educatie copii

De ce sa luam un animal de casa pentru copii?
Duminica, Septembrie 10, 2017
Daca ati crescut cu un animal de casa, probabil ca l-ati considerat un prieten adevarat. Partener de joaca, confident, jucarie de imbracat...toate la un loc. In ochii unui copil, un animal de casa este un adevarat membru al familiei, iar noi cercetari sugereaza ca mai ales copiii agitati se bazeaza mai mult pe mascotele lor, decat pe proprii frati. De asemenea cercetarile subliniaza modurile neasteptate in care animalele stimuleaza increderea si abilitatile sociale ale copiilor. Descoperirea vine de la un student doctor in psihiatrie, numit Matt Cassels, care a analizat datele unui studiu longitudinal facut pe o durata de 10 ani, numit "the Toddlers Up Project". Studiul a examinat dezvoltarea sociala si emotionala a copiilor cu varste cuprinse intre 2 si 12 ani. Studiul lui Cassels se concentreaza pe copiii cu abilitati cognitive scazute si relatia lor cu familia, prietenii, si profesorii si cu mascotele lor. Animalele de companie influenteaza abilitatile sociale Cercetarile lui Cassels au scos la iveala ca animalele au un efect profund si probabil neasteptat asupra abilitatilor sociale ale copiilor. Nu este surprinzator ca acei copii care au avut "vremuri grele" cum ar fi divortul parintilor, greutati in viata de acasa, sau probleme de sanatate, au avut tendinta de slabe performante scolare. Dar acesti copii au fost si mai inclinati sa se bazeze pe mascotele lor mai mult decat pe prieteni, pentru sprijin moral. Copiii cu mascote, mai ales fetele cu caini, au avut incredere in mascotele lor mai des decat in proprii frati. "Este de-a dreptul surprinzator" spune Cassels. "Pot sa simta ca mascotele lor nu-i judeca, si fiindca animalele nu par sa aiba propriile lor probleme, ele doar asculta. Chiar si sa marturisim unui jurnal poate fi terapeutic, dar mascotele pot fi o optiune si mai buna pentru ca ele sunt empatice." Copiii care s-au atasat puternic de mascotele lor s-au descurcat mai bine si in situatiile sociale, ajutandu-i pe ceilalti, cooperand, impartasind si interactionand. Conexiunea cu un animalut sprijina aceasta abilitate de a se conecta cu lumea. Cercetarile lui Cassels sugereaza ca legaturile noastre cu animalele pot fi vazute ca fiind la fel de importante si masurabile ca relatiile noastre cu oamenii. Studii anterioare au aratat ca mascotele ajuta copiii cu autism sa-si demonstreze abilitati sociale mai puternice, mai ales daca aceste animale sunt caini. Copiii care interactioneaza regulat cu cainii sunt mai priceputi in a se prezenta altora si in a raspunde la stimuli sociali. Mascotele au stimulat de asemenea compasiunea, increderea de sine la copii, dar si reducerea nivelului de stres. Cassels crede totusi ca este nevoie de mai multe cercetari pentru a afla exact in ce fel legaturile de atasament cu prietenii blanosi impacteaza micutii tineri. "Mascotele sunt semnificative si permisive". In SUA si UK mascotele sunt ceva mai frecvente decat parintii in locuinta, si totusi nu cuantificam cat de importante sunt pentru noi.
Pas cu pas despre invatarea copilului la olita
Sambata, August 26, 2017
Adevarul despre invatatul la olita al copilului este ca daca cel mic este pregatit, se intampla foarte usor. Daca nu, apare de multe o lupta de puteri si stim cu totii ca nimeni nu castiga o lupta intre parinte si copil. Luptele cu copilul in ceea ce priveste corpul lui sau al ei sunt lupte pe care nu le vom castiga niciodata. Din fericire, nu exista niciodata un motiv sa va certati cu cel mic. Trecerea de la pampersi la a fi auto-suficienti si la a putea utiliza toaleta este un proces natural. Oamenii au facut-o de multa vreme. Toti scapa de scutece mai devreme sau mai tarziu. Deci, de fapt nu e nevoie sa il invatati pe cel mic la toaleta. In schimb, creati conditii astfel incat cel mic sa poata invata. Scopul vostru este sa faceti lucrurile cat mai simple si fara efort. Ganditi-va la acest proces de invatare care se desfasoara de-a lungul timpului, la fel ca orice alta scoala sau tehnica. Iata un ghid pas cu pas despre invatarea copilului la olita 1. Incepeti prin a citi carti despre toaleta si wc impreuna cu copilul Puteti folosi si papusi, majoritatea copiilor le iubesc. Odata ce aveti o olita, asigurati-va ca ursuletul copilului dvs are ocazia sa stea acolo in mod regulat. 2. Puterea exemplului conteaza Amintiti-va ca majoritatea lucrurilor pe care le invata copiii nostri sunt prin intermediul modelelor oferite de noi. Incepeti sa vorbiti despre ceea ce faceti in baie, lasati-l pe copil sa priveasca. Baietii vor beneficia vazand alti baieti sau pe tatal lor folosind toaleta. 3. Copiii adora sa copieze alti copii Verisori mai in varsta sau prietenii care vor sa utilizeze toaleta in fata copilului dvs pot fi modele excelente. Pentru baieti, se poate face chiar si un joc prin care trebuie sa tinteasca in toaleta cat fac pipi. 4. Nu va grabiti sa incepeti Doar incurajati-va copilul sa stea imbracat complet, pe olita. Acest lucru creeaza o memorie musculara pentru ca cel mic sa se aseze si sa se ridice de pe olita, si vreti ca el sa se simta comfortabil cat sta acolo. De exemplu asigurati-va ca sunt puse cateva carti langa olita. Cantati cantecele aiurite pentru a-l lauda de fiecare data cand se aseaza si se ridica de pe olita. Dar nu-l fortati niciodata sa stea pe ea. 5. Urmatorul pas Dupa ce se obisnuieste sa stea pe olita imbracat poate sa stea fara haine. Uneori va vrea, alteori nu. Nu faceti mare caz din asta. Scopul este doar ca cei mici sa se simta confortabili. Cititi-i carti despre olite si alte carti in timp ce sta acolo. Copiii sunt ocupati. Trebuie sa faceti din olita un loc pe care sa-l iubeasca daca vreti sa petreaca suficient timp pe ea. 6. Odata ce sunt complet obisnuiti sa stea pe olita... incepeti sa aruncati continutul scutecelor in olita de fiecare data cand il schimbati. Explicati ca zilnic, corpul lor face caca si pipi, si ca ele apartin olitei. Spuneti-le ca oricand se vor simti pregatiti, pot sa faca direct in olita. Admirati-l cand este acolo, nu va grabiti sa il aruncati. Dupa un timp, lasati-l sa goleasca olita la WC si sa traga el apa. Felicitati-l cu veselie de fiecare data si faceti cu mana de adio cand trageti apa. 7. Cand face deja caca si pipi la olita Neaparat sa sarbatoriti cu un cantec special sau un dans prin casa. Dar asigurati-va ca sarbatoriti si alte lucruri, cum ar fi faptul ca se urca singur pe tobogan sau faptul ca a mancat toate cerealele. Nu faceti mare caz doar din utilizarea olitei fiindca presiunea asupra copilului il face anxios. Nu are inca incredere in abilitatile sale. Nu il faceti sa simta ca trebuie sa repete utilizarea olitei. Acest lucru trebuie sa fie alegerea lui. Amintiti-va: copilul dvs ar trebui sa controleze procesul. Fara nici o presiune. 