include orice, de la raspandirea zvonurilor la folosirea poreclelor si agresiune fizica. In esenta bullyingul este un abuz de putere. De ce ar face o persoana tanara asa ceva? Pentru ca ii da putere. Cu totii avem nevoie sa ne simtim puternici in viata. Daca nu avem acces la putere in moduri sanatoase, este greu sa ne abtinem de la a o folosi in feluri nesanatoase. Si pentru un copil sau adolescent care se simte adesea fara putere in viata lui, sa abuzeze de putere prin bullying se simte la fel de puternic ca si un drog. Daca sufera in interior, il poate ajuta sa se simta putin mai bine pentru o perioada scurta de timp. Daca cineva l-a umilit, amenintat sau ranit, acele sentimente adesea ameninta cu coplesirea psihicului sau, si de aceea el se dezlantuie, dorind sa umileasca, sa ameninte sa sa raneasca pe altcineva. Din pacate, acei copii care sufera adesea fac sa sufere alti copii. Poti sa iti faci copilul rezistent la bullying? Din pacate, nu. Au existat dintotdeauna persoane care sufera si se manifesta facandu-i pe altii sa sufere, iar drumul copilului tau se va intalni adesea cu al lor. Si toti copiii vor sa faca lucrurile in felul lor, ceea ce inseamna ca uneori vor abuza de putere. Este normal din punct de vedere al dezvoltarii si destul de scurt ca durata intr-un context unde dezvolta si empatie. Scopul nostru nu este sa-l izolam pe copil, ci sa-l sprijinim sa dezvolte constiinta si abilitatile necesare pentru a se proteja pe sine cand e necesar, si de a cauta ajutor cand este bagat pana peste cap. Comportamentele de batjocura incep in gradinita si castiga teren odata ce copilul creste. Unele statistici spun ca in randul scolarilor au recunoscut intre 40 si 80 la suta din elevi ca au particpat la un comportament de bullying, astfel ca este clar ca si cultura noastra poarta responsabilitatea pentru prevalenta acestui obicei. Multi copii se descriu pe ei insisi ca fiind subiecti la batjocura dar si ca au ras de altii.   Cercurile de corectare a comportamentelor, solutionarea conflictelor prin training si transformarea culturii unei scoli s-au dovedit toate mult mai eficiente in reducerea bullyingului decat pedepsirea celor care faceau aceste comportamente agresive. Din pacate, cultura scolilor noastre se lupta inca pentru a implementa abordari eficiente. Interactiunea dintre bullying si televiziune pare sa fi crescut pericolul psihologic, astfel ca tot mai multi copii se sinucid ca raspuns la batjocura. Aceasta este vestea proasta. Vestea buna este ca va puteti ajuta copiii sa dezvolte abilitatile necesare de a face fata comportamentelor batjocoritoare, si il puteti proteja pentru a nu deveni el insusi un bataus. Cum ne putem proteja copiii de batausi Modelati relatii de respect si compasiune de cand copilul este mic Asa cum Alice Miller, autoare Thou Shalt Not Be Aware, a scris: "Daca copiii au fost obisnuiti de la inceput sa le fie respectata lumea, ei nu vor avea probleme mai tarziu in viata ca sa recunoasca lipsa de respect catre ei sub orice forma, si se vor razvrati impotriva acesteia pe cont propriu." Cel mai eficient mod de a tine departe copiii de bullying, si de a deveni ei insisi batjocoriti este sa va asigurati ca-i cresteti in relatii de respect, de iubire, si nu in relatii care folosesc puterea sau forta pentru a le controla. Copiii invata ambele parti ale unei relatii, si pot sa actioneze ca oricare din ele. Daca loviti, copilul va invata ca violenta fizica este modul de a raspunde la problemele interpersonale. Cercetarile au stabilit in mod repetat ca disciplinarea fizica a copilului este asociata cu comportamente agresive ale copilului. De fapt, orice metode de disciplina care utilizeaza puterea asupra unui copil il invata sa foloseasca puterea asupra altora, sau sa-i lase pe altii sa foloseasca puterea asupra lui. Pedeapsa este adesea perceputa de catre copii