parinti

Joi, Martie 01, 2018
Un articol de Dr. Magdalena Battles   Dr. E. Magdalena Battles are un doctorat in psihologie academica si clinica, un master in consigliere profesionala si licenta in psihologia copilului. Ea insasi are trei copii, este o scriitoare pasionata, voluntar al comunitatii si implicata active in activitatile bisericii. Programul ei este activ insa nu este nici stresata nici extenuata. Rezolva foarte multe lucruri datorita capacitatilor ei de management al timpului. A fost nevoie de timp, studiu si de o constiinta obiectiva pentru a fi mai organizata, practica si pentru a-si putea organiza casa si timpul liber. Iata secretele pentru a va optimiza timpul si a-l transforma intr-un timp de calitate cu familia pe termen lung. Continut: Cunoasteti-va prioritatile Nu faceti prea mult pentru copii Mentineti casa organizata Renuntati la perfectiune Delegati Rutina este obligatorie Lucrati ca si cum totul ar fi urgent Mesele gourmet iau o pauza Fiti onesti in privinta irosirii timpului Faceti liste To-Do si tineti un calendar 1. Cunoasteti-va prioritatile Care este cel mai important lucru din viata voastra? Care va sunt prioritatile? Trebuie sa decideti care este cel mai important lucru in aceasta viata. Stabiliti ce valorati cel mai mult in viata pentru a va sorta obligatiile - ce este important pentru voi si pentru familia voastra? Nu va aruncati in noi activitati sau obligatii si responsabilitati inainte sa analizati daca nu cumva va indeparteaza de valorile si prioritatile voastre. Devine mai usor sa spuneti nu activitatilor care nu va definesc valorile. Obligatia voastra in viata este sa sustineti acele valori si doar astfel veti fi o persoana mai fericita si un parinte mai bun pe termen lung. 2. Nu faceti prea mult pentru copii Multi copii sunt implicati in mult prea multe activitati extra-curiculare. Daca valorati familia si vreti ca si copiii sa dezvolte legaturi puternice de familie, va fi o adevarata provocare sa faceti acest lucru cand fiecare membru al familiei merge intr-o directie diferita. Nu planificati totul pentru fiecare seara a saptamanii. Daca o faceti veti rata cinele in familie si timpul de relaxare de care are toata lumea nevoie. Alegeti macar cateva zile pe saptamana fara sa planificati alta activitate pe langa gradinita/scoala/job. Petreceti mai mult timp in familie, impreuna, in bucatarie, sau doar la masa la povesti. Daca va treziti ca in aceasta perioada a vietii va petreceti timpul prin masina ducandu-va copiii la o activitate extra zilnic, atunci probabil veti dori sa va analizati care activitate este vitala si care nu. Poate Suzy nu va fi o prima-balerina in viitor, dar de ce sa mai faca pe langa si karate si lectii de pian si de engleza? Se creaza prea multa presiune atat pentru copii cat si pentru noi ca parinti. Programati activitatile in asa fel incat copilul sa nu se extenueze de la prea multe activitati si ca sa nu va incarcati nici voi pana peste cap. 3. Mentineti casa organizata Casa nu trebuie sa fie perfecta. Nimeni nu are timp de asta. Totusi, daca aveti o casa organizata, veti vedea ca viata se desfasoara mult mai lejer. Daca va petrecti mai mult de 10 minute pe zi cautanad ceva prin casa, nu sunteti destul de organizati. Voi si casa aveti nevoie de un sistem care sa ajute pe toata lumea din casa sa tina evidenta si sa gaseasca lucrurile, pentru a le lua in drum spre usa. Tineti hainele si gentile agatate in acelasi loc zilnic. Invatati copiii ca este responsabilitatea lor sa puna lucrurile la locul lor din momentul in care au intrat pe usa. Daca esueaza, ar trebui sa stabiliti consecinte (cum ar fi pierderea accesului la forma lor favorita de tehnologie). Portofele, genti si cheile ar trebui sa aiba locul lor specific. Daca le puneti in acelasi loc zilnic  nu mai pierdeti timp pretios cautandu-le si deveniti o persoana mai putin frustrata, care nu intarzie si care nu isi strica buna dispozitie din cauza ca a intarziat. Implementati un plan pentru a stabili locul lucrurilor in interiorul casei pe care sa-l stie fiecare membru al familiei. Ganditi-va la toate lucrurile care se cumpara intr-o zi. Poate e nevoie chiar sa creati un spatiu pentru anumite lucruri. In zona masinii de spalat/spalatoriei, noi utilizam cutii pentru a tine papucii copiilor sau rafturi pentru sculele de atelier. Asta mai inseamna si ca restul casei este relativ organizat. Fiecare lucrusor din casa ar trebui sa aiba locul lui. De exemplu, unde va sunt lanternele, lumanarile, sau chibriturile? Ati putea sa le gasiti usor daca aveti o pana de curent, sau ar trebui sa cautati prin sertare? Mentinerea unei case organizate este o abilitate excelenta pe care sa o predati copiilor. E nevoie de practica, dar nu renuntati fiindca veti avea un control mai sanatos si mai usor al gospodariei atunci cand gasiti ce aveti nevoie, cand aveti nevoie. Si veti economisi si bani pe termen lung fiindca nu cumparati alte obiecte pentru ca cele din casa s-au ratacit pe undeva prin casa. Urmariti si restul articolului saptamana viitoare!
10 modalitati usoare de a va imbunatati parentingul
Joi, Ianuarie 25, 2018
Puteti fi un parinte dedicat si fara sacrificii. Important este sa stiti cateva aspecte destul de importante: 1. Empatizati mai mult Copiii nu au nevoie intotdeauna sa li se faca pe plac, dar au nevoie mereu sa se simta intelesi. Nu avem toti nevoie de asta? Orice ar spune sau face copilul dvs, are un motiv. Chiar in timp ce stabiliti limite, incercati sa fiti constienti de acel motiv. In loc de "Nu-l mai impinge!", incercati "Vrei ca fratele tau se se mute ca sa te poti juca cu tractorul, spune atunci, da-te te rog". 2. Spuneti-le ce pot face, in loc de ce nu pot face In loc de "Nu te mai juca cu mingea in casa!" incercati "Mingile sunt pentru afara. Inauntru, poti arunca animale de plus in cada." 3. Faceti-i sa rada zilnic! Rasul schimba chimia corpului, scazand hormonii de stress astfel ca cei mici sunt mai cooperanti si dorm mai bine. Le cresc deasemenea si hormonii de atasament, astfel incat cand rad cu cineva, se intareste relatia dintre ei. 4. Spuneti "da" mai des Suntem parinti, deci trebuie sa punem limite si sa spunem nu, iar si iar cat e ziua de lunga. Deci cand puteti spune da, spuneti-o. Chiar si atunci cand trebuie sa spuneti nu, puteti sa o spuneti cu energia lui da? Da, e timpul sa strangem, si da te voi ajuta si da putem lasa turnul aici si da poti sa bombani, si da te ador si da cum de am fost asa norocosi sa fim parintii tai? 5. Petreceti timp special in fiecare zi cu copilul dvs Daca vreti sa intariti si sa indulciti relatia cu copilul dvs, iata reteta. Doar oferiti-va si turnati-va toata iubirea in copil fara sa il controlati. Parintii spun adesea ca cei mici reactioneaza la acest timp petercut impreuna cu ei "de parca le-ar lipsi o vitamina esentiala". Si asa este. Fiecare copil necesita aceasta expresie tangibila de iubire. 6. Folositi-va butonul de pauza ca sa strigati mai putin Cum vor invata sa isi echilibreze emotiile daca noi nu le echilibram pe ale noastre? Voi sunteti modelul lor. 7. Stingeti-va ecranele cand sunteti cu copiii Multi copii spun ca telefonul parintilor lor este cel mai important lucru in viata parintilor. Isi vor aminti pentru tot restul vietii lor ca v-ati inchis telefonul cand ati fost cu ei. 8. Iesiti afara si miscati-va cu copiii Cercetarile confirma ceea ce spunea bunica. Copiii chiar au nevoie de aer curat zilnic, de verdeata si miscare pentru a se relaxa si pentru a fi cei in cea mai buna stare. 9. Permiteti emotiile, limitati comportamentul Normal ca trebuie sa stabiliti limite. Dar cand permitem emotiile, copiii invata sa le controleze mai rapid. Doar spuneti: "cred ca esti foarte suparat daca ai tonul asta. Spune-mi dragul meu...Gasim noi o solutie. Copilul dvs va incepe sa se calmeze sub ochii dvs. 10. Puneti-va inapoi pe lista prioritatilor Puteti fi generosi emotional doar daca aveti grija si de voi. Stim ca este greu dar nu se justifica deloc faptul ca va lasati pe dinafara. Incepeti prin a dormi suficient si vorbind cu dvs ca unei persoane pe care o iubiti. Monitorizati-va starea de bine pe tot parcursul zilei si faceti zilnic un lucru care va creste nivelul de bucurie. Veti vedea cum buna dispozitie il va linisti pe cel mic.
