parenting

Cum ne protejam copiii de Bullying?
Vineri, Noiembrie 10, 2017
Este o problema din ce in ce mai des intalnita in scoli. Copilul nostru poate deveni tinta batjocurii si al agresivitatii fara sa ne dam seama. El are nevoie de indrumarea noastra pentru a face fata acestor atacuri si pentru a preveni inrautatirea situatiei sale. Mare atentie, caci aceste situatii nu numai ca dauneaza fizic ci si la nivel emotional si social. Ce putem face ca parinti pentru a ne pregati copilul impotriva bullying-ului? Sa-i invatam pe copii abilitati sociale de baza Din pacate agresorii cauta copiii pe care-i percep mai vulnerabili. Daca aveti un copil care este provocat din punct de vedere al abilitatilor sociale, faceti ca prioritate sa va sprijiniti copilul in toate modurile listate in acest articol, pentru a-l face mai putin atractiv batjocurii. Faceti apoi jocuri de rol acasa, mergeti la locurile de joaca si cunoasteti alti copii sau stabiliti intalniri de joaca. Copiii care au succes in a se integra in grupuri sunt cei care observa primii, si gasesc un mod de a se integra in grup. Uneori copiii doresc acceptarea de catre grup atat de mult incat ei continua sa stea pe langa grup chiar si atunci cand unul din liderii grupului incepe sa-i trateze urat. Daca suspectati ca si copilul dvs ar fi vulnerabil, ascultati ceea ce va spune despre interactiunile pe care le are pentru a-l ajuta sa invete sa-si asculte intelepciunea interioara, si lucrati pentru a-i oferi sanse de relatii sanatoase. Invatati copilul cate ceva despre dinamica fenomenului de Bullying Cercetarile arata ca agresorii incep cu hartuirea verbala. Felul in care raspunde "victima" la prima agresiune verbala determina daca cel agresat va continua sa fie tinta pentru agresor. Daca agresiunea ofera agresorului ceea ce isi doreste, adica un sentiment de putere din faptul ca i-a atins punctele sensibile celuilalt copil, agresivitatea va evolua. Este imperativ sa discutati problema cu fiecare copil inainte sa devina subiectii unor activitati de tip bullying, astfel incat ei sa se poata apara pe ei insisi cand un agresor ii testeaza pentru prima oara. Faceti jocuri de rol astfel incat copilul sa se simta comfortabil cand raspunde la provocari si batjocura Jocul de rol ajuta sa-si dea seama cum sa faca fata unei situatii de batjocura. Subliniati ca agresorul vrea sa provoace un raspuns care-l va face sa se simta puternic. Astfel, daca copilul isi arata emotiile si daca vrea sa raspunda atacului, va face exact ceea ce agresorul doreste. Explicati ca in timp ce poate copilul dvs nu poate controla cine il necajeste, el poate controla propriul raspuns intotdeauna. Asa ca in fiecare interactiune, felul in care va raspunde fie va inflama situatia fie o va dispersa. Copilul dvs trebuie sa evite sa fie "agatat" indiferent cat de tare il va enerva agresorul. Cea mai buna strategie este intotdeauna sa se mentina propria demnitate, si sa lase ca agresorul sa isi mentina demnitatea. Cu alte cuvinte, sa-ti mentii demnitatea in timp ce te retragi din situatie, nu sa ataci sau sa jignesti cealalta persoana. Pentru a face asta, spuneti pur si simplu ceva calm ca: Stii, o sa ma fac ca nu am auzit acel comentariu. Cred ca am altceva de facut in acest moment. Nu, multumesc. Apoi, pur si simplu plecati de acolo. Invatati-va copilul sa numere pana la 10 ca sa ramana calm, sa-l priveasca pe agresor in ochi, si sa spuna una din aceste fraze. Practicati pana cand copilul are un ton puternic si convingator. Invatati-va copilul ca nu e nici o rusine in a simti teama in fata unui agresor, in a ne indeparta de el, sau in a spune unui adult pentru a cere ajutorul. Situatiile de batjocura pot sa evolueze iar salvarea mandriei este mai putin importanta decat salvarea vietii. Invatati copii sa previna batjocura cand o vad Expertul in bullying, Michele Borba spune ca atunci cand cei care stau in preajma unei asemenea situatii, copii care se afla in apropiere intervin corect, studiile afirma ca ei pot opri agresiunea in primele 10 secunde. Cele mai bune interventii: Alaturati-va victimei si indepartati-o de pericol Mergeti si stati cu victima Intoarceti victima de la agresiune si duceti-o in cealalta directie spre ajutorul unui adult. Spuneti "arati suparat" sau "te-am cautat", sau "profesoara m-a trimis dupa tine". Cautati ajutor: agresorilor le place audienta. Aduceti ceilalti copii de partea voastra facandu-le cu mana, strigand "avem nevoie de ajutorul vostru". Confruntati-va cu agresorul: "Esti rautacios!" Apoi indepartati-va: "Hai, sa mergem de aici." Si bineinteles, daca sunteti ingrijorati pentru propria siguranta, strigati dupa o profesoara sau formati 911 de pe mobil. Cititi si: Metode de a-ti pregati copilul impotriva Bullying-ului
Cele mai bune hobby-uri pentru mamele care stau acasa
Luni, Septembrie 18, 2017
Timpul liber este mai degraba o raritate pentru mame. Totusi, oricine are nevoie de cate un moment in care sa-si dedice timpul facand ceva ce le place. Mamele ocupate trebuie sa gaseasca hobby-uri pe care sa le poata incorpora in rutina zilnica sau pe care sa le poata strecura in micile pauze. Poate credeti ca acest lucru va va limita posibilitatile, insa exista o gramada de hobby-uri pe care mamele ocupate pot sa le faca cu placere in timpul zilei. GRADINARITUL Gradinaritul poate insemna orice de la a planta cateva ierburi aromatice in ghiveci pana la ceva mai complicat cum ar fi o gradina de legume, un loc unde mamele pot sa-si petreaca timpul cu cei mici in timp ce dorm sau se joaca in gradina. Nu numai ca gradinaritul este o unealta creativa, dar poate fi si foarte relaxant. Bonus: gradinile frumoase adauga valoare proprietatii si aduc abundenta prin flori proaspete, fructe si legumele plantate. GATITUL Nu exista indoiala ca mamele petrec mult timp in bucatarie, insa in loc sa vedeti acest timp ca pe o obligatie, priviti-l ca pe un hobby. Va veti face masa mai placuta. Invatati despre diferite arome, incercati ingredient noi, si experimentati noi retete ca sa aveti zile mai interesante. FOTOGRAFIATUL Exista frumusete in fiecare zi. Sa capturezi acea frumusete in imagini sau video poate fi inspirational si satisfacator. De la pozele copiilor care vor fi pretuite pentru multi ani, pana la fotografierea detaliata a unei flori sau al unei imagini prinse in plimbarea de dimineata, fotografiile sunt momente ale zilei care va ofera recompense mari cu minim de timp investit. REBUSURI Provocarea mintii nu este doar un mod excellent sa ai mintea ascutita, dar este si distractiva. Cuvintele incrucisate sunt hobby-ul ideal pentru mamele ocupate fiindca pot fi rezolvate in intervale mici de timp. Puteti pastra o revista de rebusuri in masina, in poseta, pe noptiera, si va fi usor sa strecurati putin efort mental in timp ce stati la coada sau cateva minute inainte de culcare. ALBUM DE COLAJE Numit si scrapbooking, este un mod excellent de a organiza amintirile si experinetele in timp ce eliberati energia creativa. Poate fi facut in timp ce copiii se joaca sau dorm, iar rezultatul este un album al momentelor favorite de care se vor bucura generatiile urmatoare. CROSETATUL Crosetatul nu e doar un hobby al bunicilor! Este un obicei creativ si foarte trendy care poate fi invatat si practicat. Este usor sa-l faceti in timp ce va uitati la TV. Odata ce vi se imbunatatesc abilitatile de crosetat puteti testa o varietate de tipare ca sa nu va plictisiti niciodata. Rezultatul? Haine frumoase si daruri excelente pentru prieteni si familie? JOGGING O plimbare rapida nu este buna doar pentru corp ci si pentru minte si eliberare de stress. Plus, poate fi facut oriunde. In timp ce copiii sunt la sport, puteti alerga in parc sau pe terenul din imprejurime. Puneti copiii mici in carucior pentru o tura in jurul cartierului sau ca sa faceti cumparaturi. Daca sunt prea mari, lasati-i pe bicicleta langa voi. Tot ce aveti nevoie este o pereche de incaltaminte care sa transforme plimbarea in hobby oriunde ati merge. PICTURA Nimeni nu se asteapta ca Picasso sa locuiasca vis-a-vis, dar iata ca se poate. Pictatul pe panza este un mod distractiv de a crea arta acasa sau de a impartasi cu prietenii. Pentru ca arta se afla de fapt in ochii privitorului, crearea unei piese de arta poate insemna orice de la stropirea vopselei pe o panza, la un peisaj abstract sau la pictarea minutioasa a unei imagini florale. Multi artisti isi creaza picturile din fotografii. Faceti o poza sau gasiti pe internet o scena favorita si apoi incercati sa o recreati acasa. CUSUTUL SI CROITORIA Cusutul nu este doar un hobby distractiv, dar este si unul foarte economic. De la haine, la decoratiuni pentru casa, toate acestea va vor lasa sa va exprimati simtul artistic, dar sa si economisiti bani. Ca si in cazul crosetatului, nimic nu este mai bun ca un cadou hand-made care sa exprime atasamentul fata de o persoana .
