Prea multa filozofie Zen?

Prea multa filozofie Zen?

Marti, Ianuarie 14, 2014

Cele mai intalnite erori atunci cand vrem sa traim in realitatea noastra conceptele orientale

In ultima perioada de timp, orice om preocupat de dezvoltare personala care se respecta a devenit interesat mai mult sau mai putin de filosofia orientala si adoptarea anumitor concepte si practici specifice acestor tinuturi indepartate in viata de zi cu zi.

Progresul este unul semnificativ cand capacitatea de autohipnoza ( autosugestie) este destul de mare si deschiderea mintii si a inimii accepta usor sa vada frumusetea din lumea inconjuratoare si a omului din tine.

In aceasta stare, iti vine usor sa traiesti o viata responsabila in care esti si simti ca esti creatorul fiecarei zile si al realitatii in care existi, fara a mai da vina pe vremea de afara, pe partenerul de viata, pe mama care a avut altceva decat ti-ai dorit in copilarie, pe seful care nu te plateste destul, etc. In calitate de trainer si coach cred cu toata taria in aceste schimbari posibile si am fost martora la transformarea multor vieti.

Cu toata caldura le multumesc autorilor cartilor de succes ca au dus invataturile cat mai departe si au transformat mii de vieti intru mai multa implinire. La sfarsitul acestei serii de articole voi prezenta cativa autori care consider ca merita sa fie cititi si studiati, iar invataturile lor aplicate zi de zi.

Pentru multi oameni care au invatat timp de ani de zile sa se adapteze unui secol al vitezei si al planificarilor strategice, al evaluarilor bazate pe performante masurabile, unde realizarile se traduc in numarul de cifre ale contului in banca, termeni precum meditatia, trairea in prezent, abandonarea controlului, golirea mintii si relaxarea profunda sunt niste foarte abstracti si indepartati de realitatea lor de zi cu zi ( care este departe de a fi superficiala, daca s-a interpretat astfel).

Intalnesc insa si un procent covarsitor de oameni care sunt intr-o permanenta cautare a unor solutii care sa le dea mai mult sens vietii. Dupa sute de carti de self-help citite, mii de Euro investiti in cursuri si traininguri de dezvoltare personala, calatorii in tari menite sa iti aduca printr-un oarecare guru sau saman iluminarea, continua sa fie in continuare nemultumiti de ei insisi si de viata care o traiesc.

Eu cred ca de multe ori anumite practici sau adoptarea stilului de viata care iti promite starea de nirvana pur si simplu nu se potrivesc ritmului vietii pe care majoritatea dintre noi il duc.

Iata cateva concepte pe care le-am identificat si am observat ca au creat confuzie in cazul meu, cat si la alti oameni cu care am interactionat:

1.Traitul in prezent- la ce se refera de fapt?

Propovaduirea trairii in prezent nu se potriveste deloc de exemplu cu stilul unui om care doreste sa performeaze la locul de munca. Sa luam exemplul unui manager care are nevoie sa planifice strategii ale companiei sau departamentului pe care il conduce si fara de care respectiva companie ar avea rezultate mai slabe, deci automat tradus in cifre si un profit mai mic, el si-ar pune astfel in pericol jobul.

Acelasi exemplu il putem intalni in viata noastra a fiecaruia: puteti merge la medic fara o programare in prealabil? Dar pentru o simpla tunsoare?

In concluzie, cred ca e destul de dificil de trait in prezent in conditiile in care totul se programeaza uneori cu luni si ani inainte.

In schimb daca reusim sa fim pentru inceput cu adevarat prezenti macar o ora pe zi, zi de zi, sunt convinsa ca acea ora este una de mare valoare! Fiti prezenti pentru familia voastra, pentru prietenii importanti si pentru voi insiva cat mai des posibil!

De asemenea, atunci cand devenim una cu ceea ce facem, suntem prezenti, iar starea de gratie si productivitatea sunt la cote maxime.

Pentru a trai cat mai mult in prezent, am descoperit ca e important sa faci ceea ce iti place. Astfel, e usor sa te concentrezi la ceea ce faci, caci atat fizic, cat si mental, emotional si spiritual esti prezent in actiunile tale!

In viata personala, a fi prezent cred ca inseamna a te abandona relatiei ce se creeaza chiar atunci, in acel moment intre tine si persoana de langa. Lasa alte ganduri deoparte si gusta din chimia relationarii- ofera si daruieste dragostea ta celor care conteaza cu adevarat in viata ta!

Stiu, poate ca ti se pare greu sa te detasezi de planificarea sau intalnirea pe care tocmai ai terminat-o... Iti recomand ca in drum spre casa sa asculti o melodie care iti place, sau sa iti imaginezi cum inchizi o usa ( ce desparte viata ta profesionala de cea personala) sau sa numeri descrescator de la 200 din 2 in 2 pana la 0 pentru golirea mintii. Incearca si vezi ce anume ti se potriveste tie!

