indeplinirea dorintelor copiilor

Cele 7 intrebari care te ajuta sa decodezi  semnalele SOS-ul copilului tau
Miercuri, Noiembrie 29, 2017
Probabil ca ati vazut manifestari ciudate si explozive cand copiii nu se poarta cum trebuie. In engleza termenul de "act out" inseamna o nevoie sau un sentiment pe care nu-l poti exprima in cuvinte. "Orice comunicare este fie un strigat de ajutor fie un pachet de ingrijire" - Kelly Bryson Astfel ca, atunci cand copilul tau de 3 ani loveste bebelusul, sau cel mic de 5 ani arunca jucarii in tine, sau cel mic de 7 ani iti tranteste usa in nas, ei doar se manifesta. Ati putea raspunde cu pedepse. Pana la urma, comportamentul este clar de neaccceptat. Dar ati pierde ocazia sa va adresati acelui sentiment pe care copilul il simte atat de insuportabil incat trebuie sa il manifeste cumva. Ati pierde SOS-ul copilului. Ar trebui sa ignorati comportamentul "rau"? Bineinteles ca nu. Faceti miscarea pentru a fi toata lumea in siguranta. Intr-o lume perfecta, veti face asta inainte ca cel mic sa se poata manifesta. Dar familiile sunt facute din fiinte umane, si prin definitie ele nu sunt perfecte. E in regula. Iubirea ne este de folos mai mult decat perfectiunea, de fiecare data. In timp ce stabiliti limitele (cu mult calm si bunatate) amintiti-va ca exista un motiv pentru comportamentul copilului. Poate ca nu este ceea ce noi consideram, poate ca nu este un motiv bun, dar este motivul lui. Apoi, adresati-va nevoii sau sentimentului care motiveaza comportamentul. Astfel va primi ajutorul de care are nevoie pentru a coopera cu voi. Daca nu cautati acea nevoie, nu ajungeti la sursa acelui comportament Iata cateva exemple de descifrare a unui strigat de ajutor: Copiii care sunt mereu morocanosi si necooperanti au nevoie de obicei de mai mult somn, mai multa conexiune cu noi, un anumit aliment fizic, sau de o ocazie de a plange in siguranta in bratele parintilor. Copiii care concureaza cu fratii au nevoie adesea sa se simta mai conectati cu parintii, sa fie mai "vazuti" si valorati pentru ceea ce sunt. Amintiti-va ca rivalitatea dintre frati vine din concurenta pentru resurse limitate sau putine. De cele mai multe ori, aceste manifestari vin din iubirea si placerea voastra pentru copii. Fiecare copil are nevoie sa simta ca nu ati putea iubi pe altcineva mai mult decat ii iubiti pe ei. Copiii care nu asculta au fost de obicei invatati sa nu ne ia in serios pana cand nu tipam. Asa ne roaga ei sa ne calmam si sa ne conectam. Copiii care explodeaza agresiv poarta o frica de nesuportat in interior. Au nevoie sa rada, cand nu sunt furiosi, pentru a incepe sa topesca frica. Apoi, cand se simt suficient de protejati, sa experimenteze acea frica in prezenta voastra. Va parea probabil o criza de isterie insa va fi urmata de lacrimi si apoi de afectiune si cooperare Copiii care sunt rebeli si se impotrivesc mereu au nevoie de obicei sa se simta mai puternici, mai competenti si mai respectati. Ei au nevoie sa-i ascultam si sa stie ca sunt ascultati, chiar si cand nu suntem de acord. Copiii care nu ne respecta ne arata ca nu simt suficienta conexiune, caldura si respect din partea noastra. Deseori, lipsa  de respect este consecinta faptului ca parintii urla si se complac in propriile lor crize de nervi. Copiii care ne mint simt frica. Ce anume din raspunsul vostru il face pe copil sa se simta nesigur incat sa trebuiasca sa minta? Copii care se plang sau care au cerinte tot timpul nu au incredere ca nevoile lor vor fi indeplinite. Au nevoie sa se simta mai hraniti..spiritual, mai ingrijiti. Copiii care continua sa impinga limitele au nevoie de obicei sa stie ca parintele este la conducere si ca-i va mentine in siguranta...pe ei si pe toti ceilalti din jurul lor. Le aratati acest lucru stabilind limite clare si ferme, dar cu empatie si intelegere. Iata formula voastra: "Ai vrut X, asa ca ai facut Y...Inteleg. Dar comportamentul Y nu este ok. Pentru ca doare (pe o persoana sau un lucru). Poti face in loc Z." Va fi copilul capabil sa explice nevoile lui daca il intrebati? Nu, si de asta le manifesta astfel! Dar exista 7 intrebari pe care sa vi le puneti, care va vor ajuta sa decodificati, sa intampinati nevoia, si sa schimbati comportamentul. In articolul urmator...
