spiritualitate. Zen

Cum sa fii o Mama Zen
Luni, Ianuarie 15, 2018
Daca esti in acea etapa a vietii in care cuvintele "mama" si "zen" sunt antonime, dar speri la un moment in care nu se vor mai exclude reciproc, atunci ai nevoie de aceste 8 sfaturi care sa te ajute sa ai mai multa rabdare cu copilul si sa ajungi sa fii o mama relaxata, o mama "zen". Dar ce este o mama zen si ce te poate ajuta sa ai mai multa rabdare cu copilul? Mama zen este, in primul rand, o femeie impacata cu sine, are incredere in ea si stie sa se asculte. Da, intr-un prezent atat de agitat, in care trebuie sa ii ascultam pe altii la serviciu, sa ii auzim si pe cei ai casei, uitam sa auzim vocea noastra din interior, cea care, in perioadele mai linistite, ne ghida cu incredere pasii spre anumite decizii, planuri, idei, realizari. 1. O mama calma, un copil calm Pentru ca atunci cand copilul este calm si mama este calma. Si, cum copilul va urmareste fiecare pas, sunteti un exemplu pentru el. Daca tipati, atunci si copilul va tipa. Daca va agitati, copilul va prelua exemplul. Dar, daca sunteti calme, copilul va invata in timp cum sa gestioneze situatiile care il provoaca sa-si dea frau liber starilor de agitate si de nemultumire. Cum sa avem pretentia de la copil sa fie calm si linistit, daca noi nu putem face asta? Calmul este un instrument pe care ni-l putem cultiva zilnic. Sa "practici" calmul nu inseamna sa fii falsa, sa zambesti fortat sau sa mimezi impasibilitatea. Din contra, este o invitatie la o analiza a sinelui tau, a starii in care esti, la gasirea unei solutii concrete. 2. Jucati-va cu tonul si volumul vocii Chiar daca impulsul iti spune sa tipi si sa-i vorbesti pe un ton iritat, abtine-te! Schimba tonul radical, vorbeste calm si mai incet. Vorbindu-i mai incet, copilul va fi curios sa afle ce ii spui si va face liniste pentru a auzi. Iar daca tu tipi, copilul nu va face decat sa te imite. In loc sa-l privesti de sus, lasa-te pe genunchi, la nivelul sau. Si incurajeaza-l bland sa te priveasca in ochi. Pe acest ton calm, bland, ramanand ferma pe pozitii, repeta-i inca o data. Dar ai grija cum formulezi mesajul! Te-ai gandit ca poate sunt si alte motive pentru care copilul nu te asculta? Cum ar fi, poate, ca folosesti fraze prea lungi, iar copilul se pierde in informatii. Ori formulezi o cerinta in care sunt, de fapt, 3-4. Copilul nu poate retine atat de multe informatii. 3. Limiteaza zgomotul in casa si favorizeaza calmul Televizorul merge, copilul tipa si face galagie cu jucariile, se aude masina de spalat, suna telefonul sotului. Ridicati tonul pentru a va auzi unii pe altii. Si chiar trebuie sa repetati. Tot acest zgomot este obositor si va agita pe toti. Imagineaza-ti cum ar fi fara tot acest zgomot de fundal! Ati fi mult mai calmi cu totii, v-ati auzi fara probleme, iar atmosfera generala in camin va fi una mult mai frumoasa. Ca atunci cand casa este intoarsa si toate sunt aruncate. Dezordinea te oboseste. La fel si zgomotul. Astfel, inchide televizorul, lasa telefonul pe silentios, ori in alta camera (chiar si numai pentru o ora). Indeamna copilul sa se joace mai incet, sa nu tipe. Iar tu si partenerul tau vorbiti cu calm, zambiti mai des, fiti mai toleranti si lasati agitatia deoparte. 