8. Nu faceti trecerea la lenjerie intima decat atunci cand el insista De fapt, incercati sa evitati purtarea lenjeriei pana cand va dori el. Lasati sa fie ideea lor, sa aleaga ei, si nu grabiti decizia, sau va veti trezi cu accidente. 9. Observati cand va da semne ca va face caca Devin linistiti, retragandu-se ca sa stea gugulici in privat. Oferiti-le un limbaj pentru ceea ce se intampla: "esti pregatit sa faci caca? Vrei sa faci in baie?" Oamenii in mod natural prefera intimitate cand trebuie sa faca treaba mare si e in regula daca si cei mici vor sa mearga singuri la baie. Amintiti-le ca baia este un loc excelent pentru a face caca si ca ii veti ajuta sa scoata scutecul cu caca cand sunt pregatiti. Poate va dura pana vor incepe sa ne spuna, dar vor incepe sa invete conceptul ca atunci cand incep sa se simta astfel, e momentul sa mearga la baie. In cele din urma probabil vor face caca in scutec in baie. Odata ce devine un obicei, puteti incerca daca vor sa incerce sa stea pe olita ca sa faca caca, chiar si cu scutecul pus. 10. Fiti deschisi daca va cere olita gen capac de toaleta Multi copii mici stau ghemuiti ca sa faca caca si prefera olita in care pot lua o pozitie similara. Ei prefera olita pentru ca le este teama sa nu cada in acel WC imens sau le este teama de apa. Unii copii insa vor dori sa aiba un capac care sta exact pe WC. Daca este asa, asigurati-va ca piciorusele stau in mod sigur pe scaunel. Picioarele care atarna strang muschii rectali si fac ca defecarea sa fie dificila. Un articol de Dr.Laura Markham
Cele 7 trucuri ca sa fim calmi cand copilul face o criza
Joi, August 24, 2017
"Da-i drumul!" In momentul in care simti deja ca ti se ridica tensiunea, da-i drumul. Daca o lasi sa te supere, ceea ce urmeaza este furie, si ca sa il citam pe Yoda: "acest lucru ne duce catre partea intunecata". Observa, si intrerupe. Gaseste-ti propria modalitate de a accepta lucrurile cu gratie. Toti parintii se infurie pe copiii lor. Nu e nimic in neregula cu a simti furie. Furia este un mesaj. Insa in valoarea momentului, cand suntem in starea de lupta fugi sau stai pe loc, nu mai putem auzi cu claritate mesajul. Si cand ne aflam in starea de lupta, copilul nostru arata ca un inamic. Iar mesajul transmis la nivel interior si exterior spune ca trebuie sa exterminam inamicul: propriul nostru copil! De fapt, mesajul atunci cand copilul se supara este ca are nevoie de ajutor, chiar daca ii este dificil sa se exprime. Poate ca trebuie sa il punem la somn o ora mai devreme, sau sa ne conectam mai mult cu el, sau pur si simplu sa-i oferim suficienta siguranta ca sa poata plange si ca sa ne poata arata acele lacrimi si frici care il fac sa izbucneasca asa. Dar nu putem intelege si nici actiona conform acelui mesaj cand suntem infuriati. A ramane calm este esential pentru a rezolva problema in sine, in loc sa o inrautatim. Deci cum sa ramanem calmi cand cel mic face crize? Observati ca incepeti sa va enervati Uneori, nu observam decat in momentul in care suntem deja in partea intunecata. Dar de obicei putem vedea cum creste supararea noastra fiindca incepem sa punem carbuni pe foc. La ce ne referim? Incepem sa verificam toate motivele pentru care avem dreptate, iar copilul nostru este un monstrulet nerecunoscator. Odata ce incepem sa punem carbuni, este greu sa evitam incendiul. Asa ca, imediat ce observati ca mintea incepe sa comenteze despre faptul ca cel mic este negativ, STOP. Respirati adanc si opriti aceasta cursa a furiei. Folositi-va butonul intern de pauza Chiar daca sunteti deja jos de tot pe drumul gresit si strigati, opriti-va. Luati aer in piept si apasati butonul de pauza. Inchideti gura, chiar si in mijlocul frazei. Nu va fie jena. Oferiti un model de control bun al furiei. Pastrati-va jena pentru cand aveti o criza de isterie. 5 minute pauza Nu incercati sa discutati vreo problema cu copilul cat sunteti nervosi. Calmati-va si re-centrati-va pentru a putea auzi cu adevarat mesajul din spatele furiei. Va sperie comportamentul copilului? Frustrata din cauza partenerului? Extenuata sau stresata si din aceasta cauza exagerati cu reactia fata de comportamentul copilului care este potrivit varstei lui? Toate acestea se pot vedea constientiza in aceasta pauza mentala. Simtiti emotiile din corp Nu sugerez sa va inghititi furia, ci doar sa rezistati tentatiei de a actiona condusi de ea. Simtiti strangerea din stomac, aceea senzatie sufocanta din gat, si respirati in acele locuri tensionate. In timp ce pur si simplu va deschideti catre sentimentele din corp, veti simti cum incep sa se topeasca si sa dispara. Acesta este secretul constientizarii: odata ce stam cu acele emotii, acceptandu-le cu compasiune, ele se topesc si dispar. Schimbati-va starea Acum, reformulati-va gandurile despre situatie si veti afla ca aveti sentimente diferite. Daca va ganditi ca cel mic are nevoie sa fie invatat o lectie buna chiar acum, nu va veti putea calma. Daca va reamintiti ca se comporta ca un copil pentru ca ESTE un copil, si ca are nevoie de iubirea noastra atunci cand o merita cel mai putin, veti putea sa va schimbati din starea de furie. Incercati o Reluare Spuneti-i copilului ca va pare rau ca v-ati suparat atat de tare, si ca amandoi veti incerca sa o luati de la inceput. De data asta, ramaneti calmi. Empatizati. Ascultati sentimentele copilului si incercati sa vedeti lucrurile din perspectiva lui. Rezistati tentatiei de a invinovati. Cautati in schimb solutii care sa functioneze pentru amandoi. Daca copilul a stricat ceva, inclusiv o relatie, intrebati-l ce ar putea face ca sa o repare. Dar incepeti intotdeauna cu ascultarea supararilor lui si cu empatia. Practicati, practicati, practicati Nu o sa va mint. Asta e o munca foarte grea, una din cele mai grele pe care o poate avea cineva. Daca sunteti obisnuiti sa va iesiti din fire, va trebui sa va invatati creierul noi cai de auto-disciplina. Asta necesita practica. Din fericire, de fiecare data cand rezistati reactiei in stare de furie, va reprogramati creierul, astfel incat controlul furiei sa devina tot mai usor de fiecare data. Desigur, uneori veti pierde Dar daca veti continua sa incercati, retinandu-va cu compasiune si observandu-va emotiile, veti vedea ca si atunci cand copiii fac crize, veti fi capabili sa ramaneti calmi. Intr-un anumit moment, va veti da seama ca va veti pierde foarte rar cumpatul. Veti mai avea comportamente copilaroase atata vreme cat traiti cu copii, dar reactia va fi diferita. Mult mai putin scandal, si mult mai multa iubire. Yoda ar fi mandru. Un articol de Laura Markham
Cum ne pregatim copilul de Noul An Scolar?