Cum rezolvam rivalitatea dintre frati
Miercuri, Aprilie 05, 2017
Daca ai mai mult de un copil, esti automat supus rivalitatilor dintre frati. Este foarte, foarte greu pentru copiii nostri sa trebuiasca sa ne imparta. De fapt, cand se naste un fratior sau o surioara, practic toti copiii isi fac griji ca au pierdut iubirea parintilor lor. De ce ai fi primit un model mai nou si mai tanar, daca nu de asta? Pe langa rivalitatea dintre frati, copiii pot avea ciocniri de personalitati fiindca au varste diferite si vor lucruri diferite, sau pentru ca au varste apropiate si vor aceleasi lucruri. Si in sfarsit, ca si alte persoane care locuiesc impreuna, chiar si cei mai iubitori frati au zile proaste si conflicte. Copiii nu isi dau seama ca nu e intotdeauna celalalt de vina si nici nu au abilitatea de a rezolva aceste diferente. Copiii tai pot fi prieteni pe viata, iar modul in care esti parinte poate preveni si chiar transforma tensiunile dintre ei. Iata cateva metode: 1. Invata-i pe copii abilitati ca sa se inteleaga intre ei Toate relatiile umane vor avea conflicte si nu ne putem astepta ca si copiii sa stie automat cum sa rezolve lucrurile pasnic. Insa majoritatea dintre noi nu am invatat solutii bune de rezolvare a conflictelor sociale sau emotionale asa ca nu stim sa le aratam nici copiilor nostri. Le spunem copiilor sa foloseasca cuvinte, dar ei adesea nu stiu ce cuvinte sa foloseasca, iar cand sunt suparati nu pot accesa acele cuvinte rationale. Prin urmare, ca parinte va trebui sa puneti limite mereu, oferind copiilor limbajul cu care sa-si exprime nevoile si sa-si rezolve problemele, fara sa se atace intre ei. Aceasta abilitate o vor folosi toata viata si practicata consistent se va intipari in obiceiurile lor, fara sa mai fie nevoie sa intervenim. Iata un proces simplu in trei etape prin care puteti invata copiii cum sa interactioneze cand este nevoie sa puneti limite: Recunoasteti sentimentele si cerintele: "Ai vrut ca fratele tau sa nu te mai apese pe nas asa ca l-ai impins". Stabiliti limita: "Nu impingem. Ne putem rani" sau "Nu lovim. Lovitul doare". Invatati alternative: "Spune-i fratelui tau: "Nu ma mai impinge", "Nu ma mai lovi!" 2. In loc sa sariti in apararea unuia dintre frati, mai bine ii invatati cum sa se apere pe sine Daca intotdeauna aparati unul dintre copii, celalalt copil va fi convins ca il iubiti mai mult pe fratele lui iar tensiunea se va inrautati. In schimb, aratati la ambii copii modul in care sa isi exprime nevoile si fiti acolo doar cand e necesar. Tata: "Daniel, arati suparat. Ce nu-ti place? Poti sa-i spui surorii tale?" Daniel: "Daniel nu place..impinge!" Tata: "Serena, Daniel spune ca nu-i place sa fie impins. O sa te opresti sau vrei ajutorul meu sa te dai la o parte?" 3. Stabiliti ca lucrurile sa fie folosite cu randul in loc sa le imparta fortat, si astfel veti hrani generozitatea si colaborarea Faceti o regula de familie cand va jucati in casa, pentru ca fiecare copil sa poata folosi o jucarie cat timp doreste, pana la urmatoarea masa. Daca vrea sa o imparta cu fratele sau sora inainte de vreme, este in regula, dar ei decid cand au terminat cu acea jucarie. Daca o pun jos, celelalt copil poate intreba daca a terminat cu jucaria si poate sa faca schimb, inainte de a o lua. Cand apar si alti copii trebuie sa anuntati ca se vor juca pe rand cu jucariile, pana cand fiecare se va decide ca nu mai doreste sa se joace. Cand trebuie sa imparta jucariile fortat, copiii invata cu totul altceva. Daca plang destul de tare, stiu ca vor primi ce doresc, chiar daca jucaria este la celalalt. Ei inteleg ca parintii sunt responsabili sa arbitreze cine, ce si cand primeste, depinzand de scandalul pe care cei mici il fac. Cei mici mai inteleg ca sunt in constanta competitie si nu au cum sa-i placa pe fratii lor cu care trebuie FORTAT sa imparta, asa ca imediat ce li se da ocazia, poate sa il necajeasca destul de mult pe parinte ca sa obtina iar jucaria. Cand copiii fac schimburi regulate de jucarii ei invata ca pot cere ceea ce doresc dar uneori primesc curand si alteori trebuie sa astepte randul. Dar tuturor