Psiholog

Cele 7 motive ca sa mergi la psiholog chiar azi!
Luni, Octombrie 23, 2017
Daca citesti acest articol, cel mai probabil te-ai gandit macar o data sa mergi la un cabinet de psihologie, dar ceva te-a retinut. In cele ce urmeaza, vom incerca sa explicam de ce ar trebui sa vedeti un psiholog. Ce fac psihologii mai exact, ce beneficii poti obtine si de cate sedinte ar fi nevoie pentru a observa o schimbare pozitiva. De ce nu este acelasi lucru cu a vorbi cu o prietena la o cafea si de ce nu trebuie sa consideram medicatia ca fiind singura solutie care sa calmeze anxietatea, depresia, vina si durerea. Ia-ti un minut si gandeste-te cum te simti azi. Este totul in regula? Te ingrijoreaza ceva? Un psiholog nu este acolo doar in situatii limita sau de criza. Un psiholog ar trebui sa fie acolo ca sa te ajute sa intelegi mai bine felul in care te simti, de ce gandesti intr-un anumit fel, si mai ales te ajuta sa-ti modifici anumite ganduri si comportamente neproductive sau chiar distructive, pentru a-ti putea atinge scopurile. In cele ce urmeaza iti prezentam o lista de motive ca sa mergi la psiholog cat mai reprede posibil: 1. Vestea cea buna: nu esti nebun! Probabil ai auzit de la persoanele din jur expresii gen: "Ce e in neregula cu tine?", "Sigur ai o problema grava!", "Sigur esti nebun!" Departe de aceste afirmatii, oamenii normali merg la psiholog ca sa-si rezolve problemele, ca sa faca modificari si sa-si imbunatateasca cunostiintele despre ei insisi. Clientii psihologilor sunt persoane smart care cauta in mod proactiv ocazii de a-si imbunatati vietile si carierele. 2. Psihologii sunt instruiti sa ajute persoane ca tine Fiind recunoscuta ca stiinta acum cateva secole, psihologia a pornit in mai multe domenii, de la industrial, la academic, la comunicational, sportiv si clinic. Rolul psihologului in fiecare dintre acestea este diferit. Psihologii ajuta la calmarea depresiei, anxietatii, fobiilor, sentimentului de vina, si altor simptome. Depinzand de scoala pe care a urmat-o, va utiliza tehnici diferite pentru a trata aceste simptome. 3. Psihologie poate ajuta la imbunatatirea sanatatii in general Sa nu te simti bine din punct de vedere psihic, afecteaza sanatatea in general. Stresul cronic, anxietatea si depresia nu sunt doar probleme psihologice. Ele pot duce la probleme fizice, cum ar fi dureri de spate, sindrom de colon iritabil, boli de inima, diabet etc. 4. Sa vorbesti cu un psiholog este mai bine decat sa faci la fel cu prietenii tai Un telefon la prietena ta cand esti suparata poate iti face bine temporar dar nu te va ajuta cu adevarat. Doar pentru ca prietena ta tine la tine si nu va putea fi obiectiva pentru a te ajuta sa-ti analizezi sentimentele. 5. Psihoterapia nu este o pastila magica Rezultatele pozitive nu vin dupa prima sedinta. Este important sa spunem cinstit acest lucru, fiindca exista si efectul placebo la prima sedinta. Pentru unele persoane, sa se simta confortabil si sa vorbeasca despre problemele lor poate crea un sentiment placut, insa este foarte diferit de adevarata schimbare. Chiar si la sedinte concentrate sau de scurta durata, clientii ar avea nevoie de saptamani sau luni intregi depinzand de severitatea simptomelor. 6. Abordarile moderne sunt mai eficiente Psihologia moderna se concentreaza pe probleme actuale. Daca va ganditi la terapie ca trebuind sa stai intinsi intr-o canapea si sa incepeti sa vorbiti despre copilarie, despre cum s-au purtat mama sau tata cu voi, sunteti cam departe de adevar. Psihologia de azi este orientata pentru a aduce mai multe unelte sau abilitati care pot fi folosite zilnic. Un psiholog nu este doar un ascultator, ci el si creaza mediul necesar analizei, achizitionarii de abilitati si practica. 7. Medicamentele nu sunt suficiente Desigur, anxioliticile usureaza simptomele de anxietate. Dar dupa cum spuneam de vorbitul la o cafea cu prietenii, nu se va schimba nimic daca nu rupeti anumite tipare de gandire negativa. Psihologii nu prescriu medicatie, ei folosesc terapia prin vorbire. Se combina terapia vorbirii cu Biofeedback de exemplu pentru a invata auto-controlul. Oricare ar fi motivele pentru care vrei sa faci o sedinta de terapie, beneficiile vor fi mereu prezente atat timp cat esti deschis sa fii ajutat si sa faci o schimbare.
Psihologia victimei: zece pasi pentru a prelua din nou controlul vietii noastre
Joi, Aprilie 06, 2017
Cand se intampla ceva ce nu ne convine, sau viata noastra nu este pur si simplu asa cum ne dorim, gasim nenumarate scuze si explicatii pentru tot ce se intampla. Este tara, seful, economia, sotul, vremea si asa mai departe. Poate ati observat ca unele persoane nu doar ca se complac in problemele pe care le au dar simt si o anumita placere in a se plange si in a blama. Aceste situatii nu numai ca ne iau din puterea de a face ceva sa ne fie bine dar ne si inchid in cercul vicios de victima si "ghinioane" care par ca nu se mai termina. Primul pas este intotdeauna sa recunosti. Sa recunosti cand stii ca este mult mai usor sa dai vina pe altcineva sau sa gasesti scuze, adica sa te victimizezi. Constientizarea momentelor in care avem ocazia sa dam vina sau sa preluam vina este foarte importanta. Daca vrem sa ne cream noi o viata mai buna, atunci trebuie mai intai sa fim responsabili de noi insine. In primul rand putem decide ca din urmatorul moment sau ocazie sa actionam diferit. Ca si cum depinde doar de noi si nu trebuie sa renuntam la putere blamand pe ceilalti. Cand incepem sa acuzam pe altii si sa gasim diverse scuze ramanem victime. Nu e nevoie sa facem ceva fiindca nu e vorba de noi. Noua doar ni s-a intamplat si restul e de vina. Chiar daca lucrurile par sa ni se intample noua, avem totusi control asupra reactiilor si raspunsurilor noastre prin ceea ce facem si prin modul in care manevram situatia. Poate parea dificil sa reactionezi altfel decat ai facut-o toata viata ta, dar exista cativa pasi pe care putem incepe sa-i facem pentru a ne lua responsabilitatea asupra vietii noastre: Decideti ca veti adopta acest nou mod de gandire. O altfel de mentalitate. Luati decizia constienta ca totul va depinde de propria persoana. Cititi cateva carti speciale despre aceasta tema, de exemplu cele scrise de Wayne Dyer, Jack Canfield, Eckhart Tolle. Alegeti un lucru si decideti ca veti raspunde diferit. De exemplu cand sunteti blocat in trafic decideti ca nu va veti mai enerva ci veti sta relaxat in masina ascultand muzica favorita. Puneti un semn urias de Stop ori de cate ori simtiti ca deveniti defensiv si gata sa dati vina. Cereti-va& scuze cat mai sincer cand e cazul , fara sa mai adaugati un "dar" sau alte explicatii. Recunoasteti cand gresiti si nu cautati scuze. Faceti un pas inspre actiune, oricat de mic ar fi el. Amintiti-va mereu ce vreti sa obtineti si credeti ca aveti puterea necesara. Imputerniciti-va singuri folosind cuvintele "pot" si "sunt capabil" ori de cate ori aveti nevoie de energie pozitiva si curaj. Adoptati atitudinea de "schimbarea incepe cu mine". Iesiti din zona de comfort si incercati alte comportamente si raspunsuri cand apar scenarii cunoscute. Daca ai de exemplu probleme cu punctualitatea si dai mereu vina pe trafic ai putea pregati totul cu o noapte inainte si vei porni cu mai putina agitatie dimineata. Chiar si o scurta meditatie dimineata pregateste terenul pentru o zi reusita. Acest gen de gandire si comportament nu este intotdeauna simplu si poate sa va copleseasca uneori. Insa in momentul in care decideti sa fiti proactivi si sa va creati viata pe care o doriti veti vedea rezultate uimitoare. Veti vedea si mai ales veti simti schimbarile in lucrurile marunte. Iar fiecare pas pe care il faceti va va aduce tot mai multa putere pentru a fi stapan al propriei vieti. Un articol preluat din: tinybuddha.com
Mamica proaspata la psiholog - depresia post-partum
Marti, Aprilie 04, 2017
