Parenting

Cum ne protejam copiii de Bullying?
Vineri, Noiembrie 10, 2017
Este o problema din ce in ce mai des intalnita in scoli. Copilul nostru poate deveni tinta batjocurii si al agresivitatii fara sa ne dam seama. El are nevoie de indrumarea noastra pentru a face fata acestor atacuri si pentru a preveni inrautatirea situatiei sale. Mare atentie, caci aceste situatii nu numai ca dauneaza fizic ci si la nivel emotional si social. Ce putem face ca parinti pentru a ne pregati copilul impotriva bullying-ului? Sa-i invatam pe copii abilitati sociale de baza Din pacate agresorii cauta copiii pe care-i percep mai vulnerabili. Daca aveti un copil care este provocat din punct de vedere al abilitatilor sociale, faceti ca prioritate sa va sprijiniti copilul in toate modurile listate in acest articol, pentru a-l face mai putin atractiv batjocurii. Faceti apoi jocuri de rol acasa, mergeti la locurile de joaca si cunoasteti alti copii sau stabiliti intalniri de joaca. Copiii care au succes in a se integra in grupuri sunt cei care observa primii, si gasesc un mod de a se integra in grup. Uneori copiii doresc acceptarea de catre grup atat de mult incat ei continua sa stea pe langa grup chiar si atunci cand unul din liderii grupului incepe sa-i trateze urat. Daca suspectati ca si copilul dvs ar fi vulnerabil, ascultati ceea ce va spune despre interactiunile pe care le are pentru a-l ajuta sa invete sa-si asculte intelepciunea interioara, si lucrati pentru a-i oferi sanse de relatii sanatoase. Invatati copilul cate ceva despre dinamica fenomenului de Bullying Cercetarile arata ca agresorii incep cu hartuirea verbala. Felul in care raspunde "victima" la prima agresiune verbala determina daca cel agresat va continua sa fie tinta pentru agresor. Daca agresiunea ofera agresorului ceea ce isi doreste, adica un sentiment de putere din faptul ca i-a atins punctele sensibile celuilalt copil, agresivitatea va evolua. Este imperativ sa discutati problema cu fiecare copil inainte sa devina subiectii unor activitati de tip bullying, astfel incat ei sa se poata apara pe ei insisi cand un agresor ii testeaza pentru prima oara. Faceti jocuri de rol astfel incat copilul sa se simta comfortabil cand raspunde la provocari si batjocura Jocul de rol ajuta sa-si dea seama cum sa faca fata unei situatii de batjocura. Subliniati ca agresorul vrea sa provoace un raspuns care-l va face sa se simta puternic. Astfel, daca copilul isi arata emotiile si daca vrea sa raspunda atacului, va face exact ceea ce agresorul doreste. Explicati ca in timp ce poate copilul dvs nu poate controla cine il necajeste, el poate controla propriul raspuns intotdeauna. Asa ca in fiecare interactiune, felul in care va raspunde fie va inflama situatia fie o va dispersa. Copilul dvs trebuie sa evite sa fie "agatat" indiferent cat de tare il va enerva agresorul. Cea mai buna strategie este intotdeauna sa se mentina propria demnitate, si sa lase ca agresorul sa isi mentina demnitatea. Cu alte cuvinte, sa-ti mentii demnitatea in timp ce te retragi din situatie, nu sa ataci sau sa jignesti cealalta persoana. Pentru a face asta, spuneti pur si simplu ceva calm ca: Stii, o sa ma fac ca nu am auzit acel comentariu. Cred ca am altceva de facut in acest moment. Nu, multumesc. Apoi, pur si simplu plecati de acolo. Invatati-va copilul sa numere pana la 10 ca sa ramana calm, sa-l priveasca pe agresor in ochi, si sa spuna una din aceste fraze. Practicati pana cand copilul are un ton puternic si convingator. Invatati-va copilul ca nu e nici o rusine in a simti teama in fata unui agresor, in a ne indeparta de el, sau in a spune unui adult pentru a cere ajutorul. Situatiile de batjocura pot sa evolueze iar salvarea mandriei este mai putin importanta decat salvarea vietii. Invatati copii sa previna batjocura cand o vad Expertul in bullying, Michele Borba spune ca atunci cand cei care stau in preajma unei asemenea situatii, copii care se afla in apropiere intervin corect, studiile afirma ca ei pot opri agresiunea in primele 10 secunde. Cele mai bune interventii: Alaturati-va victimei si indepartati-o de pericol Mergeti si stati cu victima Intoarceti victima de la agresiune si duceti-o in cealalta directie spre ajutorul unui adult. Spuneti "arati suparat" sau "te-am cautat", sau "profesoara m-a trimis dupa tine". Cautati ajutor: agresorilor le place audienta. Aduceti ceilalti copii de partea voastra facandu-le cu mana, strigand "avem nevoie de ajutorul vostru". Confruntati-va cu agresorul: "Esti rautacios!" Apoi indepartati-va: "Hai, sa mergem de aici." Si bineinteles, daca sunteti ingrijorati pentru propria siguranta, strigati dupa o profesoara sau formati 911 de pe mobil. Cititi si: Metode de a-ti pregati copilul impotriva Bullying-ului