10 studii de psihologie pe care orice parinte ar trebui sa le stie
Joi, Decembrie 14, 2017
Unul dintre motivele pentru care sa fii parinte este un job imposibil este ca toata lumea iti da sfaturi. Multe din ele sunt inutile si doar ne fac viata grea. Este impresionant faptul ca am reusit sa ajungem pana aici! Lasam deoparte moda exemplelor de acum 100 de ani si a superstitiilor date la intamplare, si ne bazam pe 10 din cele mai recente studii psihologice pe care fiecare parinte ar trebui sa le stie: 1. Parintii sunt mai fericiti decat cei care nu sunt parinti In ultimii ani, unele studii au sugerat ca placerea de a avea copii este depasita de probleme. Ha, isi spun parintii in secret. Stiam eu! Nu va grabiti. Noile cercetari au descoperit ca in general, parintii se simt mai bine decat non-parintii in fiecare zi si isi iau mai multa placere din a le purta de grija copiilor decat din alte activitati. (Nelson et al.,. 2013). Tatii, in mod deosebit, isi deriva nivele inalte de emotii pozitive si fericire de la copii. 2. Sa pui copilul pe primul loc, merita Subliniind placerea de a avea copii, cercetarile descopera ca atitudinea de centrare pe copil este benefica. Un studiu facut de Ashton-James et al. (2013) a descoperit ca parintii care s-au centrat cel mai mult pe copil erau mai fericiti si aveau mai mult sens in viata. Activitatile de ingrijire ale copiilor au fost asociate cu un sens mai autentic si cu mai putine sentimente negative. "Aceste descoperiri sugereaza ca, acordand mai multa atentie si grija, simtim mai multa implinire si fericire. Din aceasta perspectiva, cu cat parintii se implica mai mult in bunastarea copiilor lor si se centreaza pe fericirea copilului, cu atat vor fi mai fericiti si, faptul de a fi parinte va avea mai mult sens. " (Ashton-James et al., 2013) 3. Parentingul tip elicopter ar putea fi depresiv Ca si multe alte lucruri in viata, exista o linie fina intre a ingriji si a rasfata, mai ales cand copiii au crescut. Schiffrin et al. (2013) au intrebat 297 de elevi despre comportamentul parintilor lor si cum s-au simtiti legat de asta. Studiul a gasit legaturi intre parentingul de tip elicopter si un nivel augmentat al depresiei, precum si un grad mai mic de autonomie si competenta. "Parintii ar trebui sa tina minte ca implicarea lor poate afecta dezvoltarea copilului si sa-si adapteze stilul de parenting atunci cand simt ca cei mici devin prea dependenti de ei." (Schiffrin et al., 2013) 4. Evitati disciplina stricta Aproximativ 90% din parintii americani recunosc ca au folosit cel putin o data disciplina verbala stricta cu copiii lor, cum ar fi sa le vorbeasca urat sau sa injure. Atentie insa, acest lucru in loc sa ajute adolescentul sa ramana aliniat, exacerbeaza problema. Un studiu de 967 familii americane a descoperit ca disciplina verbala aparuta la varsta de 13 ani a prezis un comportament mai rau in anul urmator. (Wang et al., 2013). Si nu a ajutat faptul ca parintii aveau o legatura puternica cu copiii lor. Conducatorul studiului a explicat: "Se crede ca disciplina dura nu are consecinte daca exista o legatura puternica copil-parinte, pe care adolescentul o va intelege gen "o face pentru ca ma iubeste". Este inteleasa gresit pentru ca afectiunea parintilor nu a redus efectele disciplinei verbale dure. Deci, disciplina verbala dura dauneaza in orice forma." 5. Ore de culcare regulate Orele de culcare regulate conteaza cu adevarat pentru creierele in dezvoltare ale copiilor. Cercetatorii au urmarit 11.000 copii de la 3 la 7 ani pentru a masura efectele orelor de culcare asupra functiei cognitive. (Kelly et al., 2013). Cercetatorii au descoperit ca "orele neregulate de somn de la 3 ani au fost asociate cu scoruri mai scazute in citire, matematica si consiinta spatiala, atat la fete cat si la baieti, sugerand ca la aceasta varsta dezvoltarea cognitiva este foarte sensibila." 6. Faceti treburile casei impreuna O proba importanta pentru parintii este cine face treburile casei. Un truc pentru a atinge satisfactie in casnicie este sa faceti treburile casei impreuna. Cand partenerii isi fac treburile in acelasi timp, indiferent cine ce face, ambele persoane sunt satisfacute cu impartirea muncii. La fel se intampla si in cazul copiilor. (Galovan et al., 2013). 7. Limitati vizionarea TV-ului si timpul pe net Academia Americana de Pediatrie recomanda nu mai mult de 2 ore pe zi la TV, dupa varsta de 2 ani, si deloc inainte de acea varsta. Un studiu recent care a urmarit aproape 2000 de copii canadieni de la nastere a descoperit ca o ora in plus de TV la varsta de 2,5 ani a prezis o performanta mai scazuta mai tarziu cand au ajuns la gradinita. (Pagani et al., 2013). Cu cat au depasit copiii aceasta recomandare la varsta de 2,5 ani, cu atat mai rau era vocabularul, abilitatile motorii si matematica la varsta de 5 ani. 8. Sportul stimuleaza performanta scolara Copiii sunt tot mai sedentari si sportul/miscarea este un mod excelent de a stimula puterea creierului, cat si alte multe beneficii. Un studiu nou pe copii de 11 ani a descoperit ca exercitiul moderat este asociat cu performante academice crescute in Literatura, Matematica si Stiinte. (Booth et al., 2013). Aceste efecte ale miscarii au fost vazute si in examenele de la 16 ani. Interesant a fost ca rezultatele la stiinta in cazul fetelor a fost cel mai evident in urma sportului. 9. Pericolele de a fi o mama mult prea dedicata Unele femei spun ca sa ingrijesti copiii este mai stresant decat sa lucrezi 8 ore. Exista legaturi clare intre ingrijirea copilului si stres si vinovatie. Cum separam asta de cercetarile care spun ca cei mici ne umplu viata cu bucurie si sens in viata? Poate sa depinda de atitudinea parintilor in special, fiindca a fi o mama "prea dedicata" poate fi daunator. In studiul lor de 181 de mame ale copiilor sub 5 ani, Rizzo et al. (2012) au descoperit ca mamele care sustineau ideea ca cei mici sunt sacri si ca ele sunt parinti mai buni decat barbatii, au fost mai predispuse la depresie si au experimentat mai putina satisfactie de la viata. Da, ingrijiti-va copiii, dar nu va sacrificati propria sanatate mentala. 10. De ce fratii sunt atat de diferiti? Conform unui studiu condus de Plomin and Daniels (1987), fratii au in comun exact ce au doi straini fara legatura intre ei. Este ciudat dat fiind ca 50% din codul genetic este identic. Raspunsul nu se afla in gene, ci in mediul in care cresc copiii. Fiecare copil are: o relatie diferita cu parintii o relatie diferita cu fratii/surorile lor prieteni diferiti si experiente diferite la scoala samd Si toate aceste diferente se aduna pentru a face o ne-asemanare remarcabila intre frati, deseori atat de puternica incat daca nu ar semana, nu ai stii ca sunt rude. Toate astea inseamna si ca strategiile parintilor pot sa functioneze la unul, dar nu si la celalalt. Inca o provocare pentru parinte!
