educatie copii

Obiceiuri pe care cei mici le pot intelege
Joi, Aprilie 06, 2017
Copiii functioneaza cel mai bine cu programe structurate. Prescolarii in mod special se simt mici in lume si majoritatea lucrurilor li se intampla, astfel ca ei doresc predictibilitate, sa stie ce se va intampla- fiindca le da sentimentul de control. O rutina previzibila permite copiilor sa se simta in siguranta si sa dezvolte un sentiment de putere in a-si ordona viata. Copiii care inteleg obiceiurile, in loc sa se simta impinsi sau fortati de circumstante, coopereaza mai usor. Crearea unui program regulat este modul esential de a da siguranta copiilor pentru a stii ce se va intampla mai departe in viata lor. Deasemenea le dezvolta cortexul prefrontal, adica functia de executare si de planificare a creierului. A avea un plan pentru ziua respectiva este important si pentru adulti, chiar daca multi iubim libertatea de a decide pe moment ce sa facem mai departe. Dar asta functioneaza atunci cand noi decidem ce reguli sa incalcam. Fara o rutina, viata cu copii ne poate coplesi si scoate de pe traiectorie, lasandu-ne la voia intamplarii- nu la bordul navei. Pentru a-ti ajuta copilul sa se simta in siguranta, vorbiti despre ce veti face in ziua respectiva. De exemplu, dupa gadilitul de dimineata, puteti spune: "Hai sa ne imbracam ca sa putem lua micul dejun...apoi putem merge intr-o aventura!" Poate ca acea aventura va fi la magazinul alimentar sau la farmacie. Daca o tratati ca pe o aventura si o experienta de invatare, asa o va percepe si copilul. In drumul spre casa puteti recapitula ce ati facut dimineata, ce ati mancat, care a fost lucrul care le-a placut cel mai mult din aventura etc. Si apoi puteti vorbi despre ceea ce urmeaza sa faceti cand ajungeti acasa: "Vrei sa ma ajuti sa pun cumparaturile in frigider? Apoi fac pranzul..iti spun o poveste si urmeaza sa dormi de amiaza. Dupa aceea vrei sa mergem in parc sau la locul de joaca?" Oare asta inseamna ca ne fortam copilul intr-un program care nu functioneaza sau ii tinem legati de un orar rigid in care nu e timp de sta si observat buburuza aceea din iarba? Bineinteles ca nu! Rutina unui copi are nevoie de destula flexibilitate ca sa poata permite ca cei mici sa indeplineasca cea mai importanta sarcina a vietii: explorarea si experimentarea. Daca doriti un copil capabil sa simta bucurie, trebuie sa il lasati sa prinda acele ocazii de a mirosi trandafirii sau de a se bucura de un viermisor care se taraste prin gradina. Iar copii au nevoie de ocazii pentru a-si lua propriile decizii si alegeri referitoare la cum sa-si foloseasca timpul liber. Dar a stii la ce sa ne asteptam permite celor mici sa se relaxeze in momentul respectiv decat sa se agite si sa caute cum sa se distraga. Pentru a-l ajuta pe cel mic sa-si dezvolte simtul unui program recomand crearea unui tabel de obiceiuri. Practic e ca un poster cu fotografii ale copilului facand activitatile lui uzuale. Se poate cumpara din comert dar este mai bine sa facem unul personalizat. Faceti poze in care cel mic se trezeste, se spala pe dintisori, face la olita, ia micul dejun, se joaca, doarme etc. Puteti scrie cuvinte langa fotografii si le puteti aseza pe frigider. Odata ce copilul creste aceste tabele pot fi separate pe momente ale zilei, astfel incat cel mic sa inceapa sa se ocupe de propriul lui orar. Pastrati sarcinile de dimineata intr-un plic pe tabel astfel incat cel mic sa le aranjeze in ordinea dorita. Acest gen de tabel da puterea copilului tau de a fi responsabil de propriul program, reducand certurile legate de putere si nevoia noastra de a fi implicati in fiecare miscare pe care copilul nostru de 3 ani o face dimineata. Veti dori sa va conectati la inceputul programului si de-a lungul zilei de cate ori e necesar pentru a-l mentine pe drum pe cel mic dar interventia noastra poate lua forma imbratisarilor si verificarilor- si nu comenzi sau ordine. Puteti spune: "Wow, vad ca deja te-ai imbracat! Ce urmeaza pe tabelul tau?". Cei care iubesc tabelele cu sarcini sunt copiii cu multa vointa, fiindca asa au ocazia sa fie ei la conducere. Dar tuturor copiilor le place sa se simta mai putin controlati si sa isi stapaneasca cerintele propriilor vieti.
