dezvoltarea copilului

Puncte cheie in stimularea inteligentei copilului
Luni, Iulie 17, 2017
Nu cred sa fie vreun parinte care sa nu-si doreasca un copil inteligent si capabil sa se descurce de la o varsta cat mai frageda. Ceea ce multi parinti uita, este faptul ca de foarte multe ori sta in puterile noastre de super-parinti sa ne ajutam copii in dezvoltarea inteligentei. Iata si cum putem facilita cresterea inteligentei copiilor nostri: 1. Bebelusilor le place schimbarea de scenariu Daca obosesc de la stat prea mult in scaunel molfaind jucariile, luati-i la plimbare. Daca se agita in ham sau scoica, lasati-i sa se joace pe podea, exersand intoarcerea de pe o parte pe alta sau ridicarea pe maini si picioare. Daca nu sunt prea bucurosi cand sunt lasati cu jucariile lor in timp ce faceti curat in baie, luati o pauza si lasati-i sa se joace cu apa. Bebelusilor le place la nebunie sa vada cum functioneaza lucrurile, si cel mai mult la place sa interactioneze cu parintii lor. 2. Ce fel de jocuri de dezvoltare a creierului ar trebui sa ne jucam cu ei Nu exista nici o problema atata timp cat jocurile sunt interactive si potrivite varstei, ceea ce inseamna si din punct de vedere senzorial nu doar cognitiv. Cantati cu ei, faceti-le masaj, folositi instrmente pentru cantat si dansati cu ei. Asigurati-va ca au destule ocazii sa vada si alti bebelusi sau copii. 3. Si parintii trebuie sa se dezvolte Daca ramaneti fara idei, petreceti jumatate de ora pe la librarii rasfoind rafturile pentru bebelusi, sau internetul. Sunt multe carti care dau idei specifice de jocuri, pe care nu trebuie neaparat sa le ai ca sa fii inspirat sa le faci. De exemplu cartea clasica a lui Julie Hagstrom: Games Babies Play, de vanzare online (sau Games Toddlers Play de acelasi autor). 4. Video-uri educative, dar cu masura Ar trebui sa-i lasam sa vada videoclipuri de Baby Einstein? Expertii nu sunt de acord cu ele. In primul rand, bebelusii care privesc orice fel de video petrec de fapt mai putin timp interactionand cu persoane umane, astfel ca studiile arata ca dezvoltarea limbajului le este intarziata si mai sunt si alte efecte de intarziere suspectate. In al doilea rand, privitul ecranelor le schimba dezvoltarea creierelor. Nu stim destule inca, dar utilizarea ecranelor in primii ani de viata, atunci cand creierul ia forma foarte rapid, a fost in mod definitiv asociat cu o concentrare pe perioade mai scurte a atentiei. 5. Fiecare moment conteaza...chiar si momentul de respiro Sa facem fiecare moment sa conteze este o idee de admirat, dar nu cred ca vrea nimeni sa-si invete copilul ca a fi productiv in fiecare moment este ceea ce conteaza cel mai mult. Sa facem fiecare moment petrecut cu bebelusul nostru de cea mai inalta calitate nu ar trebui sa insemne ca fiecare moment trebuie sa fie ocupat cu vreo activitate. Bebelusii nu beneficiaza de pe urma hiper-stimularii. Au nevoie de multa interactiune cu noi, dar au nevoie si de mult timp pentru a se juca cu degetele lor, sa asculte muzica, sa priveasca lumina cum trece prin perdeaua camerei, si doar sa isi dea seama cum functioneaza proprii lor muschi. In acele momente nu au nevoie de noi ca sa intram grabiti sa ne justificam existenta invatandu-i ceva anume sau tinandu-i ocupati. Ei sunt deja ocupati. Tot ce au nevoie bebelusii este timp ca sa se poata juca in siguranta prezentei noastre, dar& fara sa intervenim. Daca invata acest lucru ei vor dobandi un pas important in dezvoltarea lor. In loc de concluzie... Lasati-va condusi de cei mici si veti stii unde anume sa interveniti, veti intelege ce incearca sa exprime si veti fi capabili sa le dati ce au nevoie. Bucurati-va de ei si pretuiti acest timp cu ei. Probabil ca lucrul de care au cel mai mult nevoie este sa stie ca noi ne bucuram de ei si cu ei.
