criza

10  trucuri pentru a calma crizele copilului tau
Vineri, Septembrie 15, 2017
Cand copilul tau se afla in mijlocul unei crize, ca parinte poate fi dificil sa te abtii de la a avea o cadere. Aceste caderi sunt urate si teribile, insa ele sunt situatii care apartin de copilarie, spune Ray Levy, phD, psiholog clinician si co-autor al cartii "Try and Make Me! Simple Strategies That Turn Off the Tantrums and Create Cooperation". Copiii mici, mai ales cei cu varsta intre 1 si 4, nu au dezvoltat inca abilitati de control. Ei au tendinta sa cedeze si sa piarda controlul. Si ce este mai exact ceea ce le declanseaza criza? Fiecare criza, spune Levy, rezulta dintr-un lucru foarte simplu: nu obtin ceea ce isi doresc. Pentru copiii intre 1 si 2 ani, crizele pornesc adesea din incercarea de a comunica o nevoie. Mai mult lapte, un schimb de scutec, jucaria de acolo, dar asta fara a putea exprima nevoia in cuvinte, spune Levy. Ei se frustreaza cand tu nu raspunzi la ce spun ei, iar pentru copiii mai mari, crizele de plans sunt a o lupta pentru putere. Pe cand ajung la varsta de 3 sau 4 ani, ei devin mai autonomi si sunt destul de constienti de nevoile si dorintele lor. Asadar, vor sa li se raspunda tot mai mult. Daca nu ne supunem, facem o excursie in orasul crizelor. Deci cum putem sa oprim aceste izbucniri? Urmeaza 11 solutii pe care le urmeaza atat mamele cat si expertii in parenting. 1. Ignorati copilul Motivul pentru care functioneaza este fascinant: "In timpul unei crize, copilul este pur si simplu innebunit. Emotiile lui preiau controlul, dominand cortexul frontal al creierului, zona care e responsabila de luarea deciziilor si rationamentelor, spune Jay Hoecker, doctor pediatru in Rochester, Minnesota. De aceea ratiunea nu ajuta. Pur si simplu partea rationala a creierului sau nu functioneaza. Nu e nimic de facut pentru a imbunatati lucrurile in acel moment. De fapt orice ai incerca numai va inrautati lucrurile. Cand se mai linisteste se poate vorbi cu el. 2. Dati copilului putin spatiu "Uneori copiii doar au nevoie sa isi scoata furia. Asa ca lasati-i!" spune Linda Pearson, o asistenta si autoare a cartii "The Discipline Miracle". Doar asigurati-va ca nu sta nimic in calea crizei care l-ar putea rani. "Sunt mare fan al acestei metode pentru ca-i invata pe copii cum sa se elibereze intr-un mod non-destructiv. Sunt capabili sa-si manifeste sentimentele, sa se adune, si sa recastige auto-controlul, fara sa inceapa un meci de urlete sau lupte de vointa cu tine." Acest truc poate functiona singur sau in tandem cu toata faza de ignorare. 3. Creati o diversiune Este vorba despre schimbarea atentiei mentala. Atrageti atentia copilului cu ceva interesant ca sa uite de criza pe care tocmai o avea. "Poseta mea e umpluta cu tot felul de diversiuni, precum jucariile pe care copiii mei nu le-au vazut de multa vreme, si snack-uri gustoase.", spune Alisa Fitzgerald, mama a doi copii din Boxford, Massachusetts. Oricand are loc o criza de isterie, ea le scoate pe rand din geanta, pana cand ceva capteaza atentia copiilor. "Am descoperit de asemenea ca distragerea atentiei poate ajuta la indepartarea unei caderi majore inainte sa se intample, daca te prinzi din timp", adauga ea. Daca cel mic e pe cale sa izbucneasca intr-un scandal major fiindca nu i-ai luat cerealele favorite, incearca rapid sa schimbi directia si sa spui cu entuziasm ceva de genul: "Hei, avem nevoie de niste inghetata! Ma ajuti sa aleg o aroma?"sau "Wow uita-te la containerul cu homari de acolo!". Levy explica: "Copiii au perioade de memorie destul de scurte, ceea ce inseamna ca sunt usor de distras. Si ajuta intotdeauna daca sunteti foarte foarte uimiti cand o faceti. Le ia mintea de la criza spre urmatorul lucru mult mai repede." 