Ce este attachment parenting?
Luni, Iunie 26, 2017
Copilul tau plange. Te apleci deasupra lui si il iei in brate sau ii intinzi mana ca sa-l linistesti. Manutele lui mici se prind de tine si de degetele tale si amandoi zambiti. Desigur, nu fiecare interactiune cu bebelusul tau merge atat de bine, dar tocmai ai demonstrat teoria atasamentului in mod natural. Acesta este raspunsul de Securitate si atingere al unei personae care ingrijeste un copil. Attachment Parenting, o sintagma inventata de Dr. William Sears, pediatru si autor, promoveaza o figura maternala care ofera caldura, siguranta, cultivare a valorilor si iubire in stadiile critice ale copilariei pentru a asigura dezvoltarea unui copil echilibrat si plin de success. De asemenea, parentingul in stil atasat promoveaza o conexiune foarte apropiata intre mama si copilul ei. Cele 4 elemente cheie care se centreaza pe aceasta teorie incurajeaza tot ceea ce este instinctiv intre un copil si cel care il ingrijeste cu iubire. Aceste elemente ajuta la formarea unei legaturi si la intarirea acelei legaturi intre ingrijitor (de obicei mama, si nou-nascut). Raspunsul la plans: atentia la nevoile celui mic cand plange si evitarea stresului celui mic Contactul corporal: mentinerea copilului fizic cat mai aproape prin tinerea in brate in timpul hranirii si purtarea copilului aproape de corp gen cangur sau in suporturi speciale Dormitul impreuna: sau impartitul aceluiasi pat/camera cu copilul, folosind masurile de securitate. Asociatia Americana de Pediatrie nu sugereaza folosirea aceluiasi pat din cauza pericolului ca parintii sa se rostogoleasca peste bebelus, dar sugereaza dormitul in aceeasi camera. Hranirea la cerere: adica hranitul bebelusului cand doreste, chiar daca este doar pentru o gustare si parintii nu sunt tocmai la dispozitia lui. Parentingul bazat pe atasament incurajeaza hranirea copilului astfel si dupa stadiul copilariei. De ce este atasamentul parental necesar? Este esential in dezvoltarea sanatoasa in copilarie ca bebelusul sa stabileasca o legatura maternala. Daca atasamentul este rupt in stadiile critice ale bebelusului, rezultatul ar putea fi daunator pentru viitorul acelui copil. Experimentele lui Harlow facute in 1958 pe pui de maimute au aratat ca lipsa de conexiuni maternale a rezultat in probleme sociale si emotionale atunci cand puii au fost introdusi in grupuri cu alte maimute. Partile bune ale atasamentului parental Copiii crescuti astfel sunt mai sanatosi, au stima de sine mai mare si sunt mai rezistenti la stress. Alte efecte pozitive sunt ca daruind, devenim persoana mai bune si suntem rasplatite cu zambete, gangurit si iubire in schimb. Ni se intaresc instinctele parentale, si incepem sa intelegem semnele non-verbale ale copilului. Il ajuta pe cel mic sa aiba mai multa incredere in noi, sa se simta in siguranta si sa fie sigur pe sine. Asigurandu-i un mediu sigur si calduros copilul invata ca este aparat si sprijinit si va putea sa-si invinga fricile cu noi de mana. Copilul devine mai abil in vorbire, fiindca ne observa felul in care vorbim si interactionam. Copiii devin mai inteligenti si mai independent fiindca toate nevoile lor sunt implinite si nu trebuie sa se ingrijoreze ca nu vor fi hraniti sau ingrijiti, concentrandu-si astfel toate resursele pe explorarea si observarea lumii inconjuratoare. Tu si copilul sunteti mai conectati. Legatura dintre parinti si copii se intareste datorita acestui atasament si pot avea o relatie si mai buna in viitor. Disciplinarea copilului devine mai usoara fiindca dintr-o singura privire se poate intelege dezamagire si neplacere atunci cand parintele si copilul sunt mai conectati. Scuturatul rapid al capului poate descuraja un copil cand vrea sa faca ceva nepotrivit. Partea negativa a acestui stil parental Da, exista, si ii suprasolicita pe parinti. Sa raspunzi la fiecare planset poate fi obositor si mai ales daca trebuie sa stai treaz noaptea pentru a-l hrani pe cel mic. Studiile facute pe tema oboselii au aratat ca persoanele care nu au dormit 8 ore au semnalmente similare cu persoanele care au .05 nivel de alcool in sange. Nu este practicabil cand parintii muncesc Din pacate societatea nu ne permite totdeauna sa ne tinem copiii la piept. Responsabilitatile de munca separa adesea parintii de copii iar persoanele terte trebuie sa intervina. Copiii sunt dati adesea centrelor de zi din crese sau gradinite in timpul acestor ore. Copiii nu invata cum sa se calmeze singuri Daca parintii raspund la toate plansetele copilului, atunci cel mic nu va stii ce sa faca ca sa se linisteasca singur. Nu pot invata nici cum sa doarma singuri daca parintii ii iau imediat in brate ca sa il adoarma. Copilul devine prea obisnuit cu tinutul in brate Acesta va fi foarte greu mai ales cand trebuie intarcat, mai ales daca a fost obisnuit sa fie hranit la cerere. Unii copii devin mai rasfatati si cauta atentia parintilor fiind foarte solicitanti. Asezarea nevoilor copilului in fata celor ale parintilor pot conduce in viitor la neglijarea nevoilor acestora in fata nevoilor celui mic. Alegeti calea de mijloc Faceti ceea ce va vine natural. Petreceti timp cu cel mic, fiindca cel mai important pentru el este sa fie cu parintele mai ales in stadiul copilariei. Acest lucru e necesar pentru stabilirea legaturii parentale si se poate face prin contact in doi. Oferiti copilului iubire neconditionata. Copilul ne cauta plangand si primind atentia noastra, sub forma unui act instinctiv de supravietuire. Ei isi dau seama cand nu primesc iubirea si sprijinul necesar, fiindca ei se hranesc din acestea. Vorbiti cu drag, tineti-i des in brate, linistiti-i cand sunt stresati si oferiti-le siguranta. Investiti intr-un ham de bebelus. Cu cat il tineti mai aproape, cu atat mai bine pentru amandoi. Va permite sa aveti mainile libere si sa faceti si alte lucruri intre timp. Simplul fapt de a-l tine in brate cand il hraniti, poate stabili o conexiune puternica intre mama si copil. Copilaria este o perioada scurta insa impactul ei asupra copilului poate dura toata viata. Vietile noastre se schimba odata cu sosirea copilului, insa cel mic va creste cu viteza luminii. Fiecare sentiment, emotie si lectie invatata lasa amprente puternice asupra felului in care copilul nostru se va raporta la cei din jur si va vedea viata.