Sfaturi si idei ca sa cresti un copil perseverent
Vineri, Mai 26, 2017
Suntem dispusi sa pariem ca multe genii au mers in mormant neimpliniti din cauza incapacitatii lor de a insista in fata adversitatilor. Cu totii avem zile cand lucrurile arata mizerabil si cand gasim cu greu energia pentru a persevera. Doar ca perseverenta poate sa ne determine sansele de succes mai mult decat oricare alta trasatura. "Caracterul consta in ceea ce faci din a treia sau a patra incercare." - James A. Michener Castigatorii premiilor Nobel au povesti diferite, insa au ceva in comun: persoanele care le cunosc le descriu mereu ca fiind persoane care nu au renuntat niciodata. Nu conteaza ca un studiu poate esua dupa 2 ani, acel om de stiinta va fi inapoi a doua zi de dimineata, incercand sa afle ce poate invata din ceea ce a mers gresit. Poate ca unii parinti isi doresc ca micutii lor sa fie mai putini persistenti, mai ales in perioada prescolara. Dar perseverenta este o trasatura minunata in fiinta umana pentru ca este esential sa indeplinesti ce ti-ai propus in viata. Asa ca daca esti destul de norocos sa ai un copil incapatanat si persistent, acest articol te poate ajuta sa-ti schimbi viziunea asupra acestei caracteristici ca fiind un punct forte. Iar daca cel mic este in mod nativ persistent, acest articol ofera sprijin efectiv prin modalitati in care sa incurajam copilul ca sa obtina ceea ce isi doreste. Majoritatea psihologilor, si practic toti parintii, sunt de acord cu experta in temperament, Stella Chess care spune ca perseverenta este o trasatura mostenita. Dar exista si dovezi ca cei mici pot fi crescuti ca sa fie mai hotarati si mai determinati. Experienta este un profesor minunat. Copiii care insista au succes si tind sa insiste in continuare. Ce pot face parintii pentru a avea copii motivati si perseverenti? Destul de multe: 1. Recompensati persistenta Recunoasteti si puneti accent pe determinarea copilului cand lucreaza la ceva, indiferent de rezultat. Inveseliti-I cand nu renunta, chiar si atunci cand nu vor renunta la parerea lor. Asta nu inseamna ca intrati la cearta, ci doar ca laudati insistenta lor si gasiti o solutie de castig egal care functioneaza pentru amandoi. De exemplu, daca cel mic vrea sa faca ceva acum, poate va fi de acord sa faca acel lucru un pic mai tarziu iar daca faceti o data exacta, puneti-o in calendar si imaginati-va impreuna cat de interesant va fi. 2. Dirijati-l pe copil spre o usa, nu spre un perete Daca aveti genul de copil care nu renunta niciodata, ar putea frecvent sa se dea cu capul de perete, sau sa va faca sa va dati voi insiva cu capul de pereti. Pentru a evita acest lucru, invatati-l sa caute alte deschideri. De exemplu, predati si aratati faptul ca atunci cand gaseste solutii pentru ambele persoane, este mult mai probabil sa obtina ce doreste. In loc sa-i vada pe ceilalti oameni ca obstacole in calea a ceea ce isi doreste ("celalalt copil totdeauna primeste rolul principal in scoala"), incurajati-l sa vada ca el este intotdeauna responsabil de el insusi si ca poate continua sa lucreze pana cand isi atinge scopul printr-o vorba precum: "Si tu ai un rol. Daca joci acel rol cat de bine poti, vei avea un rol si mai mare in urmatoarea piesa!" 3. Asteptati-va ca si cel mic sa opuna rezistenta uneori Daca cel mic are si curajul de a-si sustine convingerile, atunci e clar ca el vrea ce vrea si ca nu e foarte deschis la alternative. Asta e in regula. Cel mai probabil, o data cu varsta, va castiga flexibilitate. Doar sa va asteptati la mai multe scandaluri decat in mod normal la varsta prescolara. 4. Gasiti solutii de castig reciproc Copilul determinat se afla intr-o misiune. Daca vreti ca el sa la planificarea activitatilor, va ajuta enorm ca el sa stie ca si voi contribuiti la agenda lui. Daca parintii controleaza prea mult, cercetarile arata ca se creeaza intotdeauna rebeliune. Mai ales in cazul copiilor mai incapatanati, e important sa-i invatati cum sa identifice nevoile cheie are fiecarei persoane si sa gaseasca o solutie cu care sa traiti amandoi. Daca nu ati fost invatati sa faceti asta de copil, este mult de munca, dar o abilitate de viata foarte valoroasa pentru amandoi. 