La psiholog

Poporul are intotdeauna dreptate- Psihologia multimii
Marti, Noiembrie 18, 2014
Elemente de psihologie a multimii care fac imposibilul posibil Evenimentele desfasurate in ultimele zile au demonstrat faptul ca oamenii uniti au puteri nebanuite si daca un strigat singular se pierde in multime, mai multe voci unite care striga acelasi lucru creaza un ecou zguduitor. Daca ai participat vreodata la o manifestatie, cunosti acel sentiment unic pe care il traiesti in cadrul unui grup extins unit de un ideal comun. Este o energie fantastica pe care rareori o poti trai in alta parte. Aceeasi senzatie o poti trai si cand esti la un concert live si multimea este invaluita de sunetele care i-a determinat sa cumpere bilete la acelasi eveniment. Ce face ca o multime sa fie atat de puternica? Care sunt elementele cheie ale functionarii multimii? Un om in multime isi pierde identitatea si nu mai este Popescu, inginerul sau Elena, secretara, ci sunt parti componente ale aceluiasi tot unitar - multimea. Simtul responsabilitatii scade, oamenii prind curaj si se comporta in moduri necaracteristice lui Popescu sau Elenei in viata lor de zi cu zi, dar care rezoneaza cu multimea. Emotiile de baza- ura, furie, bucurie, extaz sunt elementele cheie care atata o multime. Emotiile sunt combustibilul care ajuta ca oamenii sa se organizeze ca un tot unitar si care determina ca orice reactie sa fie in lant, orice slogan sa prinda ecou si orice gest sa devina un comportament de masa. Datorita sentimentului de apartenenta la o cauza comuna care depaseste granitele personale, oamenii isi pierd " individualitatea", personalitatea proprie si o preiau pe cea a multimii. De exemplu, Cristina, profesoara de limba romana, care vorbeste corect si gramatical, poate sa mearga in multime si sub impulsul momentului sa injure. Insa in mod obisnuit, acest comportament nu si-l permite si nu ii este caracteristic. Multimea este insa un paravan care face ca omul sa se dezlantuie si ii ofera libertatea anonimatului. Cel mai important aspect in opinia mea este faptul ca oamenii in cadrul multimii depasesc cadrul personal si interesele proprii si fac un pas inainte spre a privi ansamblul si cauza comuna care unesc indivizii. In cadrul unei multimi, 1+1 nu este egal cu 2, ci 1+1 este egal cu multimea si poate insemna apartenenta la un infinit. " Vrem o Romania normala" , " Jos coruptia" au adus victoria poporului. Vocea multimii a strigat atat de tare incat s-a facut auzit ecoul ce a vibrat in inimile oamenilor si i-au mobilizat si pe cei " adormiti si amortiti". 17 noiembrie 2014 este o zi in care romanii si-au recapatat increderea ca pot schimba si triumfa prin puterea lor, a poporului. "Poporul are intotdeauna dreptate" pentru ca este singura forta reala de care noi oamenii, in acest moment incepem sa fim tot mai constienti. "Unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea creste", unde este o multime, puterea este infinita.
O noua imagine, un nou inceput
Marti, Martie 25, 2014
Site-ul www.psihologdeserviciu.ro are acum o imagine proaspata! Pentru a continua sa raspundem poftei tale de cunoastere si auto-dezvoltare, site-ul se va axa in perioada urmatoare pe 3 directii. Descopera care sunt acestea si ce va aduce nou si surprinzator anul acesta site-ul. In acest inceput de primavara, site-ul www.psihologdeserviciu.ro s-a innoit cu o imagine proaspata! Pentru a continua sa raspundem poftei tale de cunoastere si auto-dezvoltare, iata actiunile de care vei putea beneficia in acest an: Si mai multe informatii! - articole noi, interesante, despre teme actuale, privite din perspectiva psihologica; - tema in focus anul acesta: depresia - vei afla cele mai la indemana metode de a combate si preveni boala secolului XXI Si mai multa implicare! - vei avea ocazia sa te implicit activ in actiunile noastre de promovarea a unui stil de viata sanatos; Vom iesi din mediu virtual pentru a crea experiente de interactiune autentica! - vei putea participa la evenimentele psihologdeserviciu.ro si te vom invita sa te implici in comunitatea care promoveaza veselia, proactivitatea si sanatatea in randul copiilor, adolescentilor si adultilor. Dintre suprizele pregatite pentru tine, iti voi dezvalui cateva: - noua mea carte online, gratuita : Cine mi-a furat fericirea? Episoadele unei depresii la romani. - concursuri prin care vom promova pofta de viata; - parteneriate cu oameni si organizatii preocupate de viata sanatoasare, alaturi de care iti vom prezenta modalitati si activitati ce duc la un trai echilibrat. Viziteaza www.psihologdeserviciu.ro si pagina noastra de facebook: https://www.facebook.com/PsihologdeserviciuDescopera avantajele de a fi la curent cu noutatile din psihologie.Cunoaste psihologia pentru a te cunoaste pe tine si a duce o viata implinita!
De ce nu mai este psihologia o stiinta a sufletului?