Ce ne facem atunci cand cel mic nu doarme singur
Joi, Aprilie 06, 2017
Daca si tu ai un copilas alert, curios, interesat de orice si care nu se relaxeaza prea usor la varsta de peste 1 an, atunci citeste mai departe. Unii copii se mai trezesc peste noapte si dupa varsta de 1 an, ca sa fie alaptati, sa li se dea laptele, sau poate ca sa fie leganati. Asta se intampla mai ales daca asa au fost obisnuiti. Sa incepem cu vestea buna: intr-o zi, copilul tau va adormi singur si va dormi tot restul noptii. Nu stim cand, dar este o garantie ca asa va face. Cum facem pana atunci? Mai inati spuneti-va bravo si felicitati-va singure pentru toate acele nopti nedormite care i-au fost de un real folos copilasului dvs. Insa dupa un an, hranirea pe noapte dauneaza dintilor si produce carii. In timp ce nu este deloc indicat sa lasam pe cel mic sa planga dupa atentia noastra cu disperare si noi sa il lasam sa o faca, ajutorul tatalui este mai mult decat bine-venit. Cel mic va plange poate pentru ca ii lipseste alaptatul insa daca cineva il iubeste si il comforteaza in timp ce plange, totul este bine. Tatal este de un real ajutor cand vine vorba sa dezvatam bebelusul de prezenta noastra permanenta si mai ales pentru intarcare. Provocarea este sa-l invatam pe cel mic sa doarma fara sa fie nevoie de leganat. Astfel nu doar ca va adormi mai usor (singur) dar va fi si capabil sa adoarma la loc singur, eliminand astfel trezirile nocturne. Din pacate obiceiul leganatului l-am stabilit tot noi si este greu sa-l eliminam. Trebuie sa invatam pe cei mici sa adoarma singuri, cu noi langa ei la inceput. Puteti alege o muzica destul de repetitiva si plictisitoare ca sa calmeze si un loc comfortabil pentru somn. Daca nu puteti sa intrati in patutul celui mic, puteti pune o saltea comfortabila pe jos unde sa va intindeti amandoi sau daca il adormiti in patul dvs atunci si mai simplu. Incercati doar sa nu il treziti cand il mutati in patut. Poate la inceput sa dureze ceva mai mult pana adorm (uneori chiar si o ora sau mai mult) si uneori veti adormi cu ei. Daca cel mic e usor de stimulat evitati orice fel de surse de lumina si investiti in cortine speciale pentru a face intuneric. E bine sa utilizati lumina cat mai slaba pentru ca cei mici sa produca melatonina, hormonul noptii care le da somn. Mai intai cel mic trebuie sa invete sa se relaxeze fizic in alte moduri decat metoda leganatului. Un masaj este foarte folositor. Puteti masa usor punctele de presiune care ajuta la eliberarea emotiilor cum ar fi crestetul capului, coltul sprancenelor in apropierea nasului, centrul osului sub ochi, centrul de deasupra buzei superioare sub nas, scobitura din barbie sub buza inferioara, interiorul degetului mic si cantul exterior al mainii. Fiecare din aceste puncte elibereaza de stres si de emotii si ne ajuta sa ne relaxam, astfel ca sunt un instrument bun pentru oricine, mai ales pentru copii. Poate veti observa ca cei mici incep sa caste, ceea ce inseamna ca corpul elimina stresul si puteti trece la urmatorul punct. Ora de culcare si activitatea din timpul zilei Este bine daca vrem sa-i culcam pe la 7-7.30 PM, ceea ce inseamna probabil ca cel mic nu va avea acel al doilea val de adrenalina si cortizon pe care copiiiI il elibereaza cand nu-i lasam sa doarma daca se obosesc prima oara. Tineti minte ca atunci cand e vizibil mai entuziasmat in timpul baii si cititului de povesti, ar putea fi vorba despre adrenalina care lucreaza si ar putea fi nevoie de o ora de culcare si mai timpurie. Nu este neobisnuit ca cei mici la varsta de un an si cateva luni sa aiba nevoie sa doarma la 7 pm sau daca sunt foarte activi la 6.30 pm. Pentru a afla, puteti fixa data culcarii cu 15 minute mai devreme pentru cateva nopti si sa observati daca este mai calm. Unii copii dorm de amiaza si atunci este aproape normal ca nu vor dori sa doarma mai devreme de 8-9 pm. Daca cel mic nu a inceput inca sa umble, este posibil ca acesta extra-energie sa se consume odata cu inceputul primilor pasi. Este nevoie sa-l tineti pe cel mic activ in timpul zilei chiar si mergand de-a busilea, sa incerce sa se catere si sa stea in picioare. Acest lucru va consuma din energia care este prezenta la ora culcarii. Este foarte important ca activitatea sa fie incetinita cateva ore inaintea orei de culcare pentru a se putea calma. Daca nu sunteti acasa cu cel mic toata ziua, s-ar putea sa fie greu sa aveti toata activitatea fizica, cina, baia