5. Ajutati-l cu tranzitiile Copiii care sunt perseverenti au probleme mai mari cu schimbarile decat alti copii. Asa ca puteti concepe un plan pentru a-l sprijini pe copil si a va face vietile mai usoare: Minimizati numarul schimbarilor dintr-o zi Transformati-le in program pentru ca ei sa stie la ce sa se astepte Conectati-va cu ei inainte de a le cere sa faca o schimbare Ajutati-i sa ia ceva cu ei dintr-o situatie in alta (daca se joaca cu animalutele de plus, poate sa ia una cu el cand mergeti la cumparaturi) Avertizati mereu inainte si pregatiti-i emotional 6. Lasati-i sa planga Copiii incapatanati si persistenti au sentimente mari si puternice. Vor trece mai repede daca le recunoasteti cu empatie, daca stiti ce vor si de ce vor. In acelasi timp stabiliti limite ferme. Fermitatea din limite indeparteaza orice posibilitate de a va hartui ca sa obtina ceea ce vrea, astfel incat nu-i ramane alta solutie decat sa simta dezamagirea. Asta inseamna ca ar putea izbucni in plans, dar asta e un lucru bun. Daca puteti arata intelegere, el va va arata dezamagirea si va invata sa renunte pentru a supravietui dezamagirii in viitor. "Stiu ca iti doreai cu adevarat sa ai acel lucru. Cred ca arata foarte distractiv si interesant pentru joaca. Esti atat de dezamagit ca iti spun nu, iar raspunsul este inca NU. Imi pare rau ca nu-l putem cumpara azi, dar este pentru o ocazie speciala, cum ar fi ziua ta." Fiti constienti ca ar mai putea avea o cadere si ar mai putea continua cu ele si pe drum spre casa. Oamenii s-ar putea uita mai lung, este in regula. Va invata ca nu intotdeauna va primi ce isi doreste, dar va primi ceva mai bun: un parinte care il intelege. In cele din urma copilul tau va fi cel care isi va atinge visele in ciuda tuturor obstacolelor, pentru ca doar persoanele ambitioase si perseverente pot sa fac asta.
Cum dezvoltam abilitatile copilului nostru?
Marti, Mai 09, 2017
Experientele sociale si emotionale sunt semintele inteligentei umane. Abilitatile sociale si emotionale pe care un copil le dezvolta vor determina calitatea relatiilor sale cu oamenii si implicarea in lume pe timpul vietii sale. Iata cateva jocuri care il ajuta in acest sens: Schimbarea randului Acest joc invata copilul conceptul de a fi darnic si a impartasi cu ceilalti. Dati-i copilului una din jucariile favorite si lasati-l sa se joace un timp cu ea. Dupa un timp, rugati-l sa va lase sa va jucati cu acea jucarie. Cand va da jucaria, aratati-i cat de mult va bucurati si cat sunteti de recunoscatori ca v-a dat jucaria lui. Jucati-va cu jucaria lui putin apoi dati-o inapoi. Lasati-l sa se joace cu jucaria lui din nou, si tot asa. Teatrul de papusi De la doi ani in sus va puteti juca cu teatrul de papusi. Aceste papusi pot fi jucariile celui mic, sosete sau pungi de hartie pe care desenati cate o fata. Faceti o poveste despre aceste pausi. Asigurati-va ca fiecare papusa are o voce diferita. Dati-i copilului una din papusi si incurajati-l sa se alature povestii. Vorbiti cu papusa copilului si lasati-l ca si el sa converseze cu papusa voastra. Intrebati de exemplu papusa celui mic ce face, care e mancarea preferata samd. Acest joc nu doar il introduce pe cel mic in abilitatile sociale dar il si ajuta sa isi foloseasca imaginatia. Treburile casei sunt distractive De la doi ani si jumatate in sus, puteti sa faceti rost de materiale de curatenie cum ar fi un stergator de praf din pene, o matura, un faras etc. Cand faceti curat in casa sau curatati gradina, rugati-l pe cel mic sa va ajute. Sigur va fi foarte fericit si entuziasmat sa va copieze miscarile. Laudati-i cand fac eforturi ca sa va ajute, si faceti-i sa inteleaga ca ajutorul lor este apreciat. Pentru sarcini mai avansate il puteti ruga sa plantati seminte sau sa ude florile din gradina, de exemplu. Acesta poate fi inceputul invatarii despre sarcinile si responsabilitatile unei case. Abilitatile muzicale Multe studii sugereaza ca invatarea muzicii are multe beneficii pentru cresterea creierului incluzand rationamentul spatial si temporal, abilitatea de a vedea in detaliu