parinti-copii

10 studii de psihologie pe care orice parinte ar trebui sa le stie
Joi, Decembrie 14, 2017
Unul dintre motivele pentru care sa fii parinte este un job imposibil este ca toata lumea iti da sfaturi. Multe din ele sunt inutile si doar ne fac viata grea. Este impresionant faptul ca am reusit sa ajungem pana aici! Lasam deoparte moda exemplelor de acum 100 de ani si a superstitiilor date la intamplare, si ne bazam pe 10 din cele mai recente studii psihologice pe care fiecare parinte ar trebui sa le stie: 1. Parintii sunt mai fericiti decat cei care nu sunt parinti In ultimii ani, unele studii au sugerat ca placerea de a avea copii este depasita de probleme. Ha, isi spun parintii in secret. Stiam eu! Nu va grabiti. Noile cercetari au descoperit ca in general, parintii se simt mai bine decat non-parintii in fiecare zi si isi iau mai multa placere din a le purta de grija copiilor decat din alte activitati. (Nelson et al.,. 2013). Tatii, in mod deosebit, isi deriva nivele inalte de emotii pozitive si fericire de la copii. 2. Sa pui copilul pe primul loc, merita Subliniind placerea de a avea copii, cercetarile descopera ca atitudinea de centrare pe copil este benefica. Un studiu facut de Ashton-James et al. (2013) a descoperit ca parintii care s-au centrat cel mai mult pe copil erau mai fericiti si aveau mai mult sens in viata. Activitatile de ingrijire ale copiilor au fost asociate cu un sens mai autentic si cu mai putine sentimente negative. "Aceste descoperiri sugereaza ca, acordand mai multa atentie si grija, simtim mai multa implinire si fericire. Din aceasta perspectiva, cu cat parintii se implica mai mult in bunastarea copiilor lor si se centreaza pe fericirea copilului, cu atat vor fi mai fericiti si, faptul de a fi parinte va avea mai mult sens. " (Ashton-James et al., 2013) 3. Parentingul tip elicopter ar putea fi depresiv Ca si multe alte lucruri in viata, exista o linie fina intre a ingriji si a rasfata, mai ales cand copiii au crescut. Schiffrin et al. (2013) au intrebat 297 de elevi despre comportamentul parintilor lor si cum s-au simtiti legat de asta. Studiul a gasit legaturi intre parentingul de tip elicopter si un nivel augmentat al depresiei, precum si un grad mai mic de autonomie si competenta. "Parintii ar trebui sa tina minte ca implicarea lor poate afecta dezvoltarea copilului si sa-si adapteze stilul de parenting atunci cand simt ca cei mici devin prea dependenti de ei." (Schiffrin et al., 2013) 4. Evitati disciplina stricta Aproximativ 90% din parintii americani recunosc ca au folosit cel putin o data disciplina verbala stricta cu copiii lor, cum ar fi sa le vorbeasca urat sau sa injure. Atentie insa, acest lucru in loc sa ajute adolescentul sa ramana aliniat, exacerbeaza problema. Un studiu de 967 familii americane a descoperit ca disciplina verbala aparuta la varsta de 13 ani a prezis un comportament mai rau in anul urmator. (Wang et al., 2013). Si nu a ajutat faptul ca parintii aveau o legatura puternica cu copiii lor. Conducatorul studiului a explicat: "Se crede ca disciplina dura nu are consecinte daca exista o legatura puternica copil-parinte, pe care adolescentul o va intelege gen "o face pentru ca ma iubeste". Este inteleasa gresit pentru ca afectiunea parintilor nu a redus efectele disciplinei verbale dure. Deci, disciplina verbala dura dauneaza in orice forma." 5. Ore de culcare regulate Orele de culcare regulate conteaza cu adevarat pentru creierele in dezvoltare ale copiilor. Cercetatorii au urmarit 11.000 copii de la 3 la 7 ani pentru a masura efectele orelor de culcare asupra functiei cognitive. (Kelly et al., 2013). Cercetatorii au descoperit ca "orele neregulate de somn de la 3 ani au fost asociate cu scoruri mai scazute in citire, matematica si consiinta spatiala, atat la fete cat si la baieti, sugerand ca la aceasta varsta dezvoltarea cognitiva este foarte sensibila." 6. Faceti treburile casei impreuna O proba importanta pentru parintii este cine face treburile casei. Un truc pentru a atinge satisfactie in casnicie este sa faceti treburile casei impreuna. Cand partenerii isi fac treburile in acelasi timp, indiferent cine ce face, ambele persoane sunt satisfacute cu impartirea muncii. La fel se intampla si in cazul copiilor. (Galovan et al., 2013). 7. Limitati vizionarea TV-ului si timpul pe net Academia Americana de Pediatrie recomanda nu mai mult de 2 ore pe zi la TV, dupa varsta de 2 ani, si deloc inainte de acea varsta. Un studiu recent care a urmarit aproape 2000 de copii canadieni de la nastere a descoperit ca o ora in plus de TV la varsta de 2,5 ani a prezis o performanta mai scazuta mai tarziu cand au ajuns la gradinita. (Pagani et al., 2013). Cu cat au depasit copiii aceasta recomandare la varsta de 2,5 ani, cu atat mai rau era vocabularul, abilitatile motorii si matematica la varsta de 5 ani. 8. Sportul stimuleaza performanta scolara Copiii sunt tot mai sedentari si sportul/miscarea este un mod excelent de a stimula puterea creierului, cat si alte multe beneficii. Un studiu nou pe copii de 11 ani a descoperit ca exercitiul moderat este asociat cu performante academice crescute in Literatura, Matematica si Stiinte. (Booth et al., 2013). Aceste efecte ale miscarii au fost vazute si in examenele de la 16 ani. Interesant a fost ca rezultatele la stiinta in cazul fetelor a fost cel mai evident in urma sportului. 9. Pericolele de a fi o mama mult prea dedicata Unele femei spun ca sa ingrijesti copiii este mai stresant decat sa lucrezi 8 ore. Exista legaturi clare intre ingrijirea copilului si stres si vinovatie. Cum separam asta de cercetarile care spun ca cei mici ne umplu viata cu bucurie si sens in viata? Poate sa depinda de atitudinea parintilor in special, fiindca a fi o mama "prea dedicata" poate fi daunator. In studiul lor de 181 de mame ale copiilor sub 5 ani, Rizzo et al. (2012) au descoperit ca mamele care sustineau ideea ca cei mici sunt sacri si ca ele sunt parinti mai buni decat barbatii, au fost mai predispuse la depresie si au experimentat mai putina satisfactie de la viata. Da, ingrijiti-va copiii, dar nu va sacrificati propria sanatate mentala. 10. De ce fratii sunt atat de diferiti? Conform unui studiu condus de Plomin and Daniels (1987), fratii au in comun exact ce au doi straini fara legatura intre ei. Este ciudat dat fiind ca 50% din codul genetic este identic. Raspunsul nu se afla in gene, ci in mediul in care cresc copiii. Fiecare copil are: o relatie diferita cu parintii o relatie diferita cu fratii/surorile lor prieteni diferiti si experiente diferite la scoala samd Si toate aceste diferente se aduna pentru a face o ne-asemanare remarcabila intre frati, deseori atat de puternica incat daca nu ar semana, nu ai stii ca sunt rude. Toate astea inseamna si ca strategiile parintilor pot sa functioneze la unul, dar nu si la celalalt. Inca o provocare pentru parinte!