le vine randul mai devreme sau mai tarziu. E in regula daca plang, dar asta nu inseamna ca vor primi jucaria dorita. Nu primesc tot timpul ceea ce isi doresc, insa copiii isi dau seama ca parintii ii inteleg si ii ajuta mereu. Se plac mai mult intre ei pentru ca fac schimb de jucarii si se simt mai generosi. Pana la urma daca vor plange se vor simti mai bine si e in regula daca copilul care isi asteapta randul devine nerabdator. Puteti privi ca pe o ocazie de a va ajuta copilul sa isi exprime frici si nemultumiri pe care le tine ascunse. O data ce pot plange in prezenta iubitoare a parintilor isi pierd de cele mai multe ori interesul pentru jucarie, ceea ce arata evident ca nu erau suparati din cauza ei. Odata instalata aceasta regula copiii o vor iubi si nu se vor mai certa pe tema impartitului. 4. Nu va comparati niciodata copiii intre ei sau cu alti copii Poate va ganditi ca in felul acesta, dand exemplu pe celalalt frate sau sora, va motivati copilul. Insa ceea ce aude este ca sora sau fratele este mai bun decat ei si ca il iubesti mai mult. Stabiliti orice fel de limitari necesare insa fara a face referinta la frati sau surori. Chiar si comparatiile pozitive esueaza. Daca lauzi copilul si spui ca ai vrea ca si celalalt frate sau sora sa se comporte la fel ca el, el automat se gandeste ca el este copilul cel bun si mama il iubeste doar fiindca e bun. Din acest moment copilul devine mai interesat ca mama sa continue sa-i priveasca pe ceilalti frati si surori ca fiind copiii "cei rai". 5. Lucrati pentru crearea unui ambient de bunatate si recunostiinta in casa Dati copiilor oportunitatea de a fi bun unul cu celalalt si de a se aprecia unul pe altul facand din aceste obiceiuri o normalitate in casa. Alegeti momente de familie cand puteti sa reamintiti celor mici de gesturile lor pozitive cum ar fi duminica sau seara la cina. Puneti pe fiecare membru al familiei sa spuna un lucru pe care il apreciaza la cineva din familie. In loc sa creada ca totul li se cuvine copiii invata sa aprecieze toate gesturile marunte si timpul de calitate petrecut cu noi ca parinti. 6. Ajutati copiii sa fie o echipa Desi nu sunt recomandate deloc recompensele, munca de echipa dintre frati trebuie recompensata cat mai des posibil. Puteti inventa un borcan al cooperarii in care sa puneti banuti ori de cate ori copiii se inteleg intre ei fara sa se certe, inclusiv cand se joaca fara sa se certe. Daca isi exprima sentimentele intr-un mod potrivit si respectuos, castiga banuti, si apoi pot decide ei cum sa cheltuie suma castigata impreuna. 7. Asigurati-va ca cei mici au destul spatiu personal Fratii trebuie sa imparta parintii, jucariile, timpul in familie si atentia in general, ceea ce inseamna deja cam mult de impartit. Impartirea unei camere poate stimula apropierea dintre frati dar poate fi in detrimentul copiilor cu temperamente diferite. E mai usor sa imparta camera cand copiii au spatiul lor privat, cum ar fi un dulapior sau o masuta pentru diverse lucruri personale. Un pat tip cort sau pat suprapus peste un spatiu de joaca, facut astfel incat copilul sa poata fi si singur cand doreste. Unii copii se inteleg mai bine cand parintii stabilesc o linie pe mijlocul podelei si isi aranjeaza mobilierul astfel incat sa se defineasca doua spatii separate. 8. Iubiti-i pe fiecare la maxim Daca copiii stiu ca nu veti putea iubi pe nimeni mai mult decat ii iubiti pe ei, nu vor fi gelosi pe fratii sau surorile lor prea des. Prin urmare, principala preocupare a parintilor trebuie sa fie intarirea si indulcirea relatiei cu copiii lor. Alte sfaturi generale pentru a construi o conexiune ideala cu copiii sunt petrecerea timpului special cu fiecare din ei, cat mai multe rasete zilnic, stimularea empatiei pentru ca cei mici sa isi poata exprima emotiile, ghidare cu iubire in loc de pedeapsa. Copiii crescuti astfel sunt mai fericiti si mai sanatosi din punct de vedere emotional, si se inteleg mai bine cu fratii sau surorile lor. Toti copiii trebuie sa stie ca pentru ei este intotdeauna mai mult decat suficient, indiferent cat de mult primeste celalalt frate sau sora.
