managementul emotiilor

Cum ne controlam emotiile in fata copilului
Luni, Noiembrie 06, 2017
Sunt sentimentele tale puternice? Niciodata. Dar majoritatea dintre noi ne temem de sentimentele noastre puternice si ne temem de emotiile copiilor nostri. De ce? Pentru ca puterea emotiilor noastre poate fi coplesitoare. Stim cu totii cum se simte cand vrei sa lovesti pe cineva. Si adesea cand actionam conform sentimentelor noastre, facem lucruri de care ne pare rau mai tarziu, fie ca e vorba de plesnitul propriului copil, fie ca ne ies cuvinte jignitoare fata de partener, sau o criza de nervi la locul de munca. Dar nu sentimentele sunt periculoase, ci manifestarea noastra bazata pe ele. Credem ca reparam lucruri, dar actiunile pe care le facem sunt destinate doar sa linisteasca sentimentele noastre suparatoare. Astfel ca in ciuda nevoii noastre urgente de a actiona, actiunile pe care le facem cand suntem suparati doar inrautatesc lucrurile. Pe moment insa, cand nu mai putem tolera propriile sentimentele, explodam. Dupa aceea, ne justificam prea des actiunile, blamand cealalta persoana fiindca ne-a facut sa ne simtim astfel. Deci, ar trebui sa ne reprimam emotiile? Nu. Reprimarea lor ne va face sa fim mai predispusi de a actiona in baza lor. Emotiile sunt o reactie la felul in care ne percepem experienta, fie ca ne simtim nerespectati de copilul nostru, fie tradati de partener, fie ca ne simtim folositi de sef. Cealalta persoana nu ne "cauzeaza" sentimentele in nici un caz. Sunt ale noastre si sunt declansate de propriile noastre interpretari. Insa emotiile sunt un fapt real in corpurile noastre, completand cu hormonii de lupta sau de fuga. Cand ne inabusim sentimentele in loc sa le recunoastem, le purtam ca pe o oala sub presiune. Ne obosim si ne imbolnavim. Sentimentele noastre izbucnesc adesea necizelate si ne trezim fara control. Din fericire, exista o solutie, si este cheia unui autocontrol emotional sanatos! Permiteti-va sa va simtiti toate emotiile, dar rezistati sa actionati in baza lor cand sunteti suparati. Asta va lasa sa alegeti daca veti actiona in baza acelor sentimente turbulante. Ne permite sa ne reglam comportamentul fiindca ne reglam emotiile. Din contra, inabusirea emotiilor le impinge in afara controlului constient, unde pot izbucni in feluri de care mai tarziu o sa ne para rau. Bineinteles, este mai usor de zis decat de facut. Daca nu am fi avut parinti care sa ne ajute cu emotiile cand eram tineri, ar parea imposibil. Din fericire, devine mai usor odata ce practicati, fiindca de fapt ne reprogramam creierul. Iata cum: 1. Permiteti toate sentimentele, ale voastre si ale copiilor Observati-le, acceptati-le, recunosteti-le doar ca fiind parte din a fi uman. 2. Limitati comportamentul Doar pentru ca cel mic are voie sa fie gelos pe bebelus nu inseamna ca are voie sa-l loveasca. Doar pentru ca aveti voie sa va saturati pana peste cap de cel mic de 2 ani, nu inseamna ca strigati la el. 3. Observati ca sentimentele vin si pleaca Faptul ca simtiti ceva nu inseamna ca veti simti la fel si maine. Nu va atasati. Nu sunteti nervosi sau tristi-,ci doar va simtiti nervosi sau suparati. Sunteti mult mai mult decat emotiile voastre, indiferent cat de puternice se simt la acel moment. Puteti chiar doar sa le observati si sa le dati drumul. 