crestere

Casnicia dupa nasterea copilului: probleme si solutii
Miercuri, Mai 03, 2017
Nu sunt bani, nu este sex, nu e timp. Nu asa ti-ai imaginat sa fii parinte alaturi de persoana pe care o iubesti. Si toti trecem prin asta. Imediat dupa nasterea celui mic, mamele incep sa isi puna intrebari care poate nu au nici o legatura cu cel mic. De ce e sotul atat de enervant? Cum se face ca aceeasi persoana pe care o iubeai, cu care ai reusit sa infaptuiesti miracolul de a aduce un copil pe lume...si acum iti vine sa-l strangi de gat? Cum de nu ti-ai dat seama ca nu stie sa faca patul? Sau ca il streseaza sa doarma cu cel mic pe canapea si sa puna perne pe jos in caz de ceva? Pentru barbati, cel mai rau este ca si mamele devin enervante, chiar insuportabile. Pe ei dintr-odata ii enerveaza ca mananci in timp ce alaptezi iar daca sunt faramituri pe langa copil e deja de nesuportat. Iar spontaneitatea care-i placea lui odata se numeste acum imprastiere si este un defect fatal. Casa e un dezastru si probabil cuplul e la fel. Pasul de la cuplu la copil este incitant, provocator si minunat. Dar este si epuizant, exasperant si plin de ingrijorari, o combinatie care poate fi toxica pentru o relatie romantica din care tocmai au iesit cei doi parinti. Vestile proaste mai intai: ca sa mentii o casatorie dupa un copil e nevoie de mult timp si energie, exact ce ai mai putin in acest moment. Si acum vestile mai optimiste: daca lucrati la relatia voastra, veti fi rasplatit inzecit. Fara toata aceasta energie risipita, sau raspandita, suparandu-va unul pe altul, veti avea mai multa energie ca sa o petreceti bucurandu-va unul de celalalt. Veti intelege de ce atat de grea tranzitia si ce puteti face ca sa neteziti lucrurile. Iata cateva sfaturi de la experti, dar si de la cupluri care au trecut prin toate astea: Treburile casnice Acum, ca sunt atat de multe treburi casnice in agenda, tu si partenerul puteti simti ca nu va achitati destul de bine de partea fiecaruia de casnic. Treburile domestice se dubleaza, dar si certurile. Desigur, inainte de a exista bebelusul, existau rufele. Si vase, si multe alte treburi si sarcini de facut prin casa. Dar niciodata nu au existat atat de multe lucruri care sa trebuiasca sa fie facute rapid. Nu puteti amana treburile din casa odata ce aveti un copil. Rufele trebuiesc spalate sau se imput, iar copilul trebuie hranit sau incepe sa planga, asa ca cel mai bine este sa le tineti socotela: eu am facut asta, asa ca tu faci celalalta. Cat timp sunt lucrurile facute, acest sistem de impartit sarcini nu e chiar asa de rau. Insa fondul constant de suparare si nemultumire, poate cauza resentimente care in timp se inmultesc, cresc si tot cresc. Se aduna o cantitate incredibila de tensiune, iar o strategie buna pentru a scadea discutiile este sa faceti o lista zilnica de treburi casnice lipita pe frigider si sa schimbati intre voi responsabilitatile in fiecare saptamana. Toata lumea va sti ce are de facut. Fara discutii. Ken Fine, tatic a unui baietel de 18 luni din San Francisco, vede problema treburilor casnice foarte filozofic: "dupa cum vad eu lucrurile, sunt peste 180%de lucruri de facut. Deci daca crezi ca ai facut mereu 90% din ele, probabil ca asa e, dar tine minte ca asa gandeste si partenerul tau." "Daca simti ca tu duci toata povara, cere ceea ce ai nevoie, in loc sa faci furtuna prin casa impaturind hainele", spune