4. O pauza pentru tine si copil Poate petreci multe ore in compania copilului, insa cate dintre acestea sunt dedicate unei comunicari adevarate? Sunteti distrasi amandoi: de televizor, de jucarii, de telefoane, de teme, de gatit si de cateva e-mail-uri pe care trebuie neaparat sa le trimiti, chiar daca esti acasa. Fa-ti obiceiul de a face pauze cu copilul: la o plimbare (fara telefon sau cu el pe silentios), cititi intr-o seara mai mult. Jucati-va pe covor, lasa-l sa stea mai mult in baie si relaxeaza-te privindu-l. Orice relatie se construieste si se mentine prin clipe relaxante, calme, de 1 la 1. Si nu te mai gandi la nimic. Bucura-te de moment! Poate sa fie chiar si o imbratisare mai stransa, o privire. Ia copilul in brate, chiar daca abia il mai ridici, iar daca e, deja, la scoala, strange-l cu 5 secunde in plus, fata de imbratisarile normale. Miroase-l, mangaie-l, spune-i ca-l iubesti! Ai nevoie de astfel de momente de reconectare cu copilul. La fel si cu partenerul. 5. Alege sa ramai calma! In secunda aceea, de dinainte sa ridici vocea, ori sa te ambitionezi sa iasa totul ca tine, respira adanc si fa o pauza! Gandeste-te ca poti alege sa ramai calma sau poti sa te lasi prada enervarii. Tu esti cea care controleaza situatia si nu situatia te controleaza pe tine. De asemenea, tine cont de temperamentul copilului. De multe ori, ma uit la fiul meu, care va implini trei ani peste cateva zile, si ma vad pe mine. La fel de ambitios sa aiba el ultimul cuvant. Daca mi-as lasa firea la vedere de fiecare data, atunci ar fi un circ la noi in casa. Dar sunt situatii cand, dupa o ora de negociat sa-l imbrac, ori sa nu mai foloseasca lingurile de lemn pe post de bete de tobe pe masa din bucatarie, ori sa inchida odata apa la chiuveta si sa mergem sa mancam, asa-mi vine sa pun piciorul in prag si sa fie cum vreau eu... Si, da, uneori ridic tonul, pentru ca nu mai pot. Dar rau fac, pentru ca si el incepe sa tipe. Apoi imi dau seama ca nu rezolv nimic si stiu ca pot alege sa raman calma si sa rezolv situatia amiabil, fara lacrimi sau tipete, in acelasi timp fara sa cedez si sa-l las sa faca cum vrea el. Negocierea permanenta dintre mame si copii ascute toate abilitatile de comunicare. Uneori am senzatia ca doar negociatorii aceia renumiti mai pot egala abilitatile unei mame. 6. Gaseste rapid o solutie pentru starea ta de enervare Iesi din camera, respira adanc, bea putina apa...orice te linisteste si iti ofera o scurta pauza. 7. Inainte sa vorbesti, reflecteaza Se spune ca "la emotie raspunzi cu emotie, la ratiune raspunzi cu ratiune". Insa, ar fi mai bine sa-ti stapanesti impulsul. Si gandeste-te daca ceea ce vei spune este constructiv, daca rezolva problema, sau face pe toata lumea fericita. Ori este doar o refulare a ta, care ar putea agrava sau continua conflictul. 8. Alege bine "bataliile" pe care vrei sa le castigi Lucrurile nu trebuie sa iasa mereu asa cum vrei tu. De fapt, nu prea se poate. Asa ca, invata sa lasi de la tine, sa negociezi. Asa invata si copilul. Nu vrea sa manance chiar in acest moment? Nu-i nimic! Poti sa-l dai jos de la masa si sa mai astepti 10 minute. Daca tu insisti, iar el incepe sa planga si sa se enerveze, chiar daca i-ar fi foame, de ambitie ar impinge deoparte farfuria. In schimb, nici nu se pune problema sa negociezi situatii care-l pun in pericol. Se opreste in mijlocul intersectiei si refuza sa mai traverseze? Acela nu este locul sa incepi negocierea si sa astepti 10 minute pana cand copilul va dori sa mearga mai departe. Impune limite, stabileste reguli clare pe care ai grija sa le comunici si copilului. Atunci cand el stie ce "libertati" are si atunci cand si tu esti constienta de ele, amandoi va puteti simti confortabil. I-am acordat copilului incredere, i-am explicat regulile, m-am tinut de ele si am avut un partener intelegator, chiar de la inceput. Rezultatul? In 7-8 din 10 situatii suntem amandoi foarte fericiti si ne intelegem de minune! Un articol preluat si modificat din centruldeparenting.ro  
Cum predam spiritualitatea copiilor
Vineri, Aprilie 07, 2017