ca adulti care folosesc forta pentru a obtine ce vor, ceea ce-i invata ca bullyingul este in regula. Nu va faceti griji, nu aveti nevoie de acest gen de disciplina. Ramaneti conectati cu copilul si la bine si la rau Copiii singuratici sunt mai predispusi la batjocura. Iar copiilor le este rusine adesea ca sunt batjocoriti, astfel ca le este teama sa le spuna parintilor. Amintiti-va, a fi parinti inseamna 80% conexiune, adica o relatie apropiata cu copilul, si doar 20% indrumare. Indrumarea nu va ramane decat daca aveti relatia care sa o sprijine, sau il va indeparta pe copil daca nu exista. Astfel ca trebuie sa faceti relatia cu copilul o prioritate, si sa mentineti liniile de comunicare deschisa, indiferent de situatie. Modelati comportamente de incredere cu alte persoane Daca aveti tendinta sa va retrageti usor ca sa nu faceti o scena, dar apoi va simtiti dati la o parte, este timpul sa schimbati acest lucru. Copilul dvs invata privindu-va. Experimentati cautand modalitati de a va exprima propriile nevoi sau drepturi in timp ce mentineti respectul pentru cealalta persoana. Este foarte important sa nu va lasati dati la o parte, fiindca il invatati pe copil sa va calce pe urme. Invatati-va copilul direct cum sa fie asertiv dar respectuos Copiii trebuie sa stie ca li se pot indeplini nevoile in timp ce pot fi respectuosi cu ceilalti. Oferiti-le cuvinte cu care sa se poata apara pe sine cat mai devreme: "E randul meu acum". "Hei, inceteaza." "Mainile jos de pe corpul meu." "Nu e ok sa ranesti." "Nu imi place sa mi se spuna asa. Vreau sa-mi spui pe nume." Va urma... Un articol dupa Laura Markham
Agresivitatea la copii si cum intervenim ca parinti
Luni, Iulie 24, 2017
Situatiile acelea jenante in care copilul tau smulge jucaria pe care el "o vrea" din mainile altui copil sau face criza de plans daca nu o primeste. Le stim cu totii. Insa, atunci cand copilul nostru loveste alti copii si isi manifesta supararea intr-un mod foarte agresiv, atunci, noi parintii, dorim sa intervenim si sa ne ajutam copilul sa reactioneze sanatos si sa treaca peste aceasta faza a dezvoltarii lor emotionale. Iata si cum: In situatia in care copilul nu poate avea nicicum jucaria pe care o doreste fiindca in acel moment este la alt copil - care nu vrea sa o imprumute nici maca un pic - noi parintii va trebui sa le explicam frumos copiilor ca este normal sa fie dezamagiti si suparati. Asigurarea confortului emotional este foarte important in aceste momente si nu inseamna ca ne rasfatam copiii, dar nici nu le ignoram sentimentele. Daca le ignoram, s-ar putea chiar sa avem reactia agresiva de care vorbeam la inceput si cel mic ar putea lua cu forta ceea ce nu primeste. Daca recunoasteti sceste sentimente mari ale copilului, el nu le va mai exprima atat de puternic. Cel mic trebuie sa invete sa isi astepte randul. Le putem spune copiilor ca ii ajutam sa dezvolte empatia oferindu-le empatie. O imbratisare si multa iubire este ceea ce au nevoie. Veti vedea ca dupa un plans si o imbratisare va fi mult mai relaxat si mai putin agresiv cu ceilalti copii. Foarte posibil sa si uite de jucaria pe care o dorea cu atata disperare. Uneori, ceea ce copiii au defapt nevoie este sa se reconecteze cu noi, parintii, sau sa se descarce de stres. Cu totii stim ca ne putem simti mult mai bine dupa un plans bun. Daca in ciuda celor mai bune eforturi, va lovi alti copii, respirati adanc si mentineti-va calmul. In primul rand, ocupati-va de celalalt copil. Tineti-va bratul in jurul fiului/fiicei dvs in timp ce spuneti "Imi pare atat de rau. Cred ca te doare..lui Matei ii pare atat de rau ca te-a lovit. Speram ca te simti mai bine. Matei era suparat si a uitat sa-si foloseasca cuvintele, nu-i asa dragul meu?" Daca Matei este destul de linistit ca sa-l ajute pe celalalt copil, atunci totul e minunat. Daca nu e, atunci nu-l fortati. Se