Artistul care invinge psihologul din mine

Artistul care invinge psihologul din mine

Duminica, Decembrie 08, 2013

In urma cu cativa ani ( nu foarte multi), psihologul era un fel de bau-bau la care nu vroia sa mearga nimeni de bunavoie de teama etichetei de nebun.

Chiar si prietenii de varsta mea pareau ca au dificultati in a intelege si a accepta rolul psihologului in societatea care pana atunci traia " linistita" fara psihologi. Imi amintesc ca un prieten incerca sa inteleaga rolul unui coach: " adica tu esti un fel de cos de gunoi unde vin oamenii si isi arunca toate mizeriile?"

E adevarat ca nu e mai bine pentru nimeni sa traiasca langa un psiholog care lipeste necontenit etichete de genul: " anxios", " tendinte maniacale", " comportament compulsiv", etc, insa misiunea unui psiholog este din punctul meu de vedere aceea de a aduce pace si acceptare.

Eu am terminat facultatea in 2007 si nu am gasit nici un loc de munca, nimeni nu vroia psihologi. Nu mai cunosc situatia din piata muncii pentru aceasta profesie, caci intre timp m-am "reprofilat". Vreau sa cred despre mine ca am trecut in latura artistilor ...

Cumva parca nu ma acomodez deloc tendintelor vremurilor prezente, caci acum in sfarsit psihologul a ajuns sa fie ascultat, respectat, iar eu am hotarat ca vreau sa dezlantui artista din mine...

Imi place sa scriu si poate ca aceasta este menirea mea. Prefer sa fiu deschizator de drumuri si in felul acesta sa ajut la deschiderea unor orizonturi noi decat sa stau sa ma bucur de comoditatea de a fi plictisita de mine si blazata in ceea ce stiu.

Imi place inca sa imi pun intrebari, sa coexist cu utopia si inca nu a venit vremea aceea in care sa imi doresc sa stau pe loc, dar cine stie cand va veni si acel ceas?

Imi amintesc ca la un curs le spuneam celor din fata mea: sunt un suflet de artist cizelata ca psiholog. Proiectul meu actual este acela de a gasi poezia mea interna, sa gasesc rima pereche perfecta si ritmul care se potriveste cel mai bine batailor inimii mele.

Mi-a placut mereu ca s-a spus despre psihologie ca este atat o stiinta, cat si o arta.

Stiinta ma ajuta la confirmarea unor intuitii si ma pastreaza la curent cu noile descoperiri si cu tendintele omenirii- ce se studiaza indica temele de interes general pentru oameni.

Arta insa imi deschide inima si ne ajuta pe noi toti sa inflorim, sa ne intrebam mai mult, sa transcedem conditia noastra si sa indraznim sa credem ca putem zbura.

Uneori imi place sa imi imaginez ca am aripi.

Imi place sa cred ca suntem cu totii niste ingeri veniti sa aducem pe pamant mai multa intelegere, iubire, compasiune si comunicare. O parte din acestea spuneam ca le consider ca menire a psihologului. Si daca este sa ne luam aceste roluri in serios, atunci facem impreuna o psihologie de inalta clasa.