Petru un numar semnificativ de persoane, spiritualitatea si religia sunt sinonime. Daca crezi in una, esti automat responsabil si de cealalta si te definesti ca ortodox, catolic, musulman sau alte denumiri. Dar adevarul este ca cel putin in America, unul din 6 oameni nu este afiliat nici unei religii in particular. Intr-adevar, vorbim de tinerii adulti in jurul varstei de 30 de ani, adica parintii de azi si de maine care sunt cel mai probabil cei care vor trai o viata fara religie. Asa ca pentru parintii care isi pun intrebarea in fata acestui zid al spiritualitatii si nu stiu in ce sa mai creada, sau pentru cei care au scos deja din plan mersul la biserica duminica, mai exista totusi optiuni prin care sa dezvoltati anumite simturi spirituale la copii. Spiritualitatea nu e ca matematica, nu prea exista solutii cheie la acest domeniu Bineinteles asta inseamna ca probabil nu trebuie sa ai cuvinte intelepte pregatite despre Dumnezeu, creatie, viata de apoi samd. Rabinul Sasso defineste spiritualitatea ca un sistem de credinte interioare ca universul si oamenii sunt conectati in feluri in care nu putem vedea; ca viata inseamna mai mult decat eu, eu, eu. Cu alte cuvinte, rabinul sugereaza o ascultare activa a celor mici chiar si atunci cand se intreaba daca hamsterul lor are suflet sau daca exista ingeri. Explorati aceste concepte impreuna, astfel incat familia sa se simta confortabil. Lisa Miller, Ph.D, profesor de psihologie si educatie la Universitatea din Columbia, este cu totul de acord: "cand vine vorba de spiritualitate, noi parintii suntem doar ambasadorii copiilor. Le putem arata in jur dar nu e nevoie sa stim totul." Si acea explorare merita tot efortul. Cercetarile lui Miller indica faptul ca spiritualitatea personala consta in mai mult decat un sentiment neclar de confort. Ea spune ca acei copii care dezvolta un sentiment de o putere mai inalta atotiubitoare sau o forta indrumatoare, fie ca o numesc Dumnezeu, creator, Allah sau pur si simplu universul, sunt cu 80% mai putin inclinati sa sufere depresii majore si cu 50% mai putin predispusi sa sufere de abuz de droguri la varsta adolescentei. In mod similar, un studiu al Universitatii British Columbia, in Canada, a gasit ca acei copii care sunt spirituali (si cercetatorii au separat clar spiritualitatea de "mersul la biserica" sau "apartineau de biserica") tind sa fie semnificativ mai fericiti in general. Sentimentul de a avea ceva mai mare decat ei pare sa le imbunatateasca simtul personal de sens si scop al vietii, si sa le intareasca conexiunile cu comunitatea si cu alti oameni. Marea intrebare este atunci, cum se face? Iata unele metode prin care sa dati copiilor darul credintei si sperantei: Definiti spiritualitatea versus religie Daca nu apartineti unei religii organizate, copiii dvs vor intreba cel mai probabil de ce prietenii lor merg la biserica si ei nu. Puteti spune copiilor ca oamenii merg la biserici, temple si sinagogi fiindca sunt locuri in care pot sa se roage mai formal, cu alti membrii ai comunitatii. Dar puteti sa le spuneti si ca Dumnezeu este oriunde, in natura, la un muzeu, la scoala sau in dormitorul lor. Le puteti reaminti celor mici ca fiecare familie face lucrurile diferit: poate ca prietenii lor vorbesc o limba diferita, au o cultura unica si merg sau nu la biserica. Dar familia lui poate face alte alegeri si acelea sunt la fel de bune sau valide. Admiteti ca uneori pur si simplu nu stiti Sigur multi parinti sunt speriati de asta. Copilul tau intreaba ceva mare gen: "Unde pleaca bunica dupa ce moare?" si tu ingheti sau eviti raspunsul complet. Mimi Doe, o mama de doi copii si co-autoare a cartii "10 Principii