De ce nu mai este psihologia o stiinta a sufletului?

De ce nu mai este psihologia o stiinta a sufletului?

Luni, Februarie 24, 2014

Manifest pentru dezvoltarea psihologiei in slujba oamenilor si a deschiderii inimii. Acum cativa ani, cand termenul de psihologie era strain unui segment mare din populatie, si eram intrebata de ce dores sa devin psiholog, le raspundeam pentru ca psihologul este un doctor al sufletului. Cunosteam etimologia cuvantului care astazi si-a pierdut sensul si valoarea pentru majoritatea practicantilor. Psihologia (din limba greaca: psyhi psyche = suflet, logos logos = stiinta) este definita azi ca stiinta care studiaza comportamentul uman, inclusiv functiile si procesele mentale ca inteligenta, memoria, perceptia, precum si experientele interioare si subiective cum sunt sentimentele, sperantele si motivarea, procese fie constiente, fie inconstiente. Am omis sufletul incercand sa dezvoltam acele ramuri ale psihologiei care sunt " la moda": inteligenta artificiala, psihologia matematicii, economica, transporturilor, organizationala, securitatii nationale, etc. Nimic despre suflet si esenta din noi nu s-a dezvoltat in acest vast domeniu in ultimii ani. Conceptia majoritatii este ca de suflet se ocupa fiecare, biserica,preotii, alte forte divine. Acest lucru se vede mai ales in Romania, caci avem o biserica in orice sat uitat de lume, pe cand spitalele sunt lipsite de personal pregatit corespunzator si fara finante. Bisericile insa sunt sustinute de " enoriasi", adica de oamenii care din nimicul lor dau 1 leu in fiecare duminica la biserica. Si nu dau acest leu pentu cladirea in sine, nici pentru predica ce o aud, ci pentru sufletul lor, la el sa fie "salvat". Dincolo de iluzia ca un loc in rai se cumpara cu leul de la biserica sau cu o vorba buna pe care o pune preotul pentru noi, singura modalitate de a fi mai bine atat noua ca persoane, cat si comunitatii si umanitatii, este prin iubire. Daca lasam comparatiile facute de minte care mereu vrea mai mult decat are vecinul, deschiderea inimii ne ajuta pe toti sa fim uniti, sa fim prieteni unii cu altii si sa inlocuim competitia si avaritia cu cooperarea si abundenta. In esenta noastra, suntem cu totii construiti la fel: toti vrem sa fim sanatosi, sa fim fericiti, sa iubim si sa fim iubiti. Inca nu am intalnit oameni care sa spuna ca ei nu vor asa ceva, ca lor le place sa fie depresivi si sa traiasca in deznadejde. Sufletul doreste si se hraneste cu aceste lucruri, indiferent de iluzia pe care mintea o cladeste. Psihologia spune ca studiaza cauzele si efectele proceselor ce ne definesc in calitate de fiinte umane. Dar oare cand s-a pierdut din sufletul nostru? Sau poate ca sufletul nu are legatura cu omul pentru ca nu se poate studia in laborator? Cum se face ca umanitatea se dezvolta cu un procent tot mai mare de oameni depresivi, cu un numar crescand de oameni anxiosi si suferinzi de atacuri de panica si alte stari asemanatoare? Sunt eu oare prea visatoare daca imi pot imagina o lume a bucuriei si a cooperarii? Am uitat oare sa fiu psiholog sau mai degraba invat sa fiu acel doctor de suflete care raspundeam ca voi fi atunci cand in adolescenta ma hotarasem sa imbratisez aceasta profesie? Iata ca timpul se intoarce... Va salut din inima, de la om la om!