Carol Ummel Lindquist, PhD, autor al cartii Happily Married with Kids (Berkley, 2004). "Femeile tind sa gandeasca ca daca spun ce este de facut, cealalta persoana se va oferi voluntar sa o faca. Dar barbatii raspund mai bine daca li se fac cereri directe. Si foarte important este sa le si multumim barbatilor nostri dupa ce au completat sarcina cu succes." Stim ca poate nu pare corect, pentru ca tie nimeni nu iti va multumi vreodata, dar asta il va face pe sotul tau mai receptiv la cererile viitoare. Iar detaliile dragute vor hrani o atmosfera mai putin tensionata vitala dealtfel pentru noua familie. Stiluri de Parenting Stilurile parentale pot sa va anuleze unul pe celalalt. Este dragut sa va ganditi ca impartasiti aceleasi filozofii de crestere a copilului, dar e greu de prezis cum veti gandi despre obiceiurile de somn, de alimentatie, de disciplina, pana nu va aflati in mijlocul celei de-a 4-a nopti albe cu cel mic. Acesta nu este momentul ideal de a descoperi ca in timp ce agreati o metoda de antrenament de somn care permite copilul sa planga, partenera chiar nu rezista sa-l auda pe cel mic plangand. Puteti descoperi chiar ca stilurile parentale se ciocnesc in timp ce cautati suzeta la primul semn de suparare al copilului, asta in timp ce partenerul spune nu ferm cand copilul incepe sa faca scandal ca vrea sau nu vrea ceva. Unul din voi e moale si celalalt e mai tare. Tina si Tim Anson au descoperit ca erau in dezacord in privinta la aproape orice cand era vorba de bebelus. "Tim este pur si simplu mai relaxat decat mine", spune Tina. "El se pune pe podea si se joaca oriunde s-ar afla fiul nostru, chiar daca asta inseamna sa puna cu fundul in sus cosul de rufe. Si el permite ca somnul sa se intample oriunde, oricum. Am ajuns de multe ori acasa si i-am gasit dormind in mijlocul camerei inconjurat de jucarii la ora mesei!" Tina, in schimb, ar fi vrut sa aiba locuri speciale de joaca in loc sa vada imprastiate jucariile prin toata casa. Si de asemenea ar fi dorit ca lucrurile sa fie puse unde le era locul, ca sa-l obsinuiasca pe cel mic cu acest obicei. La fel si cu rarul de somn. Se ajungea doar la suparari si certuri pe tema asta. Ceea ce functiona pentru ei era sa-l lase pe celelalt sa se descurce cu consecintele metodei proprii. Cand sotul a trebuit sa stea cu cel mic treaz pana noaptea tarziu din cauza ca l-a lasat sa doarma la 5 dupa-masa, a fost de acord ca un orar prestabilit de somn, ceva mai devreme si preferabil in patutul copilului, nu ar fi o idee rea. Similar, in ziua in care Tina a incercat fara succes sa se joace cu cel mic doar in spatiul limitat pentru joaca, in timp ce facea si treburile casei, si-a dat seama ca lasatului celui mic in baie in timp ce ea spala rufele, este un pret mic de platit si acceptabil. In treburi mai serioase, cum ar fi obiceiurile de somn sau de hranire, puteti face compromisuri. Pentru alte lucruri, gen introducerea alimentelor solide, exista un set de reguli de urmat. Discutati cu pediatrul despre ceea ce e recomandat. Pentru tema somnului, consultati cartile si articolele existente si studiile facute. Apoi discutati si ajungeti la o intelegere. Am cunsocut parinti care au dormit separat pana cel mic s-a obisnuit sa nu se mai trezeasca daca mama nu este langa el, sau mame care au dormit la o prietena timp de o saptamana pana sotul l-a invatat pe bebelusul de 8 luni sa doarma fara ea.
