copilarie

Joi, Februarie 15, 2018
Copiii invata sa rezolve situatii conflictuale   Un studiu de termen lung facut de Universitatea din Maryland a descoperit ca intre anii 1981 si 2003, timpul liber al copiilor a scazut de la 57 de ore la 48 de ore pe saptamana, cu activitatile outdoor scazand cu 37%. Acest gen de joaca nemonitorizata, nestructurata, nu doar ca ofera independenta copilului dar il ajuta si sa dezvolte alte abilitati importante, inclusiv comportamente de rezolvare a problemelor pe cont propriu. De exemplu, cand copilul se joaca in parc si este impins de un alt copil, prima reactie a parintelui este sa sara si sa-i spuna celuilalt copil sa se opreasca, dar acest lucru nu e deloc util. Dovedeste doar ca atunci can “ma impinge cineva, mama va fugi sa ma salveze”. Insa realitatea este ca mama nu va fi mereu acolo. Va doriti ca si copiii sa fie capabili sa manevreze acest gen de conflicte singuri. Copiii care nu au avut experienta de acest gen vor cauta automat o figura autoritara care sa se ocupe de lucruri, insa copiii care s-au intalnit cu aceste situatii in timpul jocului cu alti copii sunt capabili sa se descurce mai bine.   Joaca ajuta la stabilirea conexiunilor Joaca este o metoda dovedita pentru ca parintii si educatoarele sa se conecteze cu copiii. Joaca este esentiala in construirea raportului dintre un psiholog si copil; nu functioneaza sa stea doar asezati si sa vorbeasca despre ceea ce simt. In terapie joaca ajuta la construirea conexiunii si a increderii. Daca am reusi prin joaca sa intelegem mai bine gandurile si sentimentele copilului, atunci este o terapie de succes, si un parenting de succes. Psihologii sfatuiesc adesea pe parintii care se lupta cu probleme de comportament ale copiilor sa isi rezerve timp zilnic doar pentru a se juca one-on-one cu ei. Aceasta face parte din tratamentul numit “Parent Management Training” si alte programe care se focuseaza pe intarirea legaturii dintre parinti si copii ca metoda de imbunatatire a problemelor emotionale si de comportament. Acest timp impreuna este important pentru copii dar si pentru parinti. Acesata metoda ii va face sa rada, sa se conecteze, sa se simta ca la 5 ani si sa isi reaminteasca de ce au devenit parinti pana la urma.   Joaca imbunatateste capacitatea de invatare Multe studii au aratat ca joaca ajuta copiii sa se adapteze la mediul scolar si chiar stimuleaza pregatirea si disponibilitatea copiilor de a invata si de a stii sa rezolve probleme. Sistemul academic din Finlanda - considerat ca fiind unul din cele mai bune din lume - este un studiu de caz. Finlandezii cred ca joaca este o metoda educationala de valoare pentru copii - de aceea ei incep scoala abia la 7 ani, iar scoala este astfel structurata in cate 45 de minute de curs si 15 minute de timp liber intre. Deborah McCoy, o educatoare de mult timp si asistenta vice-presedinta pentru educatie la The Strong National Museum of Play din Rochester, NY, crede ca cei mici isi pot directiona propria invatare. “Simtim ca joaca imaginativa in special este critica in construirea abilitatilor de reprezentare”, spune MCCoy, “adica a utiliza un lucru pentru a reprezenta altul”- insasi fundatia dezvoltarii limbajului. Este foarte important pentru copii sa gandeasca in povesti si sa le puna in actiune. A face acest lucru spontan prin joaca este cea mai buna modalitate, pentru ca este innascuta in copii. Iar treaba noastra este sa stabilim acest mediu pentru ei.   Joaca nestructurata Colectionati toate cutiile de cereale golae cat si cutiile si rolele de servetele sau hartie igienica, scoateti apoi cutiile, vopsea, markeri, foarfeci (in functie de varsta copiilor), lipici, banda autocolanta si borcane de nasturi si margele. Si dati-le copiilor dvs. Daca le este greu sa inceapa, dati-le o tema generala, cum ar fi spatiul sau jungla. “Este foarte important pentru copil sa gandeasca in povesti si sa le puna in act. Si cel mai bun lucru de a face asta este prin joaca.”   Joaca de grup sau echipa Asezati copiii intr-un cerc si spuneti-le ca veti crea un joc nou-nout folosind cateva mingi, o coarda de sarit si un cerc Hoola Hoop (sau ce jucarii active mai aveti in preajma). Fiecare persoana are voie sa inventeze 1 sau 2 reguli maxim. Scrieti regulile in timp ce copiii le spun si apoi incercati jocul. Decideti impreuna ce merge si ce nu.   Arta desenului Asezati fiecare copil in fata unei oglinzi mari cu cateva markere care se pot sterge/creioane colorate daca aveti hartie. Provocati copiii sa isi deseneze autoportretul trasand forma fetei lor, trasaturile si parul. Adaugati alt element incurajandu-i sa isi puna in evidenta imaginea cu elemente care reflecta ce isi doresc ei sa fie cand vor creste mari. O palarie de bucatar? Stetoscop? Exact.   Joc de rol si mima Gasiti un cos mare de rufe si umpleti-l cu o varietate de haine vechi si accesorii. Spuneti-le copiilor sa imite caracterele pe care le-ar putea gasi intr-o camera de asteptare, sau intr-un restaurant, birou, casa, clasa etc. Stati in spate si faceti fotografii sau videoclipuri sau scrieti ce aleg copiii sa fie si sa faca pentru a le reaminti in caz ca raman fara idei data viitoare cand se joaca.  