pentru Parentingul Spiritual", ofera solutia la acest gen de intrebari cu raspunsul "Nu prea sunt sigura. Viata e plina de atatea mistere." Si apoi ea sugereaza sa impartasim orice informatie putem, ca de exemplu "uniii cred xyz iar altii cred abc". Iar eu am crescut cu jkl. Dar tu ce crezi?" Poate ca asemeneea conversatii cer mai mult timp dar sunt mai autentice. Si asta e foarte important fiindca daca falsificam raspunsul, copiii isi vor da seama. Formati obiceiuri de devotiune Poate ca suna aproape similar unor rugaciuni sau ritualuri, dar sunt eficiente. Ele arata recunostiinta sau se fac cand este nevoie de ajutor. Rugaciunile pot fi cele gata facute sau incurajati copiii sa isi spuna ei insisi rugaciunea lor. Puteti spune copiilor sa spuna pentru ce sunt recunoscatori sau ce a fost bun in ziua respectiva, sau puteti spune cu voce tare "Dumnezeu se gandeste la oricine e bolnav sau ranit" atunci cand trece ambulanta sau masina pompierilor. Aprindeti o lumanare si tineti-o in maini seara inainte de culcare sau duminica, impartasiti un moment de linsite sau povestiti ceva placut din ziua respectiva. Invatati copiii ca trebuie sa fie recunoscatori pentru tot ce au (sanatate, familie, mancare etc.). Cititi impreuna cat mai des, mai ales carti care trateaza tema bunatatii, a justitiei, a tolerantei si a corectitudinii, adica teme considerate spirituale fiindca se adreseaza conexiunii dintre oameni si trairea vietii cu un scop. Dar nu insistati prea mult pe aceste principii ci mentionati in treacat "Vezi cum povestea asta ne invata sa nu fim egoisti?" si puneti copiilor intrebari deschise gen "Care ti s-a parut cea mai importanta parte din aceasta poveste?" sau "Tu ce ai fi facut?". Creati o misiune declarata a familiei Multe traditii spirituale ofera un cadru de valori sau principii de urmat. Incercati sa creati ceva similar pentru familia dvs. Chiar si copiii de 3 sau 4 ani inteleg ca familia lor crede in bunatate, in a ajuta alte persoane, a ingriji animalele si in a sta cu persoanele neajutorate. Puteti sa deveniti mai formali daca puneti aceste declaratii in bucatarie sau pur si simplu le folositi cand faceti alegeri in privinta a cum sa va petreceti timpul sau cum sa rezolvati conflictele. Vorbiti deschis despre viata dvs interioara Copiii beneficiaza enorm daca aud cu voce tare cum ne ocupam de suisurile si coborasurile vietii. Puteti spune simplu copiilor ca sunteti ingrijorati si veti lua cateva minute ca sa respirati profund si sa va simti mai bine. Sau ca veti trimite niste ganduri pozitive persoanei bolnave sau cu probleme. Cercetarile arata ca acei copii care au cel putin un parinte care este inclinat si deschis spiritual, nu neaparat cu credinte religioase formale, tind sa continue explorarea temelor spirituale pe cont propriu atat in adolescenta cat si la varsta adulta. Introduceti traditiile spirituale Considerati-o un mod de a oferi copiilor o educatie globala. Exista numeroase arhitecturi religioase spre exemplu iar arta este un mod excelent de a arata copiilor in ce fel spiritualitatea este parte din istorie. Puteti vizita muzee sau locuri spirituale cum ar fi manastiri, temple, diverse lacase de cult. Luati timp pentru programul spiritual Un lucru pe care toate religiile il au in comun este faptul ca ofera oamenilor pauza, pentru a fi cu ei insisi, a reflecta asupra problemelor mai importante ale vietii si a se conecta cu Dumnezeu sau cu Universul. Puteti face asta cu propria familie: mergeti la plimbare, faceti yoga impreuna, puneti copiii sa deseneze in jurnalul lor un subiect spiritual gen "Ce ai vrea sa-l intrebi pe Dumnezeu/Creator/Sinele tau?" sau stabiliti