afla inca in stadiul de lupta sau fuga. Orice copil care loveste are sentimente mari care trebuie procesate Pana cand reuseste, va lovi din nou. In opinia mea, a-l lasa sa se joace intr-un grup de copii este destul de iresponsabil. Mai bine ar fi sa il duceti intr-un loc sigur si privat unde il putem ajuta sa planga, sau sa rada, ca sa exprime acele sentimente. Doar dupa aceea este sigur sa il aduceti inapoi la joaca. Normal ca va plange Daca nu va simtiti confortabili cand are criza de plans in public, va puteti scuza gazdei unde va aflati, va puteti lua lucrurile si puteti pleca. Il veti putea tine in brate in timp ce plange. Nu le reprimati sentimentele A suferit deja consecintele agresivitatii sale. Acum are nevoie de empatia noastra pentru a putea procesa furia si tristetea dupa ceea ce s-a intamplat. Are nevoie sa auda ca el nu este rau, ci doar mic, si ca noi avem incredere in capacitatea sa de a-si controla aceste provocari. "Stiu ca esti si suparat si furios ca a trebuit sa plecam si sa lasi jucaria acolo. Dar cand lovesti, doare, si trebuie sa dam inapoi jucaria si sa plecam. Este ok sa ne suparam dar nu este ok sa lovim. Ne folosim cuvintele si ne tinem mainile pe corpul nostru. Stiu ca te-ai suparat foarte tare, dar data viitoare te voi ajuta sa-ti folosesti cuvintele. E greu cand esti mic. Dar cresti tot timpul. O sa-ti amintesti curand." Intariti orice comportament pro-social, inclusiv atunci cand abia se retine. "Ai vrut camionul si ai spus asta cu cuvinte! Wow! Bravo tie! Hai sa vedem daca ne vine si noua randul la camion, da?" Daca puteti face un obicei din a respecta sentimentele copilului de-a lungul zilei, el va incepe sa dezvolte inteligenta emotionala necesara controlului acestora. Asta nu inseamna ca trebuie sa fiti de acord cu el, sau ca nu-i mai puneti limite. Inseamna doar ca ii recunoasteti sentimentele si-i oferiti empatie, chiar in timp ce stabiliti limite: "Stiu ca vrei niste bomboane, dar imediat mancam de amiaza asa ca nu mancam bomboane. Stiu ca esti suparat din cauza asta, poti manca niste morcovi daca ti-e foame, si pot sa iti dau o imbratisare ca sa te simti mai bine. Putem sa citim o poveste pe canapea pana se face mancarea, stiu ca iti doresti asa de mult o bomboana ca iti vine sa plangi. E greu sa fii atat de suparat si de furios, dar cand esti pregatit eu te iau in brate." Motivul pentru care nu lovim alte persoane este pentru ca stim ce simt A-i ajuta pe copii sa dezvolte empatie este ceva ce putem face zilnic, facand lucruri obisnuite: cand o fetita plange in carucior puteti spune: "Ma intreb de ce asa de trista", sau cand un alt copil cade si se loveste "Oh, cred ca il doare, oare daca il luam in brate s-ar mai inveseli?" Explorati modalitati sigure de a exprima frustrarile De exemplu cand cel mic se simte bine, puteti imita diverse expresii faciale: "Hai sa ne prefacem ca suntem suparati si sa facem mutre". Apoi in situatii de grup puteti spune sa va arate fata de "sunt suparat", sau sa ia o minge si sa o stranga ca sa arate cat de suparat este. Ori puteti sa-i invatati pe copii cum sa respire profund cand sunt nervosi sau frustrati: respirati adanc pe nas, tineti un moment respiratia, si lasati sa iasa pe gura tinand buzele tuguiate. Trucul cu aceste tehnici este sa le aratati cat se simte bine dispus, si sa i le reamintiti cand este suparat. Veti fi uimiti cand il veti vedea incercand una din aceste tehnici cand se afla intro- situatie stresanta. Aceasta faza de dezvoltare este dificila pentru parinti, dar este ocazia perfecta pentru a ne ajuta copiii sa dezvolte empatie si inteligenta emotionala. Amintiti-va asta data viitoare cand il tineti in brate dupa ce a lovit un copil, va fi un atu pentru tot restul vietii lui. Un articol de Laura Markham Citeste si: Copilul meu loveste alti copii! Cele 9 lucruri pe care le poti face sunt...