4. Aflati ce il deranjeaza cu adevarat pe copil Acest truc este bun pentru crizele copiilor sub 2 ani si jumatate, spune Dr. Hoecker. "Copiii de aceasta varsta au de obicei un vocabular de aproximativ 50 de cuvinte si nu pot lega mai mult de doua cuvinte odata. Comunicarea lor este limitata, desi au toate aceste ganduri si dorinte care trebuiesc implinite. Cand nu intelegi mesajul sau intelegi gresit, ei isi ies din minti ca sa elibereze acea frustrare." O solutie, spune el, este limbajul semnelor. Invatatul unor semne pentru lapte, apa, mancare sau oboseala poate face minuni. 5. Folositi empatia O alta abordare este sa empatizati cu cel mic, ceea ce ajuta in preluarea controlului crizei si apoi sa va jucati de-a detectivul. Puteti spune copilului sa va arate ce isi doresc si desi nu va fi mereu evident, cu putin timp si practica veti incepe sa comunicati mai bine. Puteti evita multe crize de isterie in acest fel! 6. Imbratisarile "Probabil ca acesta este ultimul lucru pe care vreti sa-l faceti cand copilul isi iese din minti, dar il ajuta cu adevarat sa se linisteasca", spune Levy. "Vorbesc de o imbratisare adevarata, puternica si ferma, nu una moale. Si nu spuneti un cuvant cand o faceti. Repet: veti intra intr-o lupta de putere inutila. Imbratisarile il fac pe copil sa se simta sigur si il ajuta sa stie ca va pasa de el, chiar daca nu sunteti de acord cu comportamentul lui." 7. Oferiti mancare sau sugerati putina relaxare "Oboseala si foamea sunt cei mai mari declansatori de crize de isterie" spune Levy. Fizic vorbind, copilul este deja la limita, astfel ca nu este nevoie de multe emotii ca sa treaca acea limita. "Parintii vin adesea la mine mirandu-se de ce copilul lor are crize zilnice. Si se dovedeste ca ele au loc cam in acelasi moment al zilei, in jurul orei de somn sau cel al mesei. Nu este o coincidenta! Sfatul meu: dati-i de mancare, dati-i apa si lasati-l sa vegeteze, indiferent ca asta inseamna sa-i puneti la somn sau sa vada putin TV. Ganditi-va ce morocanosi sunteti cand va lipsesc ore de somn sau cand va scade glicemia de foame. Cu copiii mici, care au nevoie de somn si de hrana mai multa decat adultii, efectul este inzecit! 8. Dati copilului recompense pentru comportament Anumite situatii sunt foarte grele pentru copii. Poate fi statul la o coada lunga, sau sa stea linistiti in biserica. Oricare ar fi situatia dificila, iata trucul: "Inseamna sa recunosti cand ceri prea mult copilului si sa-i oferi un pic de mita" spune Pearson. "Cand te indrepti spre o institutie sau un restaurant, spune-i de exemplu: "Alex, mamai iti cere sa stai cuminte si sa-ti mananci frumos cina in seara asta. Chiar cred ca poti! Si daca te comporti bine, cand ajungem acasa te las sa te uiti la un film." Ca sa stati linistiti, Pearson spune ca genul acesta de mita este total acceptabila, atata timp cat este facuta cu conditiile noastre si din timp, nu in timpul unei crize. Daca copilul incepe sa se piarda la un moment dat, amintiti-i cu blandete despre "intelegerea" facuta. Este uimitor cum acest lucru ii poate aduce la locul lor instant, spune Pearson. 