Legea atractiei in relatiile de iubire
Miercuri, Ianuarie 24, 2018
V-ati intrebat vreodata de ce continuati sa atrageti acelasi tip de relatii mereu? Chiar si atunci cand nu va doriti? Vi s-a intamplat vreodata sa terminati o relatie si cateva luni sau cativa ani mai tarziu intalniti un nou partener. Va indragostiti din nou si totul pare roz in primele cateva luni. Apoi, va dati brusc seama ca sunteti din nou in aceeasi relatie in care ati fost inainte, doar ca sunteti cu o alta persoana. Apar la suprafata aceleasi probleme. Aveti aceleasi certuri si deseori, relatia sfarseste in acelasi mod um s-a sfarsit cealalta de dinainte...vi se pare cunoscut? Dr. Harville Hendrix are o perspectiva interesanta asupra acestui fenomen Sunteti izolator sau fuzionist? In anii sai de cercetare pentru a ajuta cuplurile sa isi resolve provocarile relatiei, Harville a descoperit ca a putut sa-si imparta clientii in doua categorii mari: Izolatorii si fuzionistii Izolatorii sunt copii care nu au experimentat niciodata autonomia sau independenta ca si copil. Poate ca parintii lor nu i-au lasat in afara privirii lor sau poate ca au fost permanent ingrijorati/preocupati de siguranta lor. Acesti copii cresc ca adulti care cauta independenta sau autonomia inconstient in viata, dandu-i pe ceilalti la o parte. Tot de aceea, au nevoie de mult spatiu in jurul lor si libertatea de a veni si a pleca dupa cum doresc. Pe de alta parte, fuzionistii sunt copii care s-au luptat sa experimenteze o conexiune de iubire cu unul sau ambii parinti. Poate parintii lor au fost mereu ocupati cu munca sau doar nu au avut abilitatea sa isi exprime iubirea fata de ei. Acesti copii ajung ca adulti cu o nevoie insatiabila de apropiere si siguranta si deseori au nevoie sa stea in contact verbal constant cu partenerii lor. Fuser-ii vor sa faca lucruri impreuna si sunt deseori inclinati sa se simta abandonati. IATA, INSA, FENOMENUL INCREDIBIL PE CARE L-A DESCOPERIT Harville! Izolatorii si Fuzionistii sfarsesc aproape mereu impreuna in relatii. Sunt atrasi unul de celalalt ca doi poli opusi ai unui magnet si astfel incepe un joc de impinge si trage care-i lasa pe ambii parteneri nesatisfacuti. De ce sunt aceste personalitati opuse atat de atrase unele de celelalte? Pentru ca atat Fuzionistii cat si izolatorii cauta inconstient o solutie la nevoile lor fundamentale din copilarie. Izolatorii cauta inconstient Fuzionisti care sa le reaminteasca sentimentele din copilarie pentru a putea fi rezolvate si invers. Deci ce tip sunteti? Raspunsul v-ar putea ajuta sa va explicat toata viata. Cu totii avem din ambele elemente la fel cum avem o preferinta pentru anumite comportamente care apar mai ales cand lucrurile nu merg foarte bine in relatie. Ganditi-va inapoi in trecut cum s-au sfarsit marile relatii in viata si apoi ganditi-va daca vedeti tiparul de Fuser sau Isolator. Motivul principal pentru care relatiile de iubire esueaza... Cand un cuplu de acest gen se reuneste, ei simt initial magnetismul indragostirii, dar isi dau seama curand ca nu li se indeplinesc nevoile de conexiune sau de independenta. In acest punct, majoritatea cuplurilor sfarsesc in conflict si deseori se separa sau doar supravietuiesc in relatie (deseori de dragul copiilor). Motivul pentru care aceste cupluri esueaza este pentru ca partenerii sunt total inconstienti de tiparele jucate. Ca pentru multe lucruri in viata, solutia este constientizarea. Conform cercetarilor Dr. Hendrix singura solutie dovedita si de incredere pe care a gasit-o in rezolvarea acestei dileme este: Impartasiti-va nevoile cu partenerul Faceti din sarcina voastra principala sa va impliniti acele nevoi neimplinite din copilarie Harville scrie ca viziunile sale asupra relatiilor au devenit tot mai conservatoare si crede ca acele cupluri care au ales sa se implice pe o relatie de viata ar trebui sa faca toate eforturile ca sa sa isi onoreze juramintele si nu din motive morale ci din motive psihologice. El scrie: "Fidelitatea si asumarea responsabilitatii creaza sentimentul de siguranta care le permite cuplurilor sa lucreze pe problemele lor inconstiente si sa-si vindece ranile din copilarie - scopul inconstient al tuturor relatiilor de iubire serioase."  
