Povestea noastra sau cum devenim oamenii care suntem azi

Povestea noastra sau cum devenim oamenii care suntem azi

Vineri, Mai 08, 2015

Cine suntem noi si ce facem aici?

De unde venim si incotro ne indreptam?

Iata marile intrebari la care viata din cand in cand ne pune sa raspundem...

Identitatea asumata este strans legata de sentimentul de a sti cine suntem, este varful care transcede si totodata include toate nivelurile noastre experentiale.

Cand suntem copii, stim cine suntem si cum suntem in functie de modul in care ne evalueaza si ne transmit aceste lucruri parintii. “Mama spune ca sunt cea mai frumoasa fetita din lume” si in consecinta cred si eu asta. Se poate intampla sa auzim si mesaje care ne transmit lucruri care ne dor: “ Mama spune ca nu fac nimic cum trebuie” si ajung sa ii indeplinesc profetia, ca doar sunt un copil fidel si vreau sa ii fac pe plac.

Pentru copii cuvintele au o forta de materializare fantastica si tind sa fie foarte fideli mesajelor ce li se transmit si le indeplinesc ca atare. Pentru ca fantezia si imaginatia se impletesc atat de bine in tot ceea ce le formeaza realitatea si constiinta, pentru un copil mos Craciun exista si chiar il poate vedea cum vine prin horn si aduce daruri copilului din blocul vecin.

La fel, daca ii transmiti unui copil mesajul ca este frumos, bun, istet, inteligent, va incepe sa creeze realitatea care se potriveste cu mesajele pe care le primeste.

In adolescenta, transferam puterea de la parinti catre prieteni si avem tendinta de a ne mula pe imaginea unui Eu ideal, asa cum ne-ar placea sa fim mai degraba decat asa cum suntem. In realitate, e o perioada extrem de vulnerabila in care au loc modificari puternice atat la nivel fiziologic, cat si psihologic, spiritual. Avem tendinta de a brava in fata prietenilor, de a ne razvrati impotriva autoritatii si de a cauta un sens al nostru in lumea care se schimba de la o zi la alta in functie de starile emotionale ce devin adevarate avalanse ca intensitate, imprevizibilutate si putere de transformare.

Ajunsi adulti, cautam sa gasim un raspuns propriu, la eterna intrebare cine sunt eu?

Toate raspunsurile din etapele precedente se pot cristaliza sau nu intr-un iluzoriu simt al identitatii.

O tanara care a primit mesaje de valorizare de la parinti, care in scoala a fost preferata tuturor si a avut mereu prieteni si rezultate scolare bune e posibil ca la varsta adulta sa devina o persoana responsabila, care sa se dedice unei familii si unei slujbe bune. E posibil sa fie sanatoasa, frumoasa, sa aiba un stil de viata ordonat si sa fie etichetata de cei din jur ca o persoana implinita.

Sa luam aceeasi persoana, cu acelasi material genetic si aceleasi calitati, nascuta intr-o familie unde mereu i s-au reprosat lucrurile pe care nu le-a facut indeajuns de bine si unde nu i s-au adus laude pentru comportamentele bune si dezirabile. Ea va creste cu frustrarea de nu fi destul de buna, cu sentimente de ranchiuna puternice pentru parinti si un simt al identitatii extrem de labil. In adolescenta este foarte posibil sa se razvrateasca pentru toti anii in care i s-a spus ca nu e destul de buna, va cauta mereu din partea anturajului oglinzi in care sa isi desluseasca identitatea. Un scenariu plauzibil este acela ca va avea destule relatii conflictuale cu cei din jur, se va angaja cu greu intr-o relatie de cuplu unde mereu va cauta sa fie validata de partener ( ceea ce va fi foarte obositor pentru acesta) si va avea o slujba in care posibil sa aiba probleme cu conducerea ( autoritatea).

In mod evident, stilul de viata va fi unul mai stresant decat in scenariul precedent, iar starea de sanatate mai precara

Un al treilea scenariu este acela in care copilul este devalorizat, iar in adolescenta prin perioada de rebeliune incepe sa caute puncte noi de sprijin in cautarea si gasirea unei identitati care sa ii asigure o viata mai buna si mai implinita. Prin experimentare proprie, va gasi sprijin si validarea unor trasaturi si competente care ii vor da un sentiment de valoare si un auternic simt al identitatii. Este scenariul in care se inscrie orice persoana care isi depaseste conditia de copil ranit si traumatizat catre un adult puternic si autonom, responsabil de propria viata si persoana.

Asa cum am punctat in exemplul de sus, cele mai mari provocari legate de identitate apar in perioadele de criza si de tranzitie ( schimbarea unui loc de munca, a orasului, divort, adolescenta, pensionare, criza varstei de mijloc, etc). In aceste momente, atunci cand iluziile si oglinzile externe dispar, ajungem fata in fata cu propria persoana si cu vulnerabilitatile, dar si cu punctele noastre tari, cu atu-urile personale.

Se intampla adesea ca oamenii sa ramana captivi in povestea din copilarie, din adolescenta sau din tinerete si sa puna in scena vietii ca personaje centrale durerea sau neajunsurile savarsite de parinti, sau de persoane importante ale perioadei in care au ramas prizonieri. Drama este o optiune, este alegerea individuala de a se infantiliza si de a ramane astfel vesnicul personaj ranit de dupa cortina. Cine suntem noi este dincolo de cuvinte...