Luni, Februarie 24, 2014
Manifest pentru dezvoltarea psihologiei in slujba oamenilor si a deschiderii inimii. Acum cativa ani, cand termenul de psihologie era strain unui segment mare din populatie, si eram intrebata de ce dores sa devin psiholog, le raspundeam pentru ca psihologul este un doctor al sufletului. Cunosteam etimologia cuvantului care astazi si-a pierdut sensul si valoarea pentru majoritatea practicantilor. Psihologia (din limba greaca: psyhi psyche = suflet, logos logos = stiinta) este definita azi ca stiinta care studiaza comportamentul uman, inclusiv functiile si procesele mentale ca inteligenta, memoria, perceptia, precum si experientele interioare si subiective cum sunt sentimentele, sperantele si motivarea, procese fie constiente, fie inconstiente. Am omis sufletul incercand sa dezvoltam acele ramuri ale psihologiei care sunt " la moda": inteligenta artificiala, psihologia matematicii, economica, transporturilor, organizationala, securitatii nationale, etc. Nimic despre suflet si esenta din noi nu s-a dezvoltat in acest vast domeniu in ultimii ani. Conceptia majoritatii este ca de suflet se ocupa fiecare, biserica,preotii, alte forte divine. Acest lucru se vede mai ales in Romania, caci avem o biserica in orice sat uitat de lume, pe cand spitalele sunt lipsite de personal pregatit corespunzator si fara finante. Bisericile insa sunt sustinute de " enoriasi", adica de oamenii care din nimicul lor dau 1 leu in fiecare duminica la biserica. Si nu dau acest leu pentu cladirea in sine, nici pentru predica ce o aud, ci pentru sufletul lor, la el sa fie "salvat". Dincolo de iluzia ca un loc in rai se cumpara cu leul de la biserica sau cu o vorba buna pe care o pune preotul pentru noi, singura modalitate de a fi mai bine atat noua ca persoane, cat si comunitatii si umanitatii, este prin iubire. Daca lasam comparatiile facute de minte care mereu vrea mai mult decat are vecinul, deschiderea inimii ne ajuta pe toti sa fim uniti, sa fim prieteni unii cu altii si sa inlocuim competitia si avaritia cu cooperarea si abundenta. In esenta noastra, suntem cu totii construiti la fel: toti vrem sa fim sanatosi, sa fim fericiti, sa iubim si sa fim iubiti. Inca nu am intalnit oameni care sa spuna ca ei nu vor asa ceva, ca lor le place sa fie depresivi si sa traiasca in deznadejde. Sufletul doreste si se hraneste cu aceste lucruri, indiferent de iluzia pe care mintea o cladeste. Psihologia spune ca studiaza cauzele si efectele proceselor ce ne definesc in calitate de fiinte umane. Dar oare cand s-a pierdut din sufletul nostru? Sau poate ca sufletul nu are legatura cu omul pentru ca nu se poate studia in laborator? Cum se face ca umanitatea se dezvolta cu un procent tot mai mare de oameni depresivi, cu un numar crescand de oameni anxiosi si suferinzi de atacuri de panica si alte stari asemanatoare? Sunt eu oare prea visatoare daca imi pot imagina o lume a bucuriei si a cooperarii? Am uitat oare sa fiu psiholog sau mai degraba invat sa fiu acel doctor de suflete care raspundeam ca voi fi atunci cand in adolescenta ma hotarasem sa imbratisez aceasta profesie? Iata ca timpul se intoarce... Va salut din inima, de la om la om!
Povestea unei vieti cu sens
Duminica, Decembrie 08, 2013
Din primele clipe de constientizare a existentei sale, Maia se definea prin curiozitate, prin dorinta de cunoastere si printr-o o nevoie de dragoste aproape ireala. Atata tot, ca pana sa cunoasca drumul autentic catre fericire si acceptare, catre adevarata daruire si vindecare, catre dragostea si compasiunea fata de semeni, a fost pusa la incercare, la fel ca personajele de basm. Bucuria si suferinta, iubirea si indiferenta, ura si acceptarea sunt contrariile dupa care functioneaza lumea noastra, si Maia a avut un moment in care lumea i-a fugit de sub picioare, a fost golita de sens si de directie, de bucurie si de dragoste. Nu mai avea nimic, decat demoni care se manifestau prin ura, intoleranta, suferinta si neintelegerea unor legi firesti si simple, a unei lumi pe care deseori prin mintea noastra ultra-rationala o complicam si o facem cu adevarat urata si plina de piedici. Asa a ajuns sa fie internata intr-un spital psihiatric si sa intre intr-o lume in care oamenii au pierdut legatura cu adevaratul lor sine, cu maestrul lor interior, cu bucuria de a fi pur si simplu. A cunoscut oameni cu adevarat parasiti, pustiiti, tristi, agresivi, plini de trairi pe care ceilalti, din afara le introduc intr-un concept care nu explica mai nimic, si anume tulburarea psihica, tradusa in popor prin acest cuvant de care ne ferim ca dracul de tamaie, si anume nebunia. Maia a iesit de acolo cu un diagnostic psihiatric, cu o inima pustie si cu un trup ravasit, fara rost si fara nici un dram de dragoste de oferit si de primit. Au mai trecut ani in care calatoria ei a avut parte de impotmoliri si de tristete, insa asa cum se spune, a avut curajul sa bata la o usa noua, o cale dintre multele pe care sa le fi ales, si a cunoscut o fiinta minunata, un om frumos, care radia de viata, de bucurie, de intelepciune si care avea si are cel mai frumos zambet. Maia a cunoscut in sfarsit maestrul pe care in interiorul sau il cautase mereu, si era aievea, in fata ei, cu ochii luminosi si plini de viata. Maia a avut curajul sa caute ajutorul si l-a gasit in persoana unui psiholog, unei femei intelepte si mai ales tinere, ca ea. Prin discutii si constientizare, jocuri si lacrimi, exprimarea autentica a unei dureri care parea de neexprimat, si