Ce ne facem cand empatia nu functioneaza
Sambata, Septembrie 02, 2017
Cand parintii incep sa foloseasca indrumarea blanda, sunt adesea uimiti de cat de bine lucreaza empatia pentru a-si calma copilul. Pentru majoritatea persoanelor, inclusiv pentru copii, doar faptul ca ni se recunosc viziunile si sentimentele ne face sa ne simtim mai bine si devenim astfel mai cooperanti. Astfel ca odata ce parintii trec de frica de a fi de accord cu emotiile negative ale copiilor, empatia nu inseamna ca esti de accord, incep rapid sa empatizeze atunci cand copilul se afla in situatii dificile. "Nu merge nimic bine pentru tine astazi, nu?" "Ti-ai dori sa mananci inghetata acum, nu-i asa? te inteleg" "Vad ce nervos te simti!" De fapt, empatia este atat de eficienta in reconectarea cu copilul nostru suparat si in a-l ajuta sa se calmeze incat ne ia prin surprindere cand "nu are efect". Dar empatia nu este un truc pentru a controla cealalta persoana. Este un mod de a ne conecta si de a ajuta copilul sa proceseze emotiile. Deci cand empatia nu functioneaza, ganditi-va daca v-ati conectat cu adevarat si daca ati incerca sa va ajutati copilul cu emotiile. Iata cele mai frecvente probleme pe care le aud de la parinti despre folosirea empatiei: "Empatia il face pe copilul meu sa planga si mai tare" Da, cand validam sentimentele copiilor, emotiile se intensifica de obicei. Dar nu cream acele sentimente negative. Ele exista inauntrul lor oricum, conducandu-le comportamentele. Ganditi-va la un moment cand ati avut sentimente puternice inchise in interior. Poate cand s-a intamplat ceva foarte suparator. Il tineati sub control. Apoi a venit cineva cu care va simteati in siguranta, si v-a imbratisat, si ati izbucnit in lacrimi. Astfel ca atunci cand copiii au sentimente puternice si empatizam, ei se conecteaza mai mult cu sentimentele lor. Si asta e un lucru bun. Pentru ca odata ce ei simt acele emotii, ele se evapora. Asa lucreaza emotiile. "Empatia nu opreste crizele" Copiii se inrautatesc cand nu se simt auziti, asa ca daca puteti sa ii ajutati sa se simta intelesi, veti preveni multe din crizele si scandalurile lor. Daca din cand in cand nu o faceti, este pentru ca cel mic sa planga si sa-si arate emotiile. Astfel ca odata ce copilul face scandal, acceptati pur si simplu emotiile lui si comunicati-i ca se afla in siguranta, astfel incat sa va poata arata toate acele sentimente. Cu cat mai putine cuvinte cu atat mai bine. Doar cat sa auda compasiunea noastra si sa stie ca suntem pregatiti cu o imbratisare. Empatia nu va opri scandalul, dar il va ajuta pe copil sa lase toate acele sentimente sa iasa afara. Aceasta este vindecarea. "Continui sa spun "esti foarte suparat si frustrat" dar se enerveaza si imi spune sa nu-i mai spun" Cum recunoastem sentimentele depinde de varsta celeilalte persoane. Cu un copil de 3 ani furios, ati putea cobori la nivelul lui sa-I spuneti: "esti asa de furios!" cu o voce care dovedeste clar ca intelegem cat de puternic e sentimentul lui. Copilul este deseori asigurat ca mama nu crede ca este o urgenta, ca este doar un val care a venit peste el. Dar odata ce copiii cresc, daca numim emotia ii facem sa se simta analizati si controlati, nu intelesi. Imaginati-va daca ati fi suparati si partenerul ar continua sa repete "esti foarte furioasa si frustrata!". Probabil ca va veti enerva si mai tare. Scopul aici este ca cel mic sa se simta inteles. Pentru asta folositi un ton de voce care sa se potriveasca cu felul in care se simte. Etichetarea emotiei este in regula daca asta il face sa se simta inteles. Altfel nu exista un motiv sa o facem. "Oh, Cristi... inteleg foarte bine cat de mult iti doresti...chiar iti doresti sa facem asta, nu?" "Ce dezamagire!" Odata ce cresc copiii, un simplu "Imi pare rau ca este atat de greu, iubirea mea" sau chiar "Mmmm..., oh, nu...Doamne!" vor face ca empatia sa fie inteleasa. Si bineinteles, in timp ce copilul este in mijlocul crizei, singurul lucru pe care trebuie sa-l stie este ca sunt in siguranta, ca este inteles, si ca suntem pregatiti sa ii oferim o imbratisare. "Empatizez cu emotiile, dar raman totusi suparati pe mine" Daca empatizati cu adevarat, veti simti ceva din ce simte copilul dvs. Un test pentru acest lucru il dovediti daca aveti lacrimi in ochi sau nu. Daca puteti vedea lucrurile din perspectiva lui si daca puteti simti acel nivel profund de empatie, copilul dvs va simti ca va pasa si ca este inteles. Adesea, este suficient ca sa-l ajutati sa se deplaseze printre emotii. Daca nu reuseste, este pentru ca empatia singura nu se adreseaza neaparat la ce-l supara pe copil. Deseori trebuie sa facem un pas inainte si sa-l ajutam sa rezolve problema. "Esti atat de suparat ca surioara ta iti tot doboara turnul de cuburi. Hai sa-ti gasim un loc unde poti construi in liniste." Uneori copilul are nevoie de sprijinul nostru pentru a rezolva problema "Esti ata de suparat pe fratele tau. Cred ca trebuie sa auda cum te simti. Hai sa-l gasim pe fratele tau, si voi sta cu tine in timp ce-i spui." Si uneori pur si simplu nu poate avea ceea ce-si doreste, dar puteti sa-I oferiti ceea ce-si doreste cu o dorinta: "Vrei sa scriu asta pe lista de dorinte pentru ziua ta si sa vezi daca o sa mai doresti cand va sosi momentul?" Uneori insa, implinirea dorintelor nu este suficienta si nu exista o rezolvare a problemei. Dezamagirea este atat de mare sau trezeste o suferinta atat de veche care astepta sa fie exprimata incat doar lacrimile mai lipsesc. In cazul acesta, empatia a functionat pentru ca cel mic sa se simta suficient de sigur ca sa-si arate supararea. Asa construiesc copiii flexibilitatea: se simt suficient de in siguranta cu tine ca sa se lase sa simta deplin dezamagirea si invata ca pot iesi din asta simtindu-se ok. Plange? Este un lucru bun!