Marti, August 22, 2017
Ultimele saptamani de vara au inceput sa plece, iar noul an scolar este deja dupa colt. Fie ca abia astepti sa ti se intoarca copiii la scoala, fie ca mai vrei un pic de vacanta, poti sa contezi sigur pe un lucru: intoarcerea la scoala este mereu o mare tranzitie. Copiii care incep scoala pentru prima oara sau se muta la o noua scoala trebuie sa se descurce cu mari adaptari. Chiar si trecerea la o clasa superioara inseamna mai multe solicitari academice, un nou profesor si un cerc social in schimbare. Vestea buna este ca un pic de pregatire inainte pot face ca aceste prime saptamani sa fie mai usoare pentru copii, si pentru tine ca parinte. Iata cum: Asigurati-va ca cei mici sunt familiari cu scoala Daca a fost la aceeasi scoala si anul trecut, excelent! Trebuie doar sa vorbiti despre diferentele de anul asta: "Acum ca esti in clasa I, poti sa te joci in parcurile si locurile de joaca ale copiilor mai mari, si poti manca cu cei mari." "Acum ca esti in clasa a 3-a, vei avea teme in fiecare zi." "Acum ca esti mai mare, va trebui sa invatam sa trecem strada singuri". Dar daca acesta este primul an de scoala, atunci sigur veti dori cateva vizite la scoala. Chiar daca exista o orientare formala inaintea de inceperea scolii, incepeti acum facand o vizita la scoala. Daca aveti acces la curtea scolii sau locul de joaca, va fi un mod minunat de a va ajuta copilul sa stabileasca conexiunea cu noua scoala. Daca nu se poate, macar admirati-o prin gard si entuziasmati-va despre ce poate face acolo. Daca scoala este deschisa, neaparat sa mergeti sa va plimbati prin ea. Daca aveti voie sa trageti cu ochiul in librarie/biblioteca, sau intr-o clasa-doua, apoi sa utilizati baia (ca sa se simta in siguranta si acolo), ati dat lovitura. Nu veti putea merge mai departe in birourile profesorilor insa cu cat vede mai mult copilul cu atat se va simti mai sigur si confortabil, fara teama de necunoscut din prima zi de scoala. Facilitati stabilirea unei legaturi intre copil si invatatoare sau profesor. Toti copiii simt nevoia sa se simta conectati cu profesorii lor pentru a se simti confortabili in sala de curs. Pana o vor face, ei nu vor fi pregatiti sa invete. Profesorii cu experienta stiu asta si fac conexiunea emotionala cu elevii lor la inceputul anului scolar. Evident, daca puteti aranja o intalnire pentru ca cel mic sa poata intalni invatatorul/profesorul inainte, faceti-o neaparat. Dar exista multe modalitati in care puteti face copiii sa simta ca deja cunosc profesorul pe care inca nici nu l-au intalnit. Odata ce aflati cine va primi clasa, incepeti sa vorbiti despre profesor in termeni familiari. "Cand vei fi in clasa doamnei Popescu, pun pariu ca va fi impresionata de cat de repede faci tu curat. Si sunt foarte sigura ca le citeste povesti la copii! Poate daca-i ducem cartea ta preferata o va citi in clasa! " Daca gasiti o fotografie de-a doamnei Williams, neaparat puneti-o pe frigider si vorbiti cu drag despre ea. "Doamna Williams, sunteti o invatatoare excelenta si stiu pur si simplu ca va veti intelege excelent cu David!" Daca stiti alti copii care au fost in clasa dnei Williams, rugati-i sa-i spuna celui mic care este lucrul care le place cel mai mult la ea. Tineti minte ca nu prea conteaza ce fel de profesor este defapt dna Williams. Copilul va simti o afectiune fata de ea, iar ea posibil sa raspunda favorabil. Indiferent de situatie, sentimentul de familiaritate il va ajuta pe copil sa se conecteze cu ea. Facilitati stabilirea unei legaturi cu ceilalti copii. Copiii sunt intotdeauna emotionati cu noul profesor, dar daca cunosc si alti copii, se vor simti mai relaxati. Daca sunteti noi in oras, faceti un efort special ca sa cunoasteti alti copii din cartier. Aflati oricum ce copii sunt in clasa lui si aranjati o intalnire de joaca pentru a se simti mai conectati intre ei. E bine si daca aranjati ca copiii dvs sa calatoareasca sau sa mearga la scoala cu copii pe care nu-i cunoaste, chiar daca nu sunt in aceeasi clasa. Practicati sa va luati la revedere. Pentru multi copii, cea mai mare provocare vine cand trebuie sa-si la revedere de la noi parintii. Simulati mici separari spunand "Ciao" si "Pe curand" si faceti un fel de semn gen o imbratisare sau o fraza gen: "Eu te iubesc, tu ma iubesti, deci noi ne iubim si mai tarziu ne intalnim!" Poate veti oferi copilului un obiect pe care sa-l tina ca sa-si aminteasca de dvs si pe care sa vi-l dea la reintalnire. Majoritatea copiilor le place sa aiba poza familiei in ghiozdan. Aflati cat de mult puteti sa stati cu copilul, daca puteti sa il conduceti in clasa si sa-l predati profesoarei. Daca suspectati ca celui mic ii va fi greu sa se desparta de dvs, vorbiti neaparat cu profesorul si faceti un plan pentru prima zi. Poate veti citi in fiecare dimineata o poveste si apoi sa predati povestea profesoarei cand va despartiti, astfel ca ea sa-i poata distrage atentia si sa-l faca sa se simta confortabil. Daca aveti un plan, incepeti prin a explica celui mic ce se va intampla la scoala. Dar nu puneti accent pe despartire, mentineti-va doar pe cat de distractiva va fi ziua. "In fiecare dimineata noi vom incepe o poveste si pe cand o terminam, ne vom intalni cu dna Williams. O sa ne imbratisam tare tare si ne vom spune ciao pe mai tarziu. Apoi dna Williams te va tine de mana si te va duce la masuta ta, unde poti sa desenezi, apoi sa ai o gustare, sa te uiti la poze, si sa mananci mai tarziu. In fiecare zi cand o sa vin dupa tine abia voi astepta sa imi povestesti ce ai desenat si ce ai mai facut la scoala."
De ce au copiii nevoie sa petreaca timp in natura?
Luni, Iulie 03, 2017
La inceputul anilor '80, un biolog de la Universitatea din Harvard pe nume Edward O. Wilson a propus o teorie numita biofilie. Teoria sustine ca noi oamenii suntem atrasi instinctiv catre mediul natural. Multi parinti din secoulul XXI insa, ar pune la indoiala aceasta teorie, in timp ce-si privesc copiii cum isi exprima o clara preferinta de a sta pe canapea in fata unui ecran, in loc sa se joace afara. Panica nationala referitoare la copiii care isi petrec prea mult timp in casa a devenit atat de extrema ca a primit si un nume: tulburare de deficit de natura. In timp ce nu o putem numi chiar tulburare, este totusi foarte clar ca cei mici petrec semnificativ mai mult timp inauntru decat afara. Aceasta schimbare este datorata in mare parte tehnologiei: un copil american petrece intre 4 si 7 minute afara la joaca si peste 7 ore in fata unui ecran. Richard Louv, autor al cartii "Last Child in the Woods: Saving Our Children From Nature-Deficit Disorder", spune povestea unui interviu cu un copil care i-a spus de ce prefera sa se joace mai mult inauntru decat afara: "Pentru ca acolo sunt toate cablurile". Cresterea fricilor legate de boli si pericole care pot aparea afara a crescut in randul parintilor si asta in ciuda dovezilor care arata contrarul. Acesta este un alt factor important pentru reducerea timpului petrecut afara. In timp ce oraselor se extind, natura este tot mai redusa iar copiii par tot mai putin inclinati sa petreaca timpul intr-o curte, si mai putin sa sara gardul ca sa fuga in curtea vecinului sau in padure. In schimb, activitatile din casa par sa fie mai usoare, mai sigure, si mai sociablie pentru copiii care cresc cu jocuri video cu mai multi jucatori sau cu conturi de social media pe platforme de tipul facebook. De ce sa iesim? Studii recente au aratat beneficiile, si chiar necesitatea, de a petrece timpul afara, atat pentru copii cat si pentru adulti. Unii spun ca poate fi vorba de orice mediu exterior. Altii sustin ca trebuie sa fie un mediu "verde", unul cu copaci si frunze. Si mai sunt cei care spun ca si o imagine cu verdeata poate ajuta benefic mintea. Lasand deoparte toate parerile, majoritatea studiilor sunt de acord ca acei copii care se joaca afara sunt mai destepti, mai fericiti, mai atenti si mai putin speriati decat copiii care stau mai mult in casa. Este inca neclar in ce fel se petrec imbunatatirile de dispozitie si de functionare cognitiva. Exista totusi, cateva lucruri pe care stim despre natura si efectul benefic asupra mintii copiilor: Expunerea in natura construieste increderea de sine Felul in care cei mici se joaca in natura are mult mai putina structura decat oricare joaca din interior. Exista modalitati infinite de a interactiona in natura, de la curte, la parc si la lacul de la marginea orasului. Daca ne lasam copilul sa decida cum sa se desfasoare in natura il lasam si sa aiba puterea de a-si controla propriile actiuni. Dezvolta creativitatea si imaginatia Acest stil neorganizat de joaca permite copilului sa interactioneze cu mediul inconjurator. Ei pot gandi mai liber, isi pot crea propriile activitati si pot aborda lumea in moduri inventive. Invata responsabilitatea Lucrurile vii mor daca nu sunt tratate cum trebuie sau nu sunt ingrijite, iar incredintarea unei parti din acest mediu viu ii ajuta sa invete ce se intampla cand uita sa ude o planta sau cand trag florile afara cu tot cu radacina. Ofera stimulare diferita Natura poate parea mai putin stimulenta decat jocurile video, dar in realitate activeaza mai multe simturi. Poti vedea, auzi, mirosi si atinge mediul natural. Louv avertizeaza ca odata cu timpul tot mai redus pe care il petrec tinerii in mediul natural, simturile lor se ingusteaza, si asta reduce bogatia experientei umane. Ii pune pe copii in miscare Majoritatea felurilor in care interactionam cu natura presupun mai mult efort fizic decat statul pe canapea. Copilul nu trebuie neaparat sa fie inscris in echipa de fotbal sau sa se dea cu bicicleta prin parc. Chiar si o plimbare ii va pune sangele in miscare. Exercitiul fizic nu este bun doar pentru corpul celor mici dar ii ajuta sa fie mai concentrati, un lucru benefic mai ales pentru copiii cu ADHD. Ii face pe copii sa gandeasca Louv spune ca natura creeaza un sentiment unic de curiozitate pentru copii, pe care alt mediu nu il poate oferi. Fenomenele care au loc natural in curti si parcuri zilnic ii fac pe copii sa-si puna intrebari despre pamant si viata pe care el o sprijina. Reduce stresul si oboseala Conform anumitor teorii, mediul urban cere ceea ce se numeste atentie directionata, care ne forteaza sa ignoram alte distrageri si sa ne epuizam creierele. In mediile naturale practicam un tip de atentie fara efort cunoscuta drept fascinatie usoara care creeaza sentimente de placere, nu oboseala. In concluzie, chiar daca timpul la ecran poate fi mai simplu si mai modern, este important sa rezervam timp pentru joaca in natura. Mai ales fiindca la aceste activitati putem participa si beneficia, si noi parintii, nu doar copiii. Un articol de Danielle Cohen
Ajutor! Am un copil neascultator...