si povestile toate facute pana la ora 7 pm inainte de culcare. In acest caz, recomand cina, urmata de un joc gen v-ati ascunselea si apoi o baie calda pentru relaxare. O alta sugestie este o gustare la ora culcarii pentru copiii de un an si un pic pentru a elimina posibilitatea de a se trezi in timpul noptii de foame. Daca aveti loc si de o gustare in timp ce-i cititi povesti in camera lui, puteti mentine atmosfera calma si nu-i intrerupeti rutina. Daca cel mic este agitat si simte nevoia sa mearga de-a busilea sau sa se catere, spuneti-i ca este ora de culcare si ca totul trebuie sa doarma. Faceti o poveste blanda si plictisitoare despre cum toata lumea si tot ce exista se aseaza acum in pat si doarme. Nu i-as spune povesti pentru ca sunt prea interesante si la fel as limita numarul de cantece - in afara de acel cantec de leagan plictisitor care poate merge in continuu. Nu va angajati in conversatii. Spuneti-i ca animalutele de plus dorm si el trebuie sa stea nemiscat ca sa nu le trezeasca. Faceti-i masaj, si atingeti-l doar atat cat sa-l calmati. Apoi doar faceti liniste si stati nemiscati. Daca vrea sa se deplaseze, puneti-l la loc cu blandete si repetati-i ca acum e ora culcarii si trebuie sa stati linistiti si sa dormiti. Va fi nevoie probabil sa repetati de multe ori. In final isi va da seama ca vorbiti serios si va sta la locul lui. Dupa vreo luna copilasul va incepe sa adoarma destul de repede cu mama sau tata langa el. Apoi urmeaza alt pas, sa il ajutam sa adoarma fara sa stam cu el. Desi nu am vorbit despre somnul de amiaza, nu este ideal sa il leganati in timpul zilei si apoi noaptea sa nu o mai faceti, desi bebelusii par sa-si dea seama ca aceste momente difera intre ele. Nu este nici o problema daca vreti sa mai amanati acest proces. Copiii sunt mici si le este greu sa se adapteze la noul program de relaxare si sa se culce. Pe de alta parte nu se intampla nimic daca incepeti sa-i invatati aceste obiceiuri de pe acum. Este ceva ce aveti nevoie pentru tot restul vietii si mai ales pentru caracterul foarte alert si curios al celui mic este foarte important sa invete sa se relaxeze si sa adoarma. Cel mai important lucru este ca incercam sa facem cel mai bun parenting si sa ne invatam copiii sa adoarma singuri aratandu-le ca suntem acolo cu ei cand au nevoie de noi. Le aratam ca lumea e sigura si de incredere!
Educatia Montessori, un predictor puternic al succesului. Partea 1
Miercuri, Aprilie 05, 2017
Cand e vorba de producerea unor lideri creativi in afaceri, educatia Montessori si-a spus cuvantul. Metoda unica de educatie creata acum mai mult de un secol de catre un doctor italian vizionar in educatie, s-a construit in jurul conceptului de invatare auto-directionata, clase cu varste mixte, colaborare, creativitate si responsabilitate sociala. Eliminarea structurilor rigide din clasele conventionale a fost inlocuita de incurajarea elevilor de a fi curiosi, de a folosi imaginatia si de a vedea lumea plina de posibilitati. Cu alte cuvinte este un incubator de inventii la nivelul cel mai de baza. Si nu e de mirare ca aceasta metoda a produs o lista lunga de oameni de succes. Cine sunt acesti oameni de succes rezultati din educatia Montessori? Fondatorii lui Google, Larry Page si Sergey Brin au raspuns intr-un interviu in 2004 ca ceea ce le-a determinat succesul a fost gradinita. Ei sunt produse ai scolii Montessori, si cred ca succesul lor se datoreaza tocmai acelei educatii in care nu se urmau reguli si comenzi, punandu-se mai mult accent pe a fi auto-motivat, a-si pune intrebari despre ce se intampla in lume si facand lucrurile un pic mai diferit. Educatia Montessori presupune sa faci un anumit lucru pentru ca vrei sa exprimi ceva, nu pentru ca asa a zis profesoara. Este modul in care cei doi fondatori ai Google abordeaza problemele: "De ce ar trebui sa fie asa?". Pe langa Brin si Page, lista de anteprenori si inovatori include pe Jeff Bezos, fondator si CEO al Amazon.com; Steve Case, fondator al AOL; guru in management Peter Drucker; mogul media si rapper Sean "P.Diddy" Combs; Katharine Graham, fosta detinatoare si scriitoare pentru Washington Post; Jimmy Wales, fondator al Wikipedia si Will Wright, designer pentru jocurl de calculator SimCity. Dincolo de domeniul afacerilor, lista se extinde la oameni extrem de creativi si talentati, cum ar fi actorii George Clooney, John Cusack, Dakota Fanning, cantareata country Taylor Swift si