Cele 6 motive pentru care trebuie sa ne controlam in fata copiilor
Miercuri, Iulie 05, 2017
Calmul si controlarea emotiilor unui parinte dicteaza reactiile copiilor de mai tarziu. Iata de ce trebuie sa fii calm si sa te controlezi pentru binele copilului tau: 1. Copiii invata auto-controlul emotional de la parinti Copiii nu vor face mereu ceea ce spun dar vor face intotdeauna, intr-un final, ceea ce facem noi. Daca parintii obisnuiesc sa arunce cu lucruri, sa tranteasca usi si sa tipe, asa vor face si cei mici. Daca noi putem sa ramanem calmi, ei invata ca nu este tocmai o urgenta cand se supara, si invata si ei sa se calmeze. 2. Siguranta emotionala Siguranta emotionala pe care le-o dam copiilor nostri este exact ceea ce le permite sa se vindece, sa creasca si sa evolueze. Ca si noi, copiii vor sa se simta fericiti si conectati, dar uneori le este teama de furia si teama care-I copleseste. Calmul nostru le da o cale inapoi catre conexiunea cu iubirea. Cand se simt mai bine, ei fac lucrurile mai bine. 3. Copii se simt protejati Cand oferim un mediu calm si protector pentru copiii nostri, ei se simt destul de protejati ca sa-si experimenteze emotiile, ceea ce permite ca acele sentimente uriase sa se evapore. Copiii invata ca sentimentele sunt doar o parte din a fi o fiinta umana, si ca nu trebuie sa le fie teama de ele, sau sa faca ceva cu ele. 4. Copiii ne respecta Cand copiii ne respecta si se simt intelesi, vor sa ne urmeze conducerea. Ei invata ca nu primesc intotdeauna ce isi doresc, dar primesc ceva mai bun: un parinte care-i intelege, chiar si cand spune nu. Astfel ca cei mici devin mai deschisi la ghidarea parintilor, si mai inclinati sa ne urmeze regulile. 5. Copiii sunt barometre sensibile ale starilor si tensiunilor noastre Daca avem o problema nerezolvata, putem conta pe ei sa preia in mod subconstient acest lucru si sa se manifeste in locul nostru. Astfel ca foarte frecvent, cand lucram pe propriile noastre probleme, ne dam seama ca si comportamentul copilului nostru se schimba, chiar si fara sa ne adresam direct lui. 6. Cand raspundem diferit si copilul nostru va face la fel Tineti minte ca rezultatul este intotdeauna suma actiunilor copilului tau si al raspunsului tau la ele. Cand suntem declansati, reactionam fara sa ne gandim si inrautatim furtuna. Cand raspundem cu mai multa prudenta si ne conectam cu copilul nostru, potolim furtuna. Mai putina drama, mai multa iubire. Vestea buna este ca nu e niciodata tarziu ca ei sa invete sa-si controleze singuri emotiile, chiar daca au invatat deja cateva obiceiuri contraproductive. Cheia este modelarea de rol. Invatarea controlului emotiilor este o calatorie ce dureaza toata viata. Dar sa incepem azi doar cu observarea propriilor noastre stari si sentimente. Cand va suparati, rezistati dorintei de a actiona pana cand nu sunteti calmi. Doar respirati, si mentineti-va intr-o stare de compasiune, pentru a va calma inainte de a actiona. Greu? Bineinteles, insa de fiecare data cand faceti asta, va reconectati creierul...si va intariti capacitatea de a fi mai calmi in viitor. Va garantez ca il veti vedea si pe copil cum se schimba, ca si noi!
Plan de joaca pentru o copilarie distractiva
Vineri, Aprilie 07, 2017
1. Lasa-l pe copilul tau sa fie responsabil de antrenamentul la olita Toti vor scapa de scutece mai devreme sau mai tarziu. Dar luptele cu copilul tau despre corpul lui sunt lupte care nu le vei castiga niciodata. Invatarea la toaleta poate fi incurajatoare pentru copilul tau fiindca este un pas important spre independenta, doar ca depinde de felul in care vezi tu lucrurile. Daca cel mic arata zero interes fata de invatarea la toaleta, gaseste oportunitati pentru ca el sa stea langa alti copii care folosesc toaleta, si va vrea ugent sa se modeleze dupa ei. 2. Evitati lupta pentru putere Nu trebuie sa dovediti ca aveti dreptate. Copilul incearca doar sa afirme ca este o persoana reala, cu un fel de putere reala in lume. Si asta e in regula. Lasa-l sa spuna nu ori de cate ori poti fara sa se puna el in pericol, sau sanatatea lui si a altora. Vei fi bucuros sa afli ca istericalele sunt o expresie a lipsei de putere, iar copiii care incep sa simta ca au un pic de control au si mai putine crize de nervi. 3. Anticipati crizele de nervi In primul rand crizele de nervi sunt normale pentru copiii de aceasta varsta. In al doilea rand ele au loc cand le este foame sau cand sunt obositi, masa ca se pot preveni. Daca anticipam orele mesei si de somn, daca facem ore prestabilite si firme, sa ne reconectam cu ei, sa-i imbratisam, sa facem perioade de liniste fara stimulare media- adica orice ca sa-i linistim si sa se odihneasca, vom preveni aproape toate crizele de nervi si-i vom aduce pe copii cu picioarele pe pamant. Invatati sa va spuneti nu. Nu tarati un copil obosit sau infometat intr-un magazin. Se poate si maine. 4. Folositi joaca ca sa controlati un copilas Copiilor nu le place sa li se dea ordine mai mult decat ne place noua. Insa ceea ce le place este joaca. Doriti cooperare? Luati-va in zbor copilul in drum spre baie, ajutati-l sa-si termine laptele pretinzand ca e un catelus care bea laptic din farfurie. Jucati-va cu scaunul de masina ca si cum ati fi stewardesa si-l ajutati sa se pregateasca de zbor sau faceti cursa pana la masina cand trebuie sa iesiti. 5. Nu o luati personal Copilul vostru va va respinge unori si va va rani. Nu o luati personal, el doar invata sa-si regleze furia. Este oportunitatea noastra sa crestem, si sa-l invatam in acelasi timp. 6. Permiteti timp in orar pentru nevoia copilului de a explora lumea. Pana la urma asta e job-ul lui- sa experimenteze, sa exploreze si sa invete. Asa se dezvolta creierul lui. Astfel putem sa evitam si cele mai multe crize de furie. 