un timp de familie pe saptamana in care nu exista nimic media deschis. Invatati dupa exemplu Unii parinti au o regula de aur: "Purtati-va cu ceilalti asa cum ati dori sa se poarte cu voi." Asa ca puteti face fie donatii, fie ajutor voluntar, orice ar putea imprima copiilor ca faceti un bine si toata familia participa. Bazati-va pe convingerile spirituale in momente grele Cand moare un bunic sau un animal de casa, cand loveste un dezastru natural sau cand copilul descopera ceva necinstit, toate acestea sunt momente si oportunitati de a ne baza pe o putere mai inalta sau de a ne conecta cu universul pentru confort. Puteti sa-i invatati pe copii sa vorbeasca cu ingerii, sa le spuna lor problemele sau sa-si asculte vocea interioara ca sa auda cand ingerii le vorbesc. A-i invata pe copii despre spiritualitate nu inseamna a face totul perfect sau a gasi biserica perfecta. Inseamna mai mult sa punem intrebari profunde copiilor nostri si a-i lasa sa inteleaga ca viata trebuie sa aiba un sens. Si toti parintii pot face asta.
Prea multa filozofie Zen?
Marti, Ianuarie 14, 2014
Cele mai intalnite erori atunci cand vrem sa traim in realitatea noastra conceptele orientale In ultima perioada de timp, orice om preocupat de dezvoltare personala care se respecta a devenit interesat mai mult sau mai putin de filosofia orientala si adoptarea anumitor concepte si practici specifice acestor tinuturi indepartate in viata de zi cu zi. Progresul este unul semnificativ cand capacitatea de autohipnoza ( autosugestie) este destul de mare si deschiderea mintii si a inimii accepta usor sa vada frumusetea din lumea inconjuratoare si a omului din tine. In aceasta stare, iti vine usor sa traiesti o viata responsabila in care esti si simti ca esti creatorul fiecarei zile si al realitatii in care existi, fara a mai da vina pe vremea de afara, pe partenerul de viata, pe mama care a avut altceva decat ti-ai dorit in copilarie, pe seful care nu te plateste destul, etc. In calitate de trainer si coach cred cu toata taria in aceste schimbari posibile si am fost martora la transformarea multor vieti. Cu toata caldura le multumesc autorilor cartilor de succes ca au dus invataturile cat mai departe si au transformat mii de vieti intru mai multa implinire. La sfarsitul acestei serii de articole voi prezenta cativa autori care consider ca merita sa fie cititi si studiati, iar invataturile lor aplicate zi de zi. Pentru multi oameni care au invatat timp de ani de zile sa se adapteze unui secol al vitezei si al planificarilor strategice, al evaluarilor bazate pe performante masurabile, unde realizarile se traduc in numarul de cifre ale contului in banca, termeni precum meditatia, trairea in prezent, abandonarea controlului, golirea mintii si relaxarea profunda sunt niste foarte abstracti si indepartati de realitatea lor de zi cu zi ( care este departe de a fi superficiala, daca s-a interpretat astfel). Intalnesc insa si un procent covarsitor de oameni care sunt intr-o permanenta cautare a unor solutii care sa le dea mai mult sens vietii. Dupa sute de carti de self-help citite, mii de Euro investiti in cursuri si traininguri de dezvoltare personala, calatorii in tari menite sa iti aduca printr-un oarecare guru sau saman iluminarea, continua sa fie in continuare nemultumiti de ei insisi si de viata care o traiesc. Eu cred ca de multe ori anumite practici sau adoptarea stilului de viata care iti promite starea de nirvana pur si simplu nu se potrivesc ritmului vietii pe care majoritatea dintre noi il duc. Iata cateva concepte pe care le-am identificat si am observat ca au creat confuzie in cazul meu, cat si la alti oameni cu care am