4. Nu luati sentimentele la modul personal Doar pentru ca cel mic isi exprima furia voua nu inseamna ca furia lui are de-a face cu voi. Doar pentru ca sunteti furiosi pe partener nu inseamna ca partenerul a gresit. Nimeni nu trebuie sa fie vinovat. 5. Observati cum va aparati in fata emotiilor vulnerabile Cand noi oamenii suntem tristi, raniti, sau dezamagiti, adesea ne este greu sa toleram acele sentimente...si ne enervam. Izbucnim la copii, sau ne blamam partenerul, sau spunem ceva rautacios despre colegul nostru. Furia este o aparare, raspunsul corpului la "lupta sau fugi". Intrati in contact cu frica sau cu tristetea din spatele ei, iar furia se va topi. 6. Rezistati nevoii de a actiona in baza a ceea ce simtiti Cand aveti nevoie urgenta sa faceti ceva, inseamna ca sunteti in starea de "lupta sau fugi". Opriti-va si respirati. Rezistati nevoii de a actiona. Sa urlati la copil nu este niciodata o solutie buna, pentru ca cel mic va deveni defensiv si mai putin cooperant. Cand copilul se simte mai rau, va actiona si mai rau. Daca abandonarea job-ului sau parasirea partenerului est o solutie buna, va fi o solutie buna si maine cand sunteti calmi. 7. Daca sentimentele sunt reale, concluziile pe care le tragem nu sunt adevarate mereu Partenerul meu nu ma iubeste. Seful meu nu imi va recompensa niciodata efortul meu. Copilul meu va fi un derbedeu. Le recunoasteti? Le-ati mai gandi si dupa ce va calmati? 8. Observati-va atunci cand doar stati cu emotiile Respirand, tolerandu-le, lasandu-le sa treaca prin voi...emotiile incep sa se evapore. Asa vindecati rani vechi si dizolvati bagaje vechi, ca sa nu va lasati condusi de emotie atat de usor. 9. In loc sa actionati dupa cum simtiti, folositi-le ca informatie ...pentru a va motiva sa rezolvati acea problema care se repeta, odata ce sunteti calmi. Cand sunteti suparati, solutia pare sa fie ca trebuie sa fortati copilul sa faca ce doriti. Dar cand sunteti calmi, puteti vedea ca o metoda mai eficienta ar fi sa incepeti mai devreme ora de somn sau sa dormiti chiar voi mai mult. 10. Problemele dificile nu se rezolva la emotii puternice Amintiti-va ca atunci cand v-a sabotat raspunsul de "lupta, fugi sau ingheata", nu e niciodata un moment bun sa rezolvati o problema dificila. Cand lucrurile se incing, incepeti mereu prin crearea unui sentiment de siguranta pentru a ajuta pe toata lumea sa se calmeze. Apoi explorati solutii de castig mutual, care sa indeplineasca nevoile tuturor, si faceti schimbari structurale pentru a evita ca acest scenariu sa se repete. Sunteti modelul pentru felul in care copilul isi va controla emotiile. Exemplul vostru il va invata pe copil ca emotiile fac parte din a fi uman, si ca pot fi controlate. Ascultati-le, dar nu le dati mai multa putere decat merita. Pana la urma sunt doar niste emotii...
Controlul propriilor emotii si starile copilului. Afla ce legatura exista!
