Iesirile in natura si dezvoltarea armonioasa a copilului

Iesirile in natura si dezvoltarea armonioasa a copilului

Miercuri, Mai 03, 2017

Ursii hiberneaza iarna, veveritele gri sunt native din Canada, si nu exista nici o frunza care sa calmeze durerile de la o intepatura de spini. Cam asta stiu un sfert pana la jumate din copiii britanici conform unui studiu.

Si nu-i poti blama, din moment ce 64% din toti copiii de azi s-au jucat afara mai putin de o data pe saptamana, 28% nu au mai fost la o plimbare "la tara" in ultimul an, 21% nu au vazut niciodata o ferma sau 20% nu s-au urcat in viata lor intr-un copac.

Normal ca nu vor sti nimic despre natura.

Studiul facut pe 2,000 de copii intre 8 si 12 ani pentru canalul tv Eden, si este cel mai recent din seria de studii similar din ultimii ani.

Copiii identifica mai degraba un personaj de desene decat o bufnita. Multi dintre ei se joaca mai mult in casa decat afara. Distanta pe care copiii nostrii trebuie sa o faca pe jos s-a micsorat cu 90% din anii '70 incoace, 43% dintre adulti cred ca un copil nu ar trebui sa se joace afara nesupravegheat pana la varsta de 14 ani. Tot mai multi copii sunt luati la spitalele britanice pentru accidente survenite prin caderea din pat, decat prin caderea din copaci.

Conteaza toate astea?

In era televiziunii prin cablu, a Nintendo-ului, a Facebook-ului si YouTube-ului, este oare important sa faci diferenta intre menta si patrunjel, sau narcise si margarete? Evident, nu e nimic rau in a sti cate ceva despre lumea naturala, aflata in spatele ecranelor si a usilor de la intrare. Iar daca, in urma acestor cunostinte, se dezvolta o iubire fata de natura, probabil ca cel mic va sti si cate ceva despre supravietuirea in natura, lucru care nu este atat de rau.

Tot mai multe dovezi arata ca nu este atat de important ce stiu copiii despre natura, ci ceea ce li se intampla atunci cand se afla in natura (si in interiorul lor atunci cand nu exista adultii).

Oameni de stiinta respectabili, doctori, experti in sanatate mintala, experti in educatie, sociologi, incep sa sugereze ca atunci cand copiii nu mai ies in lumea naturala ca sa se joace, le va fi afectata nu doar dezvoltarea lor ca indivizi, ci si societatea in intregime.

"Exista un paradox", spune Stephen Moss, naturalist, autor si crainic de televiziunea. "Tot mai multi copii in ziua de azi sunt foarte interesati de natura, mai mult ca niciodata. Se uita la TV, vor sa viziteze o rezervatie naturala sau un parc national impreuna cu familia. Dar foarte putini o experimenteaza direct, pe cont propriu sau cu prietenii, si asta e ceea ce conteaza: este vorba de mai mult decat despre natura."

Scriitorul american Richard Louv, autor al bestseller-ului Last Child in the Woods, a definit acest fenomen ca "tulburare de deficit de natura". Ceva foarte profund li s-a intamplat copiilor in relatie cu natura in ultimele decade, si din motive multiple.

Tehnologia, evident, este unul dintre motive. Un studiu recent facut de Kaiser Family Foundation in SUA a descoperit ca majoritatea copiilor intre 8 si 18 ani isi petrec acum mai mult de 53 de ore pe saptamana folosind media ca distractie.

Mai exista si faptul ca timpul copiilor este mult mai redus decat era inainte.

Timpul liber trebuie petrecut constructiv cu activitati de after-school, de consiliere, sporturi organizate samd. Adica nici un pic de timp pentru a iesi afara in natura, astfel incat cei mici nu ajung niciodata sa alerge prin natura.

"Am iesit singur, afara in natura cu prietenii de la varsta de 8 ani", spune Moss, acum in varsta de 50 de ani. "Cataratul in copaci, construitul de baraje, colectionarea de cuiburi de pasari si oua sau joaca cu broastele de lac, acestea erau distractiile noastre. In ziua de azi, parintii nici nu mai vor ca cei mici sa se murdareasca."

Dar cele mai mari obstacole pentru copiii de azi care sunt lasati totusi afara, macar pana in parc sau in curtea din spate sunt legate de teama ca ar putea fi rapiti de un necunoscut. Probabil filmele si televiziunea in general este de vina pentru aceasta paranoia generala. Exista in realitate un risc, dar este minim. Sansele ca un copil sa fie ucis de catre un strain in Marea Britanie este de 1 la 1 milion, si asa a ramas din 1970.

O problema mult mai serioasa, o problema enorma de fapt, este traficul. Acesta a crescut exponential si este o problema reala.

Este o problema pe care trebuie sa o luam in considerare, pentru ca rezultatele esecului de a scoate copii afara la joaca incep sa se faca simtite. Exista o multitudine de beneficii dovedite prin studii stiintifice, ale timpului petrecut prin joaca libera in lumea naturala. O copilarie fara astfel de limitari are un impact imens asupra sanatatii.

Obezitatea este probabil cel mai vizibil simptom al absentei acestei activitati de joaca dar zeci de studii din jurul lumii arata ca activitatile petrecute afara regulat produc o imbunatatire semnificativa in deficitul de atentie, in tulburari de hiperactivitate, in dezvoltarea abilitatilor de invatare, in dezvoltarea creativitatii si in starea de bine mentala, psihologica si emotionala.

Doar 5 minute de exercitii in aer liber, pot produce imbunatatiri rapide ale starii de bine mentala si ale stimei de sine, cu beneficii enorme experimentate de cei tinerei, conform unui studiu facut anul acesta la Universitatea din Essex.

Joaca libera si nerestrictionata in natura stimuleaza capacitatea de a rezolva probleme, dar concentrarea si auto-disciplina. Din punct de vedere social imbunatateste cooperarea, flexibilitatea si constiinta de sine. Beneficiile emotionale includ reducerea agresivitatii si cresterea gradului de fericire. Copiii vor fi mai destepti, se vor intelege mai bine cu ceilalti, mai fericiti si mai sanatosi, atunci cand au ocazii regulate de a se juca liberi si fara restrictii in natura. Aceasta a fost concluzia unui studiu facut de Asociatia Americana Medicala in 2005.

"Natura este un instrument, spune Moss, care ii ajuta pe copii sa experimenteze nu doar lumea intreaga, dar si pe ei insisi. Astefl urcatul intr-un copac, spune el, inseamna a invata cum sa fii responsabil de tine insuti si cum sa masori riscurile pentru tine insuti. A cadea din copac este o lectie foarte buna despre risc si recompensa.

Rugati pe oricine cu o varsta de peste 40 sa-si enumere cele mai pretioase amintiri din copilarie si foarte putine vor fi cele de acasa. Si mai putine vor implica un adult in preajma. Joaca independenta, afara in aer curat si departe de ochii adultilor, este ceea ce ne amintim. Si la cum stau lucrurile, copiii din ziua de azi nu vor pretui amintirile, din moment ce 21% din copiii din ziua de azi se joaca aproape constant afara, in comparatie cu 71% din parintii lor.