Psihologul robot

Psihologul robot

Duminica, Decembrie 08, 2013

Am citit un articol interesant despre slujbele care vor disparea in viitorul care este preconizat ca va fi unul in care robotii vor deveni foarte prezenti in viata noastra. Asa cum multe slujbe din zona industriala deja au disparut datorita progresului tehnic, este un exercitiu de imagerie interesant sa ne gandim cum ar fi psihologul robot.

Probabil ca ar fi extrem de bine dotat in tot ceea ce tine de psihologia comportamentala si cognitiva, ar corela simptomatologia unui viitor DSM cu comportamentele manifestate si ar avea cea mai rapida viteza de diagnosticare electronica: comportament depresiv, comportament obsesiv-compulsiv, comportament dependent, comportament psihotic, etc.

In cel mai hilar scenariu, va disparea profesia de psiholog, caci fiecare va rula niste programe prestabilite- poate inca dinaintea nasterii, ori oamenii vor fi proprii programatori, implantand cate un chip care va rula programul de care este nevoie.

Am nevoie de limba chineza, perfect, mergem la magazin si cumparam softul de limba chineza. Am nevoie de abilitatea de a pilota un avion, mergem si cumparam si softul acesta...

Pana atunci tranzitia este una lenta si ridica multiple probleme etice si efortul de adaptare care este necesar in orice proces de schimbare.

Am observat ca tendinta in ultima vreme "tehnologizarea" psihologiei si introducerea versiunii online a acestor servicii: consiliere online. Webminarii, etc.

E drept ca este o varianta comoda de " tratament", insa cat de motivat este cel care apeleaza la psihoterapie sau consiliere online pentru schimbare, daca nu isi asuma responsabilitatea prin simpla prezenta in cabinetul unui specialist?

A deveni constient de faptul ca fiecare persoana este responsabila de traseul si modul in care isi traieste viata nu e o misiune usoara. Ea e cu atat mai mult ingreunata de acceptarea unui cadru superprotectiv al unei interactiuni mediate, din spatele unui monitor.

Majoritatea specialistilor care au studiat psihologia comunitatilor online au concluzionat ca dincolo de nevoia de socializare, prin intermediul internetului se compenseza o serie de frustrari si abilitati sociale slab dezvoltate care se manifesta defectuos in plan real. Ma intreb daca prin raspandirea serviciilor de interactiune umana online ( incluzand psihoterapia) nu incurajam si intarim astfel de fenomene de compensare psihica?

Efectele in viitor ar putea fi destul de dificil de prezis, insa la modul metaforic, e posibil sa ajungem cu totii dependenti de conectarea la o mufa care ne ajuta sa ne logam la acea lume virtuala unde totul este posibil caci ne poate departa oricat de mult de realitatea obiectuala...Probabil ca in viitor si psihozele vor avea alte definitii decat in prezent- pierderea contactului cu realitatea.

Cred ca pentru oameni este un progres fantastic faptul ca putem comunica in toata lumea in timp real si ca astfel globalizarea a pus bazele unei noi societati in care putem avea acces la orice tip de informatie si putem studia online cursuri de la cele mai prestigioase universitati.

In legatura cu procesele terapeutice online, le consider eficiente pe cele de tip suportiv, caci momentan mi-ar fi greu sa cred ca pot avea loc interventii serioase online.

In primul rand pentru a sustine afirmatia mea ma bazez pe comunicare si particularitatile acestui proces.

Studiile demonstreaza ca impactul unui mesaj in comunicare se datoreaza 55% nonverbalului, 38% paraverbalului si doar 7% verbalului, adica cuvintelor. Comunicarea online se rezuma de cele mai multe ori la cei 7% sau 45% daca adaugam si paraverbalul ( utilizarea unor microfoane). E drept ca exista camere web care ar asigura si restul procentului care se refera la nonverbal, insa timpul de reactie este diferit prin simplul fapt ca este o comunicare mediata.

Experienta mea intareste cliseul importantei comunicarii autentice in dezvoltarea si mentinerea oricarei relatii care ne implineste ca fiinte umane...

Chiar daca am avansat la nivel tehnic atat de mult si traim intr-o societate informationala, organismul si psihicul nostru inca functioneaza pe vechi si ancestrale patternuri in care cunoastem implinirea personala interactionand cu ceilalti, imbogatindu-ne din experienta celorlalti, ghidati de dorinte de comuniune si dragoste, ca valori esentiale.

Toate acestea inca nu le putem gasi de vanzare pe internet, poate ca in viitor, cine stie, lumea robotica isi va pune mai mult amprenta asupra functionarii nostre launtrice, iar interactiunea cu masinile va fi suficenta pentru a fi fericiti... Pana acolo, inca inima pompeaza tot sange, oamenii cauta sa fie acceptati si iubiti de semeni ( chiar daca aceste dorinte se satisfac si online), importanta limbajului nonverbal accentueza acea latura a comunicarii filogenetice, fapt oglindit si de adaptarea comunicarii moderne la nevoile noastre ancestrale prin emoticons...

Cum s-ar putea face psihoterapie prin emoticons?...Voi ce parere aveti despre tehnologizarea noastra?