prin dorinta de vindecare si acceptare, Maia se transforma destul de incet la inceput, insa cu pasi siguri mai apoi, in omul care de fapt este in fiecare din noi, omul total, in care aspectele pozitive si cele negative se impletesc armonios, in care coexista atat binele cat si raul. Una dintre cele mai frumoase si revelatoare experiente a fost cand a constientizat simplitatea si totodata complexitatea realitatii, cand a plecat in parc si pur si simplu s-a asezat pe iarba-ea, cu ea insasi, intr-o liniste totala, in care s-a lasat patrunsa de nuantele superbe ale copacilor, ale vietii verde, si pentru prima data a constientizat bogatia exterioara si interioara, resursele magnifice pe care atat ea, cat si fiecare dintre noi le avem, insa le constientizam mai greu. Cu pasi marunti si uneori grei, Maia a invatat sa fie recunoscatoare cu adevarat, sa se iubeasca si sa se ierte si pe ea si pe ceilalti, care, a inteles in sfarsit, sunt o oglinda tot a ei, o oglinda care uneori e clara si plina de invataminte, alteori e murdara si arata uratul, rautatea, nebunia si oroarea din ea si din altii. Piedicile cele mai mari in procesul de transformare al Maiei au fost convingerile limitatoare cu privire la potentialul sau, neincrederea in sine, in oameni, in iubire si in existenta unei ordini in toata valmasia in care de cele mai multe ori cu totii ne aflam. Ar fi vrut sa spuna ca cele mai mari piedici au fost unii oameni din viata ei, cu care nu a stiut sa relationeze, sau cu care se certa frecvent sau in fata carora nu reusise sa se arate asa cum era ea, ci asa cum isi doreau ei s-o perceapa. Ce a invatat Maia a fost poate o lectie provocatoare si deseori auzita de persoanele interesate de sfera dezvoltarii personale, sau coaching sau psihologia practica, si anume puterea de a-si asuma responsabilitatea, si de a nu mai cadea intr-o stare in care e victima si ceilalti sunt vinovati. In acea pozitie de victima suntem de fapt intr-o inchisoare in care resursele noastre profunde, intuitia, starea de bine si de flux, de creativitate sunt din start inaccesibile, lasand loc doar sa ne plangem de mila si sa perpetuam aceasta stare. Ca sa inchei intr-o nota cu adevarat pozitiva, Maia e acum un om zambitor, care se bucura cu adevarat de oameni si de ea insasi, si stie ca o tulburare de ordin psihic se poate vindeca in totalitate, si mai ales ca viata se compune din momente pe care fie le traim observand imperfectiunile din jurul nostru si din noi, fie traim cu adevarat clipa de clipa, in mod magic, daruind, iubind si avand compasiune pentru toti oamenii, si pentru noi insine.
De ce e cool sa ai probleme psihologice?
Duminica, Decembrie 08, 2013
Am citit in revista Psycologies ca " o echipa americana vrea sa identifice marcatorii biologici ai depresiei in randul adolescentilor, descoperire ce ar trebui sa permita realizarea testelor de depistare rapida. In mod cert, un test sangvin nu va inlocui niciodata o conversatie cu un psiholog, dar acesta va ajuta la o mai buna distinctie intre depresie si probleme anxioase, fiecare cu o ingrijire specifica". Eu am fost mereu impotriva diagnosticului eticheta care incorseteaza comportamentul uman in simptome sau semne si in felul acesta limiteaza din plin potentialul uman. Am intalnit prea multe cazuri de etichete puse anapoda care au " programat" mintile oamenilor catre boala. Credinta de a fi un om cu probleme, bolnav, a creat o realitate in corcodanta cu " asteptarile", asa cum s-a intamplat si in cazul " Carinei"- numele este bineinteles fictiv. Ea a fost " diagnosticat" cu epilepsie si i s-a spus ca va avea nenumarate crize cu pierdere de cunostinta si tot tacamul acestei tulburari. A ascultat ceea ce i s-a spus si si-a construit viata asteptand boala sa vina: a ezitat sa dea admitere la o facultate si sa urmeze astfel o pregatire academica, spunandu-si ca mai devreme sau mai tarziu starea sa se va agrava. A ezitat in a se apropia de sexul opus din teama de a nu avea vreo criza intr-un moment de intimitate sau apropiere. Ani de zile a stat asteptand criza.... Ea nu a venit... Insa ideea ca e bolnava a ramas mult timp dupa aceea. Peste ceva ani a facut un RMN pentru a vedea starea sa de sanatate si i s-a spus ca e clinic sanatoasa, desi ea se simtea bolnava. Astepta mereu sa moara, caci nu cunostea viata altfel decat prin prisma programarii bolii si mortii. Apoi a continuat investigatiile prin cabinetele psihiatrilor si psihologilor pentru tulburarile de anxietate de care a ajuns sa sufere si pentru atacurile sale de panica. In realitate, problema era la nivelul identitatii sale. Cum putea Carina sa traiasca fara sa astepte catastrofa cea mare sa dea peste ea? In fond, cine era Carina? Daca nu mai era epileptica, bolnava, anxioasa si atacata de panica? Tot ceea ce credea despre ea era demontat de diferite diagnostice care se schimbau in functie de fiecare medic vizitat. Ma intreb care va fi soarta acestor adolescenti carora li se va spune cat sunt de depresivi sau de anxiosi. Adolescenta este prin definitie o perioada de criza in care explorarea propriei persoane creaza stari mari de tensiune. Tot ceea ce stii despre tine, despre lume este pus sub semnul intrebarii, iar parerile avizate din exterior pot fi in aceasta perioada programari extrem de puternice pentru persoanele vulnerabile. Cine isi asuma acest rol de Programator si in ce temei poti face evaluarea? A sangelui, a chimiei corpului? A bifarii unor simptome expuse intr-un DSM care pe an ce trece