sau ca intreg, imbunatatirea achizitiei limbajului, abilitatile de ascultare, memorie si abilitatile motorii. Experientele muzicale integreaza diferite abilitati in mod simultan, dezvoltand astfel multiple conexiuni in creier. Cum ne putem juca? Cantati celui mic cantece cu rima, folosind mainile, gesturile, bataia din palme in timp ce cantati. Acestea fac activitatea mai interesanta si distractiva si il incurajeaza pe copil sa participe. Cantecele simple cu rima gen Twinkle Twinkle Little Star, Row your boat, Itsy Bitsy Spider, If You're Happy and You Know It, sau Wheels on the Bus, sau alte variante in limba romana sunt cele mai indicate. Head Shoulders Knees and Toes ete un cantec bun in care copilul nu numai invata engleza si canta, ci si arata zonele corpului in timp ce canta. De exemplu puteti face variante care sa includa si alte parti ale corpului sau mai multe cantece combinate. Cantecele de copii ajuta la dezvoltarea limbajului, insa si folosirea instrumentelor - in limita acceptabila a sunetelor- il invata ritmul, sunetele, cauza si efectul, si il introduce la felul in care se face muzica. Puteti oferi ca si instrumente oale, capace, linguri de lemn, creioane, sau jucarii care canta-pian, toba etc. Sunetele sunt stimulente pentru dezvoltarea creierului, de aceea ascultarea muzicii si cantatul unor cantece cunoscute impreuna cu cel mic sunt extrem de folositoare. Cu muzica instrumentala puteti pretinde ca sunteti parte din performanta muzicala si ii puteti arata ritmul muzicii cu ajutorul unei jucarii care canta-pian, xilofon, toba, fluier.
Iesirile in natura si dezvoltarea armonioasa a copilului
Miercuri, Mai 03, 2017
Ursii hiberneaza iarna, veveritele gri sunt native din Canada, si nu exista nici o frunza care sa calmeze durerile de la o intepatura de spini. Cam asta stiu un sfert pana la jumate din copiii britanici conform unui studiu. Si nu-i poti blama, din moment ce 64% din toti copiii de azi s-au jucat afara mai putin de o data pe saptamana, 28% nu au mai fost la o plimbare "la tara" in ultimul an, 21% nu au vazut niciodata o ferma sau 20% nu s-au urcat in viata lor intr-un copac. Normal ca nu vor sti nimic despre natura. Studiul facut pe 2,000 de copii intre 8 si 12 ani pentru canalul tv Eden, si este cel mai recent din seria de studii similar din ultimii ani. Copiii identifica mai degraba un personaj de desene decat o bufnita. Multi dintre ei se joaca mai mult in casa decat afara. Distanta pe care copiii nostrii trebuie sa o faca pe jos s-a micsorat cu 90% din anii '70 incoace, 43% dintre adulti cred ca un copil nu ar trebui sa se joace afara nesupravegheat pana la varsta de 14 ani. Tot mai multi copii sunt luati la spitalele britanice pentru accidente survenite prin caderea din pat, decat prin caderea din copaci. Conteaza toate astea? In era televiziunii prin cablu, a Nintendo-ului, a Facebook-ului si YouTube-ului, este oare important sa faci diferenta intre menta si patrunjel, sau narcise si margarete? Evident, nu e nimic rau in a sti cate ceva despre lumea naturala, aflata in spatele ecranelor si a usilor de la intrare. Iar daca, in urma acestor cunostinte, se dezvolta o iubire fata de natura, probabil ca cel mic va sti si cate ceva despre supravietuirea in natura, lucru care nu este atat de rau. Tot mai multe dovezi arata ca nu este atat de important ce stiu copiii despre natura, ci ceea ce li se intampla atunci cand se afla in natura (si in interiorul lor atunci cand nu exista adultii). Oameni de stiinta respectabili, doctori, experti in sanatate mintala, experti in educatie, sociologi, incep sa sugereze ca atunci cand copiii nu mai ies in lumea naturala ca sa se joace, le va fi afectata nu doar dezvoltarea lor ca indivizi, ci si societatea in intregime. "Exista un paradox", spune Stephen Moss, naturalist, autor si crainic de televiziunea. "Tot mai multi copii in ziua de azi sunt foarte interesati de natura, mai mult ca niciodata. Se uita la TV, vor sa viziteze o rezervatie naturala sau un parc national impreuna cu familia. Dar foarte putini o experimenteaza direct, pe cont propriu sau cu prietenii, si asta e ceea ce