Cum se schimba relatia de cuplu dupa un copil
Miercuri, Mai 10, 2017
Sexul, of, iarasi sex? Desigur ca sexul s-a injumatatit de cand cu orarul celui mic, si este doua ori mai multa bataie de cap. "Imi place sexul, chiar imi place (ofteaza Ioana din Sibiu) doar ca acum imi place mai mult somnul." Sunteti mai obosite, acoperite de voma sau bale, iar partenerul s-a transformat dintr-o data din armasarul sexy in SuperTata. Bineinteles ca sunteti inca indragostiti doar ca nu sunteti in starea de spirit pentru a va dezbraca sub plapuma. Primul pas, spun specialistii, este sa intrati in acea atmosfera. Iar cel mai bun mod este de a planui timp de sex. Desigur, lumea face glume pe seama planuitului intalnirilor dar tineti minte ca pe vremea cand aveati intalniri chiar aveati planuite momentele pentru sex. Va pregateati pentru o iesire in club, dar stiati clar dinainte daca se mai intampla si altceva sau nu. Chiar daca sunteti casatoriti nu inseamna ca nu mai puteti avea intalniri pasionale. Luati o bona, epilati-va si flirtati putin. Cat despre cresterea frecventei sedintelor de sex in nopti neplanuite, parintii cu experienta recomanda ca dormitorul sa fie fara bebelusi sau urme de bebelusi la ora culcarii. Nimic nu se compara cu o rostogolire amoroasa peste o jucarie care incepe sa cante "Twinkle, Twinkle, Little Star" ca sa strice toata atmosfera! Timp pentru cuplu - mai exista asa ceva? Timpul cuplului este acum timpul familiei. Sunteti mereu impreuna, dar niciodata singuri. Fie ca ati fost un cuplu cativa ani, sau doar v-ati cunoscut si ati dorit un bebe rapid, saritul de la un noi doi la o familie este o provocare. "Cand aveam intalniri si ne-am casatorit, tot aveam fiecare cate un timp pentru noi separat", spune Andrea Frank din Cluj. "El iesea cu baietii si eu le aveam pe fetele mele. Si amandoi lucram mult si mergeam la sala pe cont propriu. Acum suntem lipiti unul de altul si de Carla, si nu simtim ca avem vreodata timp pentru noi doi." Exista doua parti ale solutiei in acest caz. Mai intai, trebuie sa programati timp impreuna, spune specialistul Lindquist. Dar inafara de intalniri, planuiti si scurte reuniuni in care puteti aduce vorba de treburi casnice si probleme legate de bebe cum ar fi o consultatie care urmeaza la doctor sau ce carucior sa luati. "Eu si sotul meu terminam discutiile legate de treburile casei cu o desfatare cu inghetata ca sa nu ne simtim in nici un fel impovarati de ceva." In acest fel aceste intalniri nu vor fi controlate de cuvine despre bebe si mai puteti impartasi lucruri despre care obisnuiati sa mai vorbiti: barfe despre vecini, cine va castiga alegerile la primarie sau despre orice altceva doriti. A doua parte a solutiei este sa va permiteti un timp solo doar pentru voi. "nu priviti timpul departe de familie ca fiind ceva rau" spune Lindquist. "Priviti-l ca pe un cadou pentru cei mici pentru ca va intoarceti reimprospatat si fericit." Acest lucru este si valabil si invers. Da, poti sa continui hobby-ul tau de citit carti daca te face fericita, dar atunci lasa-l si pe sotul tau cand vrea sa se antreneze pentru maraton. "E mai usor sa ceri o favoare unui sot care abia s-a intors de la ora lui de antrenament, alergat sau dansat sau dupa ce si-a facut treburile lui decat dupa ce-a innebunit la locul de joaca ratandu-si alergarea de dimineata" spune Julie din Sibiu. Bunicii, au venit din nou bunicii... Bunicii au intrat in scena si vor timp cu cel mic cat mai mult timp. "Sa-l vad pe sotul meu transformandu-se in tatic a fost minunat", spune Sara Meyer din Cluj. "Dar sa-i vad pe socrii mei transformandu-se in bunicii copilului meu a fost de-a dreptul coplesitor fiindca acum cred ca ar trebui sa aiba acces la vietile si casa noastra 24 din 24." Solutia aici o constituie limitele. Ai dreptul sa spui nu, indiferent cat de generosi au fost cu cadourile sau cu timpul de babysitting. Fiti buni dar fermi: "Sofia este atat de norocoasa sa va aiba ca bunici, dar suntem cu totii epuizati si avem nevoie sa petrecem mai mult timp cu noi insine." Si mai important, aveti dreptul sa rugati pe sotul sa vorbeasca cu parintii lui, spune Gayle Peterson, PhD, si terapeut de familie in Berkeley, California, si autor al cartii Making Healthy Families (Shadow & Light, 2000). Bunicii se pot simti amenintati de o nora si pot raspunde mai bine propriului copil, spune Peterson. "Cand in sfarsit i-am spus sotului ca nu mai rezist, el i-a spus ceva mamei sale. A facut sa sune ceva de genul ca sunt prea generosi cu timpul lor. Acum, atata timp cat ne facem update-uri destul de regulat despre ce mai face bebelusul, ne suna inainte sa treaca pe la noi!", spune Meyer. Alta solutie sanatoasa este sa alegeti timpul specific pentru cand pot veni astfel incat sa nu deranjeze. Daca bunicii o sa simta ca va faceti timp pentru ei, vor forta mai putin lucrurile. Si puteti refuza o invitatie spunand fara vina ca trebuie sa va verificati programul.