9. Vorbiti cu calm Asta este una grea si e mai usor de zis decat de facut. Dar expertii insista ca trebuie sa va mentineti calmul in timpul crizei unui copil. "Altfel, veti intra intr-o lupta de putere si veti face ca toata scena sa se inrautateasca. Plus, parte din motivul pentru care copiii recurg la crize este ca sa primeasca atentie", spune Dr Hoecker. "Lor nu le pasa daca primesc atentie negativa sau pozitiva. Vor doar sa le-o dai 100%." Levy este de acord si adauga: "Vorbitul cu o voce calda arata copilului ca nu veti lasa comportamentul lui sa va afecteze. Va ajuta si sa ramaneti relaxati, cand ce doriti cu adevarat este de fapt sa tipati la el. De fapt, tonul calm al vocii este util atat pentru parinte cat si pentru copil. Daca sunteti tensionati, copiii vor simti asta si se vor ambala si mai tare." 10. Radeti de asta Fiecare parinte uraste crizele in public, pentru motive evidente. Va ingrijorati ca ceilalti parinti vor spune ca sunteti o mama rea sau ca v-ati crescut un dracusor de necontrolat. Dar asta, spune Kazdin, va poate tenta sa faceti alegeri care va vor duce la si mai multe manifestari de acest gen. "Copiii, chiar si cei foarte mici, sunt inteligenti. Daca va enervati pe ei sau va stresati sau cedati doar ca sa termine crizele inainte sa va prineasca tot mai multa lume, ei vor invata ca aha - functioneaza!" Kazdin spune ca cea mai buna metoda este sa inghititi, sa va asezati un plasture de Monalisa pe buze si sa pretindeti ca totul este bine. Si ce gandesc ceilalti? "Stim din studii ca singurul lucru pe care oamenii il judeca este reactia la criza", spune Levy. "Daca arati calma si ca ai totul sub control, da, chiar daca nu faci nimic ca sa opresti scandalul, ei gandesc: "ei, asta da e o mama buna!" Un articol de Shaun Dreisbach din American Baby
Casatoria ca initiere psihologica
Duminica, Decembrie 08, 2013
Cum se ajunge de la bal la....tribunal si motivele care determina aceasta traiectorie Familia, ca instituitie, a pierdut in ultima perioada de timp din sacralitatea care o definea in urma cu mai multe decenii, numarul divorturilor crescand alarmant in ultimii ani in societatile occidentale. Paradoxal, niciodata casatoria nu a avut o expansiune atat de mare, daca luam in considerare faptul ca de-a lungul vietii oamenii se casatoresc si se recasatoresc ... O posibila explicatie este cea ca tinerii care se casatoresc, realizeaza aceasta uniune fie din motive de necesitate ( financiare, "vine varsta la care e bine sa ma marit/ insor"), teama de singuratate sau pur si simplu pentru a crea iluzia unui camin in care persoana isi poate exercita rolul atat de aclamat in societate de sot/sotie. In trecut, taina casatoriei era o ceremonie sarbatorita si ca o initiere a viitorilor soti de a trece intr-o noua etapa in care maturitatea este celebrata prin asumarea rolului si responsabilitatilor aferente noului statut de membru si totodata fondator al unei familii. In prezent, uitam insa ca dincolo de petrecere exista si un prag psihologic si social care e bine de trecut cat se poate de constient si responsabil. Temerile care apar odata cu casatoria Astazi, teama de a te casatori este cat se poate de normala si de prezenta in randul tinerilor, astfel incat rareori auzi acel "da" fara nici o urma de indoiala in glas. Daca in urma cu cateva secole, rolul barbatului era acela de a asigura bunastarea familiei, iar cel al femeii de a se ocupa de treburile gospodaresti si cresterea copiilor, odata cu ocuparea unui rol activ al femeii in societate si accesul la roluri profesionale inalte, acesta ordine s-a schimbat. Putem observa