isi mareste volumul pentru a ne arata tuturor cat suntem de nebuni? Apoi luam niste medicamente care ne regleaza chimia corpului pentru a functiona in parametrii acceptabili social si astfel, in loc sa trecem prin procesul de maturizare ( care implica criza-dezorganizare si apoi o re-organizare), noi evitam "durerea" inghitind pilule. Ramanem infantili emotional, mental si dependenti de niste substante care fac sa creasca numarul farmaciilor de la an la an. In prezent, in randul adolescentilor, e cool sa fii depresiv si sa mergi la psiholog. E cool si sa iei medicamente, asta arata ca iti pui intrebari, ca esti special. In schimb, nu e deloc cool si interesant sa fii fericit. Fericirea devine o preocupare mai tarziu, cand deja terenul e atat de labil si ai devenit atat de dependent de omul acela care ani de zile te-a consiliat pentru " succesul" revenirii in cabinetul sau, incat te trezesti fata in fata cu o misiune imposibila. In ultima perioada am vazut cateva filme care tratau mai mult sau mai putin problema terapiei- Poveste pentru un happy end, Efecte secundare, ceea ce arata ca moda psihologiei si dezvoltarii personale este foarte prezenta. Cum de la Hollywood se da tonul multor trenduri, noi toti vrem sa fim vedete macar in proria viata. Vrem sa fim unici si de multe ori o tulburare psihica poate fi un raspuns. Convingerea ca "vreau sa fiu special/a si sa mi se acorde atentie" e profetia care se implineste... Autocunoasterea si dezvoltarea personala sunt foarte utile atata timp cat aplici ceea ce citesti in cartile de self help sau practici tehnicile pe care le inveti la traininguri. Altfel, e doar o masca pe care o porti fata de tine sau ceilalti- interesul tau pentru evolutie personala, spirituala. Maestrul vine atunci cand e elevul pregatit. Unii oameni se pregatesc ani de zile si nu mai apuca sa practice, raman in etapa pregatirilor. E pacat sa cazi in capcana acesta, indiferent ca esti adolescent sau om matur. E aiurea sa citesti toata ziua si sa nu aplici nimic din ceea ce citesti! E risipa de timp, bani si energie sa mergi la traininguri si workshopuri daca nu schimbi nimic! E inutil sa mergi la un psiholog daca nu schimbi modul in care gandesti despre tine si nu esti ajutat sa gasesti strategii noi, modalitati noi de actiune. Daca te simti dependent de psihologul tau, schimba-l! Orice carte citesti, emisiuni urmaresti sau traininguri urmezi, retine faptul ca ceilalti vorbesc din experienta lor, expun parerile lor si nu e cazul sa le consideri adevaruri absolute. Adevarul tau e la tine! Viata inseamna actiune. Depresia inseamna non-actiune, batutul pasului pe loc, cautari in labirint si oboseala, disperare. Traieste!
Artistul care invinge psihologul din mine
Duminica, Decembrie 08, 2013
In urma cu cativa ani ( nu foarte multi), psihologul era un fel de bau-bau la care nu vroia sa mearga nimeni de bunavoie de teama etichetei de nebun. Chiar si prietenii de varsta mea pareau ca au dificultati in a intelege si a accepta rolul psihologului in societatea care pana atunci traia " linistita" fara psihologi. Imi amintesc ca un prieten incerca sa inteleaga rolul unui coach: " adica tu esti un fel de cos de gunoi unde vin oamenii si isi arunca toate mizeriile?" E adevarat ca nu e mai bine pentru nimeni sa traiasca langa un psiholog care lipeste necontenit etichete de genul: " anxios", " tendinte maniacale", " comportament compulsiv", etc, insa misiunea unui psiholog este din punctul meu de vedere aceea de a aduce pace si acceptare. Eu am terminat facultatea in 2007 si nu am gasit nici un loc de munca, nimeni nu vroia psihologi. Nu mai cunosc situatia din piata muncii pentru aceasta profesie, caci intre timp m-am "reprofilat". Vreau sa cred despre mine ca am trecut in latura artistilor ... Cumva parca nu ma acomodez deloc tendintelor vremurilor prezente, caci acum in sfarsit psihologul a ajuns sa fie ascultat, respectat, iar eu am hotarat ca vreau sa dezlantui artista din mine... Imi place sa scriu si poate ca aceasta este menirea mea. Prefer sa fiu deschizator de drumuri si in felul acesta sa ajut la deschiderea unor orizonturi noi decat sa stau sa ma bucur de comoditatea de a fi plictisita de mine si blazata in ceea ce stiu. Imi place inca sa imi pun intrebari, sa coexist cu utopia si inca nu a venit vremea aceea in care sa imi doresc sa stau pe loc, dar cine stie cand va veni si acel ceas? Imi amintesc ca la un curs le spuneam celor din fata mea: sunt un suflet de artist cizelata ca psiholog. Proiectul meu actual este acela de a gasi poezia mea interna, sa gasesc rima pereche perfecta si ritmul care se potriveste cel mai bine batailor inimii mele. Mi-a placut mereu ca s-a spus despre psihologie ca este atat o stiinta, cat si o arta. Stiinta ma ajuta la confirmarea unor intuitii si ma pastreaza la curent cu noile descoperiri si cu tendintele omenirii- ce se studiaza indica temele de interes general pentru oameni. Arta insa imi deschide inima si ne ajuta pe noi toti sa inflorim, sa ne intrebam mai mult, sa transcedem conditia noastra si sa indraznim sa credem ca putem zbura. Uneori imi place sa imi imaginez ca am aripi. Imi place sa cred ca suntem cu totii niste ingeri veniti sa aducem pe pamant mai multa intelegere, iubire, compasiune si comunicare. O parte din acestea spuneam ca le consider ca menire a psihologului. Si daca este sa ne luam aceste roluri in serios, atunci facem impreuna o psihologie de inalta clasa.
Ce inseamna sa fii femeie? Ce inseamna sa fiu eu ?