interactionat: 1.Traitul in prezent- la ce se refera de fapt? Propovaduirea trairii in prezent nu se potriveste deloc de exemplu cu stilul unui om care doreste sa performeaze la locul de munca. Sa luam exemplul unui manager care are nevoie sa planifice strategii ale companiei sau departamentului pe care il conduce si fara de care respectiva companie ar avea rezultate mai slabe, deci automat tradus in cifre si un profit mai mic, el si-ar pune astfel in pericol jobul. Acelasi exemplu il putem intalni in viata noastra a fiecaruia: puteti merge la medic fara o programare in prealabil? Dar pentru o simpla tunsoare? In concluzie, cred ca e destul de dificil de trait in prezent in conditiile in care totul se programeaza uneori cu luni si ani inainte. In schimb daca reusim sa fim pentru inceput cu adevarat prezenti macar o ora pe zi, zi de zi, sunt convinsa ca acea ora este una de mare valoare! Fiti prezenti pentru familia voastra, pentru prietenii importanti si pentru voi insiva cat mai des posibil! De asemenea, atunci cand devenim una cu ceea ce facem, suntem prezenti, iar starea de gratie si productivitatea sunt la cote maxime. Pentru a trai cat mai mult in prezent, am descoperit ca e important sa faci ceea ce iti place. Astfel, e usor sa te concentrezi la ceea ce faci, caci atat fizic, cat si mental, emotional si spiritual esti prezent in actiunile tale! In viata personala, a fi prezent cred ca inseamna a te abandona relatiei ce se creeaza chiar atunci, in acel moment intre tine si persoana de langa. Lasa alte ganduri deoparte si gusta din chimia relationarii- ofera si daruieste dragostea ta celor care conteaza cu adevarat in viata ta! Stiu, poate ca ti se pare greu sa te detasezi de planificarea sau intalnirea pe care tocmai ai terminat-o... Iti recomand ca in drum spre casa sa asculti o melodie care iti place, sau sa iti imaginezi cum inchizi o usa ( ce desparte viata ta profesionala de cea personala) sau sa numeri descrescator de la 200 din 2 in 2 pana la 0 pentru golirea mintii. Incearca si vezi ce anume ti se potriveste tie! Prin aceste simple strategii poti fii sigur/a ca efectele vor aparea imediat, iar starea ta de bine, de prezenta si de multumire vor creste considerabil! 2. Renuntarea la material O alta zona care cred ca creeaza multa confuzie mentala este renuntarea la material si dedicarea unei vietii spirituale. Am intalnit destul de multe persoane care se numeau inalt spiritualizate si foarte detasate de lucrurile materiale, insa priveau cu un oarecare ochi de invidie sau superioritate catre cel care se bucura de un cadou, de o prajitura, de o noua achizitie. Constatarea mea este aceea ca se poate intampla ca aceasta desprindere de material sa fie pur si simplu o masca a propriei incapacitati de a avea o viata mai abundenta, incapacitatea de a planifica modalitati eficiente de a fi productiv in plan material. Abundenta nu se refera doar la lucruri materiale, ci si la relatii frumoase, la sentimente calde si la iubire, impacare cu propria persoana. Lipsa oricarei parti se traduce prin nevoi neindeplinite si conduce deseori la frustrari. Iar pentru mine, un om vesnic frustrat nu este neaparat foarte spiritual, oricat de multe cunostinte teoretice ar avea. Iar acum sincer, cati oameni dintre cei pe care ii cunoasteti care ar fi la fel de echilibrati daca ar pierde toate bunurile lor materiale? Eu cunosc in mod cert 2 persoane, dar nu mizez pe mai multe ( cel putin in cercul meu...) Sau cati oameni dintre cei pe care ii cunoasteti nu se enerveaza ( sau le pare rau) daca pierd pe strada sa spunem 1000 lei? Pare ca este mai usor sa promovezi non-atasamentele ( mizand in special