Vineri, Iunie 30, 2017
In articolul urmator, aflam de ce depind copiii de stabilitatea noastra emotionala pentru a se dezvolta armonios si ce putem face noi ca parinti pentru asta. "Ma intristeaza sa stiu ca pana acum, nu am fost un bun exemplu de autocontrol emotional. Si mai trist este sa imi vad copiii facand lucruri pe care stiu ca le-au vazut la noi candva...sa arunce cu obiecte, sa tranteasca usa." Suna familiar, nu? Controlul propriilor noastre emotii se afla in centrul abilitatii noastre de a ne educa copiii asa cum dorim. De fapt, se afla la baza multora din comportamentele noastre, de la supra-alimentare, la lene si la certuri cu partenerul. E atat de usor sa ne lasam furati de emotiile noastre si sa ne trezim ca am ajuns prea departe! Auzim adesea ca parintii buni isi iubesc copiii neconditionat, insa stim ca nici un parinte nu simte mereu doar iubire. Asa ca suntem lasati sa ne dam singuri seama cum sa ne readucem la starea de iubire in timpul inevitabilelor suisuri si coborasuri ale educatiei zilnice a copiilor. Aceasta sarcina este destul de provocatoare. Sa-ti controlezi emotiile ca sa-ti poti ghida copilul cu iubire in loc sa fii indulgent cu propriile toane, este fundamentala pentru o buna educatie. Dar o astfel de educatie nu este buna doar pentru copiii nostri. Aceasta munca interioara ne ajuta sa crestem si noi si sa devenim persoane mai fericite. E dificil? Da. Cred ca este munca cea mai grea pe care fiecare din noi trebuie sa o faca. Dar este complet posibil. Iata secretul: Cand iti dai voie sa experimentezi propriile emotii, ele incep sa se evapore. Astfel ca stand pur si simplu cu supararile noastre, respirand si simtind, dar rezistand tentatiei de a actiona, retinandu-ne cu compasiune, ne curatam propriile treburi neterminate, fie ca e vorba de frica, suferinta sau durere. Apoi, iubirea poate patrunde in noi. Cum ramane cu furia? Este doar o reactie de aparare la frica, durere si suferinta. Odata ce va permiteti sa simtiti cele mai vulnerabile emotii de sub acea furie, ele se vor evapora, si la fel va face si furia. Ati putea chiar spune ca acest proces transforma frica, durerea si suferinta in iubire, fiindca ne deschidem iubirii acolo unde nu era iubire inainte. Inimile noastre se extind si noi ne dezvoltam ca persoane, si ca parinti. Dar ce facem cand copiii se comporta neadecvat? Ar trebui doar sa le ignoram comportamentul si sa incepem sa meditam? Nu, bineinteles! Copiii au nevoie de indrumarea parintilor. Dar cand le oferim acea indrumare din supararea noastra, copiii nu ne vor urma. Si in plus, nu poti controla sau schimba o alta persoana. Te poti schimba doar pe tine insuti, si asta va schimba felul in care cealalta persoana iti raspunde. Deci in timp ce noi ne schimbam, si copiii nostri se schimba. In timp ce noi ne vindecam astfel incat sa ne autocontrolam, devenim mai eficienti in indrumarea copiilor nostri astfel incat ei sa vrea sa coopereze. Nu inseamna deloc ca vom fi dispusi sa toleram ceva la care inainte reactionam cu urlete, desi uneori acest lucru va fi exact asa. De exemplu, ne-am putea da seama ca este in regula daca cel mic simte furie, si nu va trebui sa il facem sa reprime asta, si putem sa o facem chiar in timp ce il invatam cum sa interactioneze cu respect. Sau ne putem da seama ca hainele de pe jos ale copilului nu sunt mai importante decat felul in care isi trateaza fratele sau sora. Sau am putea incepe sa vedem incapatanarea si insistenta copilului nostru ca pe o calitate, si sa gasim modalitati mai bune de a ne asocia cu el. Controlul emotiilor parintelui, calea spre liniste Dar nici unul din aceste raspunsuri pozitive nu sunt posibile daca noi nu incepem sa ne controlam emotiile. Daca copilul nostru este blocat intr-un tipar contra-productiv el chiar are nevoie sa se schimbe. Si doar daca noi reusim sa ne reglam propriile emotii vom reusi sa il ajutam si pe el sa se schimbe. Un articol de Laura Markham