Duminica, Decembrie 08, 2013
Astazi am primit unul dintre acele pps-uri simpatice care aclama faptul ca a fi femeie este extraordinar pentru ca putem purta tocuri, ca nu chelim, ca avem intaietate in a fi salvate, ca avem o zi internationala in care ne sarbatorim si multe altele. Am stat sa ma gandesc, de ce iubesc sa fiu femeie? Primul raspuns care mi-a venit in minte este acela ca ma iubesc pentru ca exist, dincolo de a fi femeie sau nu, insa sunt incantata de alegerea sufletului meu de a reprezenta sexul frumos. Cred ca pentru mine a devenit un atu personal capacitatea de a fi eu insami, de a-mi exprima sensibilitatea si sentimentele care ma apropie de oameni si de viata, de a o experimenta cu inima deschisa. Daca as fi fost barbat, oare nu ar fi fost mai greu pentru mine sa fiu atat de sincer? Dincolo de invelisul material, in care exista aceasta limitare de a fi femeie sau barbat, suntem cu totii fiinte umane complete si pline de iubire. Invatam din pacate devreme sa ne conditionam iubirea si sa o oferim in anumite conditii, dupa indeplinirea anumitor standarde, cu masura si doar celor care merita. Altfel? Am putea noi sa ne injumatatim iubind mai mult sau sa ne propunem sa invatam sa iubim mai mult viata si tot ceea ce ne inconjoara? Este un videoclip care m-a impresionat de cand a aparut in urma cu mai multi ani si care continua sa ma fascineze de fiecare data cand il vad: Este un exercitiu dragut sa ne imaginam cum ar arata acest videoclip, daca in prim plan ar fi un barbat cu acea inima gigantica in brate! Cred ca ar crea ceva disonanta cognitiva in mintile multora dintre noi deoarece in mod automat asociem emotivitatea cu feminitatea si puterea cu masculinitatea. Desi in ultimul timp aceste imago-uri sociale incep sa se schimbe din ce in ce mai mult, creierul nostru arhaic creaza niste asocieri imediate bazate pe experiente si arhetipuri vechi. Daca indraznesc sa privesc la viitor, imi place sa cred ca videoclipul ar putea arata altfel: in loc de a ajusta dimensiunea inimii pentru a se potrivi unei lumi care ascunde iubirea si a deveni astfel treptat la fel ca toti ceilalti, pierzandu-se in multime, vreau sa visez ca se poate crea o lume noua in care vor aparea tot mai multi oameni care isi vor purta inimile in brate. Acestea vor putea creste si mai mult pe masura ce vor intalni altii la fel si astfel oamenii in locul greutatii de a pastra, vor fi sustinuti de ea si vor creste prin iubire. Poate ca intr-adevar femeile sunt cele care vor incepe sa faca acesti pasi, societatea este mai putin dura cu ele decat cu barbatii pe care presiunea de a demonstra forta, curaj si determinare este considerabila. Oare in momentul in care ne vom sarbatori, cate dintre noi se vor gandi ca rolul si beneficiul totodata de a fi femeie inseamna sa aducem lumii mai multa iubire si acceptare? Adaugati apoi frumusetea de a fi, infinita capacitate de a ne bucura de cele mai simple lucruri, de a ierta si de a fiinta pentru a zugravi un tablou cat mai complet al miracolului de a fi, al intamplarii de a fi femeie.
Psihologul robot
Duminica, Decembrie 08, 2013
Am citit un articol interesant despre slujbele care vor disparea in viitorul care este preconizat ca va fi unul in care robotii vor deveni foarte prezenti in viata noastra. Asa cum multe slujbe din zona industriala deja au disparut datorita progresului tehnic, este un exercitiu de imagerie interesant sa ne gandim cum ar fi psihologul robot. Probabil ca ar fi extrem de bine dotat in tot ceea ce tine de psihologia comportamentala si cognitiva, ar corela simptomatologia unui viitor DSM cu comportamentele manifestate si ar avea cea mai rapida viteza de diagnosticare electronica: comportament depresiv, comportament obsesiv-compulsiv, comportament dependent, comportament psihotic, etc. In cel mai hilar scenariu, va disparea profesia de psiholog, caci fiecare va rula niste programe prestabilite- poate inca dinaintea nasterii, ori oamenii vor fi proprii programatori, implantand cate un chip care va rula programul de care este nevoie. Am nevoie de limba chineza, perfect, mergem la magazin si cumparam softul de limba chineza. Am nevoie de abilitatea de a pilota un avion, mergem si cumparam si softul acesta... Pana atunci tranzitia este una lenta si ridica multiple probleme etice si efortul de adaptare care este necesar in orice proces de schimbare. Am observat ca tendinta in ultima vreme "tehnologizarea" psihologiei si introducerea versiunii online a acestor servicii: consiliere online. Webminarii, etc. E drept ca este o varianta comoda de " tratament", insa cat de motivat este cel care apeleaza la psihoterapie sau consiliere online pentru schimbare, daca nu isi asuma responsabilitatea prin simpla prezenta in cabinetul unui specialist? A deveni constient de faptul ca fiecare persoana este responsabila de traseul si modul in care isi traieste viata nu e o misiune usoara. Ea e cu atat mai mult ingreunata de acceptarea unui cadru superprotectiv al unei interactiuni mediate, din spatele unui monitor. Majoritatea specialistilor care au studiat psihologia comunitatilor online au concluzionat ca dincolo de nevoia de socializare, prin intermediul internetului se compenseza o serie de frustrari si abilitati sociale slab dezvoltate care se manifesta defectuos in plan real. Ma intreb daca prin raspandirea serviciilor de interactiune umana online ( incluzand psihoterapia) nu incurajam si intarim astfel de fenomene de compensare psihica? Efectele in viitor ar putea fi destul de dificil de prezis, insa la modul metaforic, e posibil sa ajungem cu totii dependenti de conectarea la o mufa care ne ajuta sa ne logam la acea lume virtuala unde totul este posibil caci ne poate departa oricat de mult de realitatea obiectuala...Probabil ca in viitor si psihozele vor avea alte definitii decat in prezent- pierderea contactului cu realitatea. Cred ca pentru oameni este un progres fantastic faptul ca putem comunica in toata lumea in timp real si ca astfel globalizarea a pus bazele unei noi societati in care putem avea acces la orice tip de informatie si putem studia online cursuri de la cele mai prestigioase universitati. In legatura cu procesele terapeutice online, le consider eficiente pe cele de tip suportiv, caci momentan mi-ar fi greu sa cred ca pot avea loc interventii serioase online. In primul rand pentru a sustine afirmatia mea ma bazez pe comunicare si particularitatile acestui proces. Studiile demonstreaza ca impactul unui mesaj in comunicare se datoreaza 55% nonverbalului, 38% paraverbalului si doar 7% verbalului, adica cuvintelor. Comunicarea online se rezuma de cele mai multe ori la cei 7% sau 45% daca adaugam si paraverbalul ( utilizarea unor microfoane). E drept ca exista camere web care ar asigura si restul procentului care se refera la nonverbal, insa timpul de reactie este diferit prin simplul fapt ca este o comunicare mediata. Experienta mea intareste cliseul importantei comunicarii autentice in dezvoltarea si mentinerea oricarei relatii care ne implineste ca fiinte umane... Chiar daca am avansat la nivel tehnic atat de mult si traim intr-o societate informationala, organismul si psihicul nostru inca functioneaza pe vechi si ancestrale patternuri in care cunoastem implinirea personala interactionand cu ceilalti, imbogatindu-ne din experienta celorlalti, ghidati de dorinte de comuniune si dragoste, ca valori esentiale. Toate acestea inca nu le putem gasi de vanzare pe internet, poate ca in viitor, cine stie, lumea robotica isi va pune mai mult amprenta asupra functionarii nostre launtrice, iar interactiunea cu masinile va fi suficenta pentru a fi fericiti... Pana acolo, inca inima pompeaza tot sange, oamenii cauta sa fie acceptati si iubiti de semeni ( chiar daca aceste dorinte se satisfac si online), importanta limbajului nonverbal accentueza acea latura a comunicarii filogenetice, fapt oglindit si de adaptarea comunicarii moderne la nevoile noastre ancestrale prin emoticons... Cum s-ar putea face psihoterapie prin emoticons?...Voi ce parere aveti despre tehnologizarea noastra?