conteaza: este vorba de mai mult decat despre natura." Scriitorul american Richard Louv, autor al bestseller-ului Last Child in the Woods, a definit acest fenomen ca "tulburare de deficit de natura". Ceva foarte profund li s-a intamplat copiilor in relatie cu natura in ultimele decade, si din motive multiple. Tehnologia, evident, este unul dintre motive. Un studiu recent facut de Kaiser Family Foundation in SUA a descoperit ca majoritatea copiilor intre 8 si 18 ani isi petrec acum mai mult de 53 de ore pe saptamana folosind media ca distractie. Mai exista si faptul ca timpul copiilor este mult mai redus decat era inainte. Timpul liber trebuie petrecut constructiv cu activitati de after-school, de consiliere, sporturi organizate samd. Adica nici un pic de timp pentru a iesi afara in natura, astfel incat cei mici nu ajung niciodata sa alerge prin natura. "Am iesit singur, afara in natura cu prietenii de la varsta de 8 ani", spune Moss, acum in varsta de 50 de ani. "Cataratul in copaci, construitul de baraje, colectionarea de cuiburi de pasari si oua sau joaca cu broastele de lac, acestea erau distractiile noastre. In ziua de azi, parintii nici nu mai vor ca cei mici sa se murdareasca." Dar cele mai mari obstacole pentru copiii de azi care sunt lasati totusi afara, macar pana in parc sau in curtea din spate sunt legate de teama ca ar putea fi rapiti de un necunoscut. Probabil filmele si televiziunea in general este de vina pentru aceasta paranoia generala. Exista in realitate un risc, dar este minim. Sansele ca un copil sa fie ucis de catre un strain in Marea Britanie este de 1 la 1 milion, si asa a ramas din 1970. O problema mult mai serioasa, o problema enorma de fapt, este traficul. Acesta a crescut exponential si este o problema reala. Este o problema pe care trebuie sa o luam in considerare, pentru ca rezultatele esecului de a scoate copii afara la joaca incep sa se faca simtite. Exista o multitudine de beneficii dovedite prin studii stiintifice, ale timpului petrecut prin joaca libera in lumea naturala. O copilarie fara astfel de limitari are un impact imens asupra sanatatii. Obezitatea este probabil cel mai vizibil simptom al absentei acestei activitati de joaca dar zeci de studii din jurul lumii arata ca activitatile petrecute afara regulat produc o imbunatatire semnificativa in deficitul de atentie, in tulburari de hiperactivitate, in dezvoltarea abilitatilor de invatare, in dezvoltarea creativitatii si in starea de bine mentala, psihologica si emotionala. Doar 5 minute de exercitii in aer liber, pot produce imbunatatiri rapide ale starii de bine mentala si ale stimei de sine, cu beneficii enorme experimentate de cei tinerei, conform unui studiu facut anul acesta la Universitatea din Essex. Joaca libera si nerestrictionata in natura stimuleaza capacitatea de a rezolva probleme, dar concentrarea si auto-disciplina. Din punct de vedere social imbunatateste cooperarea, flexibilitatea si constiinta de sine. Beneficiile emotionale includ reducerea agresivitatii si cresterea gradului de fericire. Copiii vor fi mai destepti, se vor intelege mai bine cu ceilalti, mai fericiti si mai sanatosi, atunci cand au ocazii regulate de a se juca liberi si fara restrictii in natura. Aceasta a fost concluzia unui studiu facut de Asociatia Americana Medicala in 2005. "Natura este un instrument, spune Moss, care ii ajuta pe copii sa experimenteze nu doar lumea intreaga, dar si pe ei insisi. Astefl urcatul intr-un copac, spune el, inseamna a invata cum sa fii responsabil de tine insuti si cum sa masori riscurile pentru tine insuti. A cadea din copac este o lectie foarte buna despre risc si recompensa. Rugati pe oricine cu o varsta de peste 40 sa-si enumere cele mai pretioase amintiri din copilarie si foarte putine vor fi cele de acasa. Si mai putine vor implica un adult in preajma. Joaca independenta, afara in aer curat si departe de ochii adultilor, este ceea ce ne amintim. Si la cum stau lucrurile, copiii din ziua de azi nu vor pretui amintirile, din moment ce 21% din copiii din ziua de azi se joaca aproape constant afara, in comparatie cu 71% din parintii lor.