Empatia - fundatia sanatatii emotionale
Marti, Aprilie 04, 2017
"Cand copiii se simt intelesi, singuratatea si suferinta lor scade. Cand copiii sunt intelesi, iubirea lor pentru parinti se adanceste. Simpatia unui parinte tine loc de prim ajutor pentru sentimentele ranite. Cand recunoastem cu adevarat dificultatile copiilor si dam glas dezamagirilor lor, ei isi aduna adesea fortele pentru a face fata realitatii." -Haim Ginott Daca putem cu adevarat sa vedem lucrurile din perspectiva copilului, totul se schimba. Nu sa il lasam sa faca ce vrea, doar pentru ca intelegem de ce vrea sa o faca. Dar o data ce intelegem, putem interveni astfel incat copilul nostru sa se simta inteles si sa il ajutam sa isi indeplineasca nevoile pe care dorea de la inceput sa le indeplineasca. Ce este empatia? Empatia este mai mult decat fundatia inteligentei emotionale; este fundatia unui parenting eficient, conform autorului John Gottman ("Cum sa cresti un copil inteligent emotional"). Empatia este esentiala pentru a putea intelege copilul si a ne putea conecta cu el. Fara ea, copilul nostru nu se va simti iubit, oricat de mult l-am iubi. Empatia este adesea definita ca fiind capacitatea de a vedea lucrurile din pozitia celeilalte persoane. Dar empatia este un proces fizic ce are loc intr-o anumita zona din partea dreapta a creierului. Structura partii drepte a creierului se formeaza in timpul primilor doi ani de viata, inainte ca bebelusul tau sa vorbeasca. Oamenii de stiinta suspecteaza ca in creierul drept se dirijeaza intimitatea. Aceasta zona conecteaza creierul cu inima, cu organele digestive si cu pielea. Deci cand se intampla ceva cu aceste organe inseamna ca regiunea dreapta a creierului ne trimite un mesaj. Si cand simtim o empatie profunda, o simtim in corpul nostru.  Cand un parinte ofera darul empatiei copilului sau, acea conexiune viscerala schimba totul. Empatia intareste legatura din relatii. Ea ajuta copilul sa se simta inteles, vindeca si il invata despre felul profund in care noi oamenii ne conectam, proiectandu-l cu un pas inainte pentru fiecare relatie din viitor. Cum se dezvolta empatia la copii? Natural, ca parte a unei dezvoltari emotionale sanatoase, atat timp cat ei o experiemnteaza de la ingrijitorii lor. Pe langa faptul ca empatia noastra ajuta copilul sa isi rezolve emotiile, experimentand cum se simte empatia noastra, copiii vor invata cum sa si-o dezvolte pentru altii. Este un ajutor enorm pentru noi fiindca acesti copii care ne simt empatia sunt mult mai cooperanti si ne accepta sa-i ghidam.  Daca va intrebati cum se face, este simplu: de fiecare data cand spunem "stiu cum te simti" sau "Se pare ca ai avut o zi grea", suntem empatici.  De fiecare data cand ne ridicam deasupra propriilor noastre sentimente pentru a vedea lucrurile din perspectiva copiilor nostri, suntem empatici.  De ce este atat de eficienta empatia daca este asa de simplu? Imaginati-va empatia ca pe o oglinda pe care i-o tineti copilului ca sa se vada. Faptul ca-i recunoasteti sentimentele il ajuta sa isi accepte si sa constientizeze propriile sentimente, ceea ce le permite sa le si rezolve. Oamenii sunt fiinte pasionale. Emotiile apar constant in noi si ne influenteaza starile si actiunile in mod trecator. Ganditi-va la cele mai intense emotii pe care le-ati avut in ultimul timp si apoi imaginati-va ce emotii puternice a avut copilul dvs avand in vedere lipsa de experienta si imaturitatea intelectuala. Copiii au nevoie de parinti ca sa poata manipula aceste emotii pentru a nu se lasa dusi de ele. In majoritatea cazurilor, cand simtim- ca si ei- ca suntem intelesi, pierdem din incarcatura emotiilor si treptat ele incep sa dispara. Acceptarea emotiilor copiilor nostri ii invata ca viata emotionala nu e periculoasa si nici nu trebuie sa le fie rusine de ea. Ea este mai degraba