Moduri in care sa te apropii de copilul tau chiar azi
Joi, Aprilie 06, 2017
"Le priveam cum stau cu capsorul moale in pernele lor, si m-a umplut tristetea. M-am imbatat oare cu zambetele lor si cu rasul lor? Le-am imbratisat sau doar mi-am bifat niste treburi de pe lista mea de azi? Cresc atat de repede! Intr-o zi ma voi trezi si vor pleca de acasa casatorite iar eu ma voi intreba: M-am jucat destul cu ele? M-am bucurat destul de onoarea de a fi parte din viata lor?" - Janet Fackrell Este parte din job-ul nostru ca parinti sa ne ghidam copiii si sa-i tinem in miscare de-a lungul rutinei zilnice. Dar mult prea des asta inseamna sa punem limite, sa refuzam cereri si sa corectam comportamente. Uneori putem fi generosi emotional si copilul nu ne percepe ghidarea ca negativa. Dar mai des totusi avem indoiala ca acele interactiuni pozitive si pline de iubire vor compensa totul in relatia noastra cu ei. De asta conteaza atat de mult sa facem interactiuni pozitive cu copiii nostri. Cercetarile arata ca avem nevoie de cel putin 5 interactiuni pozitive pentru fiecare interactiune negativa ca sa mentinem o relatie fericita si sanatoasa. Astefl ca atunci cand suntem zgarciti in a oferi interactiuni pozitive, relatiile se degradeaza si copiii incep sa reziste la indrumarile noastre si sa dezvolte atitudine, fie ca au 2 ani, fie ca au 12. Viata e ocupata, si nu mai ai nevoie de alte treburi de facut. In schimb de ce sa nu creezi cateva obiceiuri zilnice care sa-ti implineasca relatiile cu copiii? Dupa 30 de zile orice actiune devine obicei si astfel nu mai trebuie sa te gandesti la asta. Iata ce poti face pentru o relatie mai apropiata cu cei mici: Joaca-te si imbratiseaza-ti fiecare copil 5 minute la trezire Ia-ti un minut in plus ca sa stai la micul dejun cu copiii si sa-i intrebi ce asteapta cu nerabdare sa faca mai departe in ziua respectiva In loc sa tipi la ei ca sa se mobilizeze dimineata, incurajeaza-i cu imagini pe o tabla sau carton cu ei facand fiecare "treaba" si lasa-i sa fie responsabili fara sa le zici nimic. Zambeste si arata tabelul ca sa stie ce are de facut. Scrie-i biletele de iubire si strecoara-le in cutia cu sandwich. Jucati-va si faceti activitati distractive in timp ce mergeti spre scoala sau in masina Nu uita sa-i imbratisezi des si sa le spui "distractie placuta" nu "fii cuminte!" In timpul zilei gaseste 5 minute ca sa inchizi ochii si sa te centrezi. Organizeaza-te inainte sa parasesti biroul, pentru a lasa cu adevarat munca in urma si a inchide si telefonul. Seara veti poti da tot ce e mai bun din tinefamiliei, nu ce a mai ramas din voi. Inchide telefonul sau muzica cand esti cu copilul la sfarsitul zilei si asculta ce i s-a intamplat bine sau rau. Cand copiii incep o cearta, pastrati-va simtul umorului, ascultati ambele parti fara sa tineti cu vreuna si ajutati-i sa gaseasca solutii cu castig la fiecare Cand vedeti ca cei mici fac scandal din nimicuri amintiti-va ca asta se intampla din cauza stresului, nu din neascultare sau obraznicie. Ramaneti aproape si fiti compasionali pentru ca ei sa se simta atat de in siguranta incat sa-si poata goli tot bagajul emotional plin de suparari. Veti avea o seara mult mai placuta. Fiti parteneri la necaz si ajutati-i sa studieze. Radeti la glumele lor. Empatizati, indifetrent ce ar spune cei mici. Poate ca actiunea trebuie limitata, dar toate emotiile sunt acceptabile. Cand recunoasteti cum se simte copilul, intariti legatura dintre voi si construiti inteligenta emotionala. Petreceti 15 minute de timp special cu fiecare copil, doar urmandu-i si oferindu-le iubire. Doar acest obicei si este suficient sa transforme relatia cu un copil. Daca vrea sa foloseasca pernele de pe canapea sa faca o cetate, lasati-i. Sa fie ei directorul si sa va spuna ce sa faceti. La cina, puneti o intrebare interesanta si dati fiecarui copil timp sa raspunda in timp ce toata lumea asculta. Faceti o bataie cu perne din cand in cand inainte de ora baii. Ascultati cu compasiune povestile lungi despre colegii din clasa, fara sa dati sfaturi la orice problema. Aveti rabdare. La ora culcarii empatizati si pastrati-va simtul umorului chiar si atunci cand nu vrea sa se culce. Calmati-va si nu va lasati frustrati, reconectati-va cu ei si profitati cu caldura de aceste momente pentru a-i inveli si a-i mangaia. Bucurati-va de seara pentru a citi povesti inainte de culcare, pentru a le mirosi parul si a le simti caldura corpului. Trimiteti-i la culcare cu sentimentul ca totul este in regula in lumea lor. Ramaneti cu fiecare copil in pat cateva minute pe intuneric, doar imbratisandu-i cu dragoste si spunandu-le ca sunteti cei mai norocosi parinti. Mult timp consumat? Bineinteles. Nu puteti face asta zilnic cu fiecare copil. Dar majoritatea acestor practici nu iau mult din zi, ci doar o fac sa fie mai usoara. Si cand creati asemenea obiceiuri, copiii coopereaza mai mult, se cearta mai putin, si vor sa va urmeze indrumarea. Va intariti si indulciti relatia, zilnic. Si cand va ajunge la perioada adolescentei, copilul va fi deschis la influenta parintilor si poate chiar sa ceara sfaturi. Si asta e mult mai bine decat bani in cont.