Ajutor! Am un copil neascultator...
Sambata, Iunie 24, 2017
Majoritatea copiilor incep sa dea semne de neascultare de la varsta de doi ani in timp ce incep sa exploreze independenta lor si sa-si dezvolte imaginea de sine. La aceasta varsta, lipsa de supunere a copiilor este de fapt felul lor de a comunica: "Sunt propria mea persoana. Sunt separat de tine." Cu alte cuvinte, ei recunosc ca dorintele lui mami si tati nu se potrivesc mereu cu ale lor si ca pot avea propriile lor preferinte si obiecte. Comportamentele obisnuite din acest stadiu sunt folosirea frecventa a cuvantului NU, dificultati in a imparti cu altii, cereri de obiecte ca apartinand lor ("al meu"), nazuri si scandal la mancat, si crize cand nu primesc ce vor. Copiii continua sa expuna comportamente de nesupunere de-a lungul vietii in timp ce exploreaza propriile lor identitati, separate de ale parintilor. Insa felul lor de a se exprima pe ei insisi devine tot mai sofisticat, se schimba felul in care se imbraca apare rebeliunea din adolescenta etc. In loc sa deveniti mai restrictivi in aceste perioade, lucru care ar inrautati doar lucrurile, fiti flexibili si folositi rezistenta copiilor ca si barometru pentru momentul in care trebuie sa le dati mai mult control potrivit pentru dezvoltarea lor, mediul in care se afla si alegerile pe care le pot face. Iata cateva sugestii pentru a minimiza nesupunerea si a creste gradul de ascultare al copilasilor: Stati aproape si vorbiti la nivelul ochilor Unii copii invata ca parintii lor nu vor vorbi serios pana la a treia sau a patra oara cand sunt rugati sa faca ceva, asa ca-i ignora pe parinti primele dati. Asigurati-va ca cei mici va asculta inca de prima oara, ca nu va rastiti la ei si nu ridicati vocea de dincolo din cealalta camera. In schimb, faceti cereri in apropierea lor si la nivelul ochilor acestora. Oferiti alegeri in parametri acceptabili Cand copiii nu sunt ascultatori, ei cauta un fel de control. Oferind optiuni le dati o metoda de a avea control dar in proprii termeni. Vorbiti despre toate cererile sau indrumarile cerute referindu-va la ele ca si optiuni atunci cand puteti. In loc sa spuneti "Trebuie sa te imbraci acum", incercati "Vrei sa-ti pui mai intai camasa sau pantalonii?" tinand in mana ambele optiuni pentru a face alegerea cat mai concreta. Similar, evitati sa faceti sa sune ca alegere cand clar nu este una. De exemplu nu spuneti "Poti sa vii la masa?" cand nu e vorba de o optiune. Mentineti limbajul la nivelul dezvoltarii copilului Cei de 2 si de 3 ani invata doar sa urmeze instructiuni simple de 1 sau doi pasi, sa raspunda la intrebari, si sa inteleaga termenii negativi ("nu arunca"). Folositi termeni pozitivi care spun copilului ce sa faca ("mergi") in loc de ce nu trebuie sa faca ("Nu alerga"). Dati o singura indrumare pe rand si dati copilului 5 pana la 7 secunde pentru a procesa si raspunde la ce i s-a cerut. Limitati utilizarea de indrumari si ordine Nu dati celui mic mai multe ocazii sa practice lipsa de supunere aruncand intrebari sau comenzi la care ei nu pot raspunde. In schimb, faceti o cerere cand aveti timp sa stati dupa el si sa puneti intrebari la care cel mic poate sa si raspunda. Dati ordine intr-un mod respectuos si pe un ton prietenos (fara furie) Copiii sunt mai inclinati sa urmareasca indrumarile cand tonul este pozitiv. Fiti autentici si sinceri Indicati ce aveti nevoie ca cel mic sa faca folosind fraze gen: "am nevoie ca tu sa..." in loc de "trebuie sa..." pentru a evita posibile lupte de putere cand copilul raspunde "Nu vreau!". Tineti-va intotdeauna de ceea ce spuneti si faceti cunoscute consecintele dinainte De exemplu: "Mai intai imbraca-te, apoi te poti juca cu papusa" sau "Daca mai pui jucaria aceea in gura, o sa ti-o iau". Daca copilul va asculta asigurati-va ca il si laudati cu multe fraze descriptive ('Ce bine ai ascultat", "Multumesc ca ai facut ce ti-am cerut") ca sa cresteti frecventa acestor comportamente. Oferiti informatii Atunci cand oferiti informatii, comunicati intr-un mod in care nu incurajati neascultarea. Daca spuneti "E timpul sa ne schimbam", sau "As vrea sa-ti schimbi hainele" sperati de fapt ca cel mic sa ia informatia si sa-si schimbe comportamentul, dar nu le cereti sa o faca imediat, ceea ce clar ar duce la un esec total sau o lupta de putere. Le dati astfel timp celor mici sa decida cand si cum vor sa procedeze. Comportamentul rezistent al unui copil poate fi dificil de acceptat la orice varsta. Totusi, raspunzand cu criticism si duritate doar veti inrautati comportamentul si puteti deasemenea afecta stima de sine a copilului. Ramaneti in schimb calmi, si tineti minte ca neascultarea este o parte de dezvoltare complet normala si importanta care da ca rezultat copii speciali, unici cum si trebuie sa fie.
Intelegere intre frati? Este posibila cu acesti 12 pasi simpli:
Vineri, Iunie 09, 2017
In multe relatii intre frati rata conflictului poate fi destul de ridicata. Timpul de distractie in curtea casei si in locul de joaca poate sa incline balanta mult peste medie. Aceasta situatie pozitiva este cea care prezice o relatie reusita mai tarziu in viata. In schimb, fratii care pur si simplu s-au ignorat in copilarie si s-au certat mai putin tind sa aiba o relatie rece si distanta pentru mult timp, chiar si la varsta adulta. Daca si copiii tai au momente dificile unul cu altul, este si natural sa te concentrezi in a-i ajuta sa rezolve diferentele si discutiile in mod pacifist. Totusi, este important sa ne amintim ca motivatia lor de a rezolva lucrurile in mod fericit depinde de cat de mult au construit acea balanta pozitiva in contul bancii de relatii. Cum isi construiesc fratii un rezervor de sentimente pozitive din care sa se hraneasca? Cel mai mult din timpul petrecut impreuna. Dr. John Gottman din Seattle a descoperit ca si cuplurile au nevoie de 5 pana la 7 interactiuni pozitive ca sa contracareze efectele unei interactiuni negative. In mare parte, este la fel si pentru relatiile dintre frati. Matematica aceasta poate fi exasperanta, fiindca daca se cearta de 6 ori pe zi, cum ii putem ajuta sa interactioneze pozitiv de 36 de ori? Tineti in minte ca si un zambet se pune ca si interactiune pozitiva, si nu trebuie sa fie interactiuni majore ca sa aiba efecte benefice. Ca parinte prins intre doi frati, adoptati pur si simplu scopul de a-i face pe copii sa interactioneze cat mai pozitiv posibil. Iata cum este posibil sa faceti interactiunile dintre frati mai placute in 12 pasi simpli: 1. Observati si promovati activitati in care copiii se pot juca impreuna Cercetarile asupra imbunatatirii relatiilor dintre frati arata ca cei mici au relatii mai bune cand se joaca impreuna. Pot fi greu de identificat acele activitati, mai ales cand avem diferente mari de varsta si interes. Dar daca sunteti atenti, puteti sa sugerati ceva care sa-i intereseze pe ambii copii. De exemplu, daca le place sa se joace de-a magazinul iar celalalt vrea sa fie astronaut, puteti face un magazin pe Luna, si tot asa. Poate le place sa se joace ca in bucatarie, sa deseneze sau sa construieasca o fortareata. Incurajati cel putin o activitate in comun in fiecare zi. 2. Nu intrerupeti o joaca distractiva E ceva de genul nu intrerupeti niciodata un copil care doarme. Cand fratii se joaca impreuna, nu considerati ca este ceva normal. Sprijiniti-i in orice au nevoie ca sa continue joaca si nu-i intrerupeti decat daca este neaparat nevoie. 3. Folositi oxitocina ca sa-i conectati pe copii In traducere faceti-i sa fie fericiti. Radeti, iesiti in natura, dansati, cantati, faceti galagie in casa. Includeti cat mai multe activitati producatoare de oxitocina in rutina zilnica. 