Plan de joaca pentru o copilarie distractiva
Vineri, Aprilie 07, 2017
1. Lasa-l pe copilul tau sa fie responsabil de antrenamentul la olita Toti vor scapa de scutece mai devreme sau mai tarziu. Dar luptele cu copilul tau despre corpul lui sunt lupte care nu le vei castiga niciodata. Invatarea la toaleta poate fi incurajatoare pentru copilul tau fiindca este un pas important spre independenta, doar ca depinde de felul in care vezi tu lucrurile. Daca cel mic arata zero interes fata de invatarea la toaleta, gaseste oportunitati pentru ca el sa stea langa alti copii care folosesc toaleta, si va vrea ugent sa se modeleze dupa ei. 2. Evitati lupta pentru putere Nu trebuie sa dovediti ca aveti dreptate. Copilul incearca doar sa afirme ca este o persoana reala, cu un fel de putere reala in lume. Si asta e in regula. Lasa-l sa spuna nu ori de cate ori poti fara sa se puna el in pericol, sau sanatatea lui si a altora. Vei fi bucuros sa afli ca istericalele sunt o expresie a lipsei de putere, iar copiii care incep sa simta ca au un pic de control au si mai putine crize de nervi. 3. Anticipati crizele de nervi In primul rand crizele de nervi sunt normale pentru copiii de aceasta varsta. In al doilea rand ele au loc cand le este foame sau cand sunt obositi, masa ca se pot preveni. Daca anticipam orele mesei si de somn, daca facem ore prestabilite si firme, sa ne reconectam cu ei, sa-i imbratisam, sa facem perioade de liniste fara stimulare media- adica orice ca sa-i linistim si sa se odihneasca, vom preveni aproape toate crizele de nervi si-i vom aduce pe copii cu picioarele pe pamant. Invatati sa va spuneti nu. Nu tarati un copil obosit sau infometat intr-un magazin. Se poate si maine. 4. Folositi joaca ca sa controlati un copilas Copiilor nu le place sa li se dea ordine mai mult decat ne place noua. Insa ceea ce le place este joaca. Doriti cooperare? Luati-va in zbor copilul in drum spre baie, ajutati-l sa-si termine laptele pretinzand ca e un catelus care bea laptic din farfurie. Jucati-va cu scaunul de masina ca si cum ati fi stewardesa si-l ajutati sa se pregateasca de zbor sau faceti cursa pana la masina cand trebuie sa iesiti. 5. Nu o luati personal Copilul vostru va va respinge unori si va va rani. Nu o luati personal, el doar invata sa-si regleze furia. Este oportunitatea noastra sa crestem, si sa-l invatam in acelasi timp. 6. Permiteti timp in orar pentru nevoia copilului de a explora lumea. Pana la urma asta e job-ul lui- sa experimenteze, sa exploreze si sa invete. Asa se dezvolta creierul lui. Astfel putem sa evitam si cele mai multe crize de furie. 7. Cultivati emapatia pentru copilul dvs Abilitatile sociale incep cu emaptia noastra. Copiii incep sa dezvolte empatie pentru ceilalti (si abilitatea de a imparti si altora, de a nu lovi etc) doar pentru ca ei insisi se simt intelesi. 8. Nu-i fortati sa daruiasca Asta de fapt intarzie dezvoltarea abilitatilor de daruire fiindca copiii au nevoie sa se simta siguri cu ceea ce detin ei inainte sa ofere si altora. Introduceti in schimb conceptul de a face cu randul. ("Acum e randul Anei sa foloseasca lopatica. Apoi vine randul tau.") Ajutati copiii sa-si astepte randul cu empatie. Ajutati-i sa-si puna deoparte jucariile favorite inainte sa vina in vizita alti copii. Cand daruieste sau imparte cu alti copii, din inima, incurajati copilul sa faca alegerea din nou observand cu voce tare efectele alegereii sale: "Uite ce fericit e acum Kevin ca i-a venit randul sa se joace cu camionul tau!". 9. Folositi disciplina potrivita varstei Pentru copii, asta inseamna limite empatice, informatie, redirectionare, si ajutor cu emotiile. Cercetatorii au comparat doua grupuri de copii mici cu acelasi gen de comportament. Unii parinti au inceput sa le dea la fund in jurul varstei de 2 ani. Altii au folosit disciplina pozitiva. Copiii care au fost loviti s-au purtat mai rau un an mai tarziu decat copiii care nu au fost loviti. Chiar si strigatul la copiii mici are efect negativ, facandu-i sa-si intareasca inima fata de voi si sa devina rebeli. Perioada de dupa 2 ani este perioada inceperii violentei. Oare ii invatati pe copii fara sa va dati seama, ca puterea face dreptate? 10. Fiti persoana care vreti sa fie copilul dvs Copiii invata sa interactioneze cu ceilalti experimentand relatii, si apoi ei recreeaza ce au trait. Amintiti-va ca cel mic invata ambele parti ale relatiei in care se afla. Daca nu vreti sa faca crize de furie, nu va pierdeti firea cu el. Daca strigati, tipati, il invatati ca aceste crize sunt in regula. 11. Eliminati aparatele media Academia Americana de Pediatrie recomanda ca cei mai mici de 2 ani sa nu vada deloc video sau TV pentru ca au alte sarcini de dezvoltare si pentru ca afecteaza dezvoltarea creierului. Dupa doi ani se recomanda 1-2 ore maxim pe zi - emisiuni educative, fara violenta. Contrar parerilor, declanseaza adictie in randul copiilor predispusi, le reduce atentia si influenteaza dezvoltarea creierului pe viitor.