magicianul David Blaine. Deasemenea laureatul cu premiul Nobel in literatura, Gabriel Garcia Marquez, recunoaste ca experienta Montessori a fost semnificativa pentru mare parte din succesul lui. Garcia Marquez spunea "Nu cred ca exista o metoda mai buna decat Montessori pentru a-i face pe copii sensibili la frumusetile lumii si care sa le trezeasca curiozitatea privind secretele vietii". Intr-un studiu de sase ani facut pe 3000 de directori inovatori, profesorii Jeff Dyer de la Universitatea Brigham Young si Hal Gregersen de la INSEAD Europa au descoperit ca o buna parte din cei investigati au mers la scoli Montessori unde au invatat sa-si urmeze curiozitatea. Ei au vorbit despre mediul de sprijin unde se incuraja curiozitatea si dorinta de a afla mai multe, asa cum fac majoritatea copiilor de 4 ani. Insa daca profesorii valoreaza mai mult raspunsurile corecte decat intrebarile provocative, pe la varsta de 6 ani si jumatate ei nu mai pun intrebari. Elevii de liceu arata rareori aceasta sete de cunoastere, iar pe cand ajung adulti se angajeaza probabil in medii corporative unde nu mai exista curiozitate deloc. Padmasree Warrior, sef de strategie si tehnologie la Cisco Systems, isi aminteste cum educatia ei la scoala Montessori din India i-a impactat puternic succesul in afaceri. Isi aminteste clar cand era lasata sa gaseasca solutii singura, uneori un timp lung si descurajant, practicat de Montessori. Acum insa are o abordare diferita fata de probleme: nu se simte descurajata, nu ii este teama de probleme, si vede in ele o oportunitate de a gasi solutii, nu de a se lasa tulburata de ele. Warrior considera ca educatia Montessori i-a insuflat auto-incredere la o varsta timpurie, o baza fundamentala pentru calitatile ei de leadership. "Sa intri in situatii confuse si sa te simti confortabil este enorm de folositor in meseria mea", spune Warrior. "Este nevoie sa stabilesti o directie in tehnologie si primesti uneori doar putina informatie, nu primesti totul pe tava, asa cum se asteapta multi directori. Este nevoie de decizi si trebuie sa fi confortabil cu asta". In discutiile constante legate de viitorul educatiei in SUA, multi regreta modelul fabricilor care a fost prezent in scolile publice mai mult de un secol si apoi au devenit model pentru alte scoli din lume. Steve Denning, autor si guru global in leadership, spune ca marea problema in educatie este ca pune accentul pe eficienta si pe absolvire in masa, insa sistemul are putin de-a face cu invatarea necasara supravietuirii si viitorului economiei. Din fericire, nu este nevoie sa se inventeze un sistem, Montessori face asta de mai bine de un secol. Tot Denning a scos in evidenta ca cele mai de succes companii urmaresc alte strategii, mai creative si inovative, care nu se concentreaza doar pe birocratie si ierarhie fara sa mai aduca valoare pentru clienti. Asa procedeaza cei de la Apple, Google si Amazon. De aceea e nevoie de persoane ca cele care au fost educate in stilul Montessori, cu o alta mentalitate, persoane creative si independente care se simt comfortabile facand asta in lumea in care traim.
Studiu de caz: Independenta la copii
Miercuri, Aprilie 05, 2017
Matei era al 4-lea copil intr-o familia cu inca 3 fete cu varste intre 4 si 8 ani. Toata familia a fost incantata de venirea unui nou copil de sex masculin, iar fetele l-au considerat noua lor papusa. De la inceput surorile lui se jucau cu el si il intretineau ca sa nu planga. Stateau cu el, ii dadeau suzeta sau lucrurile pe care le arata el cu degetul. Vorbirea lui Matei a fost putin intarziata, dar nimeni nu se ingrijora fiindca Matei nu trebuia sa foloseasca cuvinte pentru a spune ce doreste. Trebuia doar sa planga putin sau doar sa arate cu degetul si cineva sarea sa-i implineasca nevoile. Dupa ce a mai crescut, Matei a inceput sa fie foarte frustrat pentru lucrurile pe care el nu le putea face, insa pe care surorile lui le faceau fara probleme. Ele inotau, se dadeau cu bicicleta, isi scriau singure numele etc. El incerca sa tina pasul cu ele dar nu putea, si deseori izbucnea in lacrimi de frustrare. Desigur cineva lasa tot doar ca sa-i distraga atentia cu ceva gustos sau cu un joc haios. In timp vorbirea i s-a mai imbunatatit dar era cu mult in urma fata de copiii de varsta lui. Parintii lui erau atat de ocupati cu cei 4 copii si cu jobul incat daca Matei facea scandal ii dadeau ce voia ca sa taca. La gradinita incepuse sa aiba probleme