universala si usor de manevrat. Emotiile au nume si sunt traite de toata lumea. Astfel copilul simte ca nu este singur si ca orice emotie, oricat de puternica ar fi, poate fi calmata. Ce NU este empatia: Permisivitate - ca parinte trebuie sa punem limite daca e necesar si apoi sa ne dam seama de nemultumirea copiilor fata de aceste limite. Nu e nevoie sa ne aparam, ci doar sa le recunoastem furia si dezamagirea fata de aceste limite impuse de noi. Rezolvarea problemelor - ideea de baza este ca cel mic sa treaca peste suparare si sa inceapa sa se gandeasca singur la niste solutii, nu sa i le oferim noi. Cand copilul isi exprima sentimentele fata de ceva noi trebuie sa il ascultam si sa-l acceptam dar nu sa sarim sa dam solutii. Adica, si noi va trebui sa ne controlam! A fi de acord -  Acceptarea sentimentelor si reflectarea lor nu inseamna ca suntem de acord cu copiii nostri sau ca le aprobam comportamentele. Le aratam ca ii intelegem si atat. "Spune-mi ce simti" nu este empatie. Empatia inseamna sa oglindesti orice iti arata copilul tau. Incercarea de a schimba ce simte copilul sau de a-l inveseli - cea mai rapida metoda de a face sa dispara sentimentele negative este sa empatizan cu ele. Daca incercam sa discutam pe tema lor vom amana doar pe mai tarziu rabufnirea lor. Odata ce are ocazia de a observa, accepta si mai apoi, poate exprima sentimentele negative, copilul se va simti mai dispus sa se inveseleasca si sa schimbe starea de dispozitie. Empatia este doar ascultarea fara presiunea de a rezolva ceva. Nu trebuie luat personal, ci mai degraba trebuie doar recunoscut si reflectat sentimentul negativ.
Ce reprezinta culoarea albastra?
Miercuri, Octombrie 22, 2014
Din perspectiva psihologica, albastrul este o culoare a asumarii responsabilitatii si emana incredere in sine. Albastrul arata nevoia pentru ordine si directie in viata, incluzand acest efect in spatiul de lucru sau de locuit. Aceasta culoare transmite pace si liniste mai mult ca orice altceva, induce relaxare fizica si mentala, reduce stresul si creaza calm. Spre deosebire de rosu, albastrul reduce metabolismul. Starea pe care albastrul o daruieste este cea de confort, siguranta, dorinta de a construi relatii de incredere si de sufera mult daca aceasta incredere este inselata. In general, schimbarile nu se potrivesc cu culoarea albastra care este asociata de regula cu nostalgia si cu orientarea spre trecut. Culoarea albastra are 6 semnificatii principale: Comunicare: Albastrul reprezinta comunicarea fata in fata si exprimarea de sine. Pace si calm: Culoarea albastra induce calm si pace in interiorul nostru, mai ales tonurile mai inchise. Onestitate: Albastrul este culoarea adevarului. Autoritate: Cu cat este mai inchisa, cu atat mai autoritara este. Religie: Albastrul este culoarea devotamentului si a studiului religios. Intelepciune: Albastrul implica dezvoltarea si inflorirea intelectuala. Folosirea nuantelor de albastru in decorarea unei case, in imbracaminte, in crearea unui brand, in activitatile cotidiene, va crea urmatoarele efecte la nivel emotional si mental atat asupra celorlalti, cat si asupra ta/casei/activitatii impregnate cu nuante de albastru: Conservatorism: Albastrul este o culoare sigura - cea mai placuta culoare dintre toate. Predictibitate: Albastrul nu este impulsiv sau spontan si nu ii place sa fie zorit.- are nevoie sa analizeze si sa se gandeasca la lucruri inainte de a actiona si de a face un plan. Ordine: Albastrul are nevoie de ordine si de plan de functionare. Rigiditate: Albastrul iubeste familiaritatea. Nu ii plac schimbarile si va face lucrurile in modul sau propriu, chiar daca exista si alte cai mai simple. Albastrul este cea mai universala culoare dintre toate, probabil datorita sigurantei pe care o inspira si este cea mai sigura alegere atunci cand doresti sa inspiri incredere, fara a atrage atentia in mod special.