Ce facem daca avem un copil rasfatat?
Miercuri, Aprilie 05, 2017
Stim deja ca e opera noastra. E mult mai usor pentru noi, parintii sa curatam singuri sau sa strangem dupa ei. Poate nu ne-am dedicat timpul asa cum trebuie ca sa-i invatam pe copiii nostri sa fie responsabili sau sa tina cont si de sentimentele noastre cand fac cate o criza de nervi.  Mai rau este cand incep sa creada ca fara recompensa nu trebuie sa faca nimic in casa, sau in camera lor macar. Daca nu are nici aceasta valoare de a face lucrurile fara a astepta ceva in schimb, atunci suntem noi si numai noi responsabili. Rasfatul copiilor se produce fara sa ne dam seama. Incepem sa fim permisivi cu lucruri marunte la care nu dam importanta si ajungem sa vedem ce consecinte apar  pe termen lung, atunci cand copiii au pretentii mai mari de la noi. Studii recente arata ca generatia actuala a copiilor este oarecum mai materialista inca de la varsta timpurie. Nu mai au rabdare nici macar in limita bunului simt, vrand totul "acum!". Fac scandal in public si pun parintii in situatii jenante, unii striga, lovesc, etc. Culmea este ca parintii ajung sa se simta si mai vinovati fiindca lucreaza peste program, ceea ce ii face sa creada ca mai bine compenseaza lipsa timpului petrecut impreuna cu cei mici prin diverse cadouri sau favoruri. Desigur, cand ajungem sa ne dam seama de comportamentul copiilor nostri este poate prea tarziu, prea greu si prea complicat sa incepi sa refuzi. Expertii insa ne asigura ca aceasta atitudine este gresita si ca doar observand acele mici schimbari vom putea merge mai departe. Totusi, petru a ajunge la aceste "schimbari", ar trebui sa fie facutye cateva schimbari la nivel de comportamente, rutine si chiar afecte. Luati incet, pasii urmatori nu sunt atat de dificili de indeplinit, totusi pentru a avea chiar si cel mai mic rezultat, este nevoie de multa consecventa si hotarare in urmarea urmatorilor pasi:  Jucati-va mai mult Copiii din ziua de azi sunt mai preocupati de imaginea lor publica si de competitia cu ceilalti copii, decat de distractie si joaca. Profesorul Peter Gray, Ph.D si profesor cercetator intr-un colegiu din Boston spune ca acum copilaria a devenit o perioada de construire a CV-ului, alegere a scolilor sau a cursurilor la moda etc. Copiii au nevoie si de joaca. Joaca poate fi cu alti copii dar si cu familia, fiindca doar astfel se creaza legaturile de atasament necesare unor relatii armonioase. Gasirea si inserarea de valori sanatoase Poate ca primul lucru pe care orice parinte va incepe sa il faca, va fi sa raspunda rasfatului cu NU si sa il pedepseasca pe cel mic atunci cand nu asculta. Solutia insa este crearea unui sistem de valori care permite copilului sa invete abilitati necesare in viata. In loc sa pedepsim, trebuie sa il atragem in a fi responsabil si in a colabora cu noi, laudandu-l pentru fiecare sarcina indeplinita. Nu il fortam cu indatoririle, il lasam sa aleaga, si le facem si noi. Astfel vor intelege ca fac ceva din iubire pentru ceilalti si se vor simti mandri de asta. Planificati si luati-o treptat Este ca o dieta. Nu putem renunta direct la toate alimentele cu care eram obisnuiti pana la momentul prezent doar fiindca vrem sa fim mai slabi. Schimbarile se fac incet si consecvent. Trebuie sa stim exact ce dorim de la ei: sa isi arunce hainele murdare in cos si nu pe jos, sa-si puna farfuria in chiuveta dupa ce a mancat? Doar asa vom stii unde sa intervenim. Invatam sa asteptam si sa avem rabdare Stim ca vor totul acum, asa ca va trebui sa ii invatam perseverenta si rabdarea. Depinzand de varsta copilului, timpul de asteptare poate fi prelungit poate cu un nou obicei practicat in timp ce asteapta. Un cantecel, alfabetul, sau poate orice alta activitate cat timp noi trebuie sa ne gandim daca va primi ceea ce a cerut.  