4. Incepeti un timp special intre copii Stabiliti zilnic 10 minute timp pe care cei mici sa il petreca impreuna. Asta ajuta mai ales cand copiii sunt foarte diferiti ca varsta, sau unul din ei nu este atat de interesat in joaca. O astfel de perioada le seteaza ideea de timp impreuna ca si obicei zilnic si le mentine conexiunea. 5. Si copiii mai au zile proaste Cand au o zi proasta, veniti cu o activitate pe care amandoi o iubesc, cum ar fi sa faceti prajituri sau sa dansati ca sa schimbati starea. 6. Rutina de dinaintea somnului Includeti in rutina dinaintea somnului oportunitatea ca cei doi sa isi spuna noapte buna si te iubesc unul altuia. Unele familii stabilesc si ca cel mare sa-i citeasca o poveste inainte de culcare celui mic, ceea ce reprezinta o ocazie excelenta pentru conectare si atasament. 7. Sprijiniti copiii in a-si oferi ajutor unul altuia Cand unul din frati e ranit, faceti  o obisnuinta ca toti cei din familie sa opreasca ce au de facut si sa stea cu cel ranit. Observati si daca copiii au grija unii de altii. Trimiteti-i dupa gheata, bandaje, lasati-i sa va fie asistenti medicali si sa-si ajute fratele sau sora. 8. Eliminati competitia dintre frati Fara sa-si dea seama, parintii tind sa ii faca pe frati sa concureze intre ei. In loc sa-i faceti sa concureze, gasiti modalitati de a-i uni in aceeasi misiune. Sa gaseasca metode prin care sa colaboreze si sa se ajute unul pe altul. Nu uitati sa mentionati si rasplata: "Daca sunteti  gata amandoi avem timp sa trecem pe langa terenul acela unde sunt toate excavatoarele si buldozerele si le putem vedea inainte de scoala." 9. Haide echipa! Promovati intotdeauna ideea ca cei doi copii sunt o echipa si creati activitati in care copiii sa lucreze impreuna. De exemplu, pot desena pe aceeasi coala imensa de hartie, pot scrie o scrisoare sau face un video pentru bunica impreuna. Pot stabili un joc de aventura prin casa, tot impreuna, nu unul impotriva celuilalt. Intotdeauna faceti echipe de adulti contra echipe de copii cand va jucati pe langa casa. 10. Responsabilitate asociata si impartasita Puneti copiii sa faca un proiect impreuna, de care sa fie amandoi responsabili. De exemplu, pot primi bani de buzunar daca spala masina impreuna, sau pot sa faca decoratiile pentru ziua Mamei, sau pot planifica o iesire cu familia in natura. Parintii nu trebuie sa se implice ci doar sa se asigure ca sunt in siguranta si ca se distreaza la maxim. 11. Jurnalul faptelor bune ale familiei Puteti crea un album cu acest titlu in care surprindeti faptele de bunatate ale copiilor fata de fratii si surorile lor sau fata de alte persoane. Puteti pune poze, scrie fraze si vorbi despre bunatate si compasiune. Pot fi momente de joaca cand copiii se ajuta intre ei, momente cand unul din copii daruieste ceva celuilalt sau cand copiii se gandesc si la fratii lor. Curand copiii vor recunoaste acele momente de bunatate intre ei si vor incepe sa faca si mai multe gesturi. 12. Gestionati conflictele in asa fel incat nimeni sa nu se raneasca Conflictele sunt parte din natura umana. Prin ele, copiii invata cum sa-si controleze sentimentele si emotiile puternice. Astfel ca este de asteptat sa se certe. Job-ul nostru de parinte este sa rezistam tentatiei de a tine partea cuiva ca sa nu crestem rivalitatea intre ei. In schimb, invatati-i pe cei mici metode de rezolvare a conflictelor mai sanatoase, cum ar fi ascultarea, exprimarea propriilor nevoi fara a ataca cealalta persoana, si cautarea unor solutii de castig reciproc. Dincolo de acesti pasi si idei, cel mai important in a ajuta copiii sa se inteleaga este sa construim o relatie puternica cu fiecare din ei. Cand fiecare copil stie in inima lui ca indiferent cati frati are, e ma imult decat suficienta iubire si pentru el, iubirea dintre frati are ocazia sa creasca. Intotdeauna exista mai multa iubire. Un articol dupa Po Bronson si Ashley Merryman
Sfaturi si idei ca sa cresti un copil perseverent
Vineri, Mai 26, 2017
Suntem dispusi sa pariem ca multe genii au mers in mormant neimpliniti din cauza incapacitatii lor de a insista in fata adversitatilor. Cu totii avem zile cand lucrurile arata mizerabil si cand gasim cu greu energia pentru a persevera. Doar ca perseverenta poate sa ne determine sansele de succes mai mult decat oricare alta trasatura. "Caracterul consta in ceea ce faci din a treia sau a patra incercare." - James A. Michener Castigatorii premiilor Nobel au povesti diferite, insa au ceva in comun: persoanele care le cunosc le descriu mereu ca fiind persoane care nu au renuntat niciodata. Nu conteaza ca un studiu poate esua dupa 2 ani, acel om de stiinta va fi inapoi a doua zi de dimineata, incercand sa afle ce poate invata din ceea ce a mers gresit. Poate ca unii parinti isi doresc ca micutii lor sa fie mai putini persistenti, mai ales in perioada prescolara. Dar perseverenta este o trasatura minunata in fiinta umana pentru ca este esential sa indeplinesti ce ti-ai propus in viata. Asa ca daca esti destul de norocos sa ai un copil incapatanat si persistent, acest articol te poate ajuta sa-ti schimbi viziunea asupra acestei caracteristici ca fiind un punct forte. Iar daca cel mic este in mod nativ persistent, acest articol ofera sprijin efectiv prin modalitati in care sa incurajam copilul ca sa obtina ceea ce isi doreste. Majoritatea psihologilor, si practic toti parintii, sunt de acord cu experta in temperament, Stella Chess care spune ca perseverenta este o trasatura mostenita. Dar exista si dovezi ca cei mici pot fi crescuti ca sa fie mai hotarati si mai determinati. Experienta este un profesor minunat. Copiii care insista au succes si tind sa insiste in continuare. Ce pot face parintii pentru a avea copii motivati si perseverenti? Destul de multe: 1. Recompensati persistenta Recunoasteti si puneti accent pe determinarea copilului cand lucreaza la ceva, indiferent de rezultat. Inveseliti-I cand nu renunta, chiar si atunci cand nu vor renunta la parerea lor. Asta nu inseamna ca intrati la cearta, ci doar ca laudati insistenta lor si gasiti o solutie de castig egal care functioneaza pentru amandoi. De exemplu, daca cel mic vrea sa faca ceva acum, poate va fi de acord sa faca acel lucru un pic mai tarziu iar daca faceti o data exacta, puneti-o in calendar si imaginati-va impreuna cat de interesant va fi. 2. Dirijati-l pe copil spre o usa, nu spre un perete Daca aveti genul de copil care nu renunta niciodata, ar putea frecvent sa se dea cu capul de perete, sau sa va faca sa va dati voi insiva cu capul de pereti. Pentru a evita acest lucru, invatati-l sa caute alte deschideri. De exemplu, predati si aratati faptul ca atunci cand gaseste solutii pentru ambele persoane, este mult mai probabil sa obtina ce doreste. In loc sa-i vada pe ceilalti oameni ca obstacole in calea a ceea ce isi doreste ("celalalt copil totdeauna primeste rolul principal in scoala"), incurajati-l sa vada ca el este intotdeauna responsabil de el insusi si ca poate continua sa lucreze pana cand isi atinge scopul printr-o vorba precum: "Si tu ai un rol. Daca joci acel rol cat de bine poti, vei avea un rol si mai mare in urmatoarea piesa!" 3. Asteptati-va ca si cel mic sa opuna rezistenta uneori Daca cel mic are si curajul de a-si sustine convingerile, atunci e clar ca el vrea ce vrea si ca nu e foarte deschis la alternative. Asta e in regula. Cel mai probabil, o data cu varsta, va castiga flexibilitate. Doar sa va asteptati la mai multe scandaluri decat in mod normal la varsta prescolara. 