Cum ne controlam emotiile in fata copilului
Luni, Noiembrie 06, 2017
Sunt sentimentele tale puternice? Niciodata. Dar majoritatea dintre noi ne temem de sentimentele noastre puternice si ne temem de emotiile copiilor nostri. De ce? Pentru ca puterea emotiilor noastre poate fi coplesitoare. Stim cu totii cum se simte cand vrei sa lovesti pe cineva. Si adesea cand actionam conform sentimentelor noastre, facem lucruri de care ne pare rau mai tarziu, fie ca e vorba de plesnitul propriului copil, fie ca ne ies cuvinte jignitoare fata de partener, sau o criza de nervi la locul de munca. Dar nu sentimentele sunt periculoase, ci manifestarea noastra bazata pe ele. Credem ca reparam lucruri, dar actiunile pe care le facem sunt destinate doar sa linisteasca sentimentele noastre suparatoare. Astfel ca in ciuda nevoii noastre urgente de a actiona, actiunile pe care le facem cand suntem suparati doar inrautatesc lucrurile. Pe moment insa, cand nu mai putem tolera propriile sentimentele, explodam. Dupa aceea, ne justificam prea des actiunile, blamand cealalta persoana fiindca ne-a facut sa ne simtim astfel. Deci, ar trebui sa ne reprimam emotiile? Nu. Reprimarea lor ne va face sa fim mai predispusi de a actiona in baza lor. Emotiile sunt o reactie la felul in care ne percepem experienta, fie ca ne simtim nerespectati de copilul nostru, fie tradati de partener, fie ca ne simtim folositi de sef. Cealalta persoana nu ne "cauzeaza" sentimentele in nici un caz. Sunt ale noastre si sunt declansate de propriile noastre interpretari. Insa emotiile sunt un fapt real in corpurile noastre, completand cu hormonii de lupta sau de fuga. Cand ne inabusim sentimentele in loc sa le recunoastem, le purtam ca pe o oala sub presiune. Ne obosim si ne imbolnavim. Sentimentele noastre izbucnesc adesea necizelate si ne trezim fara control. Din fericire, exista o solutie, si este cheia unui autocontrol emotional sanatos! Permiteti-va sa va simtiti toate emotiile, dar rezistati sa actionati in baza lor cand sunteti suparati. Asta va lasa sa alegeti daca veti actiona in baza acelor sentimente turbulante. Ne permite sa ne reglam comportamentul fiindca ne reglam emotiile. Din contra, inabusirea emotiilor le impinge in afara controlului constient, unde pot izbucni in feluri de care mai tarziu o sa ne para rau. Bineinteles, este mai usor de zis decat de facut. Daca nu am fi avut parinti care sa ne ajute cu emotiile cand eram tineri, ar parea imposibil. Din fericire, devine mai usor odata ce practicati, fiindca de fapt ne reprogramam creierul. Iata cum: 1. Permiteti toate sentimentele, ale voastre si ale copiilor Observati-le, acceptati-le, recunosteti-le doar ca fiind parte din a fi uman. 2. Limitati comportamentul Doar pentru ca cel mic are voie sa fie gelos pe bebelus nu inseamna ca are voie sa-l loveasca. Doar pentru ca aveti voie sa va saturati pana peste cap de cel mic de 2 ani, nu inseamna ca strigati la el. 3. Observati ca sentimentele vin si pleaca Faptul ca simtiti ceva nu inseamna ca veti simti la fel si maine. Nu va atasati. Nu sunteti nervosi sau tristi-,ci doar va simtiti nervosi sau suparati. Sunteti mult mai mult decat emotiile voastre, indiferent cat de puternice se simt la acel moment. Puteti chiar doar sa le observati si sa le dati drumul. 4. Nu luati sentimentele la modul personal Doar pentru ca cel mic isi exprima furia voua nu inseamna ca furia lui are de-a face cu voi. Doar pentru ca sunteti furiosi pe partener nu inseamna ca partenerul a gresit. Nimeni nu trebuie sa fie vinovat. 