Prin aceste simple strategii poti fii sigur/a ca efectele vor aparea imediat, iar starea ta de bine, de prezenta si de multumire vor creste considerabil!

2. Renuntarea la material

O alta zona care cred ca creeaza multa confuzie mentala este renuntarea la material si dedicarea unei vietii spirituale.

Am intalnit destul de multe persoane care se numeau inalt spiritualizate si foarte detasate de lucrurile materiale, insa priveau cu un oarecare ochi de invidie sau superioritate catre cel care se bucura de un cadou, de o prajitura, de o noua achizitie.

Constatarea mea este aceea ca se poate intampla ca aceasta desprindere de material sa fie pur si simplu o masca a propriei incapacitati de a avea o viata mai abundenta, incapacitatea de a planifica modalitati eficiente de a fi productiv in plan material.

Abundenta nu se refera doar la lucruri materiale, ci si la relatii frumoase, la sentimente calde si la iubire, impacare cu propria persoana.

Lipsa oricarei parti se traduce prin nevoi neindeplinite si conduce deseori la frustrari. Iar pentru mine, un om vesnic frustrat nu este neaparat foarte spiritual, oricat de multe cunostinte teoretice ar avea.

Iar acum sincer, cati oameni dintre cei pe care ii cunoasteti care ar fi la fel de echilibrati daca ar pierde toate bunurile lor materiale? Eu cunosc in mod cert 2 persoane, dar nu mizez pe mai multe ( cel putin in cercul meu...)

Sau cati oameni dintre cei pe care ii cunoasteti nu se enerveaza ( sau le pare rau) daca pierd pe strada sa spunem 1000 lei?

Pare ca este mai usor sa promovezi non-atasamentele ( mizand in special pe bunuri) decat sa muncesti zi de zi, sa iti asumi riscuri, sa te preocupi de propria performanta profesionala sau sa lucrezi zilnic la relatia cu tine, cu partenerul, cu copiii si cei din jurul tau.

Comportamentul de strut, dar fala de paun imbraca multe persoane si personalitati asa-numite spiritualizate. Cu toate acestea, paradoxul este ca majoritatea conferintelor/ seminarelor sau chiar a initierilor tinute de nume "marcante" in domeniu, de multe ori au un pret destul de ridicat. Concluzia mea este ca totul are asadar un pret, inclusiv dezvoltarea spirituala, cel putin asa cum ne este ea servita in orase.

Stiu ca pentru multi, pretul este doar o masura de compesnsatie sau o modalitate menita de a motiva participanti sa exerseze si sa valorizeze ceea ce se intampla in cadrul uneor seminare.

Impartasesc si eu in acest sens experiente similare: de obicei, in grupurile pe care le conduc, am "invitati" care participa gratuit. Se intampla destul de rar ca progresul lor sa fie pe masura promisiunilor sau macar comparabil cu cel al colegilor care depun eforturi financiare si platesc.

Recunosc ca am intalnit si acele exceptii ale oamenilor cu potential care aveau nevoie de aripi si cumva am fost acolo ca sa ii ajut. Evolutia lor ma face sa cred ca merita sa acord sanse in continuare oamenilor care vor sa se inalte!

Iubesc jobul meu si unul dintre aspectele imi place cel mai mult este acela ca intalnesc multi oameni. Astfel, am intalnit atat initiatii desprinsi de material si frustrati ca nu pot savura complet viata ( caci nu s-au retras in pustietate, ci au continuat sa traiasca intr-o societate unde ne supunem toti unor reguli, atat scrise, cat si nescrise), am intalnit oameni care din aroganta si fala aruncau cu bani in jur, am intalnit oameni obsedati de contul din banca si orbiti de puterea banului, vise de imbogatire nejustificate de competente si abilitati. Din experienta mea, acei oameni congruenti care au aprins o flacara in mine si in cei din jur si care pareau ca traiesc o viata implinita sufleteste aveau atat o situatie materiala buna, cat si o atitudine sustinatoare. Vorbesc de acele persoane care prin prezenta lor sunt atat personalitati de tip mentor care ajuta dezinteresat, cat si oameni la fel ca toti ceilalti care sunt si ei supusi greselilor, invatarii.

3. Judecarea si oglindirea

Cred ca unul dintre cele mai solicitante si frumoase roluri pe care le jucam in viata este cel de a oglindi. A fi o oglinda fidela altcuiva presuspune ca in primul rand sa fii destul de centrat in tine pentru a ramane detasat de ceea ce i se intampla celuilalt astfel incat sa il ajuti dincolo de empatizare.

Prima data cand am auzit despre acest concept a fost in vremea facultatii, la grupurile de psihodrama. Acum imi dau seama ca psihodrama este o forma de psihoterapie foarte complexa si integrativa care angajeaza destul de profund protagonistul catre constientizare si schimbare.