Nu luati totul in serios Sa ne amintim ce varsta au ei si cat de mult inteleg cand noi avem ceva de lucru. Doar din tonul vocii noastre si din limbajul corpului pot intelege cand avem un "business" important. Si sa nu uitam ca daca le cedam rugamintilor, tot noi avem de platit. Oricum protestul si plansul dureaza doar vreo doua minute, si apoi isi vad de treaba. Modelati caracterul Subliniati respectul si importanta de a-i ajuta pe ceilalti. Puneti accentul ca cine suntem e mai important decat ceea ce avem. Cautati sa identificati aceste comportamente pozitive al copilul dvs si recunosteti-le. Doar astfel veti intari comprtamentul sau si ii veti modela caracterul.   Stabiliti limite clare Spuneti aceste limite si celorlalti din familie si nu va fie teama sa va refuzati copilul. Daca stiti ca in final veti ceda rugamintilor lui, uneori cand incepe sa se planga, mai bine va retrageti in alt loc pentru o perioada de timp. Invatati empatia Copiii sunt egocentrici si cred ca lumea se invarte in jurul lor. Scopul nostru este sa-i facem sa se gandeasca si la altii prin sentimentul empatiei. Copiii empatici inteleg de unde vin ceilalti  oameni si asta pentru ca se pun in locul lor, sunt mai generosi si iubitori. Invatarea  empatiei ajuta copiii sa fie mai constieniti de sentimentele proprii si de cele ale parintilor.  Rasfatul e creat de noi, nu e un fenomen! Vestea buna este ca  tot noi putem sa il schimbam. Tot ce trebuie sa facem este sa preluam controlul si sa nu cedam la cele mai mici obstacole sau plangeri. Este greu la inceput, dar e termen lung copiii nostri ne vor fi recunoscatori. 
Alaptarea - 7 beneficii pe care sigur nu le stiai
Miercuri, Aprilie 05, 2017
Laptele de la san este cel mai bun pentru bebelusul tau, iar beneficiile alaptarii depasesc cu mult nutritia de baza. Pe langa faptul ca laptele tau contine toate vitaminele si nutrientii necesari pentru primele 6 luni de viata, laptele de la san este bogat in anticorpi care iti protejeaza bebelusul de boli. Acesta e motivul numarul 1 pentru care Academia Americana de Pediatrie recomanda alaptarea exclusiva la san pentru primele 6 luni, desigur, daca alaptarea este posibila si nu este impiedicata de probleme medicale. Iata cateva din cele mai importante beneficii ale alaptarii: 1. Alaptatul va protejeaza pe tine si pe bebelus de o lista lunga de boli Numeroase studii facute pe tot globul au aratat ca virusii stomacului, bolile aparatului respirator, infectiile de urechi si meningitele apar mult mai rar la copiii alaptati si sunt mult mai usoare cand apar. Cea mai mare protectie o ofera alaptatul exclusiv (adica fara mancare solida, formula de lapte praf sau apa). Substanta responsabila de imunitate se numeste Imunoglobulina A si e prezenta in cantitati mari in colostru (primul lapte pe care il produce corpul mamei pentru bebelus), si mai apoi in cantitate mai redusa in laptele maternal. Substanta protejeaza impotriva invaziilor cu germeni formand un strat protector pe mucoasa membranelor din intestinele bebelusului, din nas si gat. Alte studii au aratat ca benficiile alaptarii in protectia impotriva bolilor merge mult mai departe de perioada alaptarii. Alaptarea reduce riscul dezvoltarii cancerelor la copil, al diabetului de tip 1 si 2, al colesterolului si al bolii intestinului inflamat. Alaptarea protejeaza bebelusul si de dezvoltarea alergiilor, oamenii de stiinta concluzionand ca este vorba de aceeasi imunoglobulina A care formeaza un strat protector pe tractul intestinal. 2. Alaptarea poate stimula inteligenta copilului tau Mai multe studii au gasit o legatura intre alaptare si dezvoltarea cognitiva. Un studiu facut pe 17.000 de copii urmariti de la nastere pana la varsta de 6 ani jumate a condus la concluzia ca scorul IQ si rezultatele la alte teste de inteligenta erau mult mai ridicate la copiii alaptati. Alt studiu facut pe 4.000 de copii a aratat ca si scorurile la testele de vocabular la varsta de 5 ani erau mult ma ridicate la copiii alaptati, decat la cei care nu fusesera alaptati. Aparent, scorurile erau cu atat mai mari cu cat fusesera mai mult timp alaptati. 3. Consolidarea lagaturii emotionale cu mama Expertii spun ca legatura emotionala care se creeaza in timpul alaptarii contribuie cel mai mult la beneficiile pentru creierul bebelusului. La aceasta se adauga si acizii grasi din laptele mamei care ar avea un rol semnificativ in dezvoltarea creierului copilului. 