Copilul meu loveste alti copii! Ce pot face?
Vineri, Iulie 14, 2017
In articolul trecut am aflat ca toti copiii trec prin diverse perioade in care exprimarea sentimentelor si emotiilor pe care le au nu sunt tocmai placute sau agreate. Multe din aceste exprimari iau forma agresivitatii, a crizelor de isterie sau a crizelor de plans. Iata cateva din explicatiile Dr Laura Markham pentru situatiile in care copilul loveste si cum pot fi ele controlate de catre parinti: 1. Copiii foarte sensibili se descurca mai bine cand se joaca doar cu un singur copil/persoana o data Cu timpul ei castiga abilitatea de a-si expresa sentimentele si de a negocia, astfel ca se vor simti mai confortabil in situatii de grup. Este recomandat sa reduceti timpul petrecut in grupuri daca observati comportamente agresive cu alti copii, in special lovitul altor copii. 2. Pregatiti-i inainte de joaca Astfel va veti creste sansele ca lucrurile sa decurga normal, atunci cand descrieti ce se va intampla si-i veti asigura ca sunteti acolo cu ei tot timpul. "Cand ajungem acasa la Andrei, vor mai fi alti doi copii acolo, Mihai si Gabi. Tu si ceilalti copii o sa va jucati impreuna in piscina din curte. Mami va fi chiar acolo daca ai nevoie. Poti sa sari in apa si o sa te distrezi tare, dar ne tinem mainile pe corpul nostru doar. Daca vrei o jucarie, imi spui mie si eu te ajut sa vorbesti cu cei care au jucaria ca sa iti vina si tie randul la ea. Daca te superi, imi spui si eu o sa te ajut, da? Daca uiti si lovesti pe cineva, nu ne mai putem juca, si va trebui sa nu ne mai distram si sa plecam acasa. Asa ca mami va fi acolo langa tine cand ai nevoie de mine, ok?" 3. Stati aproape Cand ajungeti acolo, explicati celorlalte mame ca baiatul/fetita dvs trece printr-o etapa in care ia jucariile de la alti copii, si ca incercati sa il opriti din timp stand langa el. "Sper ca nu credeti ca sunt nepoliticoasa, dar azi chiar trebuie sa ma concentrez pe el/ea. Abia astept sa stam la povesti data viitoare." 4. Fiti prezenti emotional si cat mai aproape fizic, in timp ce copilul se joaca cu ceilalti Acea conexiune ii va ajuta sa se simta mai in siguranta, ceea ce inseamna ca vor fi mai relaxati si mai putin amenintati, prin urmare mai putin agresivi cu ceilalti copii. Bineinteles, inseamna ca nici nu veti avea timp sa interactionati cu alti adulti cat timp se afla in aceasta faza. Dar va promit ca nu va dura. 5. Modelati capacitatea de negociere Celalalt beneficiu in a sta foarte concentrat pe copil in timp ce se joaca cu ceilalti copii, cel putin cateva luni, este nu doar faptul ca puteti preveni violenta, dar il puteti invata si abilitati sociale. Veti vedea cand vrea sa ia lucrurile cuiva si veti putea interveni. "Chiar vrei sa iei ratusca aceea. Dar acum e la Andrei. Hai sa-l intrebam pe Andrei daca poti sa o ai si tu cand termina cu ea." 6. Ajutati-l sa invete cum sa negocieze cu alti copii oferindu-i solutii "Andrei are acum ratusca si in curand iti va veni si tie randul. Vad ca e greu sa astepti. Crezi ca putem sa-i oferim lui Andrei un schimb cu alta jucarie? Ar putea spune nu, dar putem totusi intreba". Apoi aratati-i cum sa-i ofere la schimb alta jucarie lui Andrei. 