Cum sa rezolvi conflictele in fata copiilor
Joi, Aprilie 06, 2017
Conflictele sunt parte din relatiile umane. Daca traim cu copii, aceste conflicte vor aparea adesea in fata lor. In trecut majoritatea expertilor ii asigurau pe parinti ca nu le face rau copiilor sa-i vada cum se cearta, atat vreme cat copiii vad dupa aceea si cum se impaca. Totusi, cercetarile neurologice si de dezvoltare combat aceasta viziune. Nu e surprinzator nici ca hormonii copiilor cresc subit cand aud strigate nervoase. De fapt chiar si un copil care doarme inregistreaza vocile puternice si furioase si experimenteaza un val de hormoni de stres care dureaza ceva timp care sa se diminueze. Asa ca cercetarea confirma ceea ce orice copil iti poate spune, ca este infricosator cand adultii striga unul la altul. Pana la urma, parintii sunt sursa de siguranta a copilului. Cand parintii par iesiti de sub control, lumea devine un loc de temut. Acest raspuns la stres le face dificila adormirea pentru ca hormonii de stres pot ramane in corpul unui copil pana la cateva ore. Copiii nu pot sa fie ca adultii si sa se certe ei isi ascund teama care va iesi prin anxietate, comportamente negative si neascultare. Partea cea mai rea, cand adultii striga unul la altul, le dau mesajul copiilor ca atunci cand exista dezacorduri, “urletele” sunt metoda de a le rezolva. Este vreodata bine ca parintii sa fie in dezacord in fata copiilor? Da, este in regula ca cei mici sa vada adultii ca se dezaproba respectuos si se intreaba ce au nevoie fara sa spuna celeilalte persoane ca nu are dreptate. Chiar si cand se incalzeste atmosfera, daca putem rezolva lucrurile rapid si copiii ne vad ca reparam si ne reconectam, modelam cu flexibilitate relatiile. Asa ca, neaparat, porniti si rezolvati diferentele care apar cu partenerul- in fata copiilor. Dar puneti-va de acord dinainte ca daca dezacordul se transforma in tipete sau lipsa de respect sa incetati cearta pana cand veti fi in spatele usilor inchise. In aceste cazuri, fiti pregatiti sa apelati la simtul umorului imediat ce lucrurile se incing si inchideti faza publica a discutiei cu o imbratisare, astfel ca cel mic sa se poata relaxa; asa va intelege ca indiferent cat de dificila e discutia adultii sunt dedicati in a rezolva pozitiv situatia. Aceste scenarii sunt modele perfecte pentru copii: 1. Un parinte striga la celalalt apoi imediat se corecteaza: “Imi pare rau. Sunt doar putin stresat. Putem sa o luam de la capat? Ce voiam sa spun este ca...” Copiii invata din acest model ca oricine se poate infuria dar putem sa luam responsabilitatea propriilor noastre emotii, sa ne cerem scuze, sa ne reconectam. Veti vedea aceleasi comportamente si la copil. 2. Parintii rezolva diferentele de opinii fara sa se declanseze nervi si fara sa ridice vocile. De exemplu, daca parintii au o discutie naturala despre cine sa curete toaleta sau daca sa luati o masina noua, copilul invata ca adultii care traiesc impreuna pot avea diferente de opinii si diferite nevoi, se pot asculta unul pe altul, si pot lucra impreuna in luarea unei decizii’ toate in mod respectuos si cu afectiune. 3. Parintii observa ca au un conflict care fermenteaza si cad de acord sa discute mai tarziu. Ideal ar fi sa se intample inainte sa apara orice fel de strigate. Si la fel, ideal e sa se inchida aceasta interactiune cu o imbratisare puternica in public. Daca sunteti prea furiosi, luati-va un pic de spatiu ca sa va calmati si apoi faceti prioritate acea imbratisare in fata copilului, cu un fel de mantra a familiei: “E ok sa ne mai enervam...poti sa te enervezi pe cineva si sa-l iubesti in acelasi timp...Intotdeauna rezolvam cumva problemele”. Acest lucru cere maturitate dar modeleaza auto-reglarea si repara. Si este crucial ca sa redea sentimentul de siguranta al copilului. Dar ce se intampla daca v-ati certat in fata copilului si nu ati vorbit tocmai respectuos unul cu celalalt? Nu va panicati. Factorul de risc pentru copil vine din experiente repetate. Deci daca va certati repetat in fata copiilor, e un semnal de alarma ca parintii au nevoie de ajutor sau consiliere. Incercati acest experiment: priviti interactiunile cu partenerul doar prin ochii copiilor cateva zile, pemntru a fi siguri ca ei vad ca parintii exprima mai multa iubire decat critica. Acest lucru e bun si pentru relatia cu partenerul, dupa cum spun cercetarile de la Institutul Gottman- mentinerea unei relatii pozitive cere 5 interactiuni pozitive ca sa compenseze fiecare interactiune negativa. Ce spun cercetarile? Mark Cummings spune ca atata timp cat parintii se impaca dupa fiecare cearta copiii se recupereaza fara sa fie afectati dupa incident. DAR, parintii din aceste cercetari se certau, nu strigau unul la celalalt. Si nici nu exista lipsa de respect sau insulte in aceste discutii. Cummings a stabilit deja cu cercetari repetate ca a striga si a lipsi de respect afecteaza profund copiii. A studiat si daca copiii sunt afectati de acele mici confruntari zilnice normale in familie- si a descoperit ca si acestea erau foarte suparatoare pentru copii. Din fericire, cand copiii vedeau ca totul se rezolva cu afectiune, erau mai bine dupa. Concluzia, toate cuplurile au neintelegeri, dar furia adultilor e intotdeauna inspaimantatoare pentru copii.Copiii se vor recupera daca ne controlam disputele cu respect si bunavointa, cautand solutii in loc sa blamam. Daca tipam sau exprimam lipsa de respect, exista un factor de risc emotional pentru copil.
Intarirea pozitiva: lucruri pe care nu ar trebui sa le spui copiilor tai
Joi, Aprilie 06, 2017
Atunci cand incerci sa faci cat mai multe lucruri in acelasi timp, in ragazul pe care crezi ca-l ai fiindca cei mici se joaca, si defapt vin din 5 in 5 minute ca sa te intrebe una alta... Cand te intrerup de o suta de ori, cand varsa ceva pe jos in timp ce tu pregatesti, sau incerci sa pregatesti mancarea, si intre timp mai ai si o durere de cap din acea perioada a lunii. Poate ca va vine sa zbierati, sa-i dati afara pe copii, sa nu mai vedeti nimic in fata ochilor, in afara de negru sau rosu. Toti spunem lucruri nepotrivite uneori, si-i ranim pe copiii sau ii lasam suparati si confuzi. Mai jos veti gasi cateva din cele mai des intalnite greseli verbale pe care le fac parintii si cateva alternative mai blande si bune. "Lasa-ma in pace!" Un parinte care nu tanjeste dupa o pauza din cand in cand este un sfant, un martir sau cineva care a ramas atat de in urma cu pauzele incat a uitat beneficiile reincarcarii. Problema este, cand le spui din obisnuinta copiilor tai "Nu ma mai deranjati" sau "Sunt ocupat/a"- fiindca ei internalizeaza acest mesaj, spune Suzette Haden Elgin, Ph.D din Huntsville, Arkansas. "Ei incep sa creada ca nu are rost sa ne vorbeasca fiindca le facem vant mereu." Daca stabiliti acest tipar cand copiii sunt mici ei vor fi mai putin inclinati sa va spuna lucruri cand vor mai creste. Inca din copilarie copiii ar trebui sa se obisnuiasca ca parintii sa isi ia timp si numai pentru ei. Folositi fara jena diverse metode, fie anagajati o bina, negociati cu partenerul sau cu un prieten sa faceti cu schimbul sau il parcati pe cel mic in fata unui filmulet ca sa veti o jumatate de ora de relaxare si refacere. In acele momente cand sunteti preocupati sau foarte stresati, stabiliti in avans anumiti parametrii: Puteti anunta copiii ca trebuie sa terminati ceva, si ei sa se joace (picteze, deseneze) in liniste cateva minute. Si spuneti-le ca atunci cand terminati veti merge afara. Doar sa fiti realisti. Un copilas sau un prescolar nu vor rezista sa se intretina singuri o ora intreaga. "Esti atat de..." Etichetele sunt scurtaturi care-i schimba subtil pe copii. "De ce esti atat de rea, Katie? sau "Cum ai putut fi atat de neindemanatic?". Uneori copiii nostri ne aud vorbind cu ceilalti: "Ea e mai timida asa..." iar copiii cred ce aud fara sa puna la indoiala, chiar daca este vorba despre ei. Astfel incat etichetele negative devin o profetie care se auto-indeplineste. Copiii primesc mesajul ca rautatea este natura lor, sau ca neindemanarea este ceva normal si le saboteaza astfel increderea in ei insisi. Chiar si etichetele care par neutre sau pozitive, timid sau istet, claseaza un copil intr-un anumit coltisor si-i plaseaza expectative inutile sau nepotrivite. Cele mai periculoase sunt cele care taie in profunzime. Poate multi parinti isi amintesc clar si cu amareala, cand proprii lor parinti au spus ceva de genul: "Esti groaznic" (sau lenes, sau prost). O abordare mult mai potrivita este sa va adresati exact comportamentului si sa lasati adjectivele despre personalitatea copilului deoparte. De exemplu: "Sentimentele lui Katie au fost ranite cand le-ai spus tuturor sa nu se joace cu ea. Cum