Ce e de facut cand fratele cel mic sufera de complexitate
Marti, Aprilie 04, 2017
Cel de-al doilea copil, din pacate, sufera de obicei din cauza comparatiei cu primul copil si asta il face sa se simta atat furios pe fratele cel mare cat si extrem de suparat pe el insusi. Este intotdeauna mai greu pentru fratii mai mici fiindca fratii cei mari sunt intotdeauna cei care stiu mai bine si mai mult. Si cand copiii au acelasi gen, competitia este si mai mare. De obicei al doilea frate, sau sora, isi face singur cararea pe un teritoriu nou, doar pentru ei. Cu alte cuvinte, daca fratele cel mare este un geniu, fratele cel mic se face atlet sau artist. De obicei primii copii sunt mai rezervati iar urmatorii copii sunt persoane mai sociabile. In cazul in care copiii studiaza acasa (homeschooling), ei nu au oportunitatea sa traiasca si in alta lume fata de cea a fratilor. Indiferent ce parere am avea despre scoala, ea da copiilor sansa de a fi in lumea lor proprie, fara frati. Este un detaliu foarte important pentru dezvoltarea individualitatii lor. De cele mai multe ori, familia este cea care creeaza aceste diferente intre frati, si nu trebuie sa fie familia principala. Pot fi bunicii, nasii, unchii etc. Un copil care se simte bine cu el si are o buna stima de sine se va simti bine indiferent ce-i transmite bunicul sau bunica. El nu va prelua nici un fel de negativitate chiar daca in mod evident ceilalti din familie prefera fratele sau sora mai mare. Unii copii au o teama puternica de a nu fi placuti sau preferati si intra si in cercuri noi cu aceasta atitudine negativa. Sentimentele negative provin deci si din interiorul celor mici iar ei sunt cei care determina uneori reactiile celor din jur. Cauza sentimentelor negative ale copiilor trebuiesc cautate in ei si nu neaparat in fratii mai mari sau in cei din familie. Ce se poate face? Dati fratelui cel mic o viata proprie. Trebuie sa aiba activitati separate de cele ale fratelui mai mare in care sa se poata afirma singur. Incepeti sa cautati la fiecare copil punctele tari si sa le accentuati. Fiecare copil are cateva. Ajutati ca fiecare copil sa aiba propriile prietenii. Este bine ca si fratii sa se joace impreuna insa nu este bine pentru dezvoltarea fratelui cel mic ca el sa fie mereu cel mai tanar jucator. Ascultati-l pe fratele cel mic si exprimati-i supararile. Nu incercati sa il scoateti cu vorbe din ceea ce simte ci din contra, empatizati. Nu inseamna ca sunteti de acord cu el cand spuneti “cred ca te simti foarte prost ca bunica il place pe fratele tau mai mult decat pe tine, dragul meu”. Sentimentele lui sunt luate in considerare si validate. Ajutati-l pe cel mic sa se simta atat de in siguranta si de inteles incat sa poata si sa planga pentru a-si exprima durerea. Vorbiti cu rudele sau prietenii si persoanele apropiate cu care va permiteti despre situatiile in care in mod evident isi manifesta preferinta pentru fratele mai mare. Puteti afla daca exista o problema reala cu fratele cel mic, daca exista vreun comportament sau atitudine care il fac mai putin placut si daca au sugestii. Este bine daca cel mai mic ar avea ocazia sa petreaca timpul separat de cel mare, impreuna cu bunicii pentru a se putea atasa mai mult de ei si a se simti special. Ajutati-va copiii in dobandirea abilitatilor sociale. Analizati comportamentul fratilor in grupurile sociale si observati ce se intampla. Este posibil ca unii copii sa nu stie cum sa se apropie de grup sau sa nu se simta la fel de comfortabili ca atunci cand sunt cu fratele mai mare. Unii copii, ca sa compenseze sentimentul de insecuritate se comporta ca niste sefi si sunt foarte mofturosi. Orice parinte isi doreste ca si copiii lui sa fie sociabili si sa se descurce in societate. Petreceti zilnic un timp doar cu fratele mai mic. Daca un copil are probleme, atentia noastra plina de iubire si conexiunea cu noi vor fi un ajutor enorm pentru ei. Aceste sfaturi pot fi obtinute si de la un consilier/psiholog ori de cate ori observati probleme in dezvoltarea copiilor si simtiti ca nu puteti aplica un plan consistent de masuri.