Sambata, Iunie 24, 2017
Majoritatea copiilor incep sa dea semne de neascultare de la varsta de doi ani in timp ce incep sa exploreze independenta lor si sa-si dezvolte imaginea de sine. La aceasta varsta, lipsa de supunere a copiilor este de fapt felul lor de a comunica: "Sunt propria mea persoana. Sunt separat de tine." Cu alte cuvinte, ei recunosc ca dorintele lui mami si tati nu se potrivesc mereu cu ale lor si ca pot avea propriile lor preferinte si obiecte. Comportamentele obisnuite din acest stadiu sunt folosirea frecventa a cuvantului NU, dificultati in a imparti cu altii, cereri de obiecte ca apartinand lor ("al meu"), nazuri si scandal la mancat, si crize cand nu primesc ce vor. Copiii continua sa expuna comportamente de nesupunere de-a lungul vietii in timp ce exploreaza propriile lor identitati, separate de ale parintilor. Insa felul lor de a se exprima pe ei insisi devine tot mai sofisticat, se schimba felul in care se imbraca apare rebeliunea din adolescenta etc. In loc sa deveniti mai restrictivi in aceste perioade, lucru care ar inrautati doar lucrurile, fiti flexibili si folositi rezistenta copiilor ca si barometru pentru momentul in care trebuie sa le dati mai mult control potrivit pentru dezvoltarea lor, mediul in care se afla si alegerile pe care le pot face. Iata cateva sugestii pentru a minimiza nesupunerea si a creste gradul de ascultare al copilasilor: Stati aproape si vorbiti la nivelul ochilor Unii copii invata ca parintii lor nu vor vorbi serios pana la a treia sau a patra oara cand sunt rugati sa faca ceva, asa ca-i ignora pe parinti primele dati. Asigurati-va ca cei mici va asculta inca de prima oara, ca nu va rastiti la ei si nu ridicati vocea de dincolo din cealalta camera. In schimb, faceti cereri in apropierea lor si la nivelul ochilor acestora. Oferiti alegeri in parametri acceptabili Cand copiii nu sunt ascultatori, ei cauta un fel de control. Oferind optiuni le dati o metoda de a avea control dar in proprii termeni. Vorbiti despre toate cererile sau indrumarile cerute referindu-va la ele ca si optiuni atunci cand puteti. In loc sa spuneti "Trebuie sa te imbraci acum", incercati "Vrei sa-ti pui mai intai camasa sau pantalonii?" tinand in mana ambele optiuni pentru a face alegerea cat mai concreta. Similar, evitati sa faceti sa sune ca alegere cand clar nu este una. De exemplu nu spuneti "Poti sa vii la masa?" cand nu e vorba de o optiune. Mentineti limbajul la nivelul dezvoltarii copilului Cei de 2 si de 3 ani invata doar sa urmeze instructiuni simple de 1 sau doi pasi, sa raspunda la intrebari, si sa inteleaga termenii negativi ("nu arunca"). Folositi termeni pozitivi care spun copilului ce sa faca ("mergi") in loc de ce nu trebuie sa faca ("Nu alerga"). Dati o singura indrumare pe rand si dati copilului 5 pana la 7 secunde pentru a procesa si raspunde la ce i s-a cerut. Limitati utilizarea de indrumari si ordine Nu dati celui mic mai multe ocazii sa practice lipsa de supunere aruncand intrebari sau comenzi la care ei nu pot raspunde. In schimb, faceti o cerere cand aveti timp sa stati dupa el si sa puneti intrebari la care cel mic poate sa si raspunda. Dati ordine intr-un mod respectuos si pe un ton prietenos (fara furie) Copiii sunt mai inclinati sa urmareasca indrumarile cand tonul este pozitiv. Fiti autentici si sinceri Indicati ce aveti nevoie ca cel mic sa faca folosind fraze gen: "am nevoie ca tu sa..." in loc de "trebuie sa..." pentru a evita posibile lupte de putere cand copilul raspunde "Nu vreau!". Tineti-va intotdeauna de ceea ce spuneti si faceti cunoscute consecintele dinainte De exemplu: "Mai intai imbraca-te, apoi te poti juca cu papusa" sau "Daca mai pui jucaria aceea in gura, o sa ti-o iau". Daca copilul va asculta asigurati-va ca il si laudati cu multe fraze descriptive ('Ce bine ai ascultat", "Multumesc ca ai facut ce ti-am cerut") ca sa cresteti frecventa acestor comportamente. Oferiti informatii Atunci cand oferiti informatii, comunicati intr-un mod in care nu incurajati neascultarea. Daca spuneti "E timpul sa ne schimbam", sau "As vrea sa-ti schimbi hainele" sperati de fapt ca cel mic sa ia informatia si sa-si schimbe comportamentul, dar nu le cereti sa o faca imediat, ceea ce clar ar duce la un esec total sau o lupta de putere. Le dati astfel timp celor mici sa decida cand si cum vor sa procedeze. Comportamentul rezistent al unui copil poate fi dificil de acceptat la orice varsta. Totusi, raspunzand cu criticism si duritate doar veti inrautati comportamentul si puteti deasemenea afecta stima de sine a copilului. Ramaneti in schimb calmi, si tineti minte ca neascultarea este o parte de dezvoltare complet normala si importanta care da ca rezultat copii speciali, unici cum si trebuie sa fie.