7. Asigurati-l Daca Andrei nu accepta targul de exemplu, empatizati cu dezamagirea celui mic, laudati-l pozitiv ca nu loveste, apoi asigurati-l ca merita sa astepte si ca sunteti acolo ca sa-l ajutati: "Iti place mult acea ratusca, asa-i? Stiu ca e greu sa vezi cum se joaca altcineva cu ea, si e greu sa astepti. Dar Andrei spune ca iti va da ratusca cand termina joaca cu ea." 8. Incercati sa-i invatati pe copii cum sa-si controleze atentia pentru a-si controla impulsurile "Hai sa asteptam sa-ti vina randul. Eu te ajut sa astepti. In timp ce asteptam, hai sa folosim lopatica si sa facem un drum pe unde sa mearga ratusca, ok?" 9. Fiti pregatite pentru o "cadere" Daca cei mici sunt prea suparati ca nu pot avea acea jucarie, si nu puteti nici sa le distrageti atentia, este posibil ca toata situatia sa se sfarseasca in plansete. Si e in regula. Datoria noastra este sa-i imbratisam si sa-i lasam sa planga, in timp ce le spunem ca intelegem. Pentru noi nu e mare lucru, dar pentru el este totul. In acel moment, vrea acea jucarie mai mult ca orice altceva in viata. Astfel ca atunci cand plange si noi il linistim, nu va primi acea ratusca, dar primeste ceva mai valoros: ocazia de a-si exprima toata profunzimea disperarii in timp ce este acceptat de cea mai importanta persoana din lume. El invata ca toata personalitatea lui este acceptata, si iubita. Acel sentiment de a fi in intregime iubit se extinde in timp si il face mai generos cu ceilalti. Lucrul interesant este ca odata ce plange, poate sa nici nu-i mai pese de ratusca, ceea ce arata ca lacrimile lui ar putea sa nu aiba legatura cu ratusca, ci cu frustrarea de a fi atat de mic si neputincios in aceasta lume mare. Ar trebui sa-l lasati sa piarda chiar acolo la locul de joaca? Depinde cat de constinciosi suntem de noi insine si cat de mult spatiu exista pentru a evada. Il poate face pe un copil sa se simta si mai suparat si mai putin in siguranta daca il indepartati de scena. Pe de alta parte, nu vreti ca celelalte mame sa creada ca ar trebui sa ia jucaria de la Andrei si sa i-o dea copilului nostru ca sa nu mai planga. Asa copilul nostru va crede ca daca va plange va obtine jucaria, ca sa nu mai spunem de faptul ca Andrei va fi suparat pe el. Poate veti dori sa-l luati pe cel mic si sa-l duceti in cealalta camera. Alte strategii de calmare a copilului si de management al furiei in articolul urmator! Citeste si Copilul loveste: ce ne facem...
Cand copilul tau loveste alti copii
Joi, Iulie 06, 2017
Dupa cum stiti, multi copii mici trec prin faza loviturilor. Este un stadiu jenant si extrem de enervant pentru parinti, dar este complet normal si cu siguranta copilul va depasi acest stadiu. Copilul care loveste nu este "rau" Job-ul nostru ca parinte este sa il ajutam sa teaca prin aceasta faza simtindu-se o persoana buna care se poate controla pentru a putea crea relatii pozitive cu ceilalti, si nu o persoana rea care nu se poate controla si-i raneste pe ceilalti, pentru ca apoi sa se simta oribil. Pentru ca sunt atat de mici, copiii au o toleranta mica la frustrare si putin control al impulsurilor. Cand vor ceva, dorintele lor se simt atat de puternic incat vor face tot posibilul ca sa-l obtina, si nici accepta nici un inlocuitor. Constiinta copilului asupra nevoilor altora nu este inca bine dezvoltata si nici nu simte ca este atat de urgenta ca propriile nevoi. Astfel ca atunci cand sunt alti copii in cale, va trece peste ei, la propriu. Asta nu il face o persoana rea, il face doar un copil in varsta de 15-22 luni. Ce pot parintii sa faca? Ce ar trebui deci sa facem cu lovitul si mai ales cu participarea in colectivitate sau la locurile de joaca? Sa le luam pe rand, in ordinea inversa: Locurile de joaca pot fi excelente pentru copiii mici si prescolari. Ele permit copiilor sa dezvolte abilitati sociale si le dau parintilor sansa de a interactiona cu alti adulti. Dar locurile de joaca sunt