din prima saptamana fiindca datorita vorbirii nedezvoltate ceilalti copii nu il intelegeau si il puneau sa repete cuvintele. La fel proceda si educatoarea care nu il prea intelegea, adaugand faptul ca nu mai era ajutat la diverse sarcini, cum ar fi sa isi puna singur haina in cuier sau sa deschida cutia de pranz singur. Astfel, Matei in cea de-a doua saptamana facea scandal ca nu mai voia sa mearga la gradinita. Cand parintii au intrebat de ce, Matei nu a stiut sa le explice. In final, parintii i-au spus ca el trebuie sa mearga la gradinita si ca lucrurile se vor imbunatati. Imbunatatirile desigur au aparut, insa primul an de gradinita a fost foarte greu pentru Matei. Probabil ati observat cateva lucruri pe care familia lui Matei ar fi putut sa le faca diferit pentru a-l ajuta sa dezvolte abilitati necesare in gradinita. Cand copiii sunt mici, comunica in doua feluri: pot plange, sau adauga gesturi cum ar fi mainile tinute sus pentru a-i ridica si degetul aratator pentru a indica ce doresc. Este normal ca parinti sa raspundem la acele gesturi, dar cel mai bine este sa incurajam comunicarea verbala. Putem, de exemplu, sa etichetam obiectele si sentimentele copilului in timp ce raspundem cerintelor lui. De exemplu daca cel mic plange si arata spre o cutie de cereale la care nu ajunge, puteti numi aceste comportamente si emotii astfel: "Esti frustrat ca nu poti ajunge la cereale?". Astfel il ajutati pe copil sa isi dezvolte vocabularul pentru a-si putea comunica nevoile verbal, incepand din al doilea an de viata. Un comentariu legat de emotia pe care probabil copilul o simte il invata si pe el sa faca la fel mai tarziu. Putem sa identificam incorect emotia, dar ceea ce conteaza este ca l-am invatat sa fie atent la ce simte si cum se comporta. De fapt, il invatam constiinta emotionala de sine, probabil cea mai importanta abilitate specifica inteligentei emotionale. Inapoi la Matei. Cum ar fi putut familia lui sa il ajute sa-si dezvolte mai mult independenta? Invatandu-l sa faca lucrurile de unul singur ar fi avut mai multe beneficii. In primul rand ar fi imbunatatit abilitatile lui, fie in a invata cum sa se imbrace singur, fie ar fi imbunatatit convingerea lui ca este capabil sa faca lucruri si singur, ceea ce construieste stima de sine. Copiii se confrunta cu multe provocari noi la scoala si cu cat au avut mai mult succes in manevrarea noilor abilitati, cu atat vor fi mai independenti cand se confrunta cu aceste probleme. Poate ati observat ca Matei a dezvoltat o intoleranta la stres. Cand il protejezi pe copil de stres acesta nu mai are apoi practica in rezolvarea cu succes a stresului. Si cum toata lumea se confrunta zilnic cu stresul, protejarea copiilor de diverse probleme este exact inversul la ce ar trebui sa facem. Daca doi copii se cearta pentru o jucarie trebuie sa le dati sansa de a rezolva lucrurile inainte de a interveni. Sau daca un copil e frustrat fiindca nu stie cum sa incheie niste nasturi, fiti rabdatori si oferiti incurajari. Daca sariti in ajutorul copiilor cand au de facut o sarcina le risipiti independenta si ii invatati ca cineva va veni sa-i salveze la primul semn de dificultate sau stres. Ati observat ca Matei are nevoie sa isi controleze mai mult impulsurile? Nu e folositor sa fim nerealisti cu privire la capacitatea copiilor de a tolera frustrarea si de aceea nu va asteptati ca un copil de 4 ani sa stea la coada 30 de minute sau sa astepte cand ii este foame. Fiecare copil va face scandal. Rolul nostru ca parinte este sa-l invatam alte modalitati prin care sa isi exprime nerabdarea si frustrarea. Nu ne putem astepta ca un copil sa dezvolte brusc un bun control al impulsurilor daca aceasta abilitate nu a fost niciodata practicata. Cand apar mici frustrari ca de exemplu statul la coada la o caserie, profitati de ocazie si invatati-l pe cel mic ce sa faca. Cantati un cantec, aratati diverse lucruri din carucior si puneti-le etichete, sau jucati un joc simplu. O data ce copilul inainteaza in varsta dati-i mai multa responsabilitate in controlul frustrarii fara sa-si piarda controlul. Ganditi-va la un adult care trimite nervos niste texte sms sau email-uri, care nu poate sa controleze nevoia de a manca sau de a cheltui, sau nu poate astepta o perioada realista de timp pentru lucrurile pe care le vrea. Invatarea controlului impulsurilor va preveni multe probleme in perioada adulta care se nasc din neliniste sau din nerabdare.