putem face sa se simta mai bine?" "Nu plange!" Variatii ar fi: "Nu fi trist/a", "Nu fi bebe" sau "Hai,hai, nu are de ce sa-ti fie teama". Dar copiii chiar se supara atat de tare cat sa planga, mai ales copiii mici, care nu pot sa-si exprime sentimentele cu ajutorul cuvintelor. Ei chiar se intristeaza si chiar le este teama, chiar daca e natural sa vrem sa-i protejam pe copii de asemenenea sentimente - spune Debbie Glasser, Ph.D., director al Family Support Services la Institutul Early Childhood Studies din Fort Lauderdale. Dar spunand "nu fi" nu-l face pe copil sa se simta mai bine, si poate transmite mesajul ca aceste emotii nu sunt valide- adica, ca nu e bine sa fii trist sau speriat. In loc sa negam faptul ca cel mic se simte intr-un anumit fel, cand defapt se simte exact asa, sa recunoastem mai bine emotia din start: "Cred ca te intristeaza tare cand Jason spune ca nu mai vrea sa fie prietenul tau" sau "Da, valurile pot fi chiar infricosatoare cand nu esti obisnuit cu ele. Dar vom sta aici impreuna si le vom lasa sa ne gadile picioarele. Promit sa nu-ti dau drumul la mana". Spunand pe nume adevaratelor sentimente pe care le are copilul nostru, ii vom da cuvinte cu care sa se exprime si ii vom arata ce inseamna sa fii empatic. In cele din urma va plange mai putin si isis va descrie in loc emotiile pe care le are. "De ce nu poti fi ca sora ta?" Poate parea de ajutor sa aratam ca exemplu pe un frate sau pe un prieten: "Uite ce frumos isi incheie haina Samuel" sau "Jenny foloseste olita deja, tu de ce nu poti?" dar comparatiile sunt aproape intotdeauna ca un boomerang. Copilul tau este el si atat, nu Samuel sau Jenny. E normal ca parintii sa-si compare copiii, sa caute un cadru de referinta pentru nivelul sau comportamentul copilului, spun expertii. Dar nu lasati copilul sa va auda cand o faceti. Copiii se dezvolta in ritmul lor si au propriul lor temperament si personalitate. Comparand copilul tau cu altcineva implica faptul ca vrei ca al tau sa fi fost diferit. Comparatiile nu ajuta la schimbarea comportamentului. Cand esti presat sa faci ceva ce nu esti pregatit sa faci, sau nu-ti place sa faci, poate fi confuz pentru un copil si-i poate submina increderea in sine. E si probabil ca cel mic sa nu te mai asculte si sa faca exact invers de cum doreai. In loc sa faceti astfel, incurajati toate reusitele actuale: "Bravo, ti-ai pus ambele maini in haine fara nici un ajutor! sau "Multumesc ca mi-ai spus ca trebuie schimbat scutecul!".
Poate stima de sine a copilului tau sa fie prea mare?
Joi, Aprilie 06, 2017
O credinta solida in tine insuti, un sentiment complet ca esti competent si valoros- chiar si atunci cand o dai in bara sau ramai fara bani- acest lucru creeaza o forma mai stabila de stima de sine care in schimb poarta o serie de avantaje sociale si psihologice. - Alfie Kohn Ce este stima de sine? Este felul in care ne vedem noi sinele. Astfel stima inalta de sine inseamna ca ne vedem ca buni si capabili, si ne simtim in siguranta cu valoarea noastra. Stima de sine joasa inseamna ca nu ne vedem suficient de buni si ca ne simtim in nesiguranta fata de propria noastra valoare. Fiecare parinte vrea ca si copiii lor sa se iubeasca pe ei insisi, sa aiba incredere in ei insisi si sa fie persoane fericite. Dar unii parintii se tem ca unii copii pot avea o stima mult prea mare. Nu exista asa ceva! Nu ne putem vedea ca prea buni, prea capabili sau prea valorosi. Grija pe care acesti parinti o exprime este ca cei mici pot avea o viziune exagerata asupra propriilor posibilitati sau o convingere ca ei sunt mai importanti decat altii. Dar asta nu este stima de sine. Asta e grandoare, si provine din nesiguranta. Stima de sine joasa se poate exprima uneori in comportamente extrem de modeste dar cel mai des se exprima ca aroganta- o nevoie de a crede ca suntem mai buni decat ceilalti. Aceasta este o aparare impotriva temerii puternice ca nu suntem destul de buni, si astfel trebuie sa ne comparam constant cu ceilalti si sa castigam. In schimb, persoanele cu stima de sine inalta se simt in siguranta cu sentimentul lor de valoare si nu trebuie sa se compare cu ceilalti sau sa-si umfle abilitatile: sunt mai mult decat suficient, exact asa cum sunt. Deci daca ati auzit ca copiii cu stima de sine inalta se comporta superior, narcisist sau plini de ei, nu este adevarat. Orice instrument psihologic care masoara aceste trasaturi nu masoara stima de sine ci grandoarea, care este opusul stimei. Deci cum putem sa-l ajutam pe copil sa dezvolte stima de sine inalta? Exista doua componente, asa cum am mentionat mai sus: sentimentul ca esti bun, si sentimentul ca esti capabil. A fi bun e utilizat in sensul ca cel mic simte ca este valoros indiferent de ce face si indiferent ca reuseste sau esueaza. Folosim capabil in sensul ca cel mic se simte capabil sa isi implineasca nevoile si aspiratiile. "Centru stimei de sine este fericirea stabila din interior", dupa cum spune Martha Heineman Pieper, autoarea cartii Smartlove. Acesta este un sentiment de siguranta ca o persoana este buna si capabila, si ca lumea este un loc bun, in ciuda inevitabilelor batalii reusite sau esuate ale vietii. In timp ce unele persoane au o tendinta naturala de afi optimiste si bine dispuse, noi putem hrani aceasta fericire stabila interioara in orice copil folosind iubirea neconditionata. Insa nu e de ajuns sa le spunem ca-i iubim, trebuie sa si simta ca-i iubim neconditionat. Cum arata acest tip de parenting? 1. Le comunicam copiilor ca sunt apreciati si adorati exact asa cum sunt. Ei stiu ca ne inspira iubire doar prin a fi ei insisi. Nu trebuie sa o dovedeasca, sa lucreze din greu, sau sa se poarte mai frumos. Nu conteaza daca castiga sau pierd. 2. Facem un parenting adaptat acestui copil unic si nevoilor si emotiilor sale unice. Acest tip de parenting asigura un atasament sanatos si duce la cresterea unui copil care sa se simta valoros si in siguranta cu noi. Acesti parintii stau conectati chiar si cand copilul devine tot mai independent. Ei accepta si confirma tot ceea ce este copilul, inclusiv acele sentimente umane dezordonate, provocatoare si negative. Toti parintii se vor lovi de momente cand va fi greu sa ramai pozitiv fata de un copilas recalcitrant sau fata de un adolescent obraznic. Probabil vom fi tentati sa cadem prada furiei. Daca aratam o atitudine rece ne va fi greu sa cladim o relatie, Mai rau, il invata pe copil ca iubirea noastra e conditionata de felul in care se comporta. Ca-ntotdeauna, cand copiii sunt de iubit cel mai putin, atunci au nevoie cea mai mare de iubire. 3. Un parenting potrivit care sta conectat cu copilul in timp ce il ghideaza.Pedeapsa intotdeauna submineaza stima de sine. Desigur, copilul are nevoie de limite. Nu poate fugi in strada, sau prin restaurant, nu poate vorbi cu mama urat sau sa-si loveasca fratele. Dar impunerea acestor limite cu empatie ("Esti furios si nu te voi lasa sa lovesti) il ajuta pe copil sa invetesa-si controleze emotiile si comportamentul. Asta ii ajuta sa se vada ca persoane bune si capabile. Pedeapsa in schimb nu-i ajuta pe copii sa-si controleze emotiile ci doar inrautateste valul de furie pe care deja nu-l mai pot manevra si-i fac sa se simta persoane rele care nu pot sa se controleze pe ele insele, cu atat mai putin lumea din jur. 4. Un parenting care daruieste multe incurajari pozitive. Afirmarea copilului, incurajarea si recunoasterea sunt esentiale pentru ca cei mici sa se simta vazuti, auziti, respectati, apreciati si valorati. Toate acestea ajuta la dezvoltarea stimei de sine. Asta nu inseamna sa laudam copilul pentru trasaturi sau abilitati pe care nu le are, ca perfectiunea- fiindca el stie ca nu este perfect. Lauda pentru trasaturi specifice, si nu pentru comportamente specifice, pare sa submineze stima de sine. Asa ca de exemplu, a spune unui copil ca este destept il forteaza sa fie mereu destept, ceea ce este imposibil si il face sa se simta nesigur. Dar daca recunoastem ca un copil a muncit din greu si a facut progrese catre scopul lui atunci ii intarim sentimentul ca este capabil. Copiii care sunt destul de norocosi sa experimenteze iubire neconditionata si acceptare dezvolta o fericire interna stabila mai devreme. Obstacolele din lumea exterioara (cum ar fi meciuri pierdute, teste picate, mutari cu familia sau pierderea unui prieten bun) ii afecteaza mult mai putin decat pe alti copii si ei isi revin la starea lor normala de fericire mult mai rapid. Clar, putini dintre noi suntem atat de norocosi, si multi lucram toata viata ca sa atingem aceasta stare. Copilul tau, care este destul de norocos cu un parinte care se gandeste la aceste lucruri, probabil are un start bun, indiferent de dispozitia lui innascuta.