Intelegere intre frati? Este posibila cu acesti 12 pasi simpli:
Vineri, Iunie 09, 2017
In multe relatii intre frati rata conflictului poate fi destul de ridicata. Timpul de distractie in curtea casei si in locul de joaca poate sa incline balanta mult peste medie. Aceasta situatie pozitiva este cea care prezice o relatie reusita mai tarziu in viata. In schimb, fratii care pur si simplu s-au ignorat in copilarie si s-au certat mai putin tind sa aiba o relatie rece si distanta pentru mult timp, chiar si la varsta adulta. Daca si copiii tai au momente dificile unul cu altul, este si natural sa te concentrezi in a-i ajuta sa rezolve diferentele si discutiile in mod pacifist. Totusi, este important sa ne amintim ca motivatia lor de a rezolva lucrurile in mod fericit depinde de cat de mult au construit acea balanta pozitiva in contul bancii de relatii. Cum isi construiesc fratii un rezervor de sentimente pozitive din care sa se hraneasca? Cel mai mult din timpul petrecut impreuna. Dr. John Gottman din Seattle a descoperit ca si cuplurile au nevoie de 5 pana la 7 interactiuni pozitive ca sa contracareze efectele unei interactiuni negative. In mare parte, este la fel si pentru relatiile dintre frati. Matematica aceasta poate fi exasperanta, fiindca daca se cearta de 6 ori pe zi, cum ii putem ajuta sa interactioneze pozitiv de 36 de ori? Tineti in minte ca si un zambet se pune ca si interactiune pozitiva, si nu trebuie sa fie interactiuni majore ca sa aiba efecte benefice. Ca parinte prins intre doi frati, adoptati pur si simplu scopul de a-i face pe copii sa interactioneze cat mai pozitiv posibil. Iata cum este posibil sa faceti interactiunile dintre frati mai placute in 12 pasi simpli: 1. Observati si promovati activitati in care copiii se pot juca impreuna Cercetarile asupra imbunatatirii relatiilor dintre frati arata ca cei mici au relatii mai bune cand se joaca impreuna. Pot fi greu de identificat acele activitati, mai ales cand avem diferente mari de varsta si interes. Dar daca sunteti atenti, puteti sa sugerati ceva care sa-i intereseze pe ambii copii. De exemplu, daca le place sa se joace de-a magazinul iar celalalt vrea sa fie astronaut, puteti face un magazin pe Luna, si tot asa. Poate le place sa se joace ca in bucatarie, sa deseneze sau sa construieasca o fortareata. Incurajati cel putin o activitate in comun in fiecare zi. 2. Nu intrerupeti o joaca distractiva E ceva de genul nu intrerupeti niciodata un copil care doarme. Cand fratii se joaca impreuna, nu considerati ca este ceva normal. Sprijiniti-i in orice au nevoie ca sa continue joaca si nu-i intrerupeti decat daca este neaparat nevoie. 3. Folositi oxitocina ca sa-i conectati pe copii In traducere faceti-i sa fie fericiti. Radeti, iesiti in natura, dansati, cantati, faceti galagie in casa. Includeti cat mai multe activitati producatoare de oxitocina in rutina zilnica. 4. Incepeti un timp special intre copii Stabiliti zilnic 10 minute timp pe care cei mici sa il petreca impreuna. Asta ajuta mai ales cand copiii sunt foarte diferiti ca varsta, sau unul din ei nu este atat de interesat in joaca. O astfel de perioada le seteaza ideea de timp impreuna ca si obicei zilnic si le mentine conexiunea. 5. Si copiii mai au zile proaste Cand au o zi proasta, veniti cu o activitate pe care amandoi o iubesc, cum ar fi sa faceti prajituri sau sa dansati ca sa schimbati starea. 6. Rutina de dinaintea somnului Includeti in rutina dinaintea somnului oportunitatea ca cei doi sa isi spuna noapte buna si te iubesc unul altuia. Unele familii stabilesc si ca cel mare sa-i citeasca o poveste inainte de culcare celui mic, ceea ce reprezinta o ocazie excelenta pentru conectare si atasament. 7. Sprijiniti copiii in a-si oferi ajutor unul altuia Cand unul din frati e ranit, faceti  o obisnuinta ca toti cei din familie sa opreasca ce au de facut si sa stea cu cel ranit. Observati si daca copiii au grija unii de altii. Trimiteti-i dupa gheata, bandaje, lasati-i sa va fie asistenti medicali si sa-si ajute fratele sau sora. 8. Eliminati competitia dintre frati Fara sa-si dea seama, parintii tind sa ii faca pe frati sa concureze intre ei. In loc sa-i faceti sa concureze, gasiti modalitati de a-i uni in aceeasi misiune. Sa gaseasca metode prin care sa colaboreze si sa se ajute unul pe altul. Nu uitati sa mentionati si rasplata: "Daca sunteti  gata amandoi avem timp sa trecem pe langa terenul acela unde sunt toate excavatoarele si buldozerele si le putem vedea inainte de scoala." 9. Haide echipa! Promovati intotdeauna ideea ca cei doi copii sunt o echipa si creati activitati in care copiii sa lucreze impreuna. De exemplu, pot desena pe aceeasi coala imensa de hartie, pot scrie o scrisoare sau face un video pentru bunica impreuna. Pot stabili un joc de aventura prin casa, tot impreuna, nu unul impotriva celuilalt. Intotdeauna faceti echipe de adulti contra echipe de copii cand va jucati pe langa casa. 10. Responsabilitate asociata si impartasita Puneti copiii sa faca un proiect impreuna, de care sa fie amandoi responsabili. De exemplu, pot primi bani de buzunar daca spala masina impreuna, sau pot sa faca decoratiile pentru ziua Mamei, sau pot planifica o iesire cu familia in natura. Parintii nu trebuie sa se implice ci doar sa se asigure ca sunt in siguranta si ca se distreaza la maxim. 11. Jurnalul faptelor bune ale familiei Puteti crea un album cu acest titlu in care surprindeti faptele de bunatate ale copiilor fata de fratii si surorile lor sau fata de alte persoane. Puteti pune poze, scrie fraze si vorbi despre bunatate si compasiune. Pot fi momente de joaca cand copiii se ajuta intre ei, momente cand unul din copii daruieste ceva celuilalt sau cand copiii se gandesc si la fratii lor. Curand copiii vor recunoaste acele momente de bunatate intre ei si vor incepe sa faca si mai multe gesturi. 12. Gestionati conflictele in asa fel incat nimeni sa nu se raneasca Conflictele sunt parte din natura umana. Prin ele, copiii invata cum sa-si controleze sentimentele si emotiile puternice. Astfel ca este de asteptat sa se certe. Job-ul nostru de parinte este sa rezistam tentatiei de a tine partea cuiva ca sa nu crestem rivalitatea intre ei. In schimb, invatati-i pe cei mici metode de rezolvare a conflictelor mai sanatoase, cum ar fi ascultarea, exprimarea propriilor nevoi fara a ataca cealalta persoana, si cautarea unor solutii de castig reciproc. Dincolo de acesti pasi si idei, cel mai important in a ajuta copiii sa se inteleaga este sa construim o relatie puternica cu fiecare din ei. Cand fiecare copil stie in inima lui ca indiferent cati frati are, e ma imult decat suficienta iubire si pentru el, iubirea dintre frati are ocazia sa creasca. Intotdeauna exista mai multa iubire. Un articol dupa Po Bronson si Ashley Merryman
Ganduri care ne sunt potrivnice: sa nu crezi tot ce gandesti
Vineri, Iunie 02, 2017