4. Gasiti solutii de castig reciproc Copilul determinat se afla intr-o misiune. Daca vreti ca el sa la planificarea activitatilor, va ajuta enorm ca el sa stie ca si voi contribuiti la agenda lui. Daca parintii controleaza prea mult, cercetarile arata ca se creeaza intotdeauna rebeliune. Mai ales in cazul copiilor mai incapatanati, e important sa-i invatati cum sa identifice nevoile cheie are fiecarei persoane si sa gaseasca o solutie cu care sa traiti amandoi. Daca nu ati fost invatati sa faceti asta de copil, este mult de munca, dar o abilitate de viata foarte valoroasa pentru amandoi. 5. Ajutati-l cu tranzitiile Copiii care sunt perseverenti au probleme mai mari cu schimbarile decat alti copii. Asa ca puteti concepe un plan pentru a-l sprijini pe copil si a va face vietile mai usoare: Minimizati numarul schimbarilor dintr-o zi Transformati-le in program pentru ca ei sa stie la ce sa se astepte Conectati-va cu ei inainte de a le cere sa faca o schimbare Ajutati-i sa ia ceva cu ei dintr-o situatie in alta (daca se joaca cu animalutele de plus, poate sa ia una cu el cand mergeti la cumparaturi) Avertizati mereu inainte si pregatiti-i emotional 6. Lasati-i sa planga Copiii incapatanati si persistenti au sentimente mari si puternice. Vor trece mai repede daca le recunoasteti cu empatie, daca stiti ce vor si de ce vor. In acelasi timp stabiliti limite ferme. Fermitatea din limite indeparteaza orice posibilitate de a va hartui ca sa obtina ceea ce vrea, astfel incat nu-i ramane alta solutie decat sa simta dezamagirea. Asta inseamna ca ar putea izbucni in plans, dar asta e un lucru bun. Daca puteti arata intelegere, el va va arata dezamagirea si va invata sa renunte pentru a supravietui dezamagirii in viitor. "Stiu ca iti doreai cu adevarat sa ai acel lucru. Cred ca arata foarte distractiv si interesant pentru joaca. Esti atat de dezamagit ca iti spun nu, iar raspunsul este inca NU. Imi pare rau ca nu-l putem cumpara azi, dar este pentru o ocazie speciala, cum ar fi ziua ta." Fiti constienti ca ar mai putea avea o cadere si ar mai putea continua cu ele si pe drum spre casa. Oamenii s-ar putea uita mai lung, este in regula. Va invata ca nu intotdeauna va primi ce isi doreste, dar va primi ceva mai bun: un parinte care il intelege. In cele din urma copilul tau va fi cel care isi va atinge visele in ciuda tuturor obstacolelor, pentru ca doar persoanele ambitioase si perseverente pot sa fac asta.
Ai putea indrazni sa nu disciplinezi?
Miercuri, Mai 10, 2017
Esti o mama iubitoare, iar copiii tai in general sunt cuminti. Dar toata lumea stie ca si ei au nevoie de disciplina. Ce ar insemna insa o disciplina plina de iubire? Cuvantul disciplina suna foarte rece si cumva negativ, asa ca cel mai bine ar fi sa definim termenii. In dictionar, disciplina se mai numeste si: pedeapsa, instructie, antrenament care modeleaza, corecteaza sau perfectioneaza facultatile mentale sau caracterul moral; control obtinut fortand ascultarea si subordonarea. Astfel ca disciplina in principiu a insemnat instructie si ghidare si provine din radacina latina a cuvantului discipol. Azi totusi, acel sens al cuvantului este invechit si cuvantul a ajuns sa insemne doar pedeapsa. Dictionarul defineste pedeapsa ca si actiune facuta cu intentia de a rani, fie fizic, fie psihologic, cu scopul de a preda o lectie. Asa ca nu exista deloc o disciplina iubitoare, fiindca cel mic nu va experimenta niciodata ceva destinat sa cauzeze durere ca fiind iubitor. Cum am ajuns oare la ideea ca, pentru a-i ajuta pe copii sa faca ceva mai bine, noi trebuie sa-i facem sa se simta mai rau? Daca cel mic nu experimenteaza disciplina ca dureroasa, atunci e doar o invatatura. In acel caz, de ce sa confundam problema si sa o numim disciplina, care are conotatii atat de negative? De ce sa nu o numim invatatura sau indrumare iubitoare? Ce s-ar schimba? Pentru inceput, ar schimba felul in care ne intelegem copiii. In loc sa vedem ca cei mici au nevoie de pedeapsa ca sa-i convingem sa nu se mai poarte urat intentionat, am utiliza niste lentile cu totul diferite. Ii vom vedea ca avand nevoie de indrumare, invatare si sprijin. Ne-am da seama ca: Toate comportamentele negative sunt un strigat dupa ajutor sau conectare Raspundeti la nevoi si comportamentul se va schimba. Multe din ce consideram noi "purtare proasta" sunt copilarii normale si pot fi corectate simplu prin indrumare iubitoare. Copiii invata ceea ce traiesc pe pielea lor Prin experiente repetate, fiecare moment petrecut alaturi de copilul nostru modeleaza felul in care ei vor sti sa se controleze singuri si cum sa se relationeze cu ceilalti. Daca un copil nu ne implineste asteptarile, acesta are nevoie de mai mult sprijin. Asta inseamna fie ca are nevoie de mai mult sprijin pentru a o face, fie ca e vorba de invatare, conectare, limite empatice sau de ajutor in a lucra cu emotiile care le stau in cale. Odata ce copiii isi pot regla emotiile, ei pot sa isi regleze si comportamentele Daca cei mici se simt conectati cu noi, ei vor sa ne urmeze indrumarea, dar uneori nu pot deoarece emotiile lor ii coplesesc cortexul frontal aflat inca in dezvoltare. Ajutati-i cu emotiile si vor putea sa isi controleze comportamentul. Va intrebati daca unele comportamente negative sunt pur si simplu facute pentru ca cel mic face ce vrea? Bineinteles! Dar in acest caz, este un stegulet rosu, un semn ca cel mic considera  conexiunea cu tine mai putin importanta decat sa faca ce vrea el. Astfel, relatia are nevoie de imbunatatire, sau copilul are nevoie de ajutor cu emotiile care il impiedica sa se conecteze cu tine. Daca ignori steguletul rosu si il pedepsesti, tratezi simptomul, nu cauza. Si il vei trata in continuare intr-un fel care va garanta mai multe probleme mai tarziu, fiindca erodezi relatia putin cate putin. Cand un copil are incredere ca suntem cu adevarat de partea lui, si isi poate manevra emotiile acelea mari, atunci el este dispus sa renunte la ceea ce vrea, ca sa faca ceva ce vrea mai mult, adica sa fie in mod pozitiv conectat cu noi. Daca ne gandim putin, aceasta e definitia auto-disciplinei, a renunta la ceva ce dorim pentru ceva ce dorim mai mult (acea felie de tort pentru silueta si sanatate). Deci de fiecare data cand copilul decide sa nu isi mai loveasca sora, fiindca ceea ce doreste mai mult este respectul tau calduros, el va construi o cale neuronala pentru a deveni mai auto-disciplinat. Si acea auto-disciplina va dura pentru tot restul vietii lui. Daca ma urmariti, probabil inca mai spuneti: "Dar copii au nevoie totusi de limite!". Si eu sunt de acord. Stabilirea limitelor face parte din indrumarea copiilor. Este parte din sarcina copiilor sa testeze aceste limite, ca sa invete ce este permis, unde se afla granitele. Majoritatea parintilor trebuie sa stabileasca limite toata ziua, in fiecare zi. Limitele care functioneaza sunt ferme, astfel incat copilul se poate opri din testat, dar sunt si empatice, ca si copilul sa nu simta ca este o persoana rea. Stabilirea limitelor nu inseamna disciplina, nu este ceva neplacut facut cu scopul de a da o invatatura. Daca va ganditi ca cei mici au nevoie de pedepse ca sa invete, atunci aflati ca cei mici au nevoie de invataturi fiindca atunci cand sunt amenintate fiintele umane nu pot invata, iar pedepsele sunt o amenintare catre copil. Cand sunteti in aparare, sunteti deschis la invatare si la crestere? Limitele sunt mult mai eficiente in dezvoltarea auto-disciplinei la copilatunci cand sunt puse cu empatie, fiindca cel mic nu se opune atat de mult. Ca sa ne schimbam gandirea trebuie sa ne schimbam cuvintele, sa trecem dincolo de cuvantul disciplina. Sa ne ghidam copiii cu mai multa iubire si cu limitari empatice. Un articol de dr. Laura Markham, postat pe ahaparenting.com
Cum dezvoltam abilitatile copilului nostru?
