Empatia - fundatia sanatatii emotionale

Empatia - fundatia sanatatii emotionale

Marti, Aprilie 04, 2017

"Cand copiii se simt intelesi, singuratatea si suferinta lor scade. Cand copiii sunt intelesi, iubirea lor pentru parinti se adanceste. Simpatia unui parinte tine loc de prim ajutor pentru sentimentele ranite. Cand recunoastem cu adevarat dificultatile copiilor si dam glas dezamagirilor lor, ei isi aduna adesea fortele pentru a face fata realitatii."
-Haim Ginott

Daca putem cu adevarat sa vedem lucrurile din perspectiva copilului, totul se schimba. Nu sa il lasam sa faca ce vrea, doar pentru ca intelegem de ce vrea sa o faca. Dar o data ce intelegem, putem interveni astfel incat copilul nostru sa se simta inteles si sa il ajutam sa isi indeplineasca nevoile pe care dorea de la inceput sa le indeplineasca.

Ce este empatia?

Empatia este mai mult decat fundatia inteligentei emotionale; este fundatia unui parenting eficient, conform autorului John Gottman ("Cum sa cresti un copil inteligent emotional"). Empatia este esentiala pentru a putea intelege copilul si a ne putea conecta cu el. Fara ea, copilul nostru nu se va simti iubit, oricat de mult l-am iubi.

Empatia este adesea definita ca fiind capacitatea de a vedea lucrurile din pozitia celeilalte persoane. Dar empatia este un proces fizic ce are loc intr-o anumita zona din partea dreapta a creierului. Structura partii drepte a creierului se formeaza in timpul primilor doi ani de viata, inainte ca bebelusul tau sa vorbeasca. Oamenii de stiinta suspecteaza ca in creierul drept se dirijeaza intimitatea. Aceasta zona conecteaza creierul cu inima, cu organele digestive si cu pielea. Deci cand se intampla ceva cu aceste organe inseamna ca regiunea dreapta a creierului ne trimite un mesaj. Si cand simtim o empatie profunda, o simtim in corpul nostru. 

Cand un parinte ofera darul empatiei copilului sau, acea conexiune viscerala schimba totul. Empatia intareste legatura din relatii. Ea ajuta copilul sa se simta inteles, vindeca si il invata despre felul profund in care noi oamenii ne conectam, proiectandu-l cu un pas inainte pentru fiecare relatie din viitor.

Cum se dezvolta empatia la copii?

Natural, ca parte a unei dezvoltari emotionale sanatoase, atat timp cat ei o experiemnteaza de la ingrijitorii lor. Pe langa faptul ca empatia noastra ajuta copilul sa isi rezolve emotiile, experimentand cum se simte empatia noastra, copiii vor invata cum sa si-o dezvolte pentru altii. Este un ajutor enorm pentru noi fiindca acesti copii care ne simt empatia sunt mult mai cooperanti si ne accepta sa-i ghidam. 

Daca va intrebati cum se face, este simplu: de fiecare data cand spunem "stiu cum te simti" sau "Se pare ca ai avut o zi grea", suntem empatici.  De fiecare data cand ne ridicam deasupra propriilor noastre sentimente pentru a vedea lucrurile din perspectiva copiilor nostri, suntem empatici. 

De ce este atat de eficienta empatia daca este asa de simplu? Imaginati-va empatia ca pe o oglinda pe care i-o tineti copilului ca sa se vada. Faptul ca-i recunoasteti sentimentele il ajuta sa isi accepte si sa constientizeze propriile sentimente, ceea ce le permite sa le si rezolve.

Oamenii sunt fiinte pasionale. Emotiile apar constant in noi si ne influenteaza starile si actiunile in mod trecator. Ganditi-va la cele mai intense emotii pe care le-ati avut in ultimul timp si apoi imaginati-va ce emotii puternice a avut copilul dvs avand in vedere lipsa de experienta si imaturitatea intelectuala.

Copiii au nevoie de parinti ca sa poata manipula aceste emotii pentru a nu se lasa dusi de ele. In majoritatea cazurilor, cand simtim- ca si ei- ca suntem intelesi, pierdem din incarcatura emotiilor si treptat ele incep sa dispara.

Acceptarea emotiilor copiilor nostri ii invata ca viata emotionala nu e periculoasa si nici nu trebuie sa le fie rusine de ea. Ea este mai degraba universala si usor de manevrat. Emotiile au nume si sunt traite de toata lumea. Astfel copilul simte ca nu este singur si ca orice emotie, oricat de puternica ar fi, poate fi calmata.

Ce NU este empatia:

  • Permisivitate - ca parinte trebuie sa punem limite daca e necesar si apoi sa ne dam seama de nemultumirea copiilor fata de aceste limite. Nu e nevoie sa ne aparam, ci doar sa le recunoastem furia si dezamagirea fata de aceste limite impuse de noi.
  • Rezolvarea problemelor - ideea de baza este ca cel mic sa treaca peste suparare si sa inceapa sa se gandeasca singur la niste solutii, nu sa i le oferim noi. Cand copilul isi exprima sentimentele fata de ceva noi trebuie sa il ascultam si sa-l acceptam dar nu sa sarim sa dam solutii. Adica, si noi va trebui sa ne controlam!
  • A fi de acord -  Acceptarea sentimentelor si reflectarea lor nu inseamna ca suntem de acord cu copiii nostri sau ca le aprobam comportamentele. Le aratam ca ii intelegem si atat.
  • "Spune-mi ce simti" nu este empatie. Empatia inseamna sa oglindesti orice iti arata copilul tau.
  • Incercarea de a schimba ce simte copilul sau de a-l inveseli - cea mai rapida metoda de a face sa dispara sentimentele negative este sa empatizan cu ele. Daca incercam sa discutam pe tema lor vom amana doar pe mai tarziu rabufnirea lor. Odata ce are ocazia de a observa, accepta si mai apoi, poate exprima sentimentele negative, copilul se va simti mai dispus sa se inveseleasca si sa schimbe starea de dispozitie.

Empatia este doar ascultarea fara presiunea de a rezolva ceva. Nu trebuie luat personal, ci mai degraba trebuie doar recunoscut si reflectat sentimentul negativ.