Activitati pentru dezvoltarea copilului
Miercuri, Mai 03, 2017
Dezvoltarea fizica, abilitatile motoriii fine si grosiere, echilibrul si coordonarea ochi-mana, sunt necesare pentru multe sarcini, de la scriere la atletism. Cand copilul este implicat in activitati fizice, el solicita si angreneaza multe parti ale creierului. Astfel, el isi faciliteaza dezvoltarea creierului, prin oferirea de si mai mult oxigen. Chiar si exercitiile pentru muschii mici cum ar fi jocurile cu degetele stimuleaza cresterea creierului, asadar iata cateva exercitii pe care le puteti face oricand cu cei mici: Faceti baloane de sapun De la 12 luni in sus, puteti lasa pe cel mic sa prinda baloanele pe care le faceti. Copiii considera baloanele ca fiind fascinante, iar vanatul si spartul lor poate fi foarte distractiv. Puteti folosi o bagheta mare si apoi una mai mica ca sa inteleaga diferenta intre dimensiunile baloanelor. Acest joc stimuleaza simturile celui mic, iar miscarile corpului ajuta la antrenarea abilitatilor motorii grosiere. Rostogolirea mingii Tot de la 12 luni in sus, puteti folosi o minge cu dimensiuni potrivite pentru ca cel mic sa o poata duce cu ambele maini. Asezati-va fata in fata la cativa metri distanta si rostogoliti mingea usor spre copil, incurajandu-l sa o rostogoleasca inapoi spre dvs. Indepartati-va de cel mic cand vedeti ca trimite mingea tot mai bine si puteti varia jocul facand mingea si sa sara spre el in loc sa se rostogoleasca. Acest joc il invata pe copil sa fie constient de corp, dezvolta abilitati motrice grosiere si de concentrare. Cursa de obstacole cu perne Faceti un circuit cu perne si animale de plus si incurajati-l pe cel mic sa se taraie sau sa mearga spre voi inlaturand pernele si obiectele din cale. Puteti folosi perne de toate dimensiunile, culorile si texturile. Faceti cursa mai interesanta si folositi cutii de carton prin care trebuie sa treaca. Acest joc ajuta la dezvoltarea abilitatilor motorii grosiere, a constiintei propriului corp si a echilibrului. Jocuri de echilibru De la 2 ani in sus, puteti folosi o scandura mai subtire din placaj de lemn sau puteti merge la un loc de joaca unde au asa ceva. Tineti-l pe cel mic de mana si ajutati-l sa parcurga distanat pe acea scandura. Lasati-l si singur daca are incredere ca o poate face singur. Acest joc dezvolta simtul de echilibru al copilului si coordonarea ochi-picior. Dezvoltarea senzoriala Expunerea copilul la o serie de stimuli senzoriali (imagini, sunete, gusturi si atingere) stimuleaza cresterea creierului in multe feluri. Aratati-i celui mic culori, puneti-l sa asculte muzica si limbaj, si dati-i diverse lucruri pe care sa le miroasa, sa le guste si sa le atinga. Diferentierea sunetelor il pregateste sa faca diferenta intre sunetul literelor. Cand invata sa faca diferenta intre obiectele similare el se pregateste si sa recunoasca alfabetul. De exemplu o calatorie prin gradina poate face un copil sa simta textura diferitelor frunze si alte obiecte gasite prin gradina, gen pietre, trunchiul copacilor si asa mai departe. Lasati-l sa miroasa si florile si alte lucruri care au un miros puternic. Examinati marimile, formele si culorile lucrurilor din gradina si lasati pe cel mic sa vada ce mai este prin sol. Puteti folosi si o lupa daca e nevoie ca lucrurile sa fie mai vizibile. Asigurati-va ca descrieti ceea ce vede, simte si miroase. Joaca de-a spionii De la varsta de 2 ani si jumatate si in sus va puteti juca acest joc in care ii spuneti celui mic ca vedeti un obiect mare, ajutandu-l cu diverse detalii despre obiect. Invatati-l mai intai cum se joaca aratand obiectele la care va referiti si apoi exersati. Acest joc distractiv nu numai ca il face pe copil sa se gandeasca la obiectele din jurul lui dar ofera si parintilor ocazia de a-i invata pe copii cuvinte noi in vocabular. Cartea pentru atingere Adunati piese de carton si legati-le ca sa faceti o carte. Lipiti bucati de obiecte cu diferite texturi, gen chibrit, nasture etc, apoi puneti eticheta cu descrierea texturii. De exemplu puteti utiliza un material moale si sa-i puneti eticheta de "moale", o hartie de smirghel cu eticheta de "dur", un pic de gel si sa-l numiti "lipicios" etc. Alte obiecte pot include vata de bumbac, pene, satin, catifea si altele. Cititi aceasta carte, atingeti-o si distrati-va cu cel mic. Dezvoltarea abilitatilor Cand se invata noi abilitati, fiecare miscare trebuie repetata iar si iar pentru a intari circuitele neuronale. De la 1 an jumate si mai sus, colectionati haine si obiecte la care se pot inchide usor nasturii, fermoarele, capsele etc. Aratati celui mic cum sa foloseasca aceste obiecte, cum sa le deschida si sa le inchida. Lasati-l pe copil sa faca singur. Incurajati-l cu blandete. Cand reuseste laudati-l si imbratisati-l pentru efortul lui.