Marti, Mai 09, 2017
Experientele sociale si emotionale sunt semintele inteligentei umane. Abilitatile sociale si emotionale pe care un copil le dezvolta vor determina calitatea relatiilor sale cu oamenii si implicarea in lume pe timpul vietii sale. Iata cateva jocuri care il ajuta in acest sens: Schimbarea randului Acest joc invata copilul conceptul de a fi darnic si a impartasi cu ceilalti. Dati-i copilului una din jucariile favorite si lasati-l sa se joace un timp cu ea. Dupa un timp, rugati-l sa va lase sa va jucati cu acea jucarie. Cand va da jucaria, aratati-i cat de mult va bucurati si cat sunteti de recunoscatori ca v-a dat jucaria lui. Jucati-va cu jucaria lui putin apoi dati-o inapoi. Lasati-l sa se joace cu jucaria lui din nou, si tot asa. Teatrul de papusi De la doi ani in sus va puteti juca cu teatrul de papusi. Aceste papusi pot fi jucariile celui mic, sosete sau pungi de hartie pe care desenati cate o fata. Faceti o poveste despre aceste pausi. Asigurati-va ca fiecare papusa are o voce diferita. Dati-i copilului una din papusi si incurajati-l sa se alature povestii. Vorbiti cu papusa copilului si lasati-l ca si el sa converseze cu papusa voastra. Intrebati de exemplu papusa celui mic ce face, care e mancarea preferata samd. Acest joc nu doar il introduce pe cel mic in abilitatile sociale dar il si ajuta sa isi foloseasca imaginatia. Treburile casei sunt distractive De la doi ani si jumatate in sus, puteti sa faceti rost de materiale de curatenie cum ar fi un stergator de praf din pene, o matura, un faras etc. Cand faceti curat in casa sau curatati gradina, rugati-l pe cel mic sa va ajute. Sigur va fi foarte fericit si entuziasmat sa va copieze miscarile. Laudati-i cand fac eforturi ca sa va ajute, si faceti-i sa inteleaga ca ajutorul lor este apreciat. Pentru sarcini mai avansate il puteti ruga sa plantati seminte sau sa ude florile din gradina, de exemplu. Acesta poate fi inceputul invatarii despre sarcinile si responsabilitatile unei case. Abilitatile muzicale Multe studii sugereaza ca invatarea muzicii are multe beneficii pentru cresterea creierului incluzand rationamentul spatial si temporal, abilitatea de a vedea in detaliu sau ca intreg, imbunatatirea achizitiei limbajului, abilitatile de ascultare, memorie si abilitatile motorii. Experientele muzicale integreaza diferite abilitati in mod simultan, dezvoltand astfel multiple conexiuni in creier. Cum ne putem juca? Cantati celui mic cantece cu rima, folosind mainile, gesturile, bataia din palme in timp ce cantati. Acestea fac activitatea mai interesanta si distractiva si il incurajeaza pe copil sa participe. Cantecele simple cu rima gen Twinkle Twinkle Little Star, Row your boat, Itsy Bitsy Spider, If You're Happy and You Know It, sau Wheels on the Bus, sau alte variante in limba romana sunt cele mai indicate. Head Shoulders Knees and Toes ete un cantec bun in care copilul nu numai invata engleza si canta, ci si arata zonele corpului in timp ce canta. De exemplu puteti face variante care sa includa si alte parti ale corpului sau mai multe cantece combinate. Cantecele de copii ajuta la dezvoltarea limbajului, insa si folosirea instrumentelor - in limita acceptabila a sunetelor- il invata ritmul, sunetele, cauza si efectul, si il introduce la felul in care se face muzica. Puteti oferi ca si instrumente oale, capace, linguri de lemn, creioane, sau jucarii care canta-pian, toba etc. Sunetele sunt stimulente pentru dezvoltarea creierului, de aceea ascultarea muzicii si cantatul unor cantece cunoscute impreuna cu cel mic sunt extrem de folositoare. Cu muzica instrumentala puteti pretinde ca sunteti parte din performanta muzicala si ii puteti arata ritmul muzicii cu ajutorul unei jucarii care canta-pian, xilofon, toba, fluier.
Activitati pentru dezvoltarea copilului
Miercuri, Mai 03, 2017
Dezvoltarea fizica, abilitatile motoriii fine si grosiere, echilibrul si coordonarea ochi-mana, sunt necesare pentru multe sarcini, de la scriere la atletism. Cand copilul este implicat in activitati fizice, el solicita si angreneaza multe parti ale creierului. Astfel, el isi faciliteaza dezvoltarea creierului, prin oferirea de si mai mult oxigen. Chiar si exercitiile pentru muschii mici cum ar fi jocurile cu degetele stimuleaza cresterea creierului, asadar iata cateva exercitii pe care le puteti face oricand cu cei mici: Faceti baloane de sapun De la 12 luni in sus, puteti lasa pe cel mic sa prinda baloanele pe care le faceti. Copiii considera baloanele ca fiind fascinante, iar vanatul si spartul lor poate fi foarte distractiv. Puteti folosi o bagheta mare si apoi una mai mica ca sa inteleaga diferenta intre dimensiunile baloanelor. Acest joc stimuleaza simturile celui mic, iar miscarile corpului ajuta la antrenarea abilitatilor motorii grosiere. Rostogolirea mingii Tot de la 12 luni in sus, puteti folosi o minge cu dimensiuni potrivite pentru ca cel mic sa o poata duce cu ambele maini. Asezati-va fata in fata la cativa metri distanta si rostogoliti mingea usor spre copil, incurajandu-l sa o rostogoleasca inapoi spre dvs. Indepartati-va de cel mic cand vedeti ca trimite mingea tot mai bine si puteti varia jocul facand mingea si sa sara spre el in loc sa se rostogoleasca. Acest joc il invata pe copil sa fie constient de corp, dezvolta abilitati motrice grosiere si de concentrare. Cursa de obstacole cu perne Faceti un circuit cu perne si animale de plus si incurajati-l pe cel mic sa se taraie sau sa mearga spre voi inlaturand pernele si obiectele din cale. Puteti folosi perne de toate dimensiunile, culorile si texturile. Faceti cursa mai interesanta si folositi cutii de carton prin care trebuie sa treaca. Acest joc ajuta la dezvoltarea abilitatilor motorii grosiere, a constiintei propriului corp si a echilibrului. Jocuri de echilibru De la 2 ani in sus, puteti folosi o scandura mai subtire din placaj de lemn sau puteti merge la un loc de joaca unde au asa ceva. Tineti-l pe cel mic de mana si ajutati-l sa parcurga distanat pe acea scandura. Lasati-l si singur daca are incredere ca o poate face singur. Acest joc dezvolta simtul de echilibru al copilului si coordonarea ochi-picior. Dezvoltarea senzoriala Expunerea copilul la o serie de stimuli senzoriali (imagini, sunete, gusturi si atingere) stimuleaza cresterea creierului in multe feluri. Aratati-i celui mic culori, puneti-l sa asculte muzica si limbaj, si dati-i diverse lucruri pe care sa le miroasa, sa le guste si sa le atinga. Diferentierea sunetelor il pregateste sa faca diferenta intre sunetul literelor. Cand invata sa faca diferenta intre obiectele similare el se pregateste si sa recunoasca alfabetul. De exemplu o calatorie prin gradina poate face un copil sa simta textura diferitelor frunze si alte obiecte gasite prin gradina, gen pietre, trunchiul copacilor si asa mai departe. Lasati-l sa miroasa si florile si alte lucruri care au un miros puternic. Examinati marimile, formele si culorile lucrurilor din gradina si lasati pe cel mic sa vada ce mai este prin sol. Puteti folosi si o lupa daca e nevoie ca lucrurile sa fie mai vizibile. Asigurati-va ca descrieti ceea ce vede, simte si miroase. Joaca de-a spionii De la varsta de 2 ani si jumatate si in sus va puteti juca acest joc in care ii spuneti celui mic ca vedeti un obiect mare, ajutandu-l cu diverse detalii despre obiect. Invatati-l mai intai cum se joaca aratand obiectele la care va referiti si apoi exersati. Acest joc distractiv nu numai ca il face pe copil sa se gandeasca la obiectele din jurul lui dar ofera si parintilor ocazia de a-i invata pe copii cuvinte noi in vocabular. Cartea pentru atingere Adunati piese de carton si legati-le ca sa faceti o carte. Lipiti bucati de obiecte cu diferite texturi, gen chibrit, nasture etc, apoi puneti eticheta cu descrierea texturii. De exemplu puteti utiliza un material moale si sa-i puneti eticheta de "moale", o hartie de smirghel cu eticheta de "dur", un pic de gel si sa-l numiti "lipicios" etc. Alte obiecte pot include vata de bumbac, pene, satin, catifea si altele. Cititi aceasta carte, atingeti-o si distrati-va cu cel mic. Dezvoltarea abilitatilor Cand se invata noi abilitati, fiecare miscare trebuie repetata iar si iar pentru a intari circuitele neuronale. De la 1 an jumate si mai sus, colectionati haine si obiecte la care se pot inchide usor nasturii, fermoarele, capsele etc. Aratati celui mic cum sa foloseasca aceste obiecte, cum sa le deschida si sa le inchida. Lasati-l pe copil sa faca singur. Incurajati-l cu blandete. Cand reuseste laudati-l si imbratisati-l pentru efortul lui.