Scanarile creierului pot ajuta la diagnosticarea timpurie a schizofreniei
Duminica, Decembrie 08, 2013
Cercatatorii spun ca tehnologia bazata pe imagerie poate sa ajute la descoperirea timpurie atulburarilor psihotice. Noile tehnologii bazate pe scanarea activitatii creierului i-au ajutat pe cercetatori sa descopere acele parti ale creierului care sunt primele afectate de debutul unor tulburari psihotice, precum schizofrenia. Aceste cercetari ii poate ajuta pe medici sa diagnosticheze de timpuriu si din primele stadii aceste tipuri de tulburari si sa ii ajute pe oamenii de stiinta sa creeze noi tratamente medicamentoase, potrivit raportului din 7 septembrie a Arhivelor de Psihiatrie. In studiul realizat, cercetatorii de la Universitatea Columbia din New York au facut scanari ale creierului a 18 persoane cu risc crescut de dezvoltare a psihozei. Scanarile s-au bazat pe o noua tehnologie de rezolutie inalta a scanrilor de tip MRI, metoda care inregistreaza ce parti ale creierului sunt cele mai active. Autorii studiului au descoperit faptul ca 70% din cei predispusi la dezvoltarea unor tulburari psihotice precum schizofrenie, inregistrau activitate crescuta la nivelul hipocampusului, in aria numita CA1. Desi este doar un prim pas in cunoasterea dezvoltarii tulburarilor psihotice si a schizofreniei, cercetatorii sunt optimisti ca prin aplicarea tehnologiilor actuale se pot largi cunostintele din domeniul neurofiziologiei schizofreniei si se vor face pasi important in diagnosticarea si tratamentul timpuriu al tulburarilor de tip psihotic. Sursa: http://www.healthday.com
Ce este efectul nocebo?
Duminica, Decembrie 08, 2013
Cei mai multi dintre noi au aflat atat din media, cat poate si din proprie experienta, ce inseamna efectul placebo. Ca parte a studiilor medicale, unui grup de control ii este data o substanta (de obicei o pilula de zahar) prin care se compara eficienta noului medicament care este testat. Persoanelor din grupul de control li se spune ca placebo-ul este real si in mod surprinzator, uneori acestia experimenteaza o imbunatatire vizibila a simptomelor din simplul motiv ca se asteapta ca acel medicament sa ii faca sa se simta mai bine. Dar ce este efectul nocebo? La polul opus este efectul nocebo. In cel mai simplu mod, acest fenomen se refera la faptul ca anumite substante sau sugestii negative creeaza efecte negative la pacientii participanti la studiile medicale. Pentru unii, a fi informati despre efectele secundare ale unui medicament este de-ajuns pentru ca ele sa se manifeste. La fel ca si efectul placebo, fenomenul sugestionarii este destul de putin inteles si se crede ca are legatura cu o combinatie intre conditionarea palvloviana si reactia creata de asteptari. In august 2012, cercetatorii de Universitatea Tehnica din Munchen, Germania, au publicat unul dintre cele mai ample recenzii despre efectul nocebo. Studiind 31 de studii empirice care implica acest fenomen, ei au examinat mecanismele biologice subtile si problemele pe care le intampina medicii si cercetatorii in practica clinica. Concluzia la care au ajuns este ca efectul nocebo este surprinzator de comun si ca el trebuie luat in considerare in etica medicala si practica de zi cu zi a aceste meserii. In multele experimente pe care le-au analizat sugestia sau asteptarea durerii a adus o crestere semnificativa a efectelor negative traite de participanti. De exemplu, intr-un studiu, celor 50 de oameni care sufereau de dureri de spate cronice li s-a dat un test de flexibilitate. Unei jumatati i s-a spus ca acest test s-ar putea sa le provoace durere, in timp ce celeilalte jumtatati nu i s-a spus nimic. Dupa aceea, primul grup a raportat un scor semnificativ mai mare al celor care s-au plans de durere, desi procedura a fost aceeasi pentru ambele grupuri. Efectul nocebo opusul lui placebo Efectul nocebo poate fi atat de puternic incat sa duca chiar la moarte. Intr-un studiu de caz, cercetatorii au consemnat cazul unei persoane care a incercat sa se sinucida inghitind 26 de pastile. Desi pastilele erau tablete placebo care nu contineau nicio substanta daunatoare omului, acesta a experimentat o scadere brusca si puternica a pulsului si a fost nevoie de injectii pentru a fi stabilizata, datorita credintei sale ca o supradoza de pastile ar putea fi letala. Dupa ce i s-a spus ca patilele erau doar zahar, simptomele au disparut rapid. Cercetatorii sugereaza ca doctorii sa reconsidere convingerile despre managementul durerii pentru a evita efectul puternic negativ al efectelor secundare enuntate. Este comun crezul ca o pregatire adecvata a pacientului pentru durere in sensul de "s-ar putea sa doara putin" este o modalitate de a minimiza anxietatea, astfel incat pacinetul sa stie la ce anume sa se astepte. Insa un experiment a aratat ca fiecare cuvant folosit de doctor inaintea injectarii de diverse substante au afectat amplitudinea durerii experimentate de pacient. Cu cat erau mai frecvente cuvintele "arsura", "durere", "rau" sau "rana", cu atat disconfortul pacientilor crestea. Sigur ca a incerca sa eviti astfel de scenarii pune medicul intr-o dilema de natura etica. Limitarea disconfortului pacietului poate justifica lipsa de informari adecvate ale pacientului despre procedura medicala. Pentru a evita aceasta tensiune, autorii studiului ii sfatuiesc pe medici sa prezinte varianta pozitiva, recadrand procentul numarului celor care se vindeca sau raspund bine la tratament si evitand sa vorbeasca despre cei care raspund negativ la procedurile medicale. In unele situatii, cercetatorii recomanda chiar ca medicii sa ceara permisiunea pacientilor sa nu le spuna efectele secundare si in mod intentionat sa ii "lase in ceata" in legatura cu partea negativa a tratamentelor. Daca frica si anxietatea pacientilor este la fel de dificila precum infectille si bolile concrete, concluzia surprinzatoare a studiilor despre efectul noceo este aceea ca ceea ce nu stii, nu te poate rani.
Asemanarile dintre o experienta mistica si psihoza – Tomás Agosin
Duminica, Decembrie 08, 2013
Este clar pentru mine ca experientele psihotice si mistice au multe caracteristici in comun. 1. Subiectivitatea intensa Persoana este total concentrata launtric. Exista o atractie irezistibila catre ceea ce se intampla in interior in asa fel incat lumea exterioara si aspectele zilnice ale vietii par irelevante. Lumea exterioara este relevanta doar pentru ca reflecta experienta profund subiectiva prin care trece persoana. 2. Simtul cunoasterii imediate Ceva foarte important i se intampla persoanei. In ambele tipuri de experiente, atentia persoanei este consolidata de sentimentul ca descopera un mesaj important in acel moment. 3. Calitate inexprimabila Atat psihoza cat si experienta mistica sunt situatii foarte intense in legatura cu care persoana are probleme in a le descrie in cuvinte. Cineva nu poate comunica toata bucuria si intensitatea intalnita. Ambele tipuri de experienta transcend calea rationala, uzuala, normala, de a experimenta viata. 4. Pierderea limitelor ce tin de ego Ambele experiente sunt acompaniate de o pierdere a limitelor ego-ului. O persoana experimenteaza un sentiment de uniune cu ceilalti: natura, universul ca un intreg. Noi conexiuni dintre sine si lumea exterioara sunt descoperite. Limitele clare ale interiorului ( sinele) si ceea ce este in afara (celalalt) sunt umbrite. Apare o expansiune in sentimentele sinelui si in modul in care se defineste pe sine. 5. Distorsiunea simtului timpului In ambele situatii, sensul liniar al timpului (trecut-prezent-viitor) este pierdut, cu prezentul aparand ca unica realitate. Intensitatea experientei in prezent daruieste sentimentul ca este eterna, durand pentru totdeauna. 6. Schimbari perceptuale Perceptii inaltatoare in legatura cu toate modalitatile senzoriale, sinestezii si fenomene halucinatorii( in mod special vizuale si auditive) sunt foarte comune. 7. Experiente afective intense Ambele implica emotii intense. Mari extaze si mari momente de teroare sunt de obicei descrise. In psihoza experientele negative tind sa se regaseasca mai des, dar pot aparea si in experientele mistice. 8. Incercarea de a se reinnoi si vindeca Experienta mistica implica o stare de expandare a constiintei. Este incercarea sufletului de a transcende o identificare limitativa a sinelui. Este efortul sufletului de a sparge barierele personalitatii prinsa total in ego. Misticul vede conexiunile cu toate formele de viata si prin aceasta noua viziune isi extinde identitatea si sentimentul sinelui. Experienta mistica il vindeca pe cel limitat,conceptul limitat al sinelui, transformand acea putinatate intr-o fiinta mai adanc conectata cu viata. Psihoza este si ea o incercare de a se reinnoi si a se vindeca. Persoana a ajuns la un impas in viata sa psihologica si singura modalitate de a-l rezolva este printr-o transformare atat de drastica. John Percy, in " The Far Side of Madness", vorbeste despre psihoza ca despre o incercare a sufletului de a imprumuta energia si imaginile straturilor arhetipale in subconstient pentru a vindeca un sentiment de suferinta al sinelui. El descrie cum in psihoza acuta, individul trece printr-un proces al mortii, renasterii si reinoirii simbolice pentru a se vindeca el insusi. 9. Stari alterate ale constiintei Apar dupa o perioada de pregatire sau neliniste urmata de o realizare brusca. Evelyn Underhill descrie, in cartea ei, Misticism, aceasta progresie de la pregatire pana la imediata experienta mistica. Malcolm Bowers, in "Retreat from Sanity, descrie acest proces al anxietatii crescute, stari alterate si realizare imediat psihotica in cazul pacientului psihotic. Beter Buckley explica similaritatea dintre starile alterate ale constiintei in misticism si psihoza prin ''posibilitatea ca este un repertoriu limitat al raspunsului in sistemul nervos central pentru aceste stari alterate ale experientei desi precipitarea de a intra in aceasta stare alterata ar putea fi extrem de diferita.