5. Observati cum va aparati in fata emotiilor vulnerabile Cand noi oamenii suntem tristi, raniti, sau dezamagiti, adesea ne este greu sa toleram acele sentimente...si ne enervam. Izbucnim la copii, sau ne blamam partenerul, sau spunem ceva rautacios despre colegul nostru. Furia este o aparare, raspunsul corpului la "lupta sau fugi". Intrati in contact cu frica sau cu tristetea din spatele ei, iar furia se va topi. 6. Rezistati nevoii de a actiona in baza a ceea ce simtiti Cand aveti nevoie urgenta sa faceti ceva, inseamna ca sunteti in starea de "lupta sau fugi". Opriti-va si respirati. Rezistati nevoii de a actiona. Sa urlati la copil nu este niciodata o solutie buna, pentru ca cel mic va deveni defensiv si mai putin cooperant. Cand copilul se simte mai rau, va actiona si mai rau. Daca abandonarea job-ului sau parasirea partenerului est o solutie buna, va fi o solutie buna si maine cand sunteti calmi. 7. Daca sentimentele sunt reale, concluziile pe care le tragem nu sunt adevarate mereu Partenerul meu nu ma iubeste. Seful meu nu imi va recompensa niciodata efortul meu. Copilul meu va fi un derbedeu. Le recunoasteti? Le-ati mai gandi si dupa ce va calmati? 8. Observati-va atunci cand doar stati cu emotiile Respirand, tolerandu-le, lasandu-le sa treaca prin voi...emotiile incep sa se evapore. Asa vindecati rani vechi si dizolvati bagaje vechi, ca sa nu va lasati condusi de emotie atat de usor. 9. In loc sa actionati dupa cum simtiti, folositi-le ca informatie ...pentru a va motiva sa rezolvati acea problema care se repeta, odata ce sunteti calmi. Cand sunteti suparati, solutia pare sa fie ca trebuie sa fortati copilul sa faca ce doriti. Dar cand sunteti calmi, puteti vedea ca o metoda mai eficienta ar fi sa incepeti mai devreme ora de somn sau sa dormiti chiar voi mai mult. 10. Problemele dificile nu se rezolva la emotii puternice Amintiti-va ca atunci cand v-a sabotat raspunsul de "lupta, fugi sau ingheata", nu e niciodata un moment bun sa rezolvati o problema dificila. Cand lucrurile se incing, incepeti mereu prin crearea unui sentiment de siguranta pentru a ajuta pe toata lumea sa se calmeze. Apoi explorati solutii de castig mutual, care sa indeplineasca nevoile tuturor, si faceti schimbari structurale pentru a evita ca acest scenariu sa se repete. Sunteti modelul pentru felul in care copilul isi va controla emotiile. Exemplul vostru il va invata pe copil ca emotiile fac parte din a fi uman, si ca pot fi controlate. Ascultati-le, dar nu le dati mai multa putere decat merita. Pana la urma sunt doar niste emotii...
Metode de a-ti pregati copilul impotriva Bullying-ului
Sambata, Octombrie 21, 2017
Auzim de ceva timp vorbindu-se despre Bullying. In timp ce unii ar incerca sa il traduca prin hartuire, este mai mult de atat, mai ales atunci cand vorbim de copii mici. In cele ce urmeaza vei gasi cateva modalitati de a-ti pregati copilul impotriva bullying-ului. Ce inseamna Bullying? StopBullying.gov defineste acest termen ca fiind un comportament nedorit, agresiv, in care un copil sau un dolescent foloseste o diferenta de putere reala sau perceputa, cum ar fi forta  fizica, acces la informatii intimidante, rusinoase sau popularitate, pentru a controla si a face rau altor copii. Poate include orice, de la raspandirea zvonurilor la folosirea poreclelor si agresiune fizica. In esenta bullyingul este un abuz de putere. De ce ar face o persoana tanara asa ceva? Pentru ca ii da putere. Cu totii avem nevoie sa ne simtim puternici in viata. Daca nu avem acces la putere in moduri sanatoase, este greu sa ne abtinem de la a o folosi in feluri nesanatoase. Si pentru un copil sau adolescent care se simte adesea fara putere in viata lui, sa abuzeze de putere prin bullying se simte la fel de puternic ca si un drog. Daca sufera in interior, il poate ajuta sa se simta putin mai bine pentru o perioada scurta de timp. Daca cineva l-a umilit, amenintat sau ranit, acele sentimente adesea ameninta cu coplesirea psihicului sau, si de aceea el se dezlantuie, dorind sa umileasca, sa ameninte sa sa raneasca pe altcineva. Din pacate, acei copii care sufera adesea fac sa sufere alti copii. Poti sa iti faci copilul rezistent la bullying? Din pacate, nu. Au existat dintotdeauna persoane care sufera si se manifesta facandu-i pe altii sa sufere, iar drumul copilului tau se va intalni adesea cu al lor. Si toti copiii vor sa faca lucrurile in felul lor, ceea ce inseamna ca uneori vor abuza de putere. Este normal din punct de vedere al dezvoltarii si destul de scurt ca durata intr-un context unde dezvolta si empatie. Scopul nostru nu este sa-l izolam pe copil, ci sa-l sprijinim sa dezvolte constiinta si abilitatile necesare pentru a se proteja pe sine cand e necesar, si de a cauta ajutor cand este bagat pana peste cap. Comportamentele de batjocura incep in gradinita si castiga teren odata ce copilul creste. Unele statistici spun ca in randul scolarilor au recunoscut intre 40 si 80 la suta din elevi ca au particpat la un comportament de bullying, astfel ca este clar ca si cultura noastra poarta responsabilitatea pentru prevalenta acestui obicei. Multi copii se descriu pe ei insisi ca fiind subiecti la batjocura dar si ca au ras de altii.   