Desigur ca exista mamici care nu au mai fost niciodata la psiholog. Aceste femei au mai avut simptome de anxietate sau depresie in trecut dar au reusit sa le depaseasca, folosind controlul si alte comportamente de aparare. Dar acum, cu un bebelus in brate, acele strategii nu mai functioneaza si ajung in locul unde sperau cel mai putin sa ajunga: la psiholog. Multe femei se intreaba daca terapia are cu adevarat efect si daca are vreun rost sa vorbeasca despre ceea ce simt. Psihoterapia pentru depresia postpartum este centrata pe alinarea suferintei resimtite de mama. Iar mama vine pentru ca vrea sa se simta mai bine, astfel ca principalul scop al psihologului este sa reduca simptomele depresiei. Prima parte a unui tratament consta in a evalua chimia creierului, somnul, alimentatia, hidratarea si nivelul de miscare astfel incat mama sa poata face tot ce-i sta in putinta sa se simta mai bine. Deasemenea, mamicile au diverse tipare de gandire distructive care se adauga starii lor de discomfort. Genul acesta de gandire (adica gandirea alb-negru, gandirea catastrofala, cea gen "totul sau nimic") exagerarea problemelor sau folosirea lui "trebuie". toate acestea interfereaza cu capacitatea mamei de a se simti bine. Tratamentul depresiei postpartum mai arunca o privire si in trecutul mamei, doar cand ea se simte destul de bine ca sa se implice in discutii mai sensibile. Anumite credinte sau convingeri si anumite comportamente isi gasesc radacina in experiente timpurii ale mamei. De ce e nevoie sa rascolim trecutul? Simplu: creierele noastre au diverse regiuni care controleaza gandirea logica si rationala (cortexul prefrontal), procesarea emotiilor ( creierul mijlociu sau sistemul limbic) si sistemul nervos autonom sau raspunsul nostru de lupta sau fugi (trunchiul cerebral). Creierul mai e impartit si in doua emisfere: cea dreapta responsabila de emotii, creativitate si cea stanga responsabila de gandirea abstracta si practica. Experientele pe care le avem inca din copilarie dezvolta cai neuronale sau instincte intre diferite parti ale creierului. Uneori aceste cai neuronale sunt folositoare, mai ales daca am fost crescuti de parinti consecventi, prezenti si disponibili emotional. Atunci vom avea mai multa incredere in ceilalti si vom forma relatii adulte sanatoase. Deci, am dezvoltat instinctul de a avea incredere Cateodata insa caile formate de creierul nostru nu sunt foarte bune pentru sanatatea noastra emotionala. Un copil crescut intr-un mediu in care nu i se recunoaste valoarea, e certat si ridiculizat, probabil va crede la varsta adulta ca nu e bine sa se exprime, ca nu are nimic important de spus, ca nu e destul de bun. Pentru aceasta mama, va exista instinctul indoielii de sine. Din cauza ca suntem obisnuiti sa gandim intr-un anumit fel, nu vom alege sa schimbam acest lucru, chiar daca stim ca in final ajungem sa ne simtim rau. In terapie mama invata sa formeze noi cai neuronale, astfel incat sa poata imbunatati sistemul de convingeri si instincte. Uneori este nevoie sa explorezi cai diferite, putin cate putin, pana cand se formeaza un nou fel de a gandi. Si cu timpul, vechea gandire nu va mai exista fiindca nu mai este folosita. Un psiholog pregatit lucreaza cu mama la acest proces si exploreaza impreuna cu ea vechiul mod de gandire. Despre toate acestea se discuta in terapie pentru a intelege de ce mama gandeste si se comporta intr-un anumit fel in momentul de fata. O data ce mama constientizeaza ce a facut-o sa reactioneze astfel la situatiile din viata sa, va putea sa creeze cu ajutorul noilor instrumente dobandite, un nou drum de viata. Nu este intotdeauna atat de simplu, bineinteles, dar sentimentul de putere, sprijinul neconditionat si incurajarea (din partea terapeutului, partenerului de viata sau celor dragi) si perspectiva unui mod mai fericit de a trai, fac totul posibil. Prin terapie, schimbi la propriu peisajul si structura creierului tau, iar conform stiintei, terapia chiar functioneaza.
