sentimente

Cum ne controlam emotiile in fata copilului
Luni, Noiembrie 06, 2017
Sunt sentimentele tale puternice? Niciodata. Dar majoritatea dintre noi ne temem de sentimentele noastre puternice si ne temem de emotiile copiilor nostri. De ce? Pentru ca puterea emotiilor noastre poate fi coplesitoare. Stim cu totii cum se simte cand vrei sa lovesti pe cineva. Si adesea cand actionam conform sentimentelor noastre, facem lucruri de care ne pare rau mai tarziu, fie ca e vorba de plesnitul propriului copil, fie ca ne ies cuvinte jignitoare fata de partener, sau o criza de nervi la locul de munca. Dar nu sentimentele sunt periculoase, ci manifestarea noastra bazata pe ele. Credem ca reparam lucruri, dar actiunile pe care le facem sunt destinate doar sa linisteasca sentimentele noastre suparatoare. Astfel ca in ciuda nevoii noastre urgente de a actiona, actiunile pe care le facem cand suntem suparati doar inrautatesc lucrurile. Pe moment insa, cand nu mai putem tolera propriile sentimentele, explodam. Dupa aceea, ne justificam prea des actiunile, blamand cealalta persoana fiindca ne-a facut sa ne simtim astfel. Deci, ar trebui sa ne reprimam emotiile? Nu. Reprimarea lor ne va face sa fim mai predispusi de a actiona in baza lor. Emotiile sunt o reactie la felul in care ne percepem experienta, fie ca ne simtim nerespectati de copilul nostru, fie tradati de partener, fie ca ne simtim folositi de sef. Cealalta persoana nu ne "cauzeaza" sentimentele in nici un caz. Sunt ale noastre si sunt declansate de propriile noastre interpretari. Insa emotiile sunt un fapt real in corpurile noastre, completand cu hormonii de lupta sau de fuga. Cand ne inabusim sentimentele in loc sa le recunoastem, le purtam ca pe o oala sub presiune. Ne obosim si ne imbolnavim. Sentimentele noastre izbucnesc adesea necizelate si ne trezim fara control. Din fericire, exista o solutie, si este cheia unui autocontrol emotional sanatos! Permiteti-va sa va simtiti toate emotiile, dar rezistati sa actionati in baza lor cand sunteti suparati. Asta va lasa sa alegeti daca veti actiona in baza acelor sentimente turbulante. Ne permite sa ne reglam comportamentul fiindca ne reglam emotiile. Din contra, inabusirea emotiilor le impinge in afara controlului constient, unde pot izbucni in feluri de care mai tarziu o sa ne para rau. Bineinteles, este mai usor de zis decat de facut. Daca nu am fi avut parinti care sa ne ajute cu emotiile cand eram tineri, ar parea imposibil. Din fericire, devine mai usor odata ce practicati, fiindca de fapt ne reprogramam creierul. Iata cum: 1. Permiteti toate sentimentele, ale voastre si ale copiilor Observati-le, acceptati-le, recunosteti-le doar ca fiind parte din a fi uman. 2. Limitati comportamentul Doar pentru ca cel mic are voie sa fie gelos pe bebelus nu inseamna ca are voie sa-l loveasca. Doar pentru ca aveti voie sa va saturati pana peste cap de cel mic de 2 ani, nu inseamna ca strigati la el. 3. Observati ca sentimentele vin si pleaca Faptul ca simtiti ceva nu inseamna ca veti simti la fel si maine. Nu va atasati. Nu sunteti nervosi sau tristi-,ci doar va simtiti nervosi sau suparati. Sunteti mult mai mult decat emotiile voastre, indiferent cat de puternice se simt la acel moment. Puteti chiar doar sa le observati si sa le dati drumul. 4. Nu luati sentimentele la modul personal Doar pentru ca cel mic isi exprima furia voua nu inseamna ca furia lui are de-a face cu voi. Doar pentru ca sunteti furiosi pe partener nu inseamna ca partenerul a gresit. Nimeni nu trebuie sa fie vinovat. 5. Observati cum va aparati in fata emotiilor vulnerabile Cand noi oamenii suntem tristi, raniti, sau dezamagiti, adesea ne este greu sa toleram acele sentimente...si ne enervam. Izbucnim la copii, sau ne blamam partenerul, sau spunem ceva rautacios despre colegul nostru. Furia este o aparare, raspunsul corpului la "lupta sau fugi". Intrati in contact cu frica sau cu tristetea din spatele ei, iar furia se va topi. 6. Rezistati nevoii de a actiona in baza a ceea ce simtiti Cand aveti nevoie urgenta sa faceti ceva, inseamna ca sunteti in starea de "lupta sau fugi". Opriti-va si respirati. Rezistati nevoii de a actiona. Sa urlati la copil nu este niciodata o solutie buna, pentru ca cel mic va deveni defensiv si mai putin cooperant. Cand copilul se simte mai rau, va actiona si mai rau. Daca abandonarea job-ului sau parasirea partenerului est o solutie buna, va fi o solutie buna si maine cand sunteti calmi. 7. Daca sentimentele sunt reale, concluziile pe care le tragem nu sunt adevarate mereu Partenerul meu nu ma iubeste. Seful meu nu imi va recompensa niciodata efortul meu. Copilul meu va fi un derbedeu. Le recunoasteti? Le-ati mai gandi si dupa ce va calmati? 8. Observati-va atunci cand doar stati cu emotiile Respirand, tolerandu-le, lasandu-le sa treaca prin voi...emotiile incep sa se evapore. Asa vindecati rani vechi si dizolvati bagaje vechi, ca sa nu va lasati condusi de emotie atat de usor. 9. In loc sa actionati dupa cum simtiti, folositi-le ca informatie ...pentru a va motiva sa rezolvati acea problema care se repeta, odata ce sunteti calmi. Cand sunteti suparati, solutia pare sa fie ca trebuie sa fortati copilul sa faca ce doriti. Dar cand sunteti calmi, puteti vedea ca o metoda mai eficienta ar fi sa incepeti mai devreme ora de somn sau sa dormiti chiar voi mai mult. 10. Problemele dificile nu se rezolva la emotii puternice Amintiti-va ca atunci cand v-a sabotat raspunsul de "lupta, fugi sau ingheata", nu e niciodata un moment bun sa rezolvati o problema dificila. Cand lucrurile se incing, incepeti mereu prin crearea unui sentiment de siguranta pentru a ajuta pe toata lumea sa se calmeze. Apoi explorati solutii de castig mutual, care sa indeplineasca nevoile tuturor, si faceti schimbari structurale pentru a evita ca acest scenariu sa se repete. Sunteti modelul pentru felul in care copilul isi va controla emotiile. Exemplul vostru il va invata pe copil ca emotiile fac parte din a fi uman, si ca pot fi controlate. Ascultati-le, dar nu le dati mai multa putere decat merita. Pana la urma sunt doar niste emotii...
Ce este iubirea?
Luni, Februarie 02, 2015
In momentul in care am inceput sa studiez psihologia am citit definitia iubirii data de aceasta stiinta: iubirea este un sentimentul insotit de emotii. In sinea mea am spus atunci: "Doar atat?", caci inima mea adolescentina cu fiori de poezie cauta putin romantism si macar o doza de figura de stil. Studiind insa in detaliu viata afectiva am inteles mai multe despre rolul sentimentului si al emotiei. 35millionsderegards.com/cash-loans-with-bad-credit-rating Psihologic vorbind, viata noastra afectiva se imparte in ton afectiv, emotii primare, complexe, sentimente si pasiuni. Fiecare dintre ele au ca proprietati/ calitati: durata in timp, intensitatea si frecventa. Astfel, emotiile le traim intens, frecvent pe parcursul unei zile, insa nu rezista in timp. Emotia de frica atunci cand trecem pe langa un caine fioros, bucuria revederii cuiva drag, etc.sunt toate emotii pe care le traim in cursul unei zile. Sentimentele trec proba timpului, insa le traim la o intensitate medie si frecventa medie, ele dau sens si continuitate vietii noastre afective. Pasiunile sunt putine ca numar, rezista un timp indelungat si le traim foarte intens, de exemplu pasiunea pentru pictura, dans, frumos, etc si deseori ne pot perturba echilibrul emotional. Din acest punct de vedere sintetic si fad, nu-i asa ca definitia iubirii pare una plina de sens atunci cand cobori in adancul semnificatiei fiecarui cuvant- iubirea este un sentiment insotit de emotii? Ce este totusi iubirea dincolo de emotii si sentimente care le traiesti in legatura cu cineva sau ceva? Probabil ca pentru fiecare om in parte dragostea inseamna altceva. Uneori dragostea poarta un nume, fantasme, proiectii si dorinte, mituri care fac ca fiecare definitie sa fie unica. Cred ca mult mai valid este sa te intrebi ce este dragostea pentru tine si sa gasesti propriul raspuns, propria formula cu elementele cheie. Probabil ca exista atatea definitii ale iubirii cati oameni sunt pe lume, sau poate chiar mai multe pentru ca in etape diferite ale vietii o definim in feluri diferite. Ceea ce asteptam in adolescenta de la iubire difera de definitia iubirii de la 50 de ani. " Dragostea este ca scarlatina, toti trecem prin ea" spunea Tolstoi si in adancul inimii noastre majoritatea dintre noi cautam o dragoste mare, o compatibilitate perfecta intre un singur El si Ea, unde cei doi se inteleg din priviri, fara a mai comunica, ghicind cele mai ascunse nevoi si dorinte. Din acest mit pornesc multe probleme si frustrari in relatia de cuplu, caci oamenii tind sa confunde indragostirea cu dragostea si ceea ce citim sau vedem in filme cu o relatie de cuplu reusita in realitate. Cum transpunem dorinta in realitate ca sa traim mitul si visul " celor fericiti pana la adanci batraneti" ramane una dintre marile provocari ale omului contemporan.

Aboneaza-te la newsletter

Citeste si