7. Cultivati emapatia pentru copilul dvs Abilitatile sociale incep cu emaptia noastra. Copiii incep sa dezvolte empatie pentru ceilalti (si abilitatea de a imparti si altora, de a nu lovi etc) doar pentru ca ei insisi se simt intelesi. 8. Nu-i fortati sa daruiasca Asta de fapt intarzie dezvoltarea abilitatilor de daruire fiindca copiii au nevoie sa se simta siguri cu ceea ce detin ei inainte sa ofere si altora. Introduceti in schimb conceptul de a face cu randul. ("Acum e randul Anei sa foloseasca lopatica. Apoi vine randul tau.") Ajutati copiii sa-si astepte randul cu empatie. Ajutati-i sa-si puna deoparte jucariile favorite inainte sa vina in vizita alti copii. Cand daruieste sau imparte cu alti copii, din inima, incurajati copilul sa faca alegerea din nou observand cu voce tare efectele alegereii sale: "Uite ce fericit e acum Kevin ca i-a venit randul sa se joace cu camionul tau!". 9. Folositi disciplina potrivita varstei Pentru copii, asta inseamna limite empatice, informatie, redirectionare, si ajutor cu emotiile. Cercetatorii au comparat doua grupuri de copii mici cu acelasi gen de comportament. Unii parinti au inceput sa le dea la fund in jurul varstei de 2 ani. Altii au folosit disciplina pozitiva. Copiii care au fost loviti s-au purtat mai rau un an mai tarziu decat copiii care nu au fost loviti. Chiar si strigatul la copiii mici are efect negativ, facandu-i sa-si intareasca inima fata de voi si sa devina rebeli. Perioada de dupa 2 ani este perioada inceperii violentei. Oare ii invatati pe copii fara sa va dati seama, ca puterea face dreptate? 10. Fiti persoana care vreti sa fie copilul dvs Copiii invata sa interactioneze cu ceilalti experimentand relatii, si apoi ei recreeaza ce au trait. Amintiti-va ca cel mic invata ambele parti ale relatiei in care se afla. Daca nu vreti sa faca crize de furie, nu va pierdeti firea cu el. Daca strigati, tipati, il invatati ca aceste crize sunt in regula. 11. Eliminati aparatele media Academia Americana de Pediatrie recomanda ca cei mai mici de 2 ani sa nu vada deloc video sau TV pentru ca au alte sarcini de dezvoltare si pentru ca afecteaza dezvoltarea creierului. Dupa doi ani se recomanda 1-2 ore maxim pe zi - emisiuni educative, fara violenta. Contrar parerilor, declanseaza adictie in randul copiilor predispusi, le reduce atentia si influenteaza dezvoltarea creierului pe viitor.
Cum sa controlezi iesirile emotionale ale copilului si sa ramai pozitiv
Vineri, Aprilie 07, 2017
Majoritatea copiilor devin greu de controlati in jurul varstei de 14 luni. Asta pentru ca fac un salt imens in dezvoltare in acest punct. Nu mai sunt atat de usor de distras. Isi dau seama ca au o anumita influenta in lume, dar nu multa putere, si incep sa experimenteze ca sa vada cum isi pot implini nevoile si cum isi pot realiza dorintele. Aceste momente pot innebuni un parinte, sau pot sa fie extraordinar de frumoase pentru ca iti privesti copilul cum infloreste. Cat de grea este faza dintre 15 si 36 de luni depinde cel putin partial de atitudinea parintilor. Rebeliunea copilului va fi invers proportionala cu libertatea care-i este data ca sa-si faca munca de dezvoltare, si de cat de capabil se simte sa primeasca ce doreste de la lume. Cat de mult ii este permis sa exploreze? Sa-si stabileasca propriul ritm? Sa simta ca el are control in lume? Sa descopere ca el este o persoana competenta? Multe din acestea depind de parinte. Sunteti sensibil la disponibilitatea copilului catre independenta? Il sprijiniti fara sa-l impingeti de la spate fortat? Puteti aprecia pariul copilului cu independenta, fara a o lua personal ca insulta? Puteti renunta putin la control pentru ca cel mic sa dezvolte un sentiment de control asupra lumii? Puteti pune limitele necesare pentru siguranta si sanatatea lui in timp ce empatizati cu dezamagirea lui cand nu primeste ce vrea? Sarcinile de dezvoltare a copilului sunt: Dezvoltare rapida fizica si a creierului Achizitie rapida a vocabularului si a regulilor verbale Invatarea a cum sa stea conectat cu tine in timp ce-si da seama si de nevoile lui proprii Dezvoltarea sentimentului de sine ca persoana competenta si puternica, capabila sa actioneze cu succes ca sa-si realizeze nevoile Invatarea faptului ca si alti copii sunt tot oameni si ca trebuie sa se relationeze cu ei in siguranta, nu cu agresivitate Provocarea ta ca parinte: Mentinerea sanatatii psihice in timp ce copilul creste, exprimandu-se tot mai mult si implicandu-se in lume. Prioritatile tale de parenting: Mentinerea copilului in siguranta in timp ce exploreaza Renuntarea la o parte din control pentru ca el sa poata dezvolta control asupra lumii sale Optimismul! Ce au nevoie cei mici de la parinti: 1. Validarea propriului sine Copilul trebuie sa invete ca exista lucruri de care este responsabil, cum ar fi propriul corp, si ca trebuie sa se experimenteze pe sine ca persoana competenta si puternica, capabila sa-si implineasca nevoile si dorintele. 2. Structura, limite, rutina, obiceiuri si securitate. Copiii mici incep sa realizeze ca e o lume mare afara. Chiar si propriile lor sentimente par coplesitoare pentru ei uneori. Au nevoie de asigurarea ca parintele este responsabil de ei si ca poate sa-i tina in siguranta, fata de lume, cat si fata de sentimentele lor mari si lipsa lor de control. 3. Ajutor in intelegerea si in structurarea timpului Daca se simte cu mai putina lipsa de control si mai putin invins de circumstante, (dupa pranz este ora de somnic si dupa aceea mergem la bunica), copiii vor stii la ce sa se astepte si se vor descurca mai bine cu o rutina bine definita 4. Empatia ta. Copiii mici trebuie sa stea conectati cu parintii lor, mai ales in acele momente dificile cand se afirma pe ei insisi si tu nu poti sa le dai ce au nevoie. Priviti din acest punct de vedere, si veti vedea ca are logica. Chiar daca nu putem face ce doresc ei, ii vom ajuta sa coopereze daca intelegem si simpatizam cu nefericirea lor.