Cercurile de corectare a comportamentelor, solutionarea conflictelor prin training si transformarea culturii unei scoli s-au dovedit toate mult mai eficiente in reducerea bullyingului decat pedepsirea celor care faceau aceste comportamente agresive. Din pacate, cultura scolilor noastre se lupta inca pentru a implementa abordari eficiente. Interactiunea dintre bullying si televiziune pare sa fi crescut pericolul psihologic, astfel ca tot mai multi copii se sinucid ca raspuns la batjocura. Aceasta este vestea proasta. Vestea buna este ca va puteti ajuta copiii sa dezvolte abilitatile necesare de a face fata comportamentelor batjocoritoare, si il puteti proteja pentru a nu deveni el insusi un bataus. Cum ne putem proteja copiii de batausi Modelati relatii de respect si compasiune de cand copilul este mic Asa cum Alice Miller, autoare Thou Shalt Not Be Aware, a scris: "Daca copiii au fost obisnuiti de la inceput sa le fie respectata lumea, ei nu vor avea probleme mai tarziu in viata ca sa recunoasca lipsa de respect catre ei sub orice forma, si se vor razvrati impotriva acesteia pe cont propriu." Cel mai eficient mod de a tine departe copiii de bullying, si de a deveni ei insisi batjocoriti este sa va asigurati ca-i cresteti in relatii de respect, de iubire, si nu in relatii care folosesc puterea sau forta pentru a le controla. Copiii invata ambele parti ale unei relatii, si pot sa actioneze ca oricare din ele. Daca loviti, copilul va invata ca violenta fizica este modul de a raspunde la problemele interpersonale. Cercetarile au stabilit in mod repetat ca disciplinarea fizica a copilului este asociata cu comportamente agresive ale copilului. De fapt, orice metode de disciplina care utilizeaza puterea asupra unui copil il invata sa foloseasca puterea asupra altora, sau sa-i lase pe altii sa foloseasca puterea asupra lui. Pedeapsa este adesea perceputa de catre copii ca adulti care folosesc forta pentru a obtine ce vor, ceea ce-i invata ca bullyingul este in regula. Nu va faceti griji, nu aveti nevoie de acest gen de disciplina. Ramaneti conectati cu copilul si la bine si la rau Copiii singuratici sunt mai predispusi la batjocura. Iar copiilor le este rusine adesea ca sunt batjocoriti, astfel ca le este teama sa le spuna parintilor. Amintiti-va, a fi parinti inseamna 80% conexiune, adica o relatie apropiata cu copilul, si doar 20% indrumare. Indrumarea nu va ramane decat daca aveti relatia care sa o sprijine, sau il va indeparta pe copil daca nu exista. Astfel ca trebuie sa faceti relatia cu copilul o prioritate, si sa mentineti liniile de comunicare deschisa, indiferent de situatie. Modelati comportamente de incredere cu alte persoane Daca aveti tendinta sa va retrageti usor ca sa nu faceti o scena, dar apoi va simtiti dati la o parte, este timpul sa schimbati acest lucru. Copilul dvs invata privindu-va. Experimentati cautand modalitati de a va exprima propriile nevoi sau drepturi in timp ce mentineti respectul pentru cealalta persoana. Este foarte important sa nu va lasati dati la o parte, fiindca il invatati pe copil sa va calce pe urme. Invatati-va copilul direct cum sa fie asertiv dar respectuos Copiii trebuie sa stie ca li se pot indeplini nevoile in timp ce pot fi respectuosi cu ceilalti. Oferiti-le cuvinte cu care sa se poata apara pe sine cat mai devreme: "E randul meu acum". "Hei, inceteaza." "Mainile jos de pe corpul meu." "Nu e ok sa ranesti." "Nu imi place sa mi se spuna asa. Vreau sa-mi spui pe nume." Va urma... Un articol dupa Laura Markham
Cum sa-ti hranesti copilul de la 1 an la 3 ani
Luni, Octombrie 16, 2017
Folositi acest ghid pentru a afla ce si cat de mult mananca copilul dvs intre 1 an si 3 ani. Si nu va ingrijorati daca cