Relatia de cuplu conform analizei tranzactionale

Relatia de cuplu conform analizei tranzactionale

Sambata, Decembrie 28, 2013

Una dintre cele mai puternice dorinte si credinte in societatea actuala se bazeaza pe mitul existentei sufletului pereche si al familiei fericite. Astfel, relatiile de cuplu si acomodarea partenerilor unui cuplu a devenit un subiect care capteaza atentia multora dintre noi. In momentul in care ne angajam intr-o relatie de cuplu, intreaga nostra viata interioara, incepand cu nevoile noastre, dorintele, gandurile, asteptarile si emotiile incep sa-si caute armonia.

Particularitatile de personalitate ale partenerului sunt acele lucruri care de obicei ne atrag instinctiv la cineva, care il fac sa se distinga din multime si raspund nevoilor noastre din momentul respectiv. In functie de complexul factorilor enuntati, inca de la inceputurile relationarii ne pozitionam intr-un anume fel fata de partener.

Eric Berne, parintele Analizei tranzactionale, a prezentat diferitele "instante" ale personalitatii noastre prin "starile Eului" - explicand ca in fiecare dintre noi exista trei parti, in functie de care luam decizii si reactionam. Aceste trei stari sunt cea de parinte, cea de adult si cea de copil care se manifesta in diferite situatii din viata, in functie de contexte si de patternurile invatate inca din copilarie.

In cadrul relatiilor de cuplu, se pot observa aceste paternuri de tip parinte-parinte, parinte- adult, parinte-copil, adult-adult, adult-copil, copil-copil. Starea de parinte il cuprinde atat pe parintele normativ care da instructiuni si dicteaza normele in relatiile de zi cu zi si critica, devalorizeaza, cat si pe parintele binevoitor care incurajeaza, ajuta, protejeaza, previne. In relatiile unde unul dintre parteneri se situeaza in majoritatea timpului in starea de parinte, se poate observa clar existenta celui care creeaza regulile si directivele, iar partenerul se supune. Daca persoana are tendinta de a supraproteja partenerul, celalalt este impiedicat sa se dezvolte, sa evolueze si sa aiba propriile experiente de viata.

De obicei, acest tip de relatii se formeaza cand unul dintre parteneri este mai mult parinte, iar celalalt predominant copil. Acest model este unul des intalnit deoarece starea de copil a Eului apare prima in viata persoanei, si impreuna cu starea de parinte, sunt cele mai vechi parti ale Eului nostru. Relatiile dintre doi parinti vor fi greu de gestionat la nivel emotional si intelectual deoarece intr-o astfel de diada va exista tendinta ca fiecare partener sa considere ca el are dreptate si sa impuna anumite lucruri relatiei, ceea ce poate conduce la aparitia conflictelor. In starea de copil, observam existenta atat a copilului adaptat care este supus, nu are incredere in sine, dar poate sustine in mod sistematic contrariul (rebel ) sau copilul liber care si exprima spontan nevoile, sentimentele, emotiile, fiind spontan si creativ.

Legatura cu copilul interior este una frumoasa deoarece aceasta stare este "inima" omului, este exprimarea spontana a sentimentelor si permite evitarea neintelegerilor. In momentul in care se intalnesc insa un copil si un parinte, va exista mereu un raport de inegalitate, un schimb neechitabil unde copilul nu se dezvolta si nu are propriile experinte, care pot ajunge usor la revolta si neintelegeri. Relatiile unde exista doi copii, pot fi minunate la inceput, insa in timp vor fi greu de mentinut prin faptul ca nevoia de compromisuri, de intelegere, acceptari si incurajari vor fi greu satisfacute. Starea de adult a Eului compara, evalueaza, analizeaza, gandeste, inregistreaza, comunica informatii, cere, face deductii, asculta informatii, integreaza armonios dorintele (Copil) si valorile (Parinte), punand persoana in acord cu sine insusi.

Am putea concluziona ca relatiile sanatoase se formeaza atunci cand ambii parteneri ai cuplului se situeaza predominant in starea de adult, orice tranzactie de alt tip gen parinte- adult sau adult-copil, va presupune un efort crescut din partea adultului de a intelege si crea armonie in cuplu. In orice zi, in fiecare relatie de cuplu si interactiune activam toate aceste stari, despre care Eric Berne, spune ca "nici o stare a Eului nu este mai buna decat alta - toate trei sunt importante (inclusive subdiviziunile lor)".

Un plus de cunoastere a acestora si o observare atenta a modului in care reactionam la provocarile si frumusetea relatiilor de cuplu au menirea de a crea echilibru si armonie intre parteneri. In momentul in care apar insa schimburi neechitabile, care ne fac sa suferim, cel mai indicat lucru este sa comunicam cu partenerul si sa dezvaluim ceea ce se petrece in noi: ce mesaje am receptionat, ce anume dorim, ce asteptari avem si care ne sunt limitele de toleranta si accepatare.

Atunci cand o relatie se bazeaza pe incredere si sentimente autentice, ne intereseaza bunul mers si armonia intregii relatii. Comunicarea deschide portile prin care avem acces la interiorul celuilalt si este calea cea mai durabila prin care se pot construi relatii echilibrate. A putea sa ne exprimam noi insine, cu tot ceea ce traim, oferim si asteptam sa ni se ofere sunt fundamentele relationarii sincere si sanatoase.