Colectivitatea si de ce sa nu ne grabim cu ea
Joi, Aprilie 06, 2017
Din experienta unui renumit psihlog specialist in parenting, dr.Laura Markham, copiii nu ar trebui scosi din mediul lor confortabil si dusi in colectivitate prea devreme. Iata si de ce: Copiii de peste 1 an nu sunt facuti biologic sa stea departe de parinti pentru perioade lungi de timp. In triburi, copiii de 2 ani merg cu copii mai mari cate o ora pe rand si le place. Dar cand au nevoie sa isi reincarce bateriile, emotional sau psihic, sunt returnati parintilor- de obicei sunt inca alaptati si sunt dusi la mama, sau la altcineva din trib gen tata, frati mai mari, bunica sau matusa. De ce mai au nevoie la aceasta varsta de parinte? Pentru ca el este steaua lor polara in jururl careia ei se orienteaza, si obiectul lor de atasament. Alti copii nu vor fi un obiect de atasament potrivit si dij acest motiv adoloscentii care se iau dupa grupul lor de prieteni au atat de multe probleme. Pot educatoarele si ingrijitoarele sa fie substituti de atasament? Da, si defapt este singurul mod i care copiii nostri se descurca fara noi cat sunt in scoala. Ei transfera temporar atentia de atasament de la noi catre profesorii lor. Totusi, relatia de atasament care le este oferita nu este de obicei un atasament sigur datorita cererilor de atentie cu care trebuie sa concureze toti copiii si pentru ca de obicei nu sunt permanente in viata copilului. Teoria prevalenta despre faptul ca celor mici le este greu la scoala apare pentru ca ei nu au pe cineva apropiat care sa fie mereu responsabil de nevoile lor. Copiii care au asta, sub forma unei bone, nu au nivelul de cortizon ridicat. Fiindca bona sau persoana care-i ingrijeste este doar ea cu copilul acasa, si nu se reuseste acest lucru acolo unde sunt 6 copii la o ingrijitoare (cel mai fericit caz). In plus, educatoarea va ma disparea, va avea concediu, de odihna sau medical, si nu va fi disponibila. Simplul fapt de a o imparti insa cu alti copii de aceeasi varsta este deja stresant pentru ca persoana nu poate raspunde la nevoile copilului- ca de exemplu atunci cand este obosit, cand nu isi gaseste o jucarie, cand ii este sete sau cand vrea sa se joace si nu este ora de joaca pusa in program. Centrele de colectivitate ii invata insa pe copii cum sa se descurce in situatii sociale. Totusi, copiii pot invata aceleasi abilitati la locurile de joaca cu mama sau bona in prezenta lor. Defapt, a avea pe mama alaturi pentru a-i explica cu ajutorul limbajului ce se intampla (situatii incare doi copii vor aceeasi jucarie- "Si tu vrei camionul acela? Si Matei vrea camionul acela! Un camion si doi baieti..ce ne facem ca sa rezolvam lucrurile?") sunt situatii de invatare. "Acum Matei se joaca cu camionul si tu vei lua camionul dupa el. Mami te ajuta sa astepti.Vrei sa facem un drum in nisip pana asteptam camionul?" Acest gen de situatii sunt defapt mai folositoare in invatarea abiltatilor sociale decat faptul de a-l arunca intr-o situatie de grup fara un ingrijitor destinat copilului. Aceasta abordare din urma suna a : scufunda-te sau innoata!" Cercetarile au aratat ca Empatia este cea mai importanta abilitate sociala. Dezvoltarea empatiei vine din tratarea noastra cu empatie. Nu este posibil ca o educatoare sa poata sa vada lucrurile din perspectiva copilului tau asa cum poti tu, sau sa ofere empatie asa cum o faci tu. Asa ca cea mai importanta abilitate sociala este invatata de catre parinti, nu in situatii de grupuri de scoala. Colectivitatea afecteaza invatarea empatiei. Mediul academic influenteaza IQ-ul copilului? Nu. A avea un parinte care sa se opreasca sa observe o insecta cum se plimba pe trotuar, care-l lasa pe cel mic sa se miste in propriul ritm, asta creste IQ-ul. Situatiile de grup pot expune copiii la mai multe situatii e adevarat dar si parintii pot la fel de bine sa ofere asta acasa, la muzeu, sau cu alte materiale, fara a suporta dezavantajele separarii. Copiii beneficiaza de ceva extrem de fantastic din cadrul grupului? Depinde de copil! Exista si avantaje pentru ca unii copii IUBESC experienta de grup si le place cateva ore pe zi. Vei stii daca copilul tau e din aceasta categorie fiindca va dori iesiri cu alti copii si se va descurca bine printre ei. Stim ca parintii copiilor mici care mai lucreaza inafara casei sunt uneori extrem de stresati si obositi, si asta afecteaza relatia parinte-copil. Dar intr-o lume ideala, parintii ar lucra part-time cat copiii sunt mici. Sau daca amandoi parintii lucreaza fiecare 2/3 din timp, pot sta cu cel mic 1/3 din timp. Si ultima treime din timpul copilului poate fi petrecut si cu o bona sau cineva acasa- fiindca asta va fi mult mai putin stresant decat colectivitatea. Insa situatia noastra de munca si partea financiara permit rar acea lume ideala- desi ar fi bine sa luptam cu totii pentru ea. Prin urmarea , recomandarea este sa amanam cat mai mult inceperea colectivitatii- macar pana la implinirea a 12 luni si preferabil pana la varsta de 4 ani pentru colectivitate full-time (adica colectivitatea part-time la varsta de 3 ani e in regula). Puteti socializa la locurile de joaca, in parcuri, puteti participa cu ei la diverse cursuri de inot, muzica etc. Desigur, si plimbarile prin muzeu, piata, magazine sunt dezvoltatoare de IQ si cel mic le poate face cu parintii. Deasemenea e o idee buna sa invitati si alti copii acasa, si sa considerati ca faceti "home-schooling", o varianta tot mai folosita de educatie a copiilor.