"Mai des decat mai rar, frica nu se manifesta ca si teroare care te face sa-ti rozi unghiile si sa-ti inghete picioarele. Apare insa ca furie, perfectionism, pesimism, anxietate slaba, depresie si sentimente de izolare. Sub toate aceste masti, frica poate penetra viata, lasand putin spatiu pentru altceva. Se transforma de la o emotie falsa la alta, declarandu-se rar pe ea insasi, otravind fiecare moment pe care il atinge." - Dan Baker, Ph.D. Poate va ganditi ca starile vin de nicaieri. Dar oamenii de stiinta cred ca starile sunt adesea raspunsul a ceea ce gandim, de obicei fara sa ne dam seama. Un gand ne trece prin minte (de exemplu "Copilul meu ar trebui sa fie ca celalalt copil") si ca raspuns ne simtim putin nemultumite sau triste. Acele sentimente ne fac sa avem un alt gand negativ ("E oare ceva in neregula cu copilul meu? Trebuie sa fie vina mea. Daca as reusi macar sa fiu un parinte bun") Si inainte sa ne dam seama, cadem intr-o dispozitie proasta, innecate de propria noastra teama si neliniste. Fara sa ne dam seama, micile noastre temeri stabilesc bazele pentru interactiuni negative care cresc ca un bulgare de zapada care se tot rostogoleste, amenintandu-ne sentimentul de bunastare. Si cum cei mici sunt atat de sensibili la starile noastre, se molipsesc cu starea si tonul nostru si devin la fel de nelinistiti ca noi. Ghiciti ce fac copiii cand sunt nelinistiti? Incep sa se manifeste! Astfel ca acele stari proaste si zile mofturoase sunt adesea create de propriile noastre minti. Dar de ce este mintea inclinata spre negativitate? Pentru ca mintea umana este responsabila de a ne tine in siguranta. Astfel ca scaneaza intotdeauna pericolul, incercand sa ne tina departe de rusine, esec si situatii jenante. Mintea se blocheaza in obiceiul prost de a se concentra pe negativ si ne declanseaza constant alarmele interne. Dar nu trebuie sa fie astfel! Problema este ca acceptam ce spune mintea ca si cum ar spune-o in Biblie. Si multe din acele ganduri ar putea nici sa nu fie adevarate. De exemplu, nu avem cum sa stim ce va fi adevarat in viitor, dar atat de multe ganduri despre viitor sunt negative incat ne influenteaza sa actionam mai dur cu copilul nostru astazi. "Daca nu incepe sa foloseasca olita, nu va putea niciodata sa inceapa colectivitatea." "Deja stiu ca nu va dormi in patutul ei in noaptea asta si va trebui sa strig la ea din nou" "Oare cum se va descurca in liceu daca de pe acum trebuie sa-i verific atat de mult temele?" "Daca nu fac ceva drastic ca sa opresc acum comportamentul asta o sa ajunga sa fie un delicvent!" O definitie a fricii in engleza este Future Events Appearing Real (viitoare evenimente care par reale). Frica este cea care ne face sa ne agitam ca parinti, ceea ce ne face sa fim duri cu noi si cu copiii nostri. Cand lasam teama sa se stabileasca in zona noastra de confort, frica are metodele ei de a prelua controlul asupra vietii noastre. Fara un control constient din partea noastra, teama poate patrunde in gandurile noastre si ne poate otravi relatiile cu copiii nostri. Exista speranta, totusi. Ca parinti, ne putem re-antrena mintile, in cativa pasi simpli: 1. Urmariti-va gandurile Opriti-va, respirati profund. Observati toata palavragela din minte. Observati cat de des interpretarea noastra a ceea ce se intampla este automat negativa: "Daca as fi mai organizata, lucrurile astea nu s-ar mai intampla" "Deja stiu ca o sa-mi faca zile fripte pe tema asta!" "De data asta chiar am dat-o in bara" Va sunt cunoscute? Intram in disperare cat de repede poate mintea sa intre pe modul ingrijorare si frustrare. Nu o lasati sa va doboare. Devenind constiente de aceste ganduri faceti primul pas pentru a le schimba. Odata ce observam, ne oprim automat din a crede si actiona conform gandurilor noastre. Avem o alegere! 2. Redenumiti gandul. Observati fiecare gand negativ si transformati-l. Transformati gandurile negative chiar daca sunt adevarate! Exista intotdeauna altul, mai incurajator, mai pozitiv, pentru a vedea altfel situatia: "Nu e o urgenta" "Nimeni nu e perfect" "Nu, copilul meu nu va fi un delicvent" "Se comporta ca un copil pentru ca ESTE un copil" "Toti invata sa faca la olita in cele din urma" Orice gand negativ poate fi transformat si facut mai placut. 3. Mai mult optimism! Cand va treziti ca fabricati din nou scenarii negative, reprogramati-va mintea subconstienta si sugerati-i un final fericit: " Nu ar fi frumos ca in seara asta totul sa mearga bine inainte de culcare? Nu ar fi frumos daca am sta toti calmi si fericiti si am stii exact ce sa facem ca sa ne simtim bine?" Imaginati-va ce va doriti sa se intample si veti fi surprinse de cat de fericit este subconstientul sa va asiste.
Cum sa controlezi iesirile emotionale ale copilului si sa ramai pozitiv
Vineri, Aprilie 07, 2017
Majoritatea copiilor devin greu de controlati in jurul varstei de 14 luni. Asta pentru ca fac un salt imens in dezvoltare in acest punct. Nu mai sunt atat de usor de distras. Isi dau seama ca au o anumita influenta in lume, dar nu multa putere, si incep sa experimenteze ca sa vada cum isi pot implini nevoile si cum isi pot realiza dorintele. Aceste momente pot innebuni un parinte, sau pot sa fie extraordinar de frumoase pentru ca iti privesti copilul cum infloreste. Cat de grea este faza dintre 15 si 36 de luni depinde cel putin partial de atitudinea parintilor. Rebeliunea copilului va fi invers proportionala cu libertatea care-i este data ca sa-si faca munca de dezvoltare, si de cat de capabil se simte sa primeasca ce doreste de la lume. Cat de mult ii este permis sa exploreze? Sa-si stabileasca propriul ritm? Sa simta ca el are control in lume? Sa descopere ca el este o persoana competenta? Multe din acestea depind de parinte. Sunteti sensibil la disponibilitatea copilului catre independenta? Il sprijiniti fara sa-l impingeti de la spate fortat? Puteti aprecia pariul copilului cu independenta, fara a o lua personal ca insulta? Puteti renunta putin la control pentru ca cel mic sa dezvolte un sentiment de control asupra lumii? Puteti pune limitele necesare pentru siguranta si sanatatea lui in timp ce empatizati cu dezamagirea lui cand nu primeste ce vrea? Sarcinile de dezvoltare a copilului sunt: Dezvoltare rapida fizica si a creierului Achizitie rapida a vocabularului si a regulilor verbale Invatarea a cum sa stea conectat cu tine in timp ce-si da seama si de nevoile lui proprii Dezvoltarea sentimentului de sine ca persoana competenta si puternica, capabila sa actioneze cu succes ca sa-si realizeze nevoile Invatarea faptului ca si alti copii sunt tot oameni si ca trebuie sa se relationeze cu ei in siguranta, nu cu agresivitate Provocarea ta ca parinte: Mentinerea sanatatii psihice in timp ce copilul creste, exprimandu-se tot mai mult si implicandu-se in lume. Prioritatile tale de parenting: Mentinerea copilului in siguranta in timp ce exploreaza Renuntarea la o parte din control pentru ca el sa poata dezvolta control asupra lumii sale Optimismul! Ce au nevoie cei mici de la parinti: 1. Validarea propriului sine Copilul trebuie sa invete ca exista lucruri de care este responsabil, cum ar fi propriul corp, si ca trebuie sa se experimenteze pe sine ca persoana competenta si puternica, capabila sa-si implineasca nevoile si dorintele. 2. Structura, limite, rutina, obiceiuri si securitate. Copiii mici incep sa realizeze ca e o lume mare afara. Chiar si propriile lor sentimente par coplesitoare pentru ei uneori. Au nevoie de asigurarea ca parintele este responsabil de ei si ca poate sa-i tina in siguranta, fata de lume, cat si fata de sentimentele lor mari si lipsa lor de control. 3. Ajutor in intelegerea si in structurarea timpului Daca se simte cu mai putina lipsa de control si mai putin invins de circumstante, (dupa pranz este ora de somnic si dupa aceea mergem la bunica), copiii vor stii la ce sa se astepte si se vor descurca mai bine cu o rutina bine definita 4. Empatia ta. Copiii mici trebuie sa stea conectati cu parintii lor, mai ales in acele momente dificile cand se afirma pe ei insisi si tu nu poti sa le dai ce au nevoie. Priviti din acest punct de vedere, si veti vedea ca are logica. Chiar daca nu putem face ce doresc ei, ii vom ajuta sa coopereze daca intelegem si simpatizam cu nefericirea lor.