Cea mai importanta abilitate a parintilor pe timpul sarbatorilor: fiti calmi si iubitori cu copiii vostri
Luni, Aprilie 03, 2017
Sarbatorile nu sunt stresante doar pentru parinti ci si pentru copii. Suntem stimulati de dorinte disperate, de entuziasmul molipsitor, de evenimentele in familie si comunitate. Toata lumea este mai ocupata...mai ales familiile. Parintii sunt mai stresati, mai iritabili, iar copiii simt toate aceste stari. Programul si somnul sunt intrerupte iar copiii sunt agitati in asteptarea cadourilor. Suna cunoscut? Copiii depind de noi, nu doar in ceea ce priveste mediul lor ci si starile lor. Daca noi suntem mai putin echilibrati in aceasta perioada, nu vom reusi sa-i tinem nici pe copii mai departe de starea de agitatie. Tot ceea ce noi simtim, ca stres si presiune vor simti si ei- si ei vor reactiona si in locul nostru. Copiii nu au nevoie de sarbatori de revista. Tot ce au nevoie este sa traiasca in spiritul perioadei cu iubire si veselie. Ce avem de facut? RENUNTATI LA PERFECTIUNE si acceptati ca parintii adevarati au sarbatori adevarate, cu bucatarii date peste cap, copii mofturosi si evenimente la care nu puteti ajunge pentru ca celui mic ii este somn. Restabiliti-va prioritatile in agenda si refuzati orice invitatie la care "nu va trage inima". Asigurati-va ca sunteti bine hranit si aveti odihna suficienta; racelile apar cand imunitatea noastra e scazuta. Concentrati-va pe conexiunea cu familia si nu pe shopping si evenimente in oras Nu va comparati cu ceilalti. Nu puteti vedea in interiorul altor familii si nu puteti presupune ce fac ei ca sa le fie bine,. Ce puteti face este sa faceti ce e mai bine pentru familie in aceasta perioada. Nu va faceti asteptari nerealiste cu privire la aceasta perioada pentru a nu fi dezamagiti Nu lasati sentimentele de furie sau enervare sa preia controlul. Imediat ce simtit ca va dispare starea de iubire, faceti o imbratisare de grup si luati-o de la capat Numarati-va binecuvantarile si spuneti multumesc pentru toate lucrurile bune din viata familiei, in fiecare zi Simtul umorului este obligatoriu ori de cate ori nu va ies lucrurile asa cum ati planuit Felicitati-va nu doar pentru efortul facut de sarbatori ci pentru tot anul care a trecut Sarbatorile par pentru unele familii, perfecte. Insa, daca noi ca parinti uitam ca spiritul sarbatorilor consta in a fi cu familia si a ne aduce aminte sa fim iubitori cu cei din jur, la fel vor face si copiii nostri. Este perioada in care puterea iubirii ne transforma vietile, perioada in care ne umplem cu credinta, lumina si speranta. Umpleti casa cu adevaratul sens al sarbatorilor si concentrati-va pe timpul prezent cu cei dragi, nu pe cadouri sau shopping. Noi singuri trebuie sa fim plini de iubire, pentru a putea darui tuturor ceilalti.
Cum opresti violenta intre copii?
Vineri, Octombrie 03, 2014
Cei de la muffypedia.ro au scris un articol interesant despre violenta si despre ce putem face noi ca parinti pentru a ne ajuta micutii sa nu treaca prin astfel de situatii, sau daca trec, impactul sa fie minim. Recunosc ca subiectul imi da de gandit. Multi parinti nu recunosc violenta intre copiii. II spun " copilarisme" . Cu toate acestea, in cadrul interactiunii dintre ei, sunt situatii cand suntem nevoiti sa-i despartim, sa ne cerem scuze in numele lor, sau ne doare cand el vine suparat ca la locul de joaca a primit o lovitura sau o injuratura. Si totusi, cum ar trebui sa procedam? Iata ce spun cei de la muffypedia. Voi ce parere aveti? " In mod uzual noi, parintii, avem in "software" cateva solutii standard pentru situatiile acestea: I. Metoda ignorantei "Da, hai jucati-va frumos impreuna cu totii. Mami are treaba" - poate avea si o urma de beneficiu prin prisma faptului ca permite copilului sa identifice singur o solutie la problemele lui, daca nu i se furnizeaza una. Insa, de cele mai multe ori, are efecte negative dat fiind ca aratam copilului ca suntem indiferenti fata de problema lui si ca nu are pe nimeni care sa il ajute atunci cand are nevoie. II. Metoda binelui superior "Copii, nu este frumos sa va bateti. Haideti sa nu ne mai batem ca nu e bine." Aceasta abordare in mod cert nu este nociva, insa are mici sanse de a schimba cu ceva ecuatia problemei. Greu de sperat ca un copil de cativa anisori va rezona perfect cu mesajul acesta si va spune: "Aveti dreptate, cred ca atitudinea mea