Legile mintii inconstiente
Sambata, Februarie 08, 2014
In anii 1930, Emmet Fox, autorul mai multor best-sellere, a enuntat 7 legi ale functionarii mintii. El spune ca a cunoaste cele 7 legi este un proces indispensabil pentru programarea eficienta a mintii inconstiente. 1. Legea substituirii Aceasta lege spune ca omul se gandeste in permanenta la ceva. De exemplu, incearca sa nu te gandesti la un mar si vezi efectul! Deci legea substituirii spune ca pentru a-ti programa mintea inconstienta, trebuie sa inlocuiesti gandul de la ceea ce nu doresti la ceea ce doresti. 2. Legea relaxarii In virtutea acestei legi, Fox spune ca este important sa te programezi la nivel inconstient atunci cand esti intr-o stare de relaxare si de liniste. Acest lucru e intarit de insasi natura hipnozei: pentru a ajunge la inconstient este necesara depasirea bruiajului constiintei critice si analitice. 3. Legea activitatii mintii inconstiente Fox spune ca mintea inconstienta este mereu ocupata cu ceva, este ca un supercomputer care mereu lucreaza, face milioane de comutatii si calcule si ruleaza niste programe familiare in baza obisnuintei. Odata ce mintea inconstienta accepta o idee sau o sugestie, ea incepe sa foloseasca toate resursele sale pentru a crea si activa programele ca ceea ce e nou sa fie tranformat si recunoscut ca obisnuinta. 4. Legea repetitiei Cu totii stim ca repetitia este mama invataturii si iata de ce: de fiecare data cand acordam15 minute invatarii unui lucru nou, crestem numarul conexiunilor dendritelor ( retele neuronale) si realizam noi conexiuni prin care integram noua informatie. Aceasta activitate la nivelul creierului a fost numita" Cresterea creierului" sau neurogeneza. Doua lucruri sunt esentiale in acest punct pentru programarea inconstienta: - Stresul cronic opreste neurogeneza- pentru ca in perioadele de stres creierul isi concentreaza energie pe autoconservare. Cand este inlaturat stresul cronic, creierul poate merge catre autoactualizare si crestere. Din aceste motive relaxarea si hipnoza sunt atat de importante si eficiente- chiar si pentru simplul motiv ca dau shut down programelor de autoconservare specifice stresului. - Principiul folosesti sau pierzi ( discutat pe larg in legea 7) este un alt factor care intareste rolul repetitiei. 5. Legea iertarii Potrivit lui Fox si Bibliei, iertarea este o lege spirituala care face ca puterea meditatiei, rugaciunii si programarii inconstiente sa fie mult mai mare. Altfel, neiertarea va crea activitate ( energie) la nivel inconstient care poate sa fie folosita pentru atingerea obiectivelor tale. 6. Legea dualitatii gandului (intensitatii) Aceasta lege ne arata ca mintea inconstienta face anumite schimbari doar cand acestea sunt dorite cu adevarat. Pentru a face acest lucru, mintea inconstienta citeste doua semnale ale mintii constiente pentru a testa puterea dorintei unui anumit lucru. Daca cele doua semnale sunt congruente, semnalul devine o instructiune de programare inconstienta. Daca cele doua semnale sunt incongruente, ele se vor anula unul pe celalalt si semnalul va fi pierdut. Cele doua semnale despre care vorbim sunt: - Semnalul rational ( cel al gandului): afirmatii, autosugestii, vizualizari - Semnalul emotional: incarcatura emotionala care acompaniaza gandul. Daca cineva repeta deseori o afirmatie, dar se simte descurajat si fara speranta, semnalul se pierde, iar afirmatia respectiva nu se va implini. 7. Legea cresterii Aceasta lege a mintii inconsntiente spune ca in mintea ta cresc acele lucruri la care te gandesti si se atrofiaza cele carora nu le acorzi atentie. Cu alte cuvinte, fie folosesti un lucru, fie il pierzi. Fox este de parere ca nu poti sta intr-o situatie in timp ce doresti sa creezi una noua. Tu la ce te gandesti? La ceea ce doresti sau la ceea ce nu doresti?