Povestea unei vieti cu sens
Duminica, Decembrie 08, 2013
Din primele clipe de constientizare a existentei sale, Maia se definea prin curiozitate, prin dorinta de cunoastere si printr-o o nevoie de dragoste aproape ireala. Atata tot, ca pana sa cunoasca drumul autentic catre fericire si acceptare, catre adevarata daruire si vindecare, catre dragostea si compasiunea fata de semeni, a fost pusa la incercare, la fel ca personajele de basm. Bucuria si suferinta, iubirea si indiferenta, ura si acceptarea sunt contrariile dupa care functioneaza lumea noastra, si Maia a avut un moment in care lumea i-a fugit de sub picioare, a fost golita de sens si de directie, de bucurie si de dragoste. Nu mai avea nimic, decat demoni care se manifestau prin ura, intoleranta, suferinta si neintelegerea unor legi firesti si simple, a unei lumi pe care deseori prin mintea noastra ultra-rationala o complicam si o facem cu adevarat urata si plina de piedici. Asa a ajuns sa fie internata intr-un spital psihiatric si sa intre intr-o lume in care oamenii au pierdut legatura cu adevaratul lor sine, cu maestrul lor interior, cu bucuria de a fi pur si simplu. A cunoscut oameni cu adevarat parasiti, pustiiti, tristi, agresivi, plini de trairi pe care ceilalti, din afara le introduc intr-un concept care nu explica mai nimic, si anume tulburarea psihica, tradusa in popor prin acest cuvant de care ne ferim ca dracul de tamaie, si anume nebunia. Maia a iesit de acolo cu un diagnostic psihiatric, cu o inima pustie si cu un trup ravasit, fara rost si fara nici un dram de dragoste de oferit si de primit. Au mai trecut ani in care calatoria ei a avut parte de impotmoliri si de tristete, insa asa cum se spune, a avut curajul sa bata la o usa noua, o cale dintre multele pe care sa le fi ales, si a cunoscut o fiinta minunata, un om frumos, care radia de viata, de bucurie, de intelepciune si care avea si are cel mai frumos zambet. Maia a cunoscut in sfarsit maestrul pe care in interiorul sau il cautase mereu, si era aievea, in fata ei, cu ochii luminosi si plini de viata. Maia a avut curajul sa caute ajutorul si l-a gasit in persoana unui psiholog, unei femei intelepte si mai ales tinere, ca ea. Prin discutii si constientizare, jocuri si lacrimi, exprimarea autentica a unei dureri care parea de neexprimat, si prin dorinta de vindecare si acceptare, Maia se transforma destul de incet la inceput, insa cu pasi siguri mai apoi, in omul care de fapt este in fiecare din noi, omul total, in care aspectele pozitive si cele negative se impletesc armonios, in care coexista atat binele cat si raul. Una dintre cele mai frumoase si revelatoare experiente a fost cand a constientizat simplitatea si totodata complexitatea realitatii, cand a plecat in parc si pur si simplu s-a asezat pe iarba-ea, cu ea insasi, intr-o liniste totala, in care s-a lasat patrunsa de nuantele superbe ale copacilor, ale vietii verde, si pentru prima data a constientizat bogatia exterioara si interioara, resursele magnifice pe care atat ea, cat si fiecare dintre noi le avem, insa le constientizam mai greu. Cu pasi marunti si uneori grei, Maia a invatat sa fie recunoscatoare cu adevarat, sa se iubeasca si sa se ierte si pe ea si pe ceilalti, care, a inteles in sfarsit, sunt o oglinda tot a ei, o oglinda care uneori e clara si plina de invataminte, alteori e murdara si arata uratul, rautatea, nebunia si oroarea din ea si din altii. Piedicile cele mai mari in procesul de transformare al Maiei au fost convingerile