Ce poti face atunci cand copilul tau se comporta urat cu tine
Marti, Aprilie 04, 2017
"Fii bun ori de cate ori e posibil. E intotdeauna posibil." Dalai Lama Cand copilul tau se stramba si face urat ori de cate ori ii vorbesti, cum ar fi daca ti-ai aduna toata generozitatea emotionala, si i-ai oferi pur si simplu IUBIRE? Toti parintii vor sa creasca un copil corect si care sa se comporte frumos, asadar asemenea comportamente din partea copilului nu sunt acceptabile. Insa si noi, avem uneori momente cand suntem la capatul puterilor si pana sa ne dam seama ridicam vocea sau spunem ceva jignitor. Ce ne-ar fi de folos in acele momente? O cearta sau o imbratisare? Priviti supararea copilului ca pe o furtuna in care nu trebuie sa intrati. Recunoasteti-i durerea si muscati-va limba. Oferiti doar empatie, nu o alta lectie sau invatatura. Oferind compasiune si auto-control veti ramane conectati amandoi chiar si in momente dificile. Respirati adanc si intelegeti ca si el probabil se simte oribil. Puteti chiar sa reflectati verbal aceasta stare: "Mmm, stii ca noi nu vorbim asa unii cu altii in casa asta. Cred ca te simti groaznic daca te porti asa. Imi pare asa de rau ca esti suparat. Te iubesc si sunt aici daca vrei o imbratisare!". Asta nu inseamna ca ne invatam copiii ca e bine sa fie rautaciosi sau nepoliticosi. Ii invatam ca suntem un refugiu de incredere si ca nu este nevoie niciodata sa strige sau sa se strambe astfel la noi. In prezenta noastra plina de iubire, furtuna copilului nostru va trece mai rapid. Sa nu va surpinda daca mai tarziu va multumeste si vrea sa fie asigurat ca va mai primi imbratisari. Va fi destul timp pentru a discuta despre comportamentul potrivit. Sa nu acuzati sau sa faceti copilul sa-i fie rusine de ce a facut, fiindca el se va inchide in el insusi. Copiii stiu ca nu este bine sa maraie sau sa se strambe la noi, la fel de bine cum stim si noi ca nu este bine sa tipam la ei. Copiii au nevoie ca noi sa-i ascultam cand ne spun de ce au fost suparati si sa-i ajutam sa-si exprime supararea mai potrivit. Faceti o lista cu felul in care voi ca familie ati putea face ca sa va exprimati furia in moduri mai acceptabile si puneti lista pe frigider. Sa vada si copiii ca va uitati la lista cand sunteti furioasa si vor urma exemplul. Daca nu reusiti sa reactionati cu iubire de fiecare data cand cei mici mai fac cate o criza de furie si se trantesc pe jos sau ne privesc cu multa ura, nu e nimic. Sunteti un parinte normal. De fiecare data cand reusiti, va fi tot mai usor. De fapt ne resetam creierul ca sa nu mai fim atat de reactivi. Ne diminuam raspunsul la stres fara sa mai declansam hormonii responsabili de aceste stari tensionate. In schimb, stimulam hormonii starilor pozitive ca sa ne simtim mai fericiti. Daca stim sa nu mai facem o drama din orice vom vedea un motiv de rasete si bucurie cu orice ocazie. Si cel mai important, relatia cu copilul nostru se schimba. El ne va urma exemplul si nu isi va mai varsa necazurile pe noi, ci va apela la generozitatea emotionala de care am dat noi dovada ca exemplu. Si curand veti primi iubire..cand aveti cea mai mare nevoie de ea!