Dezvoltarea emotionala la copii
Vineri, Aprilie 07, 2017
Imbratisarile, saruturile, cocolositul si faptul ca-i facem pe copii sa se simta siguri si ingrijiti ajuta la dezvoltarea creierului. Tot astfel ii ajutam sa devina copii si mai apoi adulti adaptati social. Cu cat este mai iubit, ingrijit si hranit emotional, cu cat se simte mai in siguranta, cu atat mai ferma va fi starea lui emotionala. Experientele timpurii ale copilului, cele pe care le are cu noi, modeleaza ceea ce va deveni la varsta adulta. Din experienta copilariei cu noi invata cum sa-si controleze emotiile si asta ii afecteaza atat comportamentul cat si abilitatile de gandire. Cantatul si rasfatatul Cand tinem copilul in brate, ii cantam, il mangaiem si il leganam pe ritmul muzicii, stabilim contactul cu privirea, il tinem de manutele lui mici- ne exprimam iubirea pentru el. Ascunsul si gadilitul Dupa varsta de doi ani sau mai devreme, jocul de-a v-ati ascunselea, in care va ascundeti undeva unde sa va poata gasi usor cel mic este foarte haios pentru acesta. Strigati numele lui ca sa va poata urma vocea si sa va poata gasi. Cand va gaseste aratati-i ca a facut bine, imbratisati-l, leganati-l, radeti si sarutati-l. Jucarii sau papusi Tot dupa varsta de 2 ani jumate, dar si mai tarziu ii puteti invata pe cei mici cum sa aiba grija de un animal de plus sau de o papusa. Puteti pretinde ca le dati de mancare, ca ii leganati ca sa adoarma sau ca le vorbiti. Puteti combina aceste activitati cu cantatul unor cantece de leagan si astfel copilul va folosi abilitatile de muzicalitate si limbajul. Dezvoltarea memoriei Memoria este invatarea care ramane. Cand copilul invata ceva, se formeaza noi legaturi sinaptice intre neuroni, sau se intaresc legaturile vechi, creand o amintire a experientei a ceea ce a invatat copilul. Exact ca un muschi, cu cat se foloseste mai multa memorie in primii ani, cu atat mai usor va fi pentru copil sa se descurce in fata cantitatii de informatii din scoala. Sunete de animale Aratati-i celui mic o carte cu animale care scot sunete. Aratati un animal si faceti sunetul specific animalului. Apoi intrebati-l pe cel mic cum face animalul si ajutati-l sa repete sunetele animalului pana cand face sunetul corect. Puteti sa-i aratati si alte animale si sa va intoarceti apoi sa verificati daca isi aminteste sunetele pe care le-a invatat pana acum. Cutii de amintiri Faceti cateva cutii cu amintiri cu imagini ale persoanelor semnificative si obiectelor importante gen poze cu tata, mama, cainele, casa etc. Acoperiti cutia cu hartie colorata si faceti mai multe daca doriti, fiecare cutie fiind unica. Deschideti cutiile si povestiti-i celui mic despre pozele puse acolo, apoi inchideti cutiile si intrebati-l pe cel mic ce este inauntru, ce persoana, ce obiect, ce poveste. Acest exercitiu solicita memoria vizuala a copilului, in timp ce il ajuta sa construiasca ascultarea si abilitatile de limbaj. Pentru copii de un an jumate sau mai mult Din reviste taiati poze cu obiecte care nu sunt familiare dar care sunt totusi interesante pentru cel mic, cum ar fi un avion, o girafa, un munte. Lipiti-le pe cartoane, aratati-le celui mic si spuneti-i numele obiectului vorbindu-i putin despre el. Apoi, puneti-l sa caute imaginea despre care i-ati vorbit. De exemplu dupa ce i-ati povestit despre girafa, puteti intreba “unde este girafa?”. Jocul stimuleaza memoria vizuala si ajuta la dezvoltarea limbajului si a invatarii de noi cuvinte si forme. Abilitati matematice Un creier tanar antrenat pentru matematica ofera beneficii majore pentru viitorul copilului. Activitatile care stimuleaza abilitatile matematice schimba creierul si-l seteaza pe rezolvarea de probleme. A fi bun la matematica la o varsta timpurie este un puternic atu in rezultatele scolare de mai tarziu- mult mai important decat abilitatile de citire sau abilitatea de a fii atent. De la 2 ani in sus Gruparea de diverse obiecte si lucruri Adunati cat mai multi nasturi mari, margele colorate si lucruri care sunt usor de sortat pe o masa. Aratati-i celui mic cum sa le grupeze dupa forma, culoare si marime. Lasati copilul sa grupeze obiectele singur. Dupa ce lucrurile au fost sortate, numarati-le unul cate unul. Introducerea formelor geometrice si a simbolurilor Pe o hartie alba, desenati forme si numere pe care cel mic le poate colora. Dupa ce a colorat desenele, spuneti-i ce a facut adica: “Uite, ai colorat cercul in rosu”, etc. Numaratul si rima Cantati cu cel mic cantece cu rima care implica si numere, cum ar fi “5 ratuste mici”, “5 maimute mici” si 10 elefanti se leganau”. In timp ce cantati cu el, reprezentati numerele cu ajutorul obiectelor gen jucarii sau degete tinute sus. Repetati acest joc atat timp cat ii place. Daca asculta in mod repetat numerele isi va intari vocabularul privind numerele si matematica.
Obiceiuri pe care cei mici le pot intelege
Joi, Aprilie 06, 2017
Copiii functioneaza cel mai bine cu programe structurate. Prescolarii in mod special se simt mici in lume si majoritatea lucrurilor li se intampla, astfel ca ei doresc predictibilitate, sa stie ce se va intampla- fiindca le da sentimentul de control. O rutina previzibila permite copiilor sa se simta in siguranta si sa dezvolte un sentiment de putere in a-si ordona viata. Copiii care inteleg obiceiurile, in loc sa se simta impinsi sau fortati de circumstante, coopereaza mai usor. Crearea unui program regulat este modul esential de a da siguranta copiilor pentru a stii ce se va intampla mai departe in viata lor. Deasemenea le dezvolta cortexul prefrontal, adica functia de executare si de planificare a creierului. A avea un plan pentru ziua respectiva este important si pentru adulti, chiar daca multi iubim libertatea de a decide pe moment ce sa facem mai departe. Dar asta functioneaza atunci cand noi decidem ce reguli sa incalcam. Fara o rutina, viata cu copii ne poate coplesi si scoate de pe traiectorie, lasandu-ne la voia intamplarii- nu la bordul navei. Pentru a-ti ajuta copilul sa se simta in siguranta, vorbiti despre ce veti face in ziua respectiva. De exemplu, dupa gadilitul de dimineata, puteti spune: "Hai sa ne imbracam ca sa putem lua micul dejun...apoi putem merge intr-o aventura!" Poate ca acea aventura va fi la magazinul alimentar sau la farmacie. Daca o tratati ca pe o aventura si o experienta de invatare, asa o va percepe si copilul. In drumul spre casa puteti recapitula ce ati facut dimineata, ce ati mancat, care a fost lucrul care le-a placut cel mai mult din aventura etc. Si apoi puteti vorbi despre ceea ce urmeaza sa faceti cand ajungeti acasa: "Vrei sa ma ajuti sa pun cumparaturile in frigider? Apoi fac pranzul..iti spun o poveste si urmeaza sa dormi de amiaza. Dupa aceea vrei sa mergem in parc sau la locul de joaca?" Oare asta inseamna ca ne fortam copilul intr-un program care nu functioneaza sau ii tinem legati de un orar rigid in care nu e timp de sta si observat buburuza aceea din iarba? Bineinteles ca nu! Rutina unui copi are nevoie de destula flexibilitate ca sa poata permite ca cei mici sa indeplineasca cea mai importanta sarcina a vietii: explorarea si experimentarea. Daca doriti un copil capabil sa simta bucurie, trebuie sa il lasati sa prinda acele ocazii de a mirosi trandafirii sau de a se bucura de un viermisor care se taraste prin gradina. Iar copii au nevoie de ocazii pentru a-si lua propriile decizii si alegeri referitoare la cum sa-si foloseasca timpul liber. Dar a stii la ce sa ne asteptam permite celor mici sa se relaxeze in momentul respectiv decat sa se agite si sa caute cum sa se distraga. Pentru a-l ajuta pe cel mic sa-si dezvolte simtul unui program recomand crearea unui tabel de obiceiuri. Practic e ca un poster cu fotografii ale copilului facand activitatile lui uzuale. Se poate cumpara din comert dar este mai bine sa facem unul personalizat. Faceti poze in care cel mic se trezeste, se spala pe dintisori, face la olita, ia micul dejun, se joaca, doarme etc. Puteti scrie cuvinte langa fotografii si le puteti aseza pe frigider. Odata ce copilul creste aceste tabele pot fi separate pe momente ale zilei, astfel incat cel mic sa inceapa sa se ocupe de propriul lui orar. Pastrati sarcinile de dimineata intr-un plic pe tabel astfel incat cel mic sa le aranjeze in ordinea dorita. Acest gen de tabel da puterea copilului tau de a fi responsabil de propriul program, reducand certurile legate de putere si nevoia noastra de a fi implicati in fiecare miscare pe care copilul nostru de 3 ani o face dimineata. Veti dori sa va conectati la inceputul programului si de-a lungul zilei de cate ori e necesar pentru a-l mentine pe drum pe cel mic dar interventia noastra poate lua forma imbratisarilor si verificarilor- si nu comenzi sau ordine. Puteti spune: "Wow, vad ca deja te-ai imbracat! Ce urmeaza pe tabelul tau?". Cei care iubesc tabelele cu sarcini sunt copiii cu multa vointa, fiindca asa au ocazia sa fie ei la conducere. Dar tuturor copiilor le place sa se simta mai putin controlati si sa isi stapaneasca cerintele propriilor vieti.