cu usurinta cum femeile adopta atitudini si comportamente tipic masculine- atitudine razboinica, ambitie si spirit de competitivitate, pe cand barbatii se efemineaza si devin tot mai preocupati de frumusetea exterioara, au atitudini pasive si de eschiva, si nu de putine ori, observam ca ei sunt cei care intra in "concediul de paternitate", pe cand femeia ramane activa profesional. Desi creierul nostru primitiv cunoaste o alta ordine a lucrurilor, societatea actuala si mediul in care traim ne pune fata in fata cu o alta realitate decat cea inscrisa in codul genetic. Astfel, e normal ca cei care urmeaza sa se casatoreasca sa fie in conflict de rol si sa nu stie care ii vor fi odata cu casatoria indatoririle si libertatile. Antropologul Alberto Villorldo explica: " casatoria era o chestiune simpla in care barbatul- vanator dadea la schimb carne bogata in fier pentru sexul oferit de femeie. Era foarte clar ce aducea fiecare partener, in relatie. Nu era carne, nu era nici sex. Fara sex? Vanatorul nemultumit gasea o alta femeie dispusa sa faca schimbul. Acest sistem barter a functionat suficient de bine, pentru a permite speciei Homo Sapiens sa-si mareasca, exponential, populatia. Mai tarziu, casatoria a devenit un contract mediat, menit sa aduca pacea intre triburi aflate in razboi, sau sa uneasca familii importante, pe masura ce doi tineri erau casatoriti ca sacrificiu adus nevoilor grupului mare." Asadar, conflictul intre rolul antropologic si cel social, creeaza asteptari diferite la parteneri ( multe asteptari fiind adeseori de natura inconstienta), iar teama de a nu dezamagi sau a nu fi dezamagiti ne paralizeaza. Importanta iubirii in casnicie " In secolul al XII-lea, in timp ce Europa trecea printr-o mini-renastere, se credea ca iubirea si casatoria sunt incompatibile si ca iubirea putea fi intalnita doar in aventuri si in intalniri secrete. In occident, asocierea iubirii cu casatoria este un fenomen destul de recent."- Alberto Villoldo Astazi, casatoria imbraca aceasta aura idilica a iubirii care uneste fizic, social si spiritual doua fiinte. Iubirea este forta care organizeaza intreg Universul, insa de multe ori iubirea se traduce in viata oamenilor prin posesivitate, sufocarea celuilalt si dependenta afectiva. Astfel, cladim convingerea cum ca sotul/sotia ne apartine noua si uitam ca fiecare persoana isi apartine de drept doar siesi si e libera sa aiba propriile sentimente, ganduri, convingeri, sa ia propriile decizii. Casatoriile bazate pe " o dragoste prea mare" presarata cu subtile amenintari " Nu pot trai fara tine" sau santaj " Daca ma parasesti, viata mea nu mai are nici un rost" impovareaza pe cel asupra caruia se proiecteaza astfel de responsabilitati si il epuizeaza. Cum sa ne imbogatim casnicia zi de zi Atunci cand esti responsabil si constient de rolul de sot/sotie, realizezi faptul ca ceea ce faci/ spui/simti astazi creeaza ceea ce se va creiona in realitate maine.Asta inseamna sa fii centrat in propria fiinta si sa realizezi uniunea cu cea/ cel cu care te casatoresti intr-un parteneriat in care fiecare este liber si totodata fidel uniunii. Astfel, realizezi ca a fi fidel partenerului inseamna ca iti esti tie insuti/ insati fidel, a vorbi cu cuvinte vindecatoare si a face mici lucruri care ingrijesc dragostea dintre parteneri zi de zi ajuta la mentinerea unei relatii sanatoase si la confirmarea prin fapte a mitului " si au trait fericiti pana la adanci batraneti".

Aboneaza-te la newsletter

Citeste si