Obiceiuri pe care cei mici le pot intelege
Joi, Aprilie 06, 2017
Copiii functioneaza cel mai bine cu programe structurate. Prescolarii in mod special se simt mici in lume si majoritatea lucrurilor li se intampla, astfel ca ei doresc predictibilitate, sa stie ce se va intampla- fiindca le da sentimentul de control. O rutina previzibila permite copiilor sa se simta in siguranta si sa dezvolte un sentiment de putere in a-si ordona viata. Copiii care inteleg obiceiurile, in loc sa se simta impinsi sau fortati de circumstante, coopereaza mai usor. Crearea unui program regulat este modul esential de a da siguranta copiilor pentru a stii ce se va intampla mai departe in viata lor. Deasemenea le dezvolta cortexul prefrontal, adica functia de executare si de planificare a creierului. A avea un plan pentru ziua respectiva este important si pentru adulti, chiar daca multi iubim libertatea de a decide pe moment ce sa facem mai departe. Dar asta functioneaza atunci cand noi decidem ce reguli sa incalcam. Fara o rutina, viata cu copii ne poate coplesi si scoate de pe traiectorie, lasandu-ne la voia intamplarii- nu la bordul navei. Pentru a-ti ajuta copilul sa se simta in siguranta, vorbiti despre ce veti face in ziua respectiva. De exemplu, dupa gadilitul de dimineata, puteti spune: "Hai sa ne imbracam ca sa putem lua micul dejun...apoi putem merge intr-o aventura!" Poate ca acea aventura va fi la magazinul alimentar sau la farmacie. Daca o tratati ca pe o aventura si o experienta de invatare, asa o va percepe si copilul. In drumul spre casa puteti recapitula ce ati facut dimineata, ce ati mancat, care a fost lucrul care le-a placut cel mai mult din aventura etc. Si apoi puteti vorbi despre ceea ce urmeaza sa faceti cand ajungeti acasa: "Vrei sa ma ajuti sa pun cumparaturile in frigider? Apoi fac pranzul..iti spun o poveste si urmeaza sa dormi de amiaza. Dupa aceea vrei sa mergem in parc sau la locul de joaca?" Oare asta inseamna ca ne fortam copilul intr-un program care nu functioneaza sau ii tinem legati de un orar rigid in care nu e timp de sta si observat buburuza aceea din iarba? Bineinteles ca nu! Rutina unui copi are nevoie de destula flexibilitate ca sa poata permite ca cei mici sa indeplineasca cea mai importanta sarcina a vietii: explorarea si experimentarea. Daca doriti un copil capabil sa simta bucurie, trebuie sa il lasati sa prinda acele ocazii de a mirosi trandafirii sau de a se bucura de un viermisor care se taraste prin gradina. Iar copii au nevoie de ocazii pentru a-si lua propriile decizii si alegeri referitoare la cum sa-si foloseasca timpul liber. Dar a stii la ce sa ne asteptam permite celor mici sa se relaxeze in momentul respectiv decat sa se agite si sa caute cum sa se distraga. Pentru a-l ajuta pe cel mic sa-si dezvolte simtul unui program recomand crearea unui tabel de obiceiuri. Practic e ca un poster cu fotografii ale copilului facand activitatile lui uzuale. Se poate cumpara din comert dar este mai bine sa facem unul personalizat. Faceti poze in care cel mic se trezeste, se spala pe dintisori, face la olita, ia micul dejun, se joaca, doarme etc. Puteti scrie cuvinte langa fotografii si le puteti aseza pe frigider. Odata ce copilul creste aceste tabele pot fi separate pe momente ale zilei, astfel incat cel mic sa inceapa sa se ocupe de propriul lui orar. Pastrati sarcinile de dimineata intr-un plic pe tabel astfel incat cel mic sa le aranjeze in ordinea dorita. Acest gen de tabel da puterea copilului tau de a fi responsabil de propriul program, reducand certurile legate de putere si nevoia noastra de a fi implicati in fiecare miscare pe care copilul nostru de 3 ani o face dimineata. Veti dori sa va conectati la inceputul programului si de-a lungul zilei de cate ori e necesar pentru a-l mentine pe drum pe cel mic dar interventia noastra poate lua forma imbratisarilor si verificarilor- si nu comenzi sau ordine. Puteti spune: "Wow, vad ca deja te-ai imbracat! Ce urmeaza pe tabelul tau?". Cei care iubesc tabelele cu sarcini sunt copiii cu multa vointa, fiindca asa au ocazia sa fie ei la conducere. Dar tuturor copiilor le place sa se simta mai putin controlati si sa isi stapaneasca cerintele propriilor vieti.