si foarte stresante pentru cei mici. E mai multa galagie, multa lume, si ei trebuie sa navigheze social printre ceilalti copii, sa lupte pentru jucarii, iar mama sta de obicei de vorba cu cineva. Astfel ca ei se simt de multe ori deconectati de mama. Daca simt ca nu ii urmarim tot timpul, s-ar putea simti si stresati. Cand, in sfarsit, pun mana pe o jucarie, un alt copil le-o ia inainte, si ei nu mai simt nici relaxare si nici protectie. Copiii sensibili pot sa declanseze emotii foarte usor si sa fie supraincarcati de stimularea provenita de la grup. Stim ca acesti copii se streseaza in prezenta grupurilor din cauza ca le creste enorm nivelul de cortizon. Din pacate, stresul ii face pe copii sa se simta mai putin protejati, iar atunci cand oamenii se simt neprotejati le este mai greu sa fie generosi cu ceilalti. Chiar si copiii care se inteleg bine cu alti copii se descurca mai greu in grupuri. Supravietuirea la locul de joaca Locurile si grupurile de joaca sunt de asemenea complicate pentru ca parintii au idei diferite despre a imparti cu altcineva obiecte. Copiii mici tind sa fie foarte posesivi cu jucariile, iar impartasitul ca si concept nu prea functioneaza la ei. Asa ca cel mai bine este sa-I invatam pe copii sa faca cu randul. Insa fortandu-i verbal pe copii putem sa declansam lovitul si agresivitatea. Cum? Copiii nu prea inteleg ce se intampla si cu cat li se iau mai multe obiecte fara ca ei sa fie capabili sa-si exprime furia de a trebui sa renunte la jucarie, cu atat mai sigur vor incepe sa ia lucruri unul de la altul. Cu alte cuvinte, noi credem ca-I invatam pe copiii nostri sa imparta, sau macar sa faca cu randul, dar cand il fortam pe cel mic sa dea un obiect dorit unui alt copil, sau il luam din mana pur si simplu, il invatam ca el nu se afla deloc in siguranta in acea situatie. Cineva ar putea sa-i ia jucaria din mana oricand, char si mama lui de obicei de incredere. In cel mai rau caz ii va fi greu sa se simta generos cand vine vorba de impartit. In cel mai bun caz, i se va parea mult mai greu sa fie generos cand vine vorba de impartit. Dar in cel mai rau caz, poate deveni agresiv cu ceilalti, fiindca in mod evident el trebuie sa aiba grija de el insusi in aceasta situatie amenintatoare. Ce putem face cand copilul loveste Preferata mea este o regula de grup ca cel care are jucaria sa o foloseasca cat timp doreste. Cu alte cuvinte, copilul hotaraste cat timp va dura randul sau. Daca altui copil i se va parea ca este prea greu sa astepte, adultii il vor ajuta pe copil sa astepte aratandu-i cum sa exprime orice suparare si gasind apoi ce altceva poate sa faca. Odata ce copiii inteleg aceasta regula, ei nu se mai simt atat de posesivi cu lucrurile fiindca stiu ca au control asupra cat timp vor sa le foloseasca. Adultii nu arata ca model cum sa ia lucrurile de la ei ca sa le dea altora la rand. Astfel cei mici devin mai generosi. Defapt, ei castiga experienta de a simti cat de bine se simte sa fii generos, fiindca atunci cand chiar au terminat cu o jucarie, ei o dau unui copil care isi asteapta randul. Aceasta interactiune calda intareste tendinta lor de a fi generosi. Insa daca nu exista acea regula de grup, nu e cauza pierduta pana copiii vor creste mai mari, sau dobandesc capacitatea de a se exprima verbal sau de a dezvolta un control al impulsurilor. Exista totusi lumina la capatul tunelului si se poate face ceva chiar acum pentru a salva situatia si a-l ajuta pe copilul nostru sa treaca mai rapid prin aceasta faza. In articolul urmator veti afla si ce anume.