Tehnologia: ajuta sau dauneaza in invatarea copiilor? (partea a II-a)
Joi, Aprilie 06, 2017
Chiar si expertii, care sunt sceptici fata de utilizarea tot mai mare a tehnologiei de catre copii, recunosc valoarea acesteia. Simplul fapt de a stii cum sa folosesti un calculator se traduce in incredere academica. Simulari de software si enciclopedii multimedia deschid ferestre studentilor care nu erau disponibile acum 5 ani. Vrei sa vezi cum ies fluturii din crisalida lor? Vrei sa afli de ce Pluto nu mai este planeta? Cateva click-uri the introduce in muzeul American de Istorie Naturala si afli de ce. A invata cum sa traiesti intr-o lume tehnologizata in mod eficient si responsabil, este o sarcina pe care trebuie sa incepem sa o predam copiilor cat mai devreme. Cand copiii exploreaza retele de socializare cum ar fi Club Penguin sau KidSwirl, parintii trebuie sa viziteze acest site si sa monitorizeze toate conversatiile. Fiti siguri ca alegeti jocuri potrivite varstei pentru ca multe au continut sexual sau violent cat si elemente comerciale incluse in ele. Pana la varsta de 7 ani, copiii incep sa inteleaga ca reclamele incearca doar sa-i convinga sa cumpere lucruri. Vorbiti deci despre cum sa fiti un consumator media inteligent. Ca toti parintii, Dr. Rich face tot posibilul sa stea in topul explorarilor digitale ale fiului sau. Recent, spunea ca Ian a facut o poza mamei sale care dormea si a instalat-o ca wallpaper in telefonul tatalui. "Asta e buna de pastrat!”, spune Dr. Rich. 6 reguli de stabilit in utilizarea tehnologiei: Doar trei din 5 copii cu varste intre 8 si 18 ani spun ca parintii le pun limite pe dispozitivele media si se tin si de ele, conform studiului facut de Kaiser Family Foundation. E mai usor sa stabilesti limite cand copilul tau are 2 ani decat atunci cand are 12 ani, asa ca faceti pasul acum. Scoateti din priza! TV-ul sta deschis chiar si cand nu se uita nimeni? Va luati smartphone-ul cand mergeti la masa sa mancati? Stabiliti (nu exagerat) reguli, oferind un exemplu. Astfel limitati timpul de tehnologie si folositi acele momente libere ca sa stati cu familia. Concediati-o pe dadaca electronica. Nu dati drumul la tv ori de cate ori copiii sunt plictisiti sau aveti nevoie de o pauza. Cand TV-ul e inchis, eu sunt pe “deschis” si uneori poate fi chiar greu cand ai multe de facut. Mai ales ca sunt copii mici carora le este greu sa se joace singuri. Asa ca, pastrati dispozitivele media intr-o camera- in care sa nu le poata vedea copiii ca sa fie tentati. Dezvoltati timpuriu obiceiuri sanatoase de utilizare a dispozitivelor media. Doar pentru ca cel mic se poate juca ore intregi pe iPad nu inseamna ca si ar trebui sa o faca. Sa vada un video cand calatoriti cu masina sau cu autobuzul vreo 2 ore nu poate dauna atat de mult, dar daca ii dati un dispozitiv de fiecare data cand va urcati in masina, va avea o problema daca nu va primi acea pastila electronica. Pentru copii mici si prescolari, 20-30 de minute de ecran de 2 ori pe zi e suficient- spune Dr.Michael Rich. Aratati cum tehnologia poate ajuta in invatare. Ce a fost inainte Cartea Lumii, este astazi Google.- spune Dr. Ellen Wartella. Totusi unii experti sunt ingrijorati ca ofera informatie instant fara sa stimuleze creativitatea in rezolvarea de probleme. Trebuie sa le aratam copiilor nostri cum sa profite de Google dar sa-i invatam si importanta abilitatilor de gandire critica. Fiti sceptici. Daca un program este numit educational nu inseamna neaparat ca asa este. Verificati recomandarile din surse de incredere inainte de a crede totul. Publicat original in revista “Parents magazine”.