pe bunuri) decat sa muncesti zi de zi, sa iti asumi riscuri, sa te preocupi de propria performanta profesionala sau sa lucrezi zilnic la relatia cu tine, cu partenerul, cu copiii si cei din jurul tau. Comportamentul de strut, dar fala de paun imbraca multe persoane si personalitati asa-numite spiritualizate. Cu toate acestea, paradoxul este ca majoritatea conferintelor/ seminarelor sau chiar a initierilor tinute de nume "marcante" in domeniu, de multe ori au un pret destul de ridicat. Concluzia mea este ca totul are asadar un pret, inclusiv dezvoltarea spirituala, cel putin asa cum ne este ea servita in orase. Stiu ca pentru multi, pretul este doar o masura de compesnsatie sau o modalitate menita de a motiva participanti sa exerseze si sa valorizeze ceea ce se intampla in cadrul uneor seminare. Impartasesc si eu in acest sens experiente similare: de obicei, in grupurile pe care le conduc, am "invitati" care participa gratuit. Se intampla destul de rar ca progresul lor sa fie pe masura promisiunilor sau macar comparabil cu cel al colegilor care depun eforturi financiare si platesc. Recunosc ca am intalnit si acele exceptii ale oamenilor cu potential care aveau nevoie de aripi si cumva am fost acolo ca sa ii ajut. Evolutia lor ma face sa cred ca merita sa acord sanse in continuare oamenilor care vor sa se inalte! Iubesc jobul meu si unul dintre aspectele imi place cel mai mult este acela ca intalnesc multi oameni. Astfel, am intalnit atat initiatii desprinsi de material si frustrati ca nu pot savura complet viata ( caci nu s-au retras in pustietate, ci au continuat sa traiasca intr-o societate unde ne supunem toti unor reguli, atat scrise, cat si nescrise), am intalnit oameni care din aroganta si fala aruncau cu bani in jur, am intalnit oameni obsedati de contul din banca si orbiti de puterea banului, vise de imbogatire nejustificate de competente si abilitati. Din experienta mea, acei oameni congruenti care au aprins o flacara in mine si in cei din jur si care pareau ca traiesc o viata implinita sufleteste aveau atat o situatie materiala buna, cat si o atitudine sustinatoare. Vorbesc de acele persoane care prin prezenta lor sunt atat personalitati de tip mentor care ajuta dezinteresat, cat si oameni la fel ca toti ceilalti care sunt si ei supusi greselilor, invatarii. 3. Judecarea si oglindirea Cred ca unul dintre cele mai solicitante si frumoase roluri pe care le jucam in viata este cel de a oglindi. A fi o oglinda fidela altcuiva presuspune ca in primul rand sa fii destul de centrat in tine pentru a ramane detasat de ceea ce i se intampla celuilalt astfel incat sa il ajuti dincolo de empatizare. Prima data cand am auzit despre acest concept a fost in vremea facultatii, la grupurile de psihodrama. Acum imi dau seama ca psihodrama este o forma de psihoterapie foarte complexa si integrativa care angajeaza destul de profund protagonistul catre constientizare si schimbare. Caile de dezvoltare personala, eficientizare si vindecare ( de orice fel) sunt multiple si fiecare o va gasi pe cea care i se potriveste cel mai bine daca e dispus sa caute, sa incerce, sa experimenteze. Insa exista si aici un mic detaliu care face diferenta: este o mare diferenta intre a cunoaste calea si a merge pe ea. Ce ne opreste sa mergem pe calea eficientei? Un model social, o viata intreaga de nemultumire sau frustare careia i-am dat diverse nume. Revenind la oglinzi, cei din jur sunt cele mai fidele oglinzi ale tale. Priveste care este acea trasatura pe care o consideri un pattern in manifestarea celor din jur si o agreezi foarte tare. Poate ca in jurul tau majoritatea persoanelor sunt inteligente si iti place