Psihologul Laura Markham ne spune cum sa ne stimulam bebelusii
Marti, Iulie 04, 2017
Bebelusii au nevoie de prezenta unui adult care este atent la nevoile lor, insa nu au de castigat daca toata viata noastra se va invarti in jurul parintilor. Copilul trebuie sa stie ca vom fi acolo daca are nevoie de noi Bebelusii umani sunt creati sa se dezvolte prin interactiunea cu persoanele dragi si prin observarea vietii de familie si a vietii comunitatii. Asta inseamna ca ceea ce are nevoie cel mic cel mai mult este sa interactioneze cu noi intr-un mod iubitor, calduros, si plin de veselie. Este de ajuns sa ne observe in timp ce ne desfasuram in sarcinile noastre zilnice. Asa ca va rugam sa va impartasiti viata cu bebelusul dar sa nu va concentrati pe el chiar in fiecare secunda. Cu alte cuvinte, el trebuie sa stie ca vom fi acolo daca are nevoie de noi. Dar nu ii este de ajutor sa simta ca este mereu in centrul atentiei. Poate va ganditi ca doar asa va ingrijiti copilul cu raspundere. Raspundeti la nevoile lui si ii stabiliti un mediu in care sa poata explora si evolua. Dar nu-i dati fiecare secunda lui, fiindca o astfel de presiune ar face orice copil anxios. A fi responsabil cu copiii si nevoile lor este important in sensul ca-i hraniti cand le este foame si le creati ocazia de a dormi cand sunt obositi, sau ca-i lasati sa exploreze natura lasandu-i sa vada bondarul de pe trotuar. Dar nu vreti sa simta ca va uitati de multe ori la ei si spuneti: "Ce sa facem acum?" Ei trebuie sa stie ca cineva mai mare decat ei se afla la comanda. Faceti in schimb un program care sa fie adaptat lor si asigurati-va ca ei vor sti la ce sa se astepte: "Dimineata mama spala vasele in timp ce eu ma joc aproape de ea cu jucariile mele. Apoi iesim sa facem cumparaturi." Apoi in timp ce trece ziua, interactionati cu caldura cu cel mic Creierul unui copil nu are nevoie de bombardare senzoriala. Va gasi o gramada de activitati care sa-i stimuleze dezvoltarea cognitiva de-a lungul zilei. Dar creierul unui copil trebuie sa interactioneze cu persoanele speciale de-a lungul orelor in care este treaz. Ne foloseste ca baza de siguranta de unde sa exploreze lumea, si se uita la noi pentru a stii cum sa interpreteze ceea ce experimenteaza. In timp ce interactioneaza cu noi, creierul lui face conexiunile neuronale care il vor modela pentru tot restul vietii. Astfel ca dezvoltarea intelectuala a bebelusului este construita pe suportul sigurantei emotionale. Asta inseamna ca atentia noastra primara trebuie sa se concentreze pe a-l inveseli, a ne implica in activitati cu el, a-i raspunde, aratandu-i lumea si asigurandu-I cand isi exprima ingrijorarea fata de lucruri. Studiile arata ca acei copii care sunt avansati intelectual, emotional si fizic sunt aceia ale caror mame sunt mai atente si care raspund cu caldura cand se implica in relatia cu copiii lor. Dezvoltarea intelectuala a copilului Copiii in mod clar nu au nevoie sa ne focusam pe dezvoltarea lor intelectuala in sensul matematicii, alfabetului sau altor sarcini intelectuale coventionale. Vor gasi o stimulare intelectuala in jocuri gen "De-a v-ati ascunselea", in scoaterea vaselor de bucatarie din dulapuri si in felul in care vede lumea din rucsacul tau sau din marsupiu in timp ce interactionezi cu alte persoane. Poate ai auzit ca este benefic sa citesti bebelusului, si asa este. Implicati copiii si vorbiti cu ei, este mult mai bine. Implicati-I in activitatile zilnice in timp ce impaturiti hainele, spalati vasele, faceti cina. In curand copilul tau va fi la varsta mersului de-a busilea, si va dori sa exploreze totul. Trebuie mentionat ca bebelusii carora li se spune "NU" prea des invata sa nu gandeasca "inside the box". Asta inseamna ca orice refuz este pentru ei o provocare de a descoperi noi metode spre a obtine ceea ce doresc. Daca vrem sa stimulam intelectul copilului nostruI, trebuie sa ne asiguram ca am creat un mediu sigur pentru el, ca il supraveghem, dar ca ii dam in acelasi timp mana libera sa exploreze. Poate ca va insemna cateva luni de rearanjat cartile pe rafturi zilnic, dar va depasi curand aceasta etapa si va trece la urmatoarea, ajungand la concluzia ca lumea merita sa fie explorata si ca nimic nu il poate opri. Alte idei despre cum sa ne stimulam bebelusii in articolul urmator!