4. Copiii alaptati au un risc mai scaut de obezitate. O analiza cuprinzand 17 studii publicate in Jurnalul American de Epidemiologie arata ca alaptarea reduce riscul de obezitate, atat la adolescenti, cat si la adulti. Conform acestui studiu: copiii alaptati stiu sa manance mai bine ca sa isi satisfaca foamea si se creaza obiceiuri sanatoase de alimentare pe mai tarziu laptele matern contine mai putina insulina decat laptele de formula (insulina stimuleaza crearea grasimii) copiii alaptati au mai multa leptina in corp, un hormon care regleaza apetitul si grasimea in corp in comparatie fata de copiii alaptati, cei hraniti cu formula de lapte se ingrasa mai rapid in prima saptamana de viata. 5. Alaptatul poate scadea riscul sindromului mortii subite Un amplu studiu in Germania a aratat ca alaptatul, exclusiv sau fie si numai pentru o luna, poate reduce riscul sindromului mortii subite la jumatate. 6. Alaptatul poate sa reduca nivelul stresului si al depresiei post-partum Institutul American al Sanatatii a investigat mai mult de 9.000 de cazuri si a concluzionat ca femeile care nu au alaptat sau care au oprit devreme alaptarea au avut un risc mai mare de depresie post-partum. Multe femei au declarat ca se simt relaxate cand alapteaza. Asta pentru ca se declanseaza hormonul numit oxytocina care induce relaxare si confort. Este bine de stiut ca daca esti in tratament pentru depresie poti totusi sa alaptezi. Doctorul tau poate sa iti spuna care e cel mai adecvat tratament in aceasta perioada. 7. Alaptatul poate reduce riscul aparitiei anumitor tipuri de cancer la mame Numeroase studii au descoperit alaptarea protejeaza exponential mamele impotriva cancerelor de san si de ovare. Nu este inca foarte clar mecanismul, dar se pare ca aceasta concordanta ar avea legatura cu schimbarile structurale in tesutul sanilor cauzate de alaptare si de faptul ca lactatia suprima cantitatea de estrogen produsa de corp. 8. Alaptatul poate creste imunitatea copilului Bebelusii care sunt alaptati au sanse mai putine sa faca febra dupa vaccinare decat bebelusii hraniti cu formula de lapte. Acesta este probabil un efect similar stimularii imunitatii si prezentei imunoglobulinei A. Alaptatul este natural, si asta nu inseamna neaparat ca este si usor. In unele spitale exista centre de sprijin pentru alaptare, unde persoane calificate va pot ajuta cu informatii. De asemenea, moasa, ginecologul sau alt personal in sanatate va pot oferi sprijinul necesar. Ganditi-va la beneficiile pentru sanatatea bebelusului dvs si nu numai, fiindca alaptatul este uneori mai practic decat sterilizarea continua a biberoanelor si prepararea laptelui de formula. Laptele de la san vine exact in temperatura potrivita, puteti alapta oriunde, este steril si mai ales creeaza o legatura speciala intre mama si copil pe care nici o sticla nu o poate inlocui. Sursa: www.babycenter.com
Ce ii face pe bebelusi sa isi aminteasca ceea ce au vazut?
Vineri, Iunie 05, 2015
Bebelusii de 5 luni isi amintesc ce vad atunci cand imaginea este asociata cu o anumita emotie. Un nou studiu arata ca acestia isi pot aduce aminte imagini doar atunci cand acestea se asociaza cu o emotie pozitiva. Cercetarea facuta de psihologii de la Universitatea Brigham Young, este prima care studiaza modul in care diferite emotii afecteaza memoria bebelusilor. Cercetatorii au testat efectul unui ton pozitiv, negativ sau neutru al vocii in functie figurile geometrice aratate ce si le aminteau. Bebelusii de 5 luni pe care a fost facut studiul nu puteau sa vorbeasca, dar privirea lor a fost studiata pentru a se observa in ce parte se uitau si pentru cat de mult timp. Bebelusii au fost testati la 5 minute dupa ce le-au fost aratate formele, iar apoi o zi mai tarziu - ceea ce psihologii considera memorie de lunga durata. Rezultatele publicate in "Infant Behavior and Development" au aratat ca atat dupa 5 minute, cat si dupa o zi, bebelusii isi aminteau formele ce erau asociate cu un ton pozitiv. In comparatie, pareau sa nu isi aminteasca deloc formele ce fusesera asociate cu un ton neutru sau cu unul negativ. Profesorul Ross Flom, ce a condus cercetarea, spune : "Oamenii studiaza memoria bebelusilor, studiaza discriminarea in afectivitatea emotionala, dar noi suntem primii ce au ales sa studieze cum aceste emotii influenteaza memoria. " In timp ce oamenii de stiinta nu sunt inca siguri de ce bebelusii isi amintesc lucruri asociate cu emotii pozitive, pot sa speculeze pe baza studiilor efectuate pe adulti. "Credem ca ceea ce se intampla este ca tonul pozitiv influenteaza atentia bebelusilor. Astfel, creste abilitatea lor de a procesa si a de isi aminti formele geometrice".