Cum diferentiezi nevoile si dorintele copiilor?
Duminica, Ianuarie 11, 2015
Meseria de parinte este cea mai solicitanta din lume pentru ca ai o responsabilitate uriasa in crearea unei personalitati si a unui destin. In procesul de faurire si cizelare a oamenilor, astazi asistam deseori la situatii in care rolul de parinte/copil sunt inversate si avem impresia ca mai degraba copiii sunt cei care traseaza limite si hotarasc in locul parintilor ce si cum sa faca anumite lucruri. Acest mod de relationare este o consecinta a lipsei timpului petrecut de parinti impreuna cu copiii si o compensare a faptului ca parintii in societatea contemporana implinesc mai mult dorintele copiilor decat nevoile acestora. Prin ce se diferentiaza o dorinta de o nevoie? Conform piramidei lui Maslow, avem nevoi de baza- fiziologice, de securitate, de apartenenta, de recunoastere si de autorealizare. Orice copil are aceste nevoi denumite in continuare generic- fiziologice, emotionale, afective si relationale. Nevoile relationale conform metodei ESPERE sunt: nevoia de a spune ( de a ne exprima) nevoia de a fi ascultat nevoia de a fi recunoscut ( asa cum sunt eu, nu cum doreste sa fiu mama/tata) nevoia de a fi valorizat ( pentru ceea ce fac bine/ pentru ceea ce nu fac bine) nevoia de intimitate nevoia de a influenta mediul nevoia de a crea si de a visa Dorintele sunt in schimb lucruri care le putem avea fara a implini neaparat o anumita nevoie, iar aceasta lista de dorinte este evident mult mai lunga. Astfel, un copil are nevoie de imbracaminte pentru a fi in siguranta, insa faptul ca doreste haine numai de la firmele X si Y este deja o dorinta. In nevoia de influentare a mediului, e posibil ca un copil sa doreasca sa construiasca un castel de nisip. Daca doreste sa construiasca acel castel doar cu anumite persoane, doar pe o anumita plaja sau cu anume ustensile, acestea sunt deja dorinte. In ziua de astazi in care timpul este limitat si parintii sunt adeseori ei insisi confuzi in legatura cu realizarea si satisfacerea nevoilor versus dorintelor personale, pare mai simplu sa indeplinesti dorinte decat nevoi. Este mai usor sa cumperi o bluza de firma decat sa iti faci o ora in program pentru a fi prezent si a-ti asculta copilul. Este mai usor sa cumperi un cadou sotiei si apoi sa te retragi la birou sau sa pleci cu baietii decat sa ii comunici ceea ce simti vis-a-vis de ea, de relatie sau asteptarile pe care le ai. Implinind nevoile relationale ale copilului si ale noastre ca adulti, crestem viata si energia, frumusetea umana si relationala, pe cand in momentul in care mai degraba implinim dorinte, crestem persoana si Ego-ul. De altfel, oamenii renunta usor la dorinte daca nevoile lor le sunt indeplinite. Multi copii ar renunta la jucarii pentru a petrece timp de calitate cu parintii lor, caci esentialul in viata se rezuma la mult mai putin decat ne straduim cu totii sa agonisim. Ceea ce ne face fericiti este de regula gratis si se obtine prin atentie si iubire.