Bataia: 7 lucruri importante despre disciplina fizica
Joi, Aprilie 06, 2017
1. A-ti onora parintii nu inseamna sa faci exact ce au facut ei. Parintii si bunicii nostri au acceptat multe lucruri pe care noi nu le mai acceptam azi: fumatul si bautul in sarcina, anunturi de job-uri gen: "barbat, am nevoie de ajutor." Si asa mai departe. Am ajuns sa vedem ca multe din credinte si din traditii sunt gresite, si pe buna dreptate le respingem. E posibil sa ne iubim parintii si sa le respectam traditiile. E posibil sa acceptam ca ei doar faceau ce credeau ca e mai bine la vremea respectiva. 2. Lovirea copiilor ii invata ca noi adultii asa facem dreptate. Parintii sunt fizic mai mari si mai puternici decat copiii. Ei stiu si mai multe decat copiii si pentru ca creierele lor sunt pe deplin dezvoltate, sunt capabili de un control de sine mai puternic. Cand un parinte incearca sa'si faca copiii sa se poarte mai bine lovindu'i, acel parinte ii spune ca a lovi persoane care sunt mai mici si mai vulnerabile decat tine este un mod acceptabil de a obtine ce doresti de la ele. De ce ar fi o surpriza cand acel copil ii bate pe copiii mai mici la scoala sau ajung sa isi bata copii sau sotiile. 3. Adultii in mod frecvent isi ies din fire cand lovesc copiii. Dandu-ti permisiunea de a disciplina fizic copiii te pui in riscul de a deveni un abuzator. Adrian Peterson nu este un caz izolat de persoana care si-a pierdut controlul in timp ce folosea disciplinarea fizica. Ca adulti, ajungem de multe ori acasa frustrati, obositi si furiosi. Nu avem rabdarea pentru a intelege ce au mai pus la cale copiii. Odata ce incepi sa lovesti copilul care te calca pe nervi, vei experimenta o enorma usurare. Si acea eliberare placuta te poate face sa lovesti si mai mult, si mai tare. Peterson admite ca a depasit linia. De ce ati crede ca voi nu? Probabilitatea este ca veti trece linia. Destul de curand va veti da voie sa loviti copilul si pentru cea mai mica infractiune fiindca veti deveni dependenti de acea eliberare rapida din lovirea unei alte persoane fara aparare. Si nu veti recunoaste faptul ca va loviti copilul pentru ca asta va face sa va simtiti bine. 4. Lovirea copiilor poate opri comportamentul lor neadecvat dar ii va afecta si la fel va afecta si relatia cu ei pe termen lung. Lumea de obicei uita de cantiatea enorma de cercetari care arata ca lovirea copiilor ii transforma in persoane cu resentimente, furioase, si cu probleme emotionale si psihologice la varsta adulta. O meta'analiza imensade studii a descoperit ca cu cat copilul primeste mai multa pedeapsa fizica cu atat sunt mai devianti in comportament fata de parintii si persoanele autoritare din viata lor. La fel, cu atat mai slabe relatiile cu parintii lor, cu atat mai probabil isi lovesc partenerul sau partenera si sa sufere de probleme de sanatate mentala ca anxietate, depresie si abuz de substante- si cu atat mai putin vor empatiza cu ceilalti sau vor internaliza norme de comportament moral. O persoana rationala isi schimba credintele cand realitatea pare sa contrazica acele credinte. Datele arata ca pedepsirea trebuie sa fie adaptata varstei si folosita numai cand e cazul. Lovituri usoare la fund sunt acceptabile la copii intre 2-6 ani, copiii mai mari ar trebui disciplinati in mod non-violent, iar parintii cu probleme de furie sau tendinte abuzive ar trebui sa evite disciplina fizica total. Conform statisticilor nationale, aproape 125.000 copii au fost victime ale abuzului fizic destul de serios ca sa necesite ingrijire medicala in 2012, iar 42% din acele victime aveau sub 6 ani. 5. Este ilegal sa lovesti copiii in peste 30 de tari in intreaga lume. De ce ar trebui sa fim atat de inapoiati in gandire si sa nu credem ca agresivitatea impotriva copiilor va genera tot agresivitate pe termen lung? Daca a lovi copiii este modul sigur de a reduce crimele si de a promova comportamentul pozitiv, atunci de ce avem atatea inchisori? Si totusi, 8 din 10 persoane de culoare si 7 din 10 persoane albe au fost de acord cu pedeapsa fizica a copiilor. Vestea buna este ca acelasi studiu care arata in 1986 ca 84% din persoane erau de acord, arata ca a scazut la 70% in 2012. 6. Exista metode mai eficiente de a obtine comportamentul pe care il doresti. Sa presupunem ca tu ca parinte esti mai interesat sa iti modelezi copiii decat sa folosesti pedeapsa fizica ca sa te eliberezi de propria furie si frustrare. Simplul fapt de a te vedea cat de furios esti e de obicei inspaimantator pentru un copil. Nu trebuie sa multiplici frica devenind fizic. E mai simplu sa spunem asa: "Daca faci x, vei fi pedepsit, daca faci y, vei fi recompensat. Care varianta alegi?" Atata timp cat comportamentele si consecintele sunt specifice si clare, aceasta abordare este un mod foarte eficient de a modela comportamentul. Permite copiilor sa simta ca au un anumit grad de control asupra a ceea ce se intampla cu ei si ii invata sa caute si sa ia in vedere optiuni. Functioneaza chiar si cu copiii care fac totul in opozitie- in mod particular sunt mai neascultatori si greu de controlat. Asa ca faceti-va o favoare: folositi-va creierul pe deplin dezvoltat de adult ca sa gasiti modalitati istete, non-violente de a-i face pe copii sa faca ce doriti. Copyright Dr. Denise Cummins Septembrie 19, 2014
Cum sa construim relatia perfecta cu copilul nostru
Joi, Aprilie 06, 2017
Vrei sa fii un parinte excelent? Vrei sa cresti copii cuminti, sanatosi si fericiti? Vrei sa traiesti intr-o casa in care disciplina devine inutila? Secretul este sa creezi o conexiune mai puternica cu copilul tau. Ce inseamna asta sa creezi o conexiune mai puternica cu copilul tau? Bineinteles ca iti iubesti copilul si poate ii si spui asta destul de des. Si daca il iubesti nu inseamna ca are nevoie de disciplina? Nu este suficient sa le spunem copiilor ca-i iubim. Trebuie sa punem iubirea noastra in toate actiunile zilnice pentru ca ei sa o simta. Si cand facem asta copiii nostri au nevoie de mult mai putina disciplina. Ce inseamna sa ne punem iubirea in actiunile noastre? In mare parte inseamna sa facem conexiunea cu copilul drept cea mai mare prioritate a noastra. Dragostea in actiune inseamna sa dam multa atentie la ceea ce se petrece intre noi, sa vedem lucrurile din perspectiva copilului si sa ne amintim mereu ca acest copil care poate uneori ne scoate din minti este totusi copilul acela pretios pe care l-am primit in bratele noastre cu atata speranta. Nu presupune asta un consum mare de energie? E nevoie de mult efort ca sa oferi totul unei fiinte umane dar cand suntem cu adevarat prezenti cu copilul nostru, vom realiza de multe ori ca ne energizeaza si ne face sa ne simtim mai plini de viata. Sa fim apropiati unei fiinte umane cere munca. Dar 90% din persoanele aflate pe patul de moarte spun ca cel mai mare regret al lor este ca nu s-au apropiat mai mult de persoanele din viata lor. Si aproape toti parintii ai caror copii au crescut regreta ca nu s-au putut juca mai mult cu ei cand erau copii. Cum sa fim pe deplin prezenti? Cand? A fi prezent inseamna doar a fi atent. Ca si o casnicie sau o prietenie, relatia cu copilul tau are nevoie de atentie pozitiva ca sa poata creste. Atentia inseamna iubire. Ca si gradina noastra, masina, munca, tot ce tine de noi infloreste daca avem grija de ele. Acest gen de atentie necesita timp. Poti sa continui cu multi-tasking in timp ce faci