Ce ne facem atunci cand cel mic nu doarme singur
Joi, Aprilie 06, 2017
Daca si tu ai un copilas alert, curios, interesat de orice si care nu se relaxeaza prea usor la varsta de peste 1 an, atunci citeste mai departe. Unii copii se mai trezesc peste noapte si dupa varsta de 1 an, ca sa fie alaptati, sa li se dea laptele, sau poate ca sa fie leganati. Asta se intampla mai ales daca asa au fost obisnuiti. Sa incepem cu vestea buna: intr-o zi, copilul tau va adormi singur si va dormi tot restul noptii. Nu stim cand, dar este o garantie ca asa va face. Cum facem pana atunci? Mai inati spuneti-va bravo si felicitati-va singure pentru toate acele nopti nedormite care i-au fost de un real folos copilasului dvs. Insa dupa un an, hranirea pe noapte dauneaza dintilor si produce carii. In timp ce nu este deloc indicat sa lasam pe cel mic sa planga dupa atentia noastra cu disperare si noi sa il lasam sa o faca, ajutorul tatalui este mai mult decat bine-venit. Cel mic va plange poate pentru ca ii lipseste alaptatul insa daca cineva il iubeste si il comforteaza in timp ce plange, totul este bine. Tatal este de un real ajutor cand vine vorba sa dezvatam bebelusul de prezenta noastra permanenta si mai ales pentru intarcare. Provocarea este sa-l invatam pe cel mic sa doarma fara sa fie nevoie de leganat. Astfel nu doar ca va adormi mai usor (singur) dar va fi si capabil sa adoarma la loc singur, eliminand astfel trezirile nocturne. Din pacate obiceiul leganatului l-am stabilit tot noi si este greu sa-l eliminam. Trebuie sa invatam pe cei mici sa adoarma singuri, cu noi langa ei la inceput. Puteti alege o muzica destul de repetitiva si plictisitoare ca sa calmeze si un loc comfortabil pentru somn. Daca nu puteti sa intrati in patutul celui mic, puteti pune o saltea comfortabila pe jos unde sa va intindeti amandoi sau daca il adormiti in patul dvs atunci si mai simplu. Incercati doar sa nu il treziti cand il mutati in patut. Poate la inceput sa dureze ceva mai mult pana adorm (uneori chiar si o ora sau mai mult) si uneori veti adormi cu ei. Daca cel mic e usor de stimulat evitati orice fel de surse de lumina si investiti in cortine speciale pentru a face intuneric. E bine sa utilizati lumina cat mai slaba pentru ca cei mici sa produca melatonina, hormonul noptii care le da somn. Mai intai cel mic trebuie sa invete sa se relaxeze fizic in alte moduri decat metoda leganatului. Un masaj este foarte folositor. Puteti masa usor punctele de presiune care ajuta la eliberarea emotiilor cum ar fi crestetul capului, coltul sprancenelor in apropierea nasului, centrul osului sub ochi, centrul de deasupra buzei superioare sub nas, scobitura din barbie sub buza inferioara, interiorul degetului mic si cantul exterior al mainii. Fiecare din aceste puncte elibereaza de stres si de emotii si ne ajuta sa ne relaxam, astfel ca sunt un instrument bun pentru oricine, mai ales pentru copii. Poate veti observa ca cei mici incep sa caste, ceea ce inseamna ca corpul elimina stresul si puteti trece la urmatorul punct. Ora de culcare si activitatea din timpul zilei Este bine daca vrem sa-i culcam pe la 7-7.30 PM, ceea ce inseamna probabil ca cel mic nu va avea acel al doilea val de adrenalina si cortizon pe care copiiiI il elibereaza cand nu-i lasam sa doarma daca se obosesc prima oara. Tineti minte ca atunci cand e vizibil mai entuziasmat in timpul baii si cititului de povesti, ar putea fi vorba despre adrenalina care lucreaza si ar putea fi nevoie de o ora de culcare si mai timpurie. Nu este neobisnuit ca cei mici la varsta de un an si cateva luni sa aiba nevoie sa doarma la 7 pm sau daca sunt foarte activi la 6.30 pm. Pentru a afla, puteti fixa data culcarii cu 15 minute mai devreme pentru cateva nopti si sa observati daca este mai calm. Unii copii dorm de amiaza si atunci este aproape normal ca nu vor dori sa doarma mai devreme de 8-9 pm. Daca cel mic nu a inceput inca sa umble, este posibil ca acesta extra-energie sa se consume odata cu inceputul primilor pasi. Este nevoie sa-l tineti pe cel mic activ in timpul zilei chiar si mergand de-a busilea, sa incerce sa se catere si sa stea in picioare. Acest lucru va consuma din energia care este prezenta la ora culcarii. Este foarte important ca activitatea sa fie incetinita cateva ore inaintea orei de culcare pentru a se putea calma. Daca nu sunteti acasa cu cel mic toata ziua, s-ar putea sa fie greu sa aveti toata activitatea fizica, cina, baia si povestile toate facute pana la ora 7 pm inainte de culcare. In acest caz, recomand cina, urmata de un joc gen v-ati ascunselea si apoi o baie calda pentru relaxare. O alta sugestie este o gustare la ora culcarii pentru copiii de un an si un pic pentru a elimina posibilitatea de a se trezi in timpul noptii de foame. Daca aveti loc si de o gustare in timp ce-i cititi povesti in camera lui, puteti mentine atmosfera calma si nu-i intrerupeti rutina. Daca cel mic este agitat si simte nevoia sa mearga de-a busilea sau sa se catere, spuneti-i ca este ora de culcare si ca totul trebuie sa doarma. Faceti o poveste blanda si plictisitoare despre cum toata lumea si tot ce exista se aseaza acum in pat si doarme. Nu i-as spune povesti pentru ca sunt prea interesante si la fel as limita numarul de cantece - in afara de acel cantec de leagan plictisitor care poate merge in continuu. Nu va angajati in conversatii. Spuneti-i ca animalutele de plus dorm si el trebuie sa stea nemiscat ca sa nu le trezeasca. Faceti-i masaj, si atingeti-l doar atat cat sa-l calmati. Apoi doar faceti liniste si stati nemiscati. Daca vrea sa se deplaseze, puneti-l la loc cu blandete si repetati-i ca acum e ora culcarii si trebuie sa stati linistiti si sa dormiti. Va fi nevoie probabil sa repetati de multe ori. In final isi va da seama ca vorbiti serios si va sta la locul lui. Dupa vreo luna copilasul va incepe sa adoarma destul de repede cu mama sau tata langa el. Apoi urmeaza alt pas, sa il ajutam sa adoarma fara sa stam cu el. Desi nu am vorbit despre somnul de amiaza, nu este ideal sa il leganati in timpul zilei si apoi noaptea sa nu o mai faceti, desi bebelusii par sa-si dea seama ca aceste momente difera intre ele. Nu este nici o problema daca vreti sa mai amanati acest proces. Copiii sunt mici si le este greu sa se adapteze la noul program de relaxare si sa se culce. Pe de alta parte nu se intampla nimic daca incepeti sa-i invatati aceste obiceiuri de pe acum. Este ceva ce aveti nevoie pentru tot restul vietii si mai ales pentru caracterul foarte alert si curios al celui mic este foarte important sa invete sa se relaxeze si sa adoarma. Cel mai important lucru este ca incercam sa facem cel mai bun parenting si sa ne invatam copiii sa adoarma singuri aratandu-le ca suntem acolo cu ei cand au nevoie de noi. Le aratam ca lumea e sigura si de incredere!