Cum sa construim relatia perfecta cu copilul nostru
Joi, Aprilie 06, 2017
Vrei sa fii un parinte excelent? Vrei sa cresti copii cuminti, sanatosi si fericiti? Vrei sa traiesti intr-o casa in care disciplina devine inutila? Secretul este sa creezi o conexiune mai puternica cu copilul tau. Ce inseamna asta sa creezi o conexiune mai puternica cu copilul tau? Bineinteles ca iti iubesti copilul si poate ii si spui asta destul de des. Si daca il iubesti nu inseamna ca are nevoie de disciplina? Nu este suficient sa le spunem copiilor ca-i iubim. Trebuie sa punem iubirea noastra in toate actiunile zilnice pentru ca ei sa o simta. Si cand facem asta copiii nostri au nevoie de mult mai putina disciplina. Ce inseamna sa ne punem iubirea in actiunile noastre? In mare parte inseamna sa facem conexiunea cu copilul drept cea mai mare prioritate a noastra. Dragostea in actiune inseamna sa dam multa atentie la ceea ce se petrece intre noi, sa vedem lucrurile din perspectiva copilului si sa ne amintim mereu ca acest copil care poate uneori ne scoate din minti este totusi copilul acela pretios pe care l-am primit in bratele noastre cu atata speranta. Nu presupune asta un consum mare de energie? E nevoie de mult efort ca sa oferi totul unei fiinte umane dar cand suntem cu adevarat prezenti cu copilul nostru, vom realiza de multe ori ca ne energizeaza si ne face sa ne simtim mai plini de viata. Sa fim apropiati unei fiinte umane cere munca. Dar 90% din persoanele aflate pe patul de moarte spun ca cel mai mare regret al lor este ca nu s-au apropiat mai mult de persoanele din viata lor. Si aproape toti parintii ai caror copii au crescut regreta ca nu s-au putut juca mai mult cu ei cand erau copii. Cum sa fim pe deplin prezenti? Cand? A fi prezent inseamna doar a fi atent. Ca si o casnicie sau o prietenie, relatia cu copilul tau are nevoie de atentie pozitiva ca sa poata creste. Atentia inseamna iubire. Ca si gradina noastra, masina, munca, tot ce tine de noi infloreste daca avem grija de ele. Acest gen de atentie necesita timp. Poti sa continui cu multi-tasking in timp ce faci cina, dar secretul unei relatii excelente este un timp dedicat zilnic doar pentru copilul tau. Cu ce sa incepem? Incepeti cu o fundatie ferma. Apropierea si conexiunea dintre parinte si copil de-a lungul vietii rezulta din cat de mult se conecteaza parintii cu bebelusii lor, chiar de la inceput. De exemplu, cercetarile au aratat ca tatii care isi iau liber o saptamana sau mai mult de la servici cand se nasc bebelusii lor au o relatie mai apropiata cu copiii la fiecare etapa de viata, inclusiv la adolescenta sau studentie. Este aceasta cauza si efect? Teoreticienii legaturilor de atasament spun ca daca un barbat se conecteaza cu nou-nascutul, cei doi vor fi apropiati pe tot parcursul vietii. Nu este obligatoriu aceasta conexiune cu nou-nascutul ca sa iti dai seama persoana care pretuieste copiii si familia si face astfel ca sa se apropie de-a lungul intregii copilarii. Toate relatiile cer munca! Relatiile frumoase intre parinti si copii nu ies de nicaieri, la fel ca si casniciile bune. Biologia ne da doar un start, fiindca am fost programati sa ne iubim copiii ca rasa umana sa nu dispara. Dar o data ce copii cresc noi trebuie sa construim mai departe acea legatura naturala, sau provocarile vietii moderne pot sa o distruga. Ca noroc copiii isi iubesc automat parintii. Atata timp cat nu dam cu piciorul la asta, putem mentine conexiunea puternica. Stabiliti ca prioritate un timp cu copilul dvs Sa spunem ca veti avea nevoie sa puneti mult timp la dispozitie pentru a crea o relatie buna cu copilul dvs. Timpul de calitate este un mit pentru ca nu exista un buton de deschis sau inchis. Imaginati-va ca lucrati tot timpul si ati pus deoparte o seara pentru sot, pe care abia l-ati vazut in ultimele sase luni. Va incepe imediat sa isi deschida inima? Putin probabil. In relatii, fara cantitate nu exista calitate. Nu ne putem astepta la o relatie buna cu copilul nostru daca ne petrecem timpul la lucru si copilul sta tot timpul cu prietenii lui. Pe cat de greu e cu presiunile de la servici si viata zilnica, pe atat de important este sa facem rost de timp daca vrem relatii mai bune cu copiii nostri. E greu sa dai atentie cand alergi incoace si incolo sa faci cumparaturi si sa faci de mancare, dar daca nu asculti cu adevarat, vei rata ocazia de a invata despre copilul tau si el va invata ca tu nu prea ii dai importanta...asa ca nu are rost sa mai comunice cu tine.
10 Secrete pentru un parenting eficient
Joi, Aprilie 06, 2017
Mai putina drama si mai multa iubire, asta e tot ce ne dorim. Cititi zilnic aceste mici secrete si veti avea o viata de familie ideala: 1. Empatizati mai mult Copiii nu au nevoie intotdeauna ca lucrurile sa fie cum vor ei dar au nevoie si sa fie intelesi. Asta este ceea ce toti avem nevoie. Orice ar spune copilul nostru, are un motiv. Chiar si atunci cand stabilim limite trebuie sa fim constienti de acel motiv intrinsec al copilului. In loc de "nu-l mai impinge" incearca "vrei ca fratele tau sa se mute ca sa te poti juca?" Spune "da-te, te rog". 2. Spuneti copiilor ce POT face in loc de ce nu pot face In loc de "Nu va mai jucati cu mingea in casa" incercati "Mingile sunt pentru afara. Inauntru puteti sa va jucati cu ursuletii si masinutele." 3. Faceti-i sa rada zilnic Rasul schimba chimia corpului, scade hormonii de stres facandu-i pe copii mai cooperanti si ii ajuta sa doarma mai bine. De asemenea, rasul creste hormonii afectiunii, astfel ca atunci cand razi cu cineva, intaresti acea relatie. 4. Spuneti DA mai des Suntem parinti si de aceea trebuie sa punem limite si sa spunem nu, iar si iar, toata ziua. Asa ca, atunci cand puteti spune DA, spuneti-o. Si atunci cand trebuie sa spuneti nu, puteti sa o spuneti cu energia unui "da"? "Da, e timpul sa facem curat, si da, te voi ajuta, si da, putem sa lasam jucariile aici. Da, poti sa fii imbufnat din cauza asta, da putem citi inca o poveste daca ne grabim, da, ne putem distra, da te ador, da ce norocos sunt ca te am. 5. Petreceti "timp special" in fiecare zi cu copiii dvs Daca vreti sa intariti si sa indulciti relatia cu copiii iata reteta: Apareti doar din senin si oferiti din iubirea pe care o aveti spre copil fara sa il controlati. Parintii adesea spun ca reactia copiilor la acest timp unu la unu este ca si cum le-ar fi lipsit o vitamina esentiala. Si asa este. Fiecare copil are nevoie de aceasta expresie tangibila de dragoste. 6. Folositi butonul de pauza pentru a striga mai putin Fiti un model pentru ceilalti. Cum vor invata sa-si controleze emotiile daca noi nu stim sa le controlam pe ale noastre? 7. Inchideti ecranele cand sunteti cu cel mic Multi copii spun ca telefonul parintilor este cel mai important lucru din viata lor. Isi vor aminti pentru tot restul vietii lor ca v-ati oprit telefonul cat v-ati jucat cu ei. 8. Iesiti afara si miscati-va cu copiii Cercetarile confirma ceea ce spun bunicii. Copiii au nevoie zilnica de aer curat, spatii verzi si miscare pentru a se elibera de stres si a fi ei insisi la maxim. 9. Permiteti emotiile, limitati comportamentul Desigur ca trebuie sa punem limite. Dar cand dam voie emotiilor, copiii invata sa le controleze mai rapid. Spuneti doar "Trebuie sa fii foarte suparat ca sa folosesti tonul asta. Spune-mi despre asta dragul meu. Putem sa o rezolvam impreuna". Iar copilul tau va incepe sa se linisteasca in fata ochilor tai. 10. Puneti-va inapoi pe lista Putem fi generosi emotional doar daca ne ingrijim pe noi insine.Nu este deloc productiv sa ne lasam la urma. Sa incepem prin a dormi destul si a vorbi cu noi ca si cu o persoana pe care o iubim. Monitorizati-va starea de bine in timpul zilei si faceti zilnic ceva care va creste nivelul de bucurie. Veti vedea cum starea de bine a noastra ca parinti le vine perfect copiilor. Sursa: www.ahaparenting.com