a fost gresita, de acum incolo ne vom juca frumos impreuna fara sa mai recurgem la violenta!" III. Metoda razbunarii Aceasta poate fi aplicata direct sau indirect. Direct o utilizam prin incurajarea copilului agresat sa intoarca violenta - "Si tu ce ai facut cand te-a lovit? Te-ai uitat ca prostu' in loc tragi si tu una?". Indirect o face parintele prin aplicarea unei forme de violenta catre copilul agresor. De exemplu: tipam si il certam in public, ii dam o palma sau poate chiar alte masuri mai dure. Aceasta metoda are potentialul de a fi cea mai nociva dintre abordari, intrucat are doua urmari foarte grave: 1. nu reduce cu nimic aversiunea celuilalt copil fata de al nostru, ba din contra, o mareste; 2. in loc sa cultivam valori morale desirabile, nu facem decat deprindem copiii cu acelasi tip de comportament pe care dorim sa il evite. Am vazut solutiile care nu sunt cele mai bune, haideti sa vedem daca exista si ceva recomandari. Mecanismele sociologice ne spun ca sentimentele pe care il au alti copii fata de noi, parintii, se rasfrang, in mare masura, si asupra copiilor nostri. Cu alte cuvinte, daca alti copii ne simpatizeaza foarte tare, sansele sunt ca ei sa simpatizeze si copiii nostri, pentru ca ei sunt priviti ca o extensie a noastra. Realitatea arata ca legatura e cu atat mai puternica cu cat varstele sunt mai fragede. Cand vorbim deja de varsta adolescentei sentimentele nu mai sunt atat de puternic interconectate, uneori putand fi chiar contrare. Cum putem folosi aceasta informatie ca sa ajutam copiii nostri? Pai o putem folosi si in tratamentul profilactic si in cel simptomatic. Nu trebuie sa neglijam sau sa negam rolul parintelui in relatiile dintre copilul nostru si ceilalti copiii. Asta inseamna ca e important ca noi reusim sa ne jucam si sa ne distram mai bine cu ceilalti copii, sa ii antrenam in cat mai multe activitati comune, sa ne facem cat mai placuti fata de ei. In acel moment cresc sansele ca relatia dintre ei si copiii nostri sa fie una cat mai armonioasa. Aceast abordare se poate folosi, asadar, si pentru a preveni comportamentele violente ale altor copii fata de ai nostri si pentru a le remedia, pe viitor, daca deja au avut loc. Pe langa aceasta abordare mai avem un truc excelent care a si fost dovedit in multe situatii - eroul protector. Ultima data l-am aplicat cand unul dintre copiii de la gradinita obisnuia sa mai loveasca fetele. Dupa ce am aflat, prima data cand ne-am intalnit am avut grija sa il apreciez pentru faptul ca este foarte puternic si l-am intrebat daca pot primi si eu o imbratisare de la "cel mai puternic baiat din gradinita": "Auuu, ce tare m-ai strans, m-a durut. Tu chiar esti cel mai puternic!", i-am spus dupa ce m-a imbratisat. Aceasta prima interactiune a avut doua efecte: 1. am devenit mai simpatic pentru el si in felul acesta "am contaminat" un pic si relatia lui cu fetele mele; 2. am crescut probabilitatea sa asculte un viitor mesaj de la mine, pentru ca in general ne cam place sa ii ascultam pe care care ne fac complimente. Si mesajul nu a intarziat: "Andrei, pentru ca tu esti cel mai puternic baiat din gradi, am o misiune speciala pentru tine! Esti pregatit? Misiunea ta speciala este sa ai grija de fetele mele. De acum tu esti singurul care poate sa le protejeze sa nu li se intample nimic rau. Ce zici, crezi ca esti suficient de puternic sa faci asta? " Invariabil raspunsul este da, el stie ca-i puternic pentru ca deja i s-a mai spus. Puterea acestei abordari? Este absolut incredibila. O sa va surprinda cu totul efectele. Am transformat totul intr-o poveste in care el si doar el poate sa-si demonstreze abilitatile si sa devina eroul. Am avut o mare surpriza cand, dupa ce am avut aceste discutii, s-a intamplat ca una din fete sa-l loveasca pe Andrei (atitudine care necesita o gestionare separata, poate vom detalia in alt articol) si el a spus: "Sa stiti ca azi Amalia m-a lovit! Daca mai face asa eu nu mai vreau sa am grija de ele!" Atat de puternica poate fi aceasta abordare. Fiecare caz in parte are particularitatile lui si abordarea lui cea mai potrivita. Ce este cert este ca ura sadeste ura si violenta aduce mai multa violenta. Incercati sa evitati cu orice pret genul de solutie prin care sa jignim, sa izolam, sau sa aducem mai multa violenta in scena. Oferi armonie, primesti armonie! Asta e mesajul cu care putem ramane in minte!"  