limitatoare cu privire la potentialul sau, neincrederea in sine, in oameni, in iubire si in existenta unei ordini in toata valmasia in care de cele mai multe ori cu totii ne aflam. Ar fi vrut sa spuna ca cele mai mari piedici au fost unii oameni din viata ei, cu care nu a stiut sa relationeze, sau cu care se certa frecvent sau in fata carora nu reusise sa se arate asa cum era ea, ci asa cum isi doreau ei s-o perceapa. Ce a invatat Maia a fost poate o lectie provocatoare si deseori auzita de persoanele interesate de sfera dezvoltarii personale, sau coaching sau psihologia practica, si anume puterea de a-si asuma responsabilitatea, si de a nu mai cadea intr-o stare in care e victima si ceilalti sunt vinovati. In acea pozitie de victima suntem de fapt intr-o inchisoare in care resursele noastre profunde, intuitia, starea de bine si de flux, de creativitate sunt din start inaccesibile, lasand loc doar sa ne plangem de mila si sa perpetuam aceasta stare. Ca sa inchei intr-o nota cu adevarat pozitiva, Maia e acum un om zambitor, care se bucura cu adevarat de oameni si de ea insasi, si stie ca o tulburare de ordin psihic se poate vindeca in totalitate, si mai ales ca viata se compune din momente pe care fie le traim observand imperfectiunile din jurul nostru si din noi, fie traim cu adevarat clipa de clipa, in mod magic, daruind, iubind si avand compasiune pentru toti oamenii, si pentru noi insine.
De ce e cool sa ai probleme psihologice?
Duminica, Decembrie 08, 2013
Am citit in revista Psycologies ca " o echipa americana vrea sa identifice marcatorii biologici ai depresiei in randul adolescentilor, descoperire ce ar trebui sa permita realizarea testelor de depistare rapida. In mod cert, un test sangvin nu va inlocui niciodata o conversatie cu un psiholog, dar acesta va ajuta la o mai buna distinctie intre depresie si probleme anxioase, fiecare cu o ingrijire specifica". Eu am fost mereu impotriva diagnosticului eticheta care incorseteaza comportamentul uman in simptome sau semne si in felul acesta limiteaza din plin potentialul uman. Am intalnit prea multe cazuri de etichete puse anapoda care au " programat" mintile oamenilor catre boala. Credinta de a fi un om cu probleme, bolnav, a creat o realitate in corcodanta cu " asteptarile", asa cum s-a intamplat si in cazul " Carinei"- numele este bineinteles fictiv. Ea a fost " diagnosticat" cu epilepsie si i s-a spus ca va avea nenumarate crize cu pierdere de cunostinta si tot tacamul acestei tulburari. A ascultat ceea ce i s-a spus si si-a construit viata asteptand boala sa vina: a ezitat sa dea admitere la o facultate si sa urmeze astfel o pregatire academica, spunandu-si ca mai devreme sau mai tarziu starea sa se va agrava. A ezitat in a se apropia de sexul opus din teama de a nu avea vreo criza intr-un moment de intimitate sau apropiere. Ani de zile a stat asteptand criza.... Ea nu a venit... Insa ideea ca e bolnava a ramas mult timp dupa aceea. Peste ceva ani a facut un RMN pentru a vedea starea sa de sanatate si i s-a spus ca e clinic sanatoasa, desi ea se simtea bolnava. Astepta mereu sa moara, caci nu cunostea viata altfel decat prin prisma programarii bolii si mortii. Apoi a continuat investigatiile prin cabinetele psihiatrilor si psihologilor pentru tulburarile de anxietate de care a ajuns sa sufere si pentru atacurile sale de panica. In realitate, problema era la nivelul identitatii sale. Cum putea Carina sa traiasca fara sa astepte catastrofa cea mare sa dea peste ea? In