Cum alegem bona: 5 sfaturi utile
Joi, Aprilie 06, 2017
1. Prima intalnire cu bona este si cea mai importanta Este foarte usor, mai ales cand esti epuizata si lipsita de somn, sa alegi pe oricine este dispus sa stea cu cel mic. Bona pe care o cauti ar trebui sa fie o alegere chibzuita si este bine sa consideri intalnirea cu ea ca si cu un viitor angajat. Cel mai bine este sa va intalniti intr-un loc unde nu poti fii distrasa si preferabil public. Poate fi o cafenea, insa ideea este sa incepeti totul cat mai profesional. Si in plus, e mai usor sa te concentrezi cand nu alaptezi, nu tii bebelusul in brate si nici nu alergi dupa cel mic prin casa. 2. Pune intrebari care merg la miezul lucrurilor Exista intrebari normale pentru orice mama.dar si intrebari care au prioritate. Desigur ca vrem sa stim despre disponibilitate, preturi, daca are carnet sau masina, daca e fumatoare etc. Insa mai important este daca are experienta cu copiii si cat anume, daca are cursul de prim ajutor sau stie ce sa faca in cazuri de inecare de exemplu. Mai apoi intrabati Care este filozofia ei de educare a copiilor sau metodele ei de disciplina sunt la fel de importante de stiut. Exista multe ghiduri pe care le puteti folosi in interviul cu o bona si este bine sa puneti intrebari tintite asupra situatiilor specifice gen: ce ar face daca suna cineva la usa, daca bebelusul ar cadea din scaunelul in care mananca sau daca nu reuseste sa-l adoarma pe cel mic. Daca iti plac raspunsurile ei spontane probabil ca asa va si raspunde la diversele situatii neprevazute cu cel mic. 3. Referinte si recomandari Daca nu iti alegi bona de pe site-uri specializate sau de la agentii nu vei putea verifica bine unde a mai lucrat si de ce a plecat de la ultimul loc de munca. Este bine ca persoana sa fie recomandata de o persoana de incredere sau sa faci tu o verificare a trecutului ei. Poti cauta pe facebook profilul ei ca sa iti faci o parere. Unele companii cer acest profil obligatoriu la angajare. De obicei persoana nu ofera telefonul celorlalti parinti pentru care a mai lucrat insa poate fi sincera si iti poate spune de ce a incetat colaborarea cu ei. 4. Faceti o proba Numai asa vei stii daca lucrurile functioneaza sau nu. Puneti-va de acord la o zi sau o saptamana, atat cat vi se pare necesar pentru a vedea cum este bona in actiune. Incercati sa fiti in zona in timp ce bona are grija de cel mic si observati-o din cand in cand. Veti sti foarte rapid daca merge sau nu. Daca nu merge ii multumesti, o platesti si ii spui ca nu este persoana potrivita pentru moment. Daca merge totul bine, felicitari! Este minunat sa poti auzi cat de bine se inteleg in timp ce tu mai faci una alta prin casa. Doar asa poti sa iti dai seama daca se conecteaza cu adevarat. 5. Sa facem cunostinta Unii copii sunt foarte sociabili cu toata lumea din prima intalnire si nu-i deranjeaza sa fie luati direct in brate. Dar daca cel mic este mai timid, e bine sa o iei incet. Fa cunostinta cu bona si tine-l pe cel mic in bratele tale. Apoi il poti pune pe jos la jucarii sau in scaunel aproape de ea, astfel incat sa se poata obisnui cu prezenta bonei in camera. Odata ce ai ales noua bona pentru copilul tau, fa-i munca mai usoara si arata-i pe scurt unde vin puse lucrurile prin casa. Unde sunt pampersii, kitul de prim ajutor sau medicamentele, laptele, mancarea etc. Asigura-te ca tii numere de telefon importante la indemana, la fel si un consimtamant pentru ingrijiri medicale. Sa nu uiti detaliile despre copilul tau! Cum se linisteste mai usor, ce melodie de leagan ii place, cum ii place sa doarma, ce obiceiuri de mancat are sau alte detalii legate de el.
Cum diferentiezi nevoile si dorintele copiilor?
Duminica, Ianuarie 11, 2015
Meseria de parinte este cea mai solicitanta din lume pentru ca ai o responsabilitate uriasa in crearea unei personalitati si a unui destin. In procesul de faurire si cizelare a oamenilor, astazi asistam deseori la situatii in care rolul de parinte/copil sunt inversate si avem impresia ca mai degraba copiii sunt cei care traseaza limite si hotarasc in locul parintilor ce si cum sa faca anumite lucruri. Acest mod de relationare este o consecinta a lipsei timpului petrecut de parinti impreuna cu copiii si o compensare a faptului ca parintii in societatea contemporana implinesc mai mult dorintele copiilor decat nevoile acestora. Prin ce se diferentiaza o dorinta de o nevoie? Conform piramidei lui Maslow, avem nevoi de baza- fiziologice, de securitate, de apartenenta, de recunoastere si de autorealizare. Orice copil are aceste nevoi denumite in continuare generic- fiziologice, emotionale, afective si relationale. Nevoile relationale conform metodei ESPERE sunt: nevoia de a spune ( de a ne exprima) nevoia de a fi ascultat nevoia de a fi recunoscut ( asa cum sunt eu, nu cum doreste sa fiu mama/tata) nevoia de a fi valorizat ( pentru ceea ce fac bine/ pentru ceea ce nu fac bine) nevoia de intimitate nevoia de a influenta mediul nevoia de a crea si de a visa Dorintele sunt in schimb lucruri care le putem avea fara a implini neaparat o anumita nevoie, iar aceasta lista de dorinte este evident mult mai lunga. Astfel, un copil are nevoie de imbracaminte pentru a fi in siguranta, insa faptul ca doreste haine numai de la firmele X si Y este deja o dorinta. In nevoia de influentare a mediului, e posibil ca un copil sa doreasca sa construiasca un castel de nisip. Daca doreste sa construiasca acel castel doar cu anumite persoane, doar pe o anumita plaja sau cu anume ustensile, acestea sunt deja dorinte. In ziua de astazi in care timpul este limitat si parintii sunt adeseori ei insisi confuzi in legatura cu realizarea si satisfacerea nevoilor versus dorintelor personale, pare mai simplu sa indeplinesti dorinte decat nevoi. Este mai usor sa cumperi o bluza de firma decat sa iti faci o ora in program pentru a fi prezent si a-ti asculta copilul. Este mai usor sa cumperi un cadou sotiei si apoi sa te retragi la birou sau sa pleci cu baietii decat sa ii comunici ceea ce simti vis-a-vis de ea, de relatie sau asteptarile pe care le ai. Implinind nevoile relationale ale copilului si ale noastre ca adulti, crestem viata si energia, frumusetea umana si relationala, pe cand in momentul in care mai degraba implinim dorinte, crestem persoana si Ego-ul. De altfel, oamenii renunta usor la dorinte daca nevoile lor le sunt indeplinite. Multi copii ar renunta la jucarii pentru a petrece timp de calitate cu parintii lor, caci esentialul in viata se rezuma la mult mai putin decat ne straduim cu totii sa agonisim. Ceea ce ne face fericiti este de regula gratis si se obtine prin atentie si iubire.