Cand devin bebelusii constienti de ei insisi
Miercuri, Iunie 10, 2015
Eu sunt cel din oglinda? Chiar si in prezent, "testul oglinzii" reprezinta cel mai bun experiment inventat pentru a examina aparitia constiintei la bebelusi. Studiul ce dateaza din anii 70 sugereaza ca inainte de varsta de aproximativ 2 ani nu ne putem recunoaste pe noi in oglinda si ca de-abia dupa ce implinim 2 ani apare conceptul de sine. In 1972, Beulah Amsterdam de la Universitatea din North Carolina a publicat un studiu care a schimbat in totalitate perceptia cercetatorilor din psihologia dezvoltarii. Procedura studiului era simpla. Bebelusi intre 6 si 24 de luni erau asezati in fata unei oglinzi dupa ce erau murdariti cu putin rouge pe nas. Apoi, mamele lor aratau spre reflexia lor si intrebau >. Dupa ce a testat 88 de bebelusii, Amsterdam a putut obtine rezultate doar din studiul pe 16 dintre ei - unii bebelusi nu voiau sa se joace. Dintre acestia 16, Amsterdam a gasit 3 categorii de reactii : 1. 6-12 luni : e un alt bebelus! Copilul se comporta ca si cum bebelusul din oglinda este un altul - cineva cu care ar vrea sa se imprieteneasca. Acestia aratau semne de apropiere cum ar fi zambitul sau scoaterea de sunete. 2. 13-20 de luni : retragerea. Bebelusii nu mai par asa incantati sa se uite la reflexia lor in oglinda. Unii par precauti, in timp ce altii inca zambesc sau mai scot sunete. O interpretare a acestui comportament este ca bebelusii actioneaza constient , demonstrand ca au conceptul de sine, desi ar putea sa fie si reactia la apropierea unui alt copil. 3. 20-24 de luni : sunt eu ! Incepand cu aceasta varsta, bebelusii incep sa se recunoasca in oglinda prin faptul ca arata spre rouge-ul de pe nasul lor. Acest lucru sugereaza ca au realizat ca imaginea este reflexia lor si ca rouge-ul este cel de pe nasul lor. Desi rezultatele lui Amsterdam au fost obtinute de la putini bebelusi, experimentul a fost apoi repetat cu mai multi participanti. De asemenea, alte studii cu conditii de control similare au aratat ca bebelusii nu isi ating nasul daca acesta nu este marcat cu rouge. In consecinta, atingerea nasului nu este o reactie naturala a bebelusilor atunci cand isi vad reflexia. Este vorba de sine sau doar recunoasterea reflexiei? Studiul simplifica lucruri ce tin de complexitatea psihologica si s- au ridicat tot felul de intrebari despre relevanta testului oglinzii. O posibila interpretare este faptul ca bebelusii nu inteleg fetele umane prea bine pana atunci cand au 2 ani. In acest caz, poate ca ei de fapt dezvolta conceptul de sine mult mai devreme. In mod alternativ, ar putea sa fie vorba despre faptul ca in jurul varstei de 2 ani, bebelusii dezvolta un solid concept fizic sau vizual, dar inca nu isi dezvolta in intregime conceptul mental de sine. Copilul social si dezvoltarea conceptului de sine Unul dintre motivele pentru varietatea interpretarilor este ca pare destul de probabil ca sinele sa apara la aceasta varsta daca luam in calcul alte lucruri pe care le stim despre copii. In jurul varstei de 2 si 4 ani, copii incep sa arate o crestere in comportamentul social. A fi capabil sa te diferentiezi pe tine de altii este o capacitate fundamentala pentru a a avea relatiii sociale cu succes. Pare improbabil ca copiii sa fie capabili sa construiasca relatii cu altii daca nu au un concept de sine bine delimitat. Recunoastere sinelui este cheia in a avea relatii cu altii, cu aceasta cunoastere bebelusii fac primul pas in societate.