fond, cine era Carina? Daca nu mai era epileptica, bolnava, anxioasa si atacata de panica? Tot ceea ce credea despre ea era demontat de diferite diagnostice care se schimbau in functie de fiecare medic vizitat. Ma intreb care va fi soarta acestor adolescenti carora li se va spune cat sunt de depresivi sau de anxiosi. Adolescenta este prin definitie o perioada de criza in care explorarea propriei persoane creaza stari mari de tensiune. Tot ceea ce stii despre tine, despre lume este pus sub semnul intrebarii, iar parerile avizate din exterior pot fi in aceasta perioada programari extrem de puternice pentru persoanele vulnerabile. Cine isi asuma acest rol de Programator si in ce temei poti face evaluarea? A sangelui, a chimiei corpului? A bifarii unor simptome expuse intr-un DSM care pe an ce trece isi mareste volumul pentru a ne arata tuturor cat suntem de nebuni? Apoi luam niste medicamente care ne regleaza chimia corpului pentru a functiona in parametrii acceptabili social si astfel, in loc sa trecem prin procesul de maturizare ( care implica criza-dezorganizare si apoi o re-organizare), noi evitam "durerea" inghitind pilule. Ramanem infantili emotional, mental si dependenti de niste substante care fac sa creasca numarul farmaciilor de la an la an. In prezent, in randul adolescentilor, e cool sa fii depresiv si sa mergi la psiholog. E cool si sa iei medicamente, asta arata ca iti pui intrebari, ca esti special. In schimb, nu e deloc cool si interesant sa fii fericit. Fericirea devine o preocupare mai tarziu, cand deja terenul e atat de labil si ai devenit atat de dependent de omul acela care ani de zile te-a consiliat pentru " succesul" revenirii in cabinetul sau, incat te trezesti fata in fata cu o misiune imposibila. In ultima perioada am vazut cateva filme care tratau mai mult sau mai putin problema terapiei- Poveste pentru un happy end, Efecte secundare, ceea ce arata ca moda psihologiei si dezvoltarii personale este foarte prezenta. Cum de la Hollywood se da tonul multor trenduri, noi toti vrem sa fim vedete macar in proria viata. Vrem sa fim unici si de multe ori o tulburare psihica poate fi un raspuns. Convingerea ca "vreau sa fiu special/a si sa mi se acorde atentie" e profetia care se implineste... Autocunoasterea si dezvoltarea personala sunt foarte utile atata timp cat aplici ceea ce citesti in cartile de self help sau practici tehnicile pe care le inveti la traininguri. Altfel, e doar o masca pe care o porti fata de tine sau ceilalti- interesul tau pentru evolutie personala, spirituala. Maestrul vine atunci cand e elevul pregatit. Unii oameni se pregatesc ani de zile si nu mai apuca sa practice, raman in etapa pregatirilor. E pacat sa cazi in capcana acesta, indiferent ca esti adolescent sau om matur. E aiurea sa citesti toata ziua si sa nu aplici nimic din ceea ce citesti! E risipa de timp, bani si energie sa mergi la traininguri si workshopuri daca nu schimbi nimic! E inutil sa mergi la un psiholog daca nu schimbi modul in care gandesti despre tine si nu esti ajutat sa gasesti strategii noi, modalitati noi de actiune. Daca te simti dependent de psihologul tau, schimba-l! Orice carte citesti, emisiuni urmaresti sau traininguri urmezi, retine faptul ca ceilalti vorbesc din experienta lor, expun parerile lor si nu e cazul sa le consideri adevaruri absolute. Adevarul tau e la tine! Viata inseamna actiune. Depresia inseamna non-actiune, batutul pasului pe loc, cautari in labirint si oboseala, disperare. Traieste!