Caile de dezvoltare personala, eficientizare si vindecare ( de orice fel) sunt multiple si fiecare o va gasi pe cea care i se potriveste cel mai bine daca e dispus sa caute, sa incerce, sa experimenteze.

Insa exista si aici un mic detaliu care face diferenta: este o mare diferenta intre a cunoaste calea si a merge pe ea. Ce ne opreste sa mergem pe calea eficientei? Un model social, o viata intreaga de nemultumire sau frustare careia i-am dat diverse nume.

Revenind la oglinzi, cei din jur sunt cele mai fidele oglinzi ale tale. Priveste care este acea trasatura pe care o consideri un pattern in manifestarea celor din jur si o agreezi foarte tare. Poate ca in jurul tau majoritatea persoanelor sunt inteligente si iti place acest lucru deoarece aveti impreuna discutii interesante. Ia aminte ca i-ai atras in viata ta pe principiul rezonantei, ceea ce inseamna ca si tu esti inteligent/a.

Poate ca observi si ca cei din jurul tau mint, desi tu esti impotriva minciunii. Aici intervine din nou oglinda in a-ti arata fie ca minti fara sa iti dai seama in tot felul de aspecte ale vietii tale, dar le numesti minciuni nevinovate sau nici nu le consideri ca atare.

Multe carti de dezvoltare personala si de spiritualitate vorbesc despre lipsa judecarii celuilalt. Fenomenul acesta rar mi-a fost dat sa il observ, caci mintea automat imparte in categorii, clasifica, compara si eticheteaza pentru ca apoi sa aseze in sertarele deja cunoscute noile informatii. Toate aceste procese ale gandirii se intampla automat, in mod inconstient, la fel cum se intampla si cu respiratia- de cele mai multe ori nu suntem constienti de faptul ca respiram. La fel, devenim constienti de modul in care lucreaza mintea in momentul in care ceva iese din tiparele obisnuite si avem de-a face cu o " problema". Deci, la un anumit nivel, cu totii judecam, caci altfel, ne-ar fi greu sa supravietuim si sa ne adapatam in societatea actuala care se bazeaza pe informatie.

Eu am incercat in mod deliberat sa nu ii mai judec pe ceilalti si am observat ca in acea perioada ma judecam pe mine tot timpul si eram nemultumita ca nu reusesc sa ma desprind de etichete.

In momentul in care am renuntat la aceasta practica si am decis ca vreau sa ma iubesc mai mult pe mine, lucrurile au devenit mai simple. Cu timpul am observat ca si cu ceilalti eram mai deschisa.

" Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" inseamna pentru mine ca " Iti iubesti aproapele ca pe tine insuti" si acesta pare sa fie un fapt.

Celalalt- o oglinda fidela, iti poate arata acest lucru.

Cat de mult iti iubesti copiii? Vei raspunde probabil ca foarte mult, insa te invit sa raspunzi in continuare la urmatoarele intrebari:

Dar cat de des ii certi? sau

Ii poti iubi si atunci cand sunt altfel decat te astepti tu sa fie?

Cat de mult iti iubesti partenerul si cat de mult il controlezi sau te astepti sa iti faca pe plac?

Copiii, parintii, partenerul de viata, prietenul cel mai bun sunt oglinzile tale cele mai fidele. Ia aminte la ceea ce simti cu adevarat in legatura cu ei. Vezi ce anume crezi despre ei ( cum lucreaza mintea ta ) si ce simti ( ce spune inima ta).

Conflictul dintre minte si inima este unul vechi. Mintea judeca si eticheteaza, inima simte si emotiile pot da cele mai marete si sofisticate planuri ale ratiunii peste cap.

Acest lucru e posibil deoarece doar 2% din energia creierului e folosita in mod constient si e guvernata de ratiune si de minte. Restul de 98% din energie e procesata de inconstientul care se supune simtirii.

In concluzie, degeaba mintea vrea ceva, daca inima spune nu. Cu cat de departezi mai mult de glasul inimii, cu atat ajungi sa te sabotezi mai mult. Pana acum nu am intalnit nici macar o persoana in viata care sa nu se saboteze intr-un fel sau altul, ceea ce pentru mine inseamna ca toti facem in anumite momente alegeri contrar a ceea ce simtim de fapt. Acest lucru se cheama experimentare si invatare a acelei lectii pe care cred ca toti o avem de asimilat: sa invatam sa punem mintea in slujba inimii pentru a gasi modalitati si solutii de a implini ceea ce ea simte.

O singura modalitate stiu de a deschide chakra inimii: sa iubiti cat mai sincer si neconditionat. Poate ca acesta e esenta vietii. Atunci veti fi o adevarata oglinda si nu un actor al celuilalt. Iar focul dintre cele doua inimi care se recunosc va topi prejudecati, etichete si proiectii ale mintii.