Cand devin bebelusii constienti de ei insisi
Miercuri, Iunie 10, 2015
Eu sunt cel din oglinda? Chiar si in prezent, "testul oglinzii" reprezinta cel mai bun experiment inventat pentru a examina aparitia constiintei la bebelusi. Studiul ce dateaza din anii 70 sugereaza ca inainte de varsta de aproximativ 2 ani nu ne putem recunoaste pe noi in oglinda si ca de-abia dupa ce implinim 2 ani apare conceptul de sine. In 1972, Beulah Amsterdam de la Universitatea din North Carolina a publicat un studiu care a schimbat in totalitate perceptia cercetatorilor din psihologia dezvoltarii. Procedura studiului era simpla. Bebelusi intre 6 si 24 de luni erau asezati in fata unei oglinzi dupa ce erau murdariti cu putin rouge pe nas. Apoi, mamele lor aratau spre reflexia lor si intrebau >. Dupa ce a testat 88 de bebelusii, Amsterdam a putut obtine rezultate doar din studiul pe 16 dintre ei - unii bebelusi nu voiau sa se joace. Dintre acestia 16, Amsterdam a gasit 3 categorii de reactii : 1. 6-12 luni : e un alt bebelus! Copilul se comporta ca si cum bebelusul din oglinda este un altul - cineva cu care ar vrea sa se imprieteneasca. Acestia aratau semne de apropiere cum ar fi zambitul sau scoaterea de sunete. 2. 13-20 de luni : retragerea. Bebelusii nu mai par asa incantati sa se uite la reflexia lor in oglinda. Unii par precauti, in timp ce altii inca zambesc sau mai scot sunete. O interpretare a acestui comportament este ca bebelusii actioneaza constient , demonstrand ca au conceptul de sine, desi ar putea sa fie si reactia la apropierea unui alt copil. 3. 20-24 de luni : sunt eu ! Incepand cu aceasta varsta, bebelusii incep sa se recunoasca in oglinda prin faptul ca arata spre rouge-ul de pe nasul lor. Acest lucru sugereaza ca au realizat ca imaginea este reflexia lor si ca rouge-ul este cel de pe nasul lor. Desi rezultatele lui Amsterdam au fost obtinute de la putini bebelusi, experimentul a fost apoi repetat cu mai multi participanti. De asemenea, alte studii cu conditii de control similare au aratat ca bebelusii nu isi ating nasul daca acesta nu este marcat cu rouge. In consecinta, atingerea nasului nu este o reactie naturala a bebelusilor atunci cand isi vad reflexia. Este vorba de sine sau doar recunoasterea reflexiei? Studiul simplifica lucruri ce tin de complexitatea psihologica si s- au ridicat tot felul de intrebari despre relevanta testului oglinzii. O posibila interpretare este faptul ca bebelusii nu inteleg fetele umane prea bine pana atunci cand au 2 ani. In acest caz, poate ca ei de fapt dezvolta conceptul de sine mult mai devreme. In mod alternativ, ar putea sa fie vorba despre faptul ca in jurul varstei de 2 ani, bebelusii dezvolta un solid concept fizic sau vizual, dar inca nu isi dezvolta in intregime conceptul mental de sine. Copilul social si dezvoltarea conceptului de sine Unul dintre motivele pentru varietatea interpretarilor este ca pare destul de probabil ca sinele sa apara la aceasta varsta daca luam in calcul alte lucruri pe care le stim despre copii. In jurul varstei de 2 si 4 ani, copii incep sa arate o crestere in comportamentul social. A fi capabil sa te diferentiezi pe tine de altii este o capacitate fundamentala pentru a a avea relatiii sociale cu succes. Pare improbabil ca copiii sa fie capabili sa construiasca relatii cu altii daca nu au un concept de sine bine delimitat. Recunoastere sinelui este cheia in a avea relatii cu altii, cu aceasta cunoastere bebelusii fac primul pas in societate.