Psihologul robot
Duminica, Decembrie 08, 2013
Am citit un articol interesant despre slujbele care vor disparea in viitorul care este preconizat ca va fi unul in care robotii vor deveni foarte prezenti in viata noastra. Asa cum multe slujbe din zona industriala deja au disparut datorita progresului tehnic, este un exercitiu de imagerie interesant sa ne gandim cum ar fi psihologul robot. Probabil ca ar fi extrem de bine dotat in tot ceea ce tine de psihologia comportamentala si cognitiva, ar corela simptomatologia unui viitor DSM cu comportamentele manifestate si ar avea cea mai rapida viteza de diagnosticare electronica: comportament depresiv, comportament obsesiv-compulsiv, comportament dependent, comportament psihotic, etc. In cel mai hilar scenariu, va disparea profesia de psiholog, caci fiecare va rula niste programe prestabilite- poate inca dinaintea nasterii, ori oamenii vor fi proprii programatori, implantand cate un chip care va rula programul de care este nevoie. Am nevoie de limba chineza, perfect, mergem la magazin si cumparam softul de limba chineza. Am nevoie de abilitatea de a pilota un avion, mergem si cumparam si softul acesta... Pana atunci tranzitia este una lenta si ridica multiple probleme etice si efortul de adaptare care este necesar in orice proces de schimbare. Am observat ca tendinta in ultima vreme "tehnologizarea" psihologiei si introducerea versiunii online a acestor servicii: consiliere online. Webminarii, etc. E drept ca este o varianta comoda de " tratament", insa cat de motivat este cel care apeleaza la psihoterapie sau consiliere online pentru schimbare, daca nu isi asuma responsabilitatea prin simpla prezenta in cabinetul unui specialist? A deveni constient de faptul ca fiecare persoana este responsabila de traseul si modul in care isi traieste viata nu e o misiune usoara. Ea e cu atat mai mult ingreunata de acceptarea unui cadru superprotectiv al unei interactiuni mediate, din spatele unui monitor. Majoritatea specialistilor care au studiat psihologia comunitatilor online au concluzionat ca dincolo de nevoia de socializare, prin intermediul internetului se compenseza o serie de frustrari si abilitati sociale slab dezvoltate care se manifesta defectuos in plan real. Ma intreb daca prin raspandirea serviciilor de interactiune umana online ( incluzand psihoterapia) nu incurajam si intarim astfel de fenomene de compensare psihica? Efectele in viitor ar putea fi destul de dificil de prezis, insa la modul metaforic, e posibil sa ajungem cu totii dependenti de conectarea la o mufa care ne ajuta sa ne logam la acea lume virtuala unde totul este posibil caci ne poate departa oricat de mult de realitatea obiectuala...Probabil ca in viitor si psihozele vor avea alte definitii decat in prezent- pierderea contactului cu realitatea. Cred ca pentru oameni este un progres fantastic faptul ca putem comunica in toata lumea in timp real si ca astfel globalizarea a pus bazele unei noi societati in care putem avea acces la orice tip de informatie si putem studia online cursuri de la cele mai prestigioase universitati. In legatura cu procesele terapeutice online, le consider eficiente pe cele de tip suportiv, caci momentan mi-ar fi greu sa cred ca pot avea loc interventii serioase online. In primul rand pentru a sustine afirmatia mea ma bazez pe comunicare si particularitatile acestui proces. Studiile demonstreaza ca impactul unui mesaj in comunicare se datoreaza 55% nonverbalului, 38% paraverbalului si doar 7% verbalului, adica cuvintelor. Comunicarea online se rezuma de cele mai multe ori la cei 7% sau 45% daca adaugam si paraverbalul ( utilizarea unor microfoane). E drept ca exista camere web care ar asigura si restul procentului care se refera la nonverbal, insa timpul de reactie este diferit prin simplul fapt ca este o comunicare mediata. Experienta mea intareste cliseul importantei comunicarii autentice in dezvoltarea si mentinerea oricarei relatii care ne implineste ca fiinte umane... Chiar daca am avansat la nivel tehnic atat de mult si traim intr-o societate informationala, organismul si psihicul nostru inca functioneaza pe vechi si ancestrale patternuri in care cunoastem implinirea personala interactionand cu ceilalti, imbogatindu-ne din experienta celorlalti, ghidati de dorinte de comuniune si dragoste, ca valori esentiale. Toate acestea inca nu le putem gasi de vanzare pe internet, poate ca in viitor, cine stie, lumea robotica isi va pune mai mult amprenta asupra functionarii nostre launtrice, iar interactiunea cu masinile va fi suficenta pentru a fi fericiti... Pana acolo, inca inima pompeaza tot sange, oamenii cauta sa fie acceptati si iubiti de semeni ( chiar daca aceste dorinte se satisfac si online), importanta limbajului nonverbal accentueza acea latura a comunicarii filogenetice, fapt oglindit si de adaptarea comunicarii moderne la nevoile noastre ancestrale prin emoticons... Cum s-ar putea face psihoterapie prin emoticons?...Voi ce parere aveti despre tehnologizarea noastra?