acest lucru deoarece aveti impreuna discutii interesante. Ia aminte ca i-ai atras in viata ta pe principiul rezonantei, ceea ce inseamna ca si tu esti inteligent/a. Poate ca observi si ca cei din jurul tau mint, desi tu esti impotriva minciunii. Aici intervine din nou oglinda in a-ti arata fie ca minti fara sa iti dai seama in tot felul de aspecte ale vietii tale, dar le numesti minciuni nevinovate sau nici nu le consideri ca atare. Multe carti de dezvoltare personala si de spiritualitate vorbesc despre lipsa judecarii celuilalt. Fenomenul acesta rar mi-a fost dat sa il observ, caci mintea automat imparte in categorii, clasifica, compara si eticheteaza pentru ca apoi sa aseze in sertarele deja cunoscute noile informatii. Toate aceste procese ale gandirii se intampla automat, in mod inconstient, la fel cum se intampla si cu respiratia- de cele mai multe ori nu suntem constienti de faptul ca respiram. La fel, devenim constienti de modul in care lucreaza mintea in momentul in care ceva iese din tiparele obisnuite si avem de-a face cu o " problema". Deci, la un anumit nivel, cu totii judecam, caci altfel, ne-ar fi greu sa supravietuim si sa ne adapatam in societatea actuala care se bazeaza pe informatie. Eu am incercat in mod deliberat sa nu ii mai judec pe ceilalti si am observat ca in acea perioada ma judecam pe mine tot timpul si eram nemultumita ca nu reusesc sa ma desprind de etichete. In momentul in care am renuntat la aceasta practica si am decis ca vreau sa ma iubesc mai mult pe mine, lucrurile au devenit mai simple. Cu timpul am observat ca si cu ceilalti eram mai deschisa. " Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" inseamna pentru mine ca " Iti iubesti aproapele ca pe tine insuti" si acesta pare sa fie un fapt. Celalalt- o oglinda fidela, iti poate arata acest lucru. Cat de mult iti iubesti copiii? Vei raspunde probabil ca foarte mult, insa te invit sa raspunzi in continuare la urmatoarele intrebari: Dar cat de des ii certi? sau Ii poti iubi si atunci cand sunt altfel decat te astepti tu sa fie? Cat de mult iti iubesti partenerul si cat de mult il controlezi sau te astepti sa iti faca pe plac? Copiii, parintii, partenerul de viata, prietenul cel mai bun sunt oglinzile tale cele mai fidele. Ia aminte la ceea ce simti cu adevarat in legatura cu ei. Vezi ce anume crezi despre ei ( cum lucreaza mintea ta ) si ce simti ( ce spune inima ta). Conflictul dintre minte si inima este unul vechi. Mintea judeca si eticheteaza, inima simte si emotiile pot da cele mai marete si sofisticate planuri ale ratiunii peste cap. Acest lucru e posibil deoarece doar 2% din energia creierului e folosita in mod constient si e guvernata de ratiune si de minte. Restul de 98% din energie e procesata de inconstientul care se supune simtirii. In concluzie, degeaba mintea vrea ceva, daca inima spune nu. Cu cat de departezi mai mult de glasul inimii, cu atat ajungi sa te sabotezi mai mult. Pana acum nu am intalnit nici macar o persoana in viata care sa nu se saboteze intr-un fel sau altul, ceea ce pentru mine inseamna ca toti facem in anumite momente alegeri contrar a ceea ce simtim de fapt. Acest lucru se cheama experimentare si invatare a acelei lectii pe care cred ca toti o avem de asimilat: sa invatam sa punem mintea in slujba inimii pentru a gasi modalitati si solutii de a implini ceea ce ea simte. O singura modalitate stiu de a deschide chakra inimii: sa iubiti cat mai sincer si neconditionat. Poate ca acesta e esenta vietii. Atunci veti fi o adevarata oglinda si nu un actor al celuilalt. Iar focul dintre cele doua inimi care se recunosc va topi prejudecati, etichete si proiectii ale mintii.