cina, dar secretul unei relatii excelente este un timp dedicat zilnic doar pentru copilul tau. Cu ce sa incepem? Incepeti cu o fundatie ferma. Apropierea si conexiunea dintre parinte si copil de-a lungul vietii rezulta din cat de mult se conecteaza parintii cu bebelusii lor, chiar de la inceput. De exemplu, cercetarile au aratat ca tatii care isi iau liber o saptamana sau mai mult de la servici cand se nasc bebelusii lor au o relatie mai apropiata cu copiii la fiecare etapa de viata, inclusiv la adolescenta sau studentie. Este aceasta cauza si efect? Teoreticienii legaturilor de atasament spun ca daca un barbat se conecteaza cu nou-nascutul, cei doi vor fi apropiati pe tot parcursul vietii. Nu este obligatoriu aceasta conexiune cu nou-nascutul ca sa iti dai seama persoana care pretuieste copiii si familia si face astfel ca sa se apropie de-a lungul intregii copilarii. Toate relatiile cer munca! Relatiile frumoase intre parinti si copii nu ies de nicaieri, la fel ca si casniciile bune. Biologia ne da doar un start, fiindca am fost programati sa ne iubim copiii ca rasa umana sa nu dispara. Dar o data ce copii cresc noi trebuie sa construim mai departe acea legatura naturala, sau provocarile vietii moderne pot sa o distruga. Ca noroc copiii isi iubesc automat parintii. Atata timp cat nu dam cu piciorul la asta, putem mentine conexiunea puternica. Stabiliti ca prioritate un timp cu copilul dvs Sa spunem ca veti avea nevoie sa puneti mult timp la dispozitie pentru a crea o relatie buna cu copilul dvs. Timpul de calitate este un mit pentru ca nu exista un buton de deschis sau inchis. Imaginati-va ca lucrati tot timpul si ati pus deoparte o seara pentru sot, pe care abia l-ati vazut in ultimele sase luni. Va incepe imediat sa isi deschida inima? Putin probabil. In relatii, fara cantitate nu exista calitate. Nu ne putem astepta la o relatie buna cu copilul nostru daca ne petrecem timpul la lucru si copilul sta tot timpul cu prietenii lui. Pe cat de greu e cu presiunile de la servici si viata zilnica, pe atat de important este sa facem rost de timp daca vrem relatii mai bune cu copiii nostri. E greu sa dai atentie cand alergi incoace si incolo sa faci cumparaturi si sa faci de mancare, dar daca nu asculti cu adevarat, vei rata ocazia de a invata despre copilul tau si el va invata ca tu nu prea ii dai importanta...asa ca nu are rost sa mai comunice cu tine.
Care este varsta ideala pentru cresa sau gradinita?
Joi, Aprilie 06, 2017
Aceasta este cea mai mare dilema pe care un parinte o poate avea! Si mai greu este sa iei o decizie independenta cand toata lumea pare sa o ia intr-o directie prestabilita. In afara de faptul ca cel mic va intra in perioada de formare a imnunitatii prin contactarea diversilor virusi din colectivitate, exista si alte motive pentru care ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte sa punem copilul in colectivitate. Trecand peste grija financiara care cu siguranta nu este foarte mare in comparatie cu angajarea unei bone full-time, cea mai mare grija a parintilor tine de dezvoltarea emotionala si sociala. Unii parinti se tem ca daca nu il introduc la timp pe cel mic in colectivitate, acesta va intarzia putin in dezvoltarea emotionala si in ceea ce priveste adaptarea la viata sociala. De fapt, dupa cum arata cercetarile, copiii se dezvolta emotional din interactiunile cu mama si parintii in general, iar din punct de vedere social nu are cum sa ramana in urma daca mai asteptam trei-sase luni sau chiar un an. Asta atata timp cat are si alte experiente sociale intre timp. In aceste experiente sociale ar trebui sa fie si mama si tata inclusi, dar si alte persoane sau copii. Prezenta noastra ii faciliteaza dezvoltarea abilitatilor sociale Introducerea timpurie in colectivitate (si 2 ani e timpuriu) poate fi chiar un factor de risc, fiindca le cere atat de mult copiilor. Noi nu vedem aceste lucruri dar mutli copilasi incep colectivitatea compensand stresul in alte feluri: devin mai sensibili, isi lovesc fratii mai mici, au cosmaruri si devin mai dependenti de mama. Exista si avantaje ale colectivitatii, mai ales cand se asteapta al doilea copil, fiindca astfel copilul va primi o lume numai a lui si nu va fi limitat de lumea in care brusc un alt venit va fi in centrul atentiei. Daca il dati la program scurt cel mic va fi mai putin afectat, va fi un stres mai usor de manevrat. Totul depinde de posibilitatile fiecaruia Mai depinde si de cei mici. In cele din urma grupurile vor fi stresante pentru copii de doi ani oricum datorita supraincarcarii senzoriale, zgomotului, dificultatii de a se face intelesi de catre educatoare, competitiei pentru jucarii si alte schimbari de la programul lor normal. Aceasta nu este o stare normala pentru un copil de doi ani! Este doar o idee moderna care nu ia neaparat nevoile celui mic in calcul. Noi o justificam ca fiind bine din punct de vedere social si academic. Multi copilasi se sperie si se simt depasiti in grupuri si de aceea reactioneaza agresiv sau devin si mai timizi. Uneori copilul se controleaza in cadrul grupului insa in momentul in care apare parintele sa-i ia, izbucnesc in lacrimi. Asta nu inseamna decat ca i-a fost foarte greu sa stea acolo si poate ca educatoarei i s-a parut ca totul e in regula dar el defapt a avut pulsul mai ridicat si nivel inalt de cortizon si alti hormoni de stres- daca i-am fi masurat. Acum ca a ajuns parintele, este in siguranta si se poate descarca. Daca si copil tau este astfel, e mai recomandat sa nu stea in grupuri fara tine decat dupa ce mai creste. Totusi, daca este confortabil in grupuri atunci perioade scurte vor fi pentru el stimulante si el va reusi sa faca fata absentei noastre. Ce conteaza mai mult este deci personalitatea copilului nostru. Daca e genul de copil care cere intotdeauna sa vada alti copii, atunci poate grupul ii va face bine. Daca nu, atunci probabil ii va face rau si mai trebuie asteptat. Dupa cum am spus, unii copii vor fi mai stresati decat altii. Un factor este propria procesare senzoriala a copilului si temperamentul acestuia, incluzand cat de mult ii place sa stea singur versus in grup. Alt factor cheie este sentimentul lui de incredere ca exista un adult care sa-l ajute sa navigheze in acest nou mediu. Cercetarile spun ca, cu cat mai devreme se incepe colectivitatea, cu atat le este mai greu celor mici. Calitatea ingrijirii si relatia cu educatoarele si ingrijitoarele fac o mare diferenta. Exista cercetari incurajatoare care arata ca atunci cand cei mici sunt ingrijiti acasa pentru cel putin 18 luni si au o ingrijire de inalta calitate, se descurca mult mai bine in cresa sau gradinita. Exista dovezi ca acei copii care au relatii mai bune cu educatoarele nu au schimbari ingrijoratoare de cortizon pe care le arata multi copii aflati in colectivitate. (Badanes et al 2012). Durata de timp face si ea diferenta zilnic Copiii mai mici de 36 de luni (3 ani) sunt mai stresati daca trebuie sa stea full time la gradinita. Stim asta pentru ca nivelul lor de cortizon cresc in comparatie cu copiii care stau acasa in timpul zilei. Unii copii sunt mai predispusi la stres. Exista studii care arata ca diferentele genetice au un impact important asupra felului in care copiii percep colectivitatea. (Tucker-Drob et al 2013). Asa se poate explica de ce unii nu au nici o problema in colectivitate iar pentru altii este extrem de stresant.