Cum sa ne intrebam copilul "cum a fost la scoala?"
Sambata, Septembrie 13, 2014
Saptamana viitoare se termina vacanta si copiii, tinerii, se intorc iar in banci si in institutii. Rutina pentru parinti se reia si conversatiile vor avea tenta zilnica de interogatoriu: "Trezeste-te!/Te-ai trezit?/Te-ai spalat?/ Imbraca-te./ De ce te-ai imbracat asa subtire?/ Asa te imbraci? Mananca./ Sa nu iti uiti pachetul./ Ti-ai facut temele?/ Cand?! Deja??! Cum nu ai nimic de invatat?/ Ce note ai luat azi? Cum a fost la scoala/gradinita?" Aceste intrebari au lasat reminescente peste generatii intregi, inca ne mai ingrozeste starea pe care o aveam cand trebuia sa raspundem. Ca mama ma gandesc ca urmeaza sa le adresez si eu copiilor mei aceste intrebari si sa avem astfel de discutii. Nu ma simt prea confortabila cu aceast interogatoriu, mai ales ca stiu ca procesul de extractie a informatiilor dupa primirea unui raspuns monosibilabic, va fi anevoios. Asadar am decis sa ma concentrez pe o singura intrebare care e foarte importanta pentru mine si sa gasesc si alte modalitati de a-mi intreba fiul fara a repeta aceeasi intrebare intr-un mod obsesiv, fara niciun rezultat. Am ales intrebarea "Cum a fost la scoala/gradinita?". Raspunsul invariabil pe care il primim este "Bine". Daca intamplarea face ca fiul/fiica noastra sa fie intr-o zi cu chef de vorba, poate adauga si ce a mai zis doamna, ce a mai facut prietenul de joaca. Dar majoritatea raspunsurilor pe care le vom auzi vor fi "bine" sau vor include "bine". Eu sunt interesata sa stiu cum a fost , ce i-a placut, ce nu, ce a invatat. Asadar asta il voi intreba. Iata lista (mea) pe care eu o folosesc cu intrebari creative pe acest subiect pentru a ne ajuta in comunicare cu cei mici: 1. Ce ti-a placut azi la gradinita? 2. Care a fost cel mai nasol lucru ce s-a intamplat azi la gradinita? 3. Spune-mi un lucru nou pe care l-ai invatat ? 3. Daca ai putea sa alegi, langa cine ai sta? De ce? Dar langa cine nu ai sta? De ce? 4. Care este cel mai misto loc din scoala, gradinita? 5. Spune-mi un lucru ciudat pe care l-ai auzit azi. Sau un lucru ciudat pe care cineva l-a zis. 6. Daca as vorbi cu doamna despre tine la telefon, ce mi-ar povesti? 7. Cum ai ajutat pe cineva azi? Cu ce ai ajutat pe cineva azi? 8. Cum/cu ce te-a ajutat cineva azi? 9. Cand ai fost cel mai fericit azi? 10. Cand ai fost cel mai plictisit azi? 11. Daca un extraterestru ar veni la voi in grupa si ar rapi pe cineva, pe cine ai vrea sa rapeasca si de ce? 12. Cu cine ai vrea sa te joci din grupa cu care nu te-ai jucat pana acum. De ce nu te-ai jucat pana acum? 13. Spune-mi 3 lucruri bune care s-au intamplat azi la gradinita/scoala. 14. Ce cuvant a repetat doamna cel mai mult azi? 15. Ce ti-ar placea sa inveti sau sa faci mai mult la scoala/gradinita? 16. Ce ti-ar placea sa inveti sau sa faci mia putin la scoala/gradinita? 17. Cine din clasa ta crezi ca ar trebui sa se poarte mai frumos cu tine? 18. Cine este cea mai amuzanta persoana din clasa ta? De ce este amuzanta? Ce a facut? 19. Daca tu ai fi invatatoare/educatoare maine, ce ai face? 20. Daca ar fi sa schimbi locul cu cineva din clasa, cu cine ai schimba? De ce? 21. Spune-mi care au fost cele 3 dati cand ai folosit creionul azi. As alege ca intrebarile mele sa foloseasca cat mai mult din limbajul copilului meu " amuzant, misto, sau persoanjele din procuparile sale precum extraterestru, dinozaur, Tinkerbell." Tonul joaca un rol foarte important, asadar trebuie foarte bine ales ca sa nu simta ca este chestionat. Si acest lucru este foarte greu de facut cand intrebarea vine cumva natural cand il luam de la scoala/gradinita. De aceea ultima mea recomandare ar fi sa nu grabim aceasta conversatie ci sa gasim momentul in zi in care sa facem doar asta. Fara condus, gatit sau strans prin acasa. Voi ce alte propuneri mai aveti? vezi sursa
  •