Beneficiile exercitiului fizic in timpul sarcinii
Joi, Aprilie 06, 2017
Exercitiul fizic nu este doar un lux sau o activitate pe care o prefera doar unii ca hobby, el este o necesitate si ramane astfel chiar si in timpul sarcinii. Mai jos veti descoperi cateva din avantajele practicarii exercitiului fizic in timpul sarcinii si speram sa fie destul de convingatoare pentru a declansa o schimbare in stilul actual de viata. Va recomandam totusi inaintea inceperii oricarui efort sa va consultati medicul curant pentru a obtine aprobarea sau alte indicatii. Creste nivelul de energie Sarcina presupune mult efort insa exercitiul regulat te poate ajuta sa treci peste responsabilitatile zilnice sau sa controlezi lucrurile cu mai multa usurinta. Asta pentru ca exercitiul fortifica sistemul cardiovascular si astfel nu mai obosesti atat de usor. Muschi puternici si tonifiati te ajuta sa te simti mai plina de energie si nu mai e nevoie sa mai depui foarte mult efort in activitatile tale. Somn de calitate Tiparele tale de somn se vor modifica odata cu sarcina. Vor veni timpuri cand gasirea unei pozitii confortabile va fi aproape imposibil. Exercitiul adecvat iti poate aducxe mai mult oxigen la creier si poate asigura un somn suficient de profund chiar daca va dura mai putine ore ca inainte sa fii insarcinata. Riscuri mai scazute de complicatii in sarcina Ca orice viitoare mama vrei un bebelus sanatos si de aceea trebuie sa stii ca anumite complicatii pot fi evitate cu un stil de viata sanatos. Studiile in acest domeniu indica ca exercitiul in timpul sarcinii poate scadea riscul preeclampsiei si al diabetului, uneori si riscul unei nasteri cu cezariana. Te simti normala si poate mai bine ca inainte de sarcina Exercitiul regulat fortifica musculatura si aduce un flux constant de endorfine responsabile cu starea de bine. Pentru unele femei, perioada sarciniie vazuta ca o boala datorita tututror durerilor si disconfortului. Miscarea regulata gen stretching, Pilates sau yoga usureaza durerea de spate, imbunatateste circulatia si intareste muschii pentru a te simti in forma si plina de energie. Pregatire pentru nastere Daca doresti o nastere naturala fara complicatii atunci trebuie neaparat sa incepi un sport. Un corp sanatos este scopul cel mai important al unei viitoare mame. Spatele va beneficia in primul rand din rutina exercitiului fizic fiindca va fi nevoie nu doar de suportat sarcina ci si dupa nastere pentru a duce bebelusul in brate. Travaliul si nasterea in sine cer mult efort, respiratie corecta si rezistenta. Aceasta conditie fizica poate fi obtinuta doar cu o alimentatie buna, un program adecvat de exercitii si o mentalitate sanatoasa. Un corp in forma poate scurta travaliul si chiar usura nasterea. Studiile incurajeaza femeile sa isi mentina flexibilitatea printr-un program de sport pentru a avea o nastere usoara si o recuperare rapida. Sa facem fata stresului si schimbarilor Aproape oricine stie ca exercitiul fizic ajuta la eliberarea anumitor hormoni responsabili de starea de bine si de fericire. Sarcina poate fi foarte solicitanta mai ales cand incerci sa te adaptezi la o situatie noua in rutina ta. Scxhimbarile de dispozitie sunt foarte intalnite printre femeile insarcinate, descrise prin sentimente extreme de furie, tristete, fericire etc. Toate acestea pot fi coplesitoare pentru oricine, nu doar pentru mama, si deasemenea sunt foarte greu de ignorat. O stare buna fizic si psihic este cruciala in perioada postpartum cand schimbarile hormonale bruste si venirea bebelusului pe lume pot tulbura destul de puternic pe mama. Imaginea de sine pozitiva Pentru multe femei sarcina poate fi inspaimantatoare din punctul de vedere al schimbarilor fizice. Sa vezi cum iti creste abdomenul si cum urca corpul tau in greutate poate fi foarte stresant. Daca ramai activa te ajuti in a avea o imagine de sine mai pozitiva si previi ingrasarea excesiva in timpul celor noua luni. Impreuna cu o dieta adecvata poti avea totul sub control. Recuperare mai rapida dupa nastere Dupa nasterea bebelusului doctorii recomanda o suspendare totala a oricarui efort si precautie la factorii care ar afecta sanatatea noii mame. Cand ai mentinut corpul in forma timp de 9 luni inaintea nasterii, corpul tau se va recupera mult mai usor si este mai putin probabil ca te vei ingrasa in timpul alaptarii, mai ales daca vei continua sa ai aceeasi alimentatie sanatoasa.
Cum sa ai o relatie excelenta cu copiii tai
Joi, Aprilie 06, 2017
Increderea este baza: incepe cu ea Increderea incepe in copilarie, atunci cand bebelusul tau invata daca poate depinde de tine sau nu atunci cand are nevoie. Cand copiii au deja un an, cercetatorii pot evalua daca cei mici sunt atasati si se simt in siguranta cu parintii lor, ceea ce inseamna practic ca bebelusul are incredere ca se poate baza pe parintii lui ca sa-i satisfaca nevoile emotionale si fizice. De-a lungul timpului, castigam increderea copilului in alte moduri: tinandu-ne de promisiunea de a ne juca cu ei mai tarziu, tinand un secret, luandu-i la timp de la scoala sau sport, etc. In acelasi timp, ne extindem increderea lor asteptand de la ei tot ce e mai bun si crezand in bunatatea lor si potentialul lor fundamental. Avem incredere in puterea dezvoltarii umane ca sa il ajute pe copilul nostru sa creasca, sa invete si sa se maturizeze. Avem incredere ca, desi azi cel mic se comporta ca un copil, el sau ea se va dezvolta mereu catre o persoana mai matura. Avem incredere ca, indiferent ce face, exista intotdeauna posibilitatea de a face o schimbare pozitiva. Increderea nu inseamna sa credem orbeste ceea ce adolescentul nostru ne spune. Inseamna sa nu renuntam la copilul nostru, indiferent ce face. Inseamna sa nu abandonam relatia cu frustrare, ci sa stim ca ei au nevoie de noi si ca impreuna veti gasi o solutie. Incurajeaza-ti copii mereu Ganditi-va la copil ca fiind o minune a naturii programata de natura sa creasca si sa infloreasca. Daca vedeti ca planta are frunze maro, va ganditi ca poate are nevoie de mai multa lumina, apa, fertilizant. Nu o criticati si nici nu strigati la ea ca sa se indrepte si sa creasca cum trebuie. Copiii isi formeaza parerea despre ei insisi si despre lume in fiecare zi. Ei au nevoie de incurajarile noastre ca sa se vada ca oameni buni si capabili de lucruri bune. Si ei au nevoie sa stie ca parintii sunt de partea lor. Daca ceea ce iese din gura noastra sunt in majoritatea lor critici si corectie, ei nu se vor simti bine cu ei insisi si nici nu vor simti ca le suntem aliati. Noi ca parinti ne pierdem singura influenta asupra lor, iar ei pierd ceva ce orice copil are nevoie: sa stie ca au un adult care crede numai de bine despre ei. Amintiti-va ca respectul e reciproc Destul de evident! Dar uitam acest lucru cu copiii nostri, fiindca stim ca noi ar trebui sa fim sefii. Putem totusi sa stabilim limite (si trebuie sa o fame), dar daca o facem respectuos si cu empatie, copilul nostru va invata sa-i trateze pe ceilalti cu respect si se va astepta sa fie tratat cu respect el insusi. Odata cand am fost nerespectuoasa cu copilul meu de 3 ani, el mi-a zis: "Nu-mi place cand imi vorbesti asa!" Un prieten care era cu noi a spus ca daca incepe asa devreme cu atitudinea asta, voi avea mari probleme cand va fi adolescent! De fapt, copilul meu nu imi submina autoritatea, ci imi cerea pur si simplu sa fie tratat cu demnitatea cu care era obisnuit. Acum la adolescenta, continua sa se trateze pe el, pe mine si pe ceilalti, cu respect. De asemenea, isi alege prieteni care il trateaza cu respect. Nu este ceea ce toti ne dorim pentru copiii nostri? Relatia parinte-copil, rezultat al interactiunilor zilnice Nu trebuie sa faceti ceva special pentru a construi o relatie cu copiii. Vestea buna, si cea rea, este ca fiecare interactiune in parte creeaza relatia. Cumparaturile, spalatul masinii, baia de seara, toate acestea conteaza la fel de mult ca acele discutii mari pe care le aveti cand sunt probleme. Daca nu vrea sa impartaseasca jucaria, sau sa mearga la culcare, sau sa isi faca temele, cum ne descurcam? Aceasta este caramida de fundatie a relatiei permanente cu copiii nostri, cat si pentru ideile lor despre toate relatiile. Acesta este un motiv important pentru care merita sa va ganditi bine la diversele intercatiuni repetate care va enerveaza si pe care puteti sa le schimbati. Intercatiunile care au loc mai mult de o data tind saformeze un tipar, o obisnuinta. Criticile si nemultumirile nu sunt o baza potrivita pentru o relatie cu cineva iubit. Si in plus, viata este prea scurta ca sa o petrecem intr-o stare de suparare sau enervare. Un articol din www.ahaparenting.com