Cum rezolvam rivalitatea dintre frati
Miercuri, Aprilie 05, 2017
Daca ai mai mult de un copil, esti automat supus rivalitatilor dintre frati. Este foarte, foarte greu pentru copiii nostri sa trebuiasca sa ne imparta. De fapt, cand se naste un fratior sau o surioara, practic toti copiii isi fac griji ca au pierdut iubirea parintilor lor. De ce ai fi primit un model mai nou si mai tanar, daca nu de asta? Pe langa rivalitatea dintre frati, copiii pot avea ciocniri de personalitati fiindca au varste diferite si vor lucruri diferite, sau pentru ca au varste apropiate si vor aceleasi lucruri. Si in sfarsit, ca si alte persoane care locuiesc impreuna, chiar si cei mai iubitori frati au zile proaste si conflicte. Copiii nu isi dau seama ca nu e intotdeauna celalalt de vina si nici nu au abilitatea de a rezolva aceste diferente. Copiii tai pot fi prieteni pe viata, iar modul in care esti parinte poate preveni si chiar transforma tensiunile dintre ei. Iata cateva metode: 1. Invata-i pe copii abilitati ca sa se inteleaga intre ei Toate relatiile umane vor avea conflicte si nu ne putem astepta ca si copiii sa stie automat cum sa rezolve lucrurile pasnic. Insa majoritatea dintre noi nu am invatat solutii bune de rezolvare a conflictelor sociale sau emotionale asa ca nu stim sa le aratam nici copiilor nostri. Le spunem copiilor sa foloseasca cuvinte, dar ei adesea nu stiu ce cuvinte sa foloseasca, iar cand sunt suparati nu pot accesa acele cuvinte rationale. Prin urmare, ca parinte va trebui sa puneti limite mereu, oferind copiilor limbajul cu care sa-si exprime nevoile si sa-si rezolve problemele, fara sa se atace intre ei. Aceasta abilitate o vor folosi toata viata si practicata consistent se va intipari in obiceiurile lor, fara sa mai fie nevoie sa intervenim. Iata un proces simplu in trei etape prin care puteti invata copiii cum sa interactioneze cand este nevoie sa puneti limite: Recunoasteti sentimentele si cerintele: "Ai vrut ca fratele tau sa nu te mai apese pe nas asa ca l-ai impins". Stabiliti limita: "Nu impingem. Ne putem rani" sau "Nu lovim. Lovitul doare". Invatati alternative: "Spune-i fratelui tau: "Nu ma mai impinge", "Nu ma mai lovi!" 2. In loc sa sariti in apararea unuia dintre frati, mai bine ii invatati cum sa se apere pe sine Daca intotdeauna aparati unul dintre copii, celalalt copil va fi convins ca il iubiti mai mult pe fratele lui iar tensiunea se va inrautati. In schimb, aratati la ambii copii modul in care sa isi exprime nevoile si fiti acolo doar cand e necesar. Tata: "Daniel, arati suparat. Ce nu-ti place? Poti sa-i spui surorii tale?" Daniel: "Daniel nu place..impinge!" Tata: "Serena, Daniel spune ca nu-i place sa fie impins. O sa te opresti sau vrei ajutorul meu sa te dai la o parte?" 3. Stabiliti ca lucrurile sa fie folosite cu randul in loc sa le imparta fortat, si astfel veti hrani generozitatea si colaborarea Faceti o regula de familie cand va jucati in casa, pentru ca fiecare copil sa poata folosi o jucarie cat timp doreste, pana la urmatoarea masa. Daca vrea sa o imparta cu fratele sau sora inainte de vreme, este in regula, dar ei decid cand au terminat cu acea jucarie. Daca o pun jos, celelalt copil poate intreba daca a terminat cu jucaria si poate sa faca schimb, inainte de a o lua. Cand apar si alti copii trebuie sa anuntati ca se vor juca pe rand cu jucariile, pana cand fiecare se va decide ca nu mai doreste sa se joace. Cand trebuie sa imparta jucariile fortat, copiii invata cu totul altceva. Daca plang destul de tare, stiu ca vor primi ce doresc, chiar daca jucaria este la celalalt. Ei inteleg ca parintii sunt responsabili sa arbitreze cine, ce si cand primeste, depinzand de scandalul pe care cei mici il fac. Cei mici mai inteleg ca sunt in constanta competitie si nu au cum sa-i placa pe fratii lor cu care trebuie FORTAT sa imparta, asa ca imediat ce li se da ocazia, poate sa il necajeasca destul de mult pe parinte ca sa obtina iar jucaria. Cand copiii fac schimburi regulate de jucarii ei invata ca pot cere ceea ce doresc dar uneori primesc curand si alteori trebuie sa astepte randul. Dar tuturor le vine randul mai devreme sau mai tarziu. E in regula daca plang, dar asta nu inseamna ca vor primi jucaria dorita. Nu primesc tot timpul ceea ce isi doresc, insa copiii isi dau seama ca parintii ii inteleg si ii ajuta mereu. Se plac mai mult intre ei pentru ca fac schimb de jucarii si se simt mai generosi. Pana la urma daca vor plange se vor simti mai bine si e in regula daca copilul care isi asteapta randul devine nerabdator. Puteti privi ca pe o ocazie de a va ajuta copilul sa isi exprime frici si nemultumiri pe care le tine ascunse. O data ce pot plange in prezenta iubitoare a parintilor isi pierd de cele mai multe ori interesul pentru jucarie, ceea ce arata evident ca nu erau suparati din cauza ei. Odata instalata aceasta regula copiii o vor iubi si nu se vor mai certa pe tema impartitului. 4. Nu va comparati niciodata copiii intre ei sau cu alti copii Poate va ganditi ca in felul acesta, dand exemplu pe celalalt frate sau sora, va motivati copilul. Insa ceea ce aude este ca sora sau fratele este mai bun decat ei si ca il iubesti mai mult. Stabiliti orice fel de limitari necesare insa fara a face referinta la frati sau surori. Chiar si comparatiile pozitive esueaza. Daca lauzi copilul si spui ca ai vrea ca si celalalt frate sau sora sa se comporte la fel ca el, el automat se gandeste ca el este copilul cel bun si mama il iubeste doar fiindca e bun. Din acest moment copilul devine mai interesat ca mama sa continue sa-i priveasca pe ceilalti frati si surori ca fiind copiii "cei rai". 5. Lucrati pentru crearea unui ambient de bunatate si recunostiinta in casa Dati copiilor oportunitatea de a fi bun unul cu celalalt si de a se aprecia unul pe altul facand din aceste obiceiuri o normalitate in casa. Alegeti momente de familie cand puteti sa reamintiti celor mici de gesturile lor pozitive cum ar fi duminica sau seara la cina. Puneti pe fiecare membru al familiei sa spuna un lucru pe care il apreciaza la cineva din familie. In loc sa creada ca totul li se cuvine copiii invata sa aprecieze toate gesturile marunte si timpul de calitate petrecut cu noi ca parinti. 6. Ajutati copiii sa fie o echipa Desi nu sunt recomandate deloc recompensele, munca de echipa dintre frati trebuie recompensata cat mai des posibil. Puteti inventa un borcan al cooperarii in care sa puneti banuti ori de cate ori copiii se inteleg intre ei fara sa se certe, inclusiv cand se joaca fara sa se certe. Daca isi exprima sentimentele intr-un mod potrivit si respectuos, castiga banuti, si apoi pot decide ei cum sa cheltuie suma castigata impreuna. 7. Asigurati-va ca cei mici au destul spatiu personal Fratii trebuie sa imparta parintii, jucariile, timpul in familie si atentia in general, ceea ce inseamna deja cam mult de impartit. Impartirea unei camere poate stimula apropierea dintre frati dar poate fi in detrimentul copiilor cu temperamente diferite. E mai usor sa imparta camera cand copiii au spatiul lor privat, cum ar fi un dulapior sau o masuta pentru diverse lucruri personale. Un pat tip cort sau pat suprapus peste un spatiu de joaca, facut astfel incat copilul sa poata fi si singur cand doreste. Unii copii se inteleg mai bine cand parintii stabilesc o linie pe mijlocul podelei si isi aranjeaza mobilierul astfel incat sa se defineasca doua spatii separate. 8. Iubiti-i pe fiecare la maxim Daca copiii stiu ca nu veti putea iubi pe nimeni mai mult decat ii iubiti pe ei, nu vor fi gelosi pe fratii sau surorile lor prea des. Prin urmare, principala preocupare a parintilor trebuie sa fie intarirea si indulcirea relatiei cu copiii lor. Alte sfaturi generale pentru a construi o conexiune ideala cu copiii sunt petrecerea timpului special cu fiecare din ei, cat mai multe rasete zilnic, stimularea empatiei pentru ca cei mici sa isi poata exprima emotiile, ghidare cu iubire in loc de pedeapsa. Copiii crescuti astfel sunt mai fericiti si mai sanatosi din punct de vedere emotional, si se inteleg mai bine cu fratii sau surorile lor. Toti copiii trebuie sa stie ca pentru ei este intotdeauna mai mult decat suficient, indiferent cat de mult primeste celalalt frate sau sora.
Cum diferentiezi nevoile si dorintele copiilor?
Duminica, Ianuarie 11, 2015
Meseria de parinte este cea mai solicitanta din lume pentru ca ai o responsabilitate uriasa in crearea unei personalitati si a unui destin. In procesul de faurire si cizelare a oamenilor, astazi asistam deseori la situatii in care rolul de parinte/copil sunt inversate si avem impresia ca mai degraba copiii sunt cei care traseaza limite si hotarasc in locul parintilor ce si cum sa faca anumite lucruri. Acest mod de relationare este o consecinta a lipsei timpului petrecut de parinti impreuna cu copiii si o compensare a faptului ca parintii in societatea contemporana implinesc mai mult dorintele copiilor decat nevoile acestora. Prin ce se diferentiaza o dorinta de o nevoie? Conform piramidei lui Maslow, avem nevoi de baza- fiziologice, de securitate, de apartenenta, de recunoastere si de autorealizare. Orice copil are aceste nevoi denumite in continuare generic- fiziologice, emotionale, afective si relationale. Nevoile relationale conform metodei ESPERE sunt: nevoia de a spune ( de a ne exprima) nevoia de a fi ascultat nevoia de a fi recunoscut ( asa cum sunt eu, nu cum doreste sa fiu mama/tata) nevoia de a fi valorizat ( pentru ceea ce fac bine/ pentru ceea ce nu fac bine) nevoia de intimitate nevoia de a influenta mediul nevoia de a crea si de a visa Dorintele sunt in schimb lucruri care le putem avea fara a implini neaparat o anumita nevoie, iar aceasta lista de dorinte este evident mult mai lunga. Astfel, un copil are nevoie de imbracaminte pentru a fi in siguranta, insa faptul ca doreste haine numai de la firmele X si Y este deja o dorinta. In nevoia de influentare a mediului, e posibil ca un copil sa doreasca sa construiasca un castel de nisip. Daca doreste sa construiasca acel castel doar cu anumite persoane, doar pe o anumita plaja sau cu anume ustensile, acestea sunt deja dorinte. In ziua de astazi in care timpul este limitat si parintii sunt adeseori ei insisi confuzi in legatura cu realizarea si satisfacerea nevoilor versus dorintelor personale, pare mai simplu sa indeplinesti dorinte decat nevoi. Este mai usor sa cumperi o bluza de firma decat sa iti faci o ora in program pentru a fi prezent si a-ti asculta copilul. Este mai usor sa cumperi un cadou sotiei si apoi sa te retragi la birou sau sa pleci cu baietii decat sa ii comunici ceea ce simti vis-a-vis de ea, de relatie sau asteptarile pe care le ai. Implinind nevoile relationale ale copilului si ale noastre ca adulti, crestem viata si energia, frumusetea umana si relationala, pe cand in momentul in care mai degraba implinim dorinte, crestem persoana si Ego-ul. De altfel, oamenii renunta usor la dorinte daca nevoile lor le sunt indeplinite. Multi copii ar renunta la jucarii pentru a petrece timp de calitate cu parintii lor, caci esentialul in viata se rezuma la mult mai putin decat ne straduim cu totii sa agonisim. Ceea ce ne face fericiti este de regula gratis si se obtine prin atentie si iubire.