Diferentele dintre misticism si psihoza - Tomás Agosin
Duminica, Decembrie 08, 2013
Desi sunt multe similaritati intre fenomenologia si experientele subiective in legatura cu misticismul sau psihoza, totusi sunt si mari diferente. Cum spunea Ram Dass intr-o conferinta pe tema "Budism si psihoterapie": "fratele psihotic crede ca el e Iisus si numai el. Eu cred ca sunt Iisus Hristos si toata lumea este. 1. Atasamentul fata de lume Misticul , prin practici de self-control (control al sinelui), concentrare si studiu, isi reduce gradual atasamentul fata de lume. Misticul observa aceasta lume ca tranzitorie si valorile pe care le percepe sunt mult mai permanente, eterne. Psihoticul de asemenea se detaseaza de lume, dar se concentreaza pe experientele interioare pana la excluderea regulilor sociale stabilite, de comportament. Dar, de asemenea psihoticul este foarte subiectiv in legatura cu profunzimea si reactiile intense care sunt in fata lui. Barierele ego-ului sau sunt usor anihilate pentru a trece de la o stare la alta foarte repede , lasand pacientul cu o intrerupere al oricarui sens al continuitatii in sentimentul sau despre sine si despre lume. 2. Imaginea de sine Misticul reduce sentimentul sinelui la minimum. Misticul vrea sa fie un punct infinitezimal de constiinta, cu cel mai mic ego posibil, pentru a percepe viata in cel mai putin deformat posibil mod. Personalitatea este vazuta ca o bariera, un filtru care nu ne permite constiintei noastre sa percepem viata in cea mai adevarata forma a sa. Umilitatea inaintea enormitatii universului este o atitudine comuna misticului. Psihoticul se vede pe sine ca fiind omnipotent si omniscient. Exista o crestere impresionanta a egocentrismului sau , avand sentimentul de a fi cel mai important. Psihoticul este in centrul universului, si numai el este suficient de important pentru a conta. 3. Identitatea cu ego-ul (Ego-identity) Este usoara pentru mistic. El lucreaza pentru a transcende putinatatea ego-ului si incearca sa gaseasca un sentiment al sinelui mult mai deschis, expansiv.Psihoticul nu a dobandit niciodata o identitate puternica a ego-ului si de multe ori se agata de oricare fragmente pe care le poate gasi. 4. Linistea Creste in mistic prin detasarea de temporal si de tranzitoriu. Misticul se identifica cu eternitatea, cu eternul, care este cel mai sacru si valabil. In acea profunda identificare, misticul gaseste pace si liniste interioara. Psihoticul, totusi, gaseste putina liniste in viata sa. Viata emotionala si mintala a psihoticului este complet fragmentata: frica si lipsa controlului mintii lui sunt starile predominante. 5. Schimbarea E primita bine de catre mistic, care este deschis la noi posibilitati. Persoana psihotica tinde sa respinga schimbarea, pentru ca orice noutate aduce cu sine un intreg set de circumstante cu care trebuie sa invete sa se descurce. Acest fapt il sperie pe pacientul psihotic deoarece el are putina identitate cu ego-ul (little ego identity) sau putere interioara cu care sa intalneasca noua situatie. 6. Procesele de gandire Nu sunt perturbate in experienta mistica. in experienta psihotica lucrurile devin de obicei fragmentate si dezordonate. 7. Elementele agresive sau elementele paranoide Sunt gasite exclusiv in experienta psihotica, cateodata pana in punctul de a fi imposibil de controlat. 8. Experientele halucinatorii Pentru mistic tind sa fie vizuale ca natura. Adesea aceastea sunt descrise ca viziuni ale luminii, fiinte superioare si fenomene panoramice frumoase de o natura foarte pozitiva. Psihoticul tinde mai des sa experimenteze halucinatii auditive, care sunt de obicei negative si infricosatoare deoarece sunt proiectii, ganduri neacceptate pe care persoana le are si nu mai poate sa le tina inchise in subconstient. 9. Limitarea in timp Caracterizeaza experienta mistica. Este in mod uzual traita ca experienta scurta, dar intotdeuna lasa o impresie intensa in memorie si are un impact profund in legatura cu persoana care o experimenteaza. Misticul ramane cu un nou sentiment despre sine si despre lume. Psihoza poate deveni o conditie cronica. Consecinta experientei este cea mai importanta diferenta dintre misticism si psihoza, si eu cred ca deseori este singura cale in a le diferentia pe cele doua. Experienta mistica il ajuta pe mistic sa fie mai conectat si mai implicat in lume. El isi extinde capacitatea de a iubi si de a servi. Misticul devine mult mai apreciativ cu privire la miracolul vietii. Experienta mistica il lasa pe individ cu un sentiment de reverenta fata de viata, imbratisand ficare aspect sacru al vietii si al mortii. Psihoza ,din pacate , de cele mai multe ori, lasa persoana mai centrata pe sine. ii ingusteaza posibilitatile de a se conecta cu lumea deoarece psihoticul are nevoie sa se protejeze de anxietatea pe care o asemenea conexiune o produce. Psihoticul isi reduce capacitatea de a iubi deoarece el nu se poate uita pe sine. Psihoticul isi cheltuieste atat de multa energie pe supravietuire incat ii ramane putina energie psihica pentru mai mult. Sunt momente cand este foarte dificil sa stim cu ce se confrunta o persoana, si acesta este singurul rezultat al experientei care clarifica retrospectiv ceea ce a fost. Cu atat mai important, sper ca aceasta discutie sa ne faca mai sensibili la experientele personale, subiective, ale altora. Avem nevoie sa ramanem deschisi si respectuosi, fara a judeca, ajutandu-l pe psihotic sa se vindece si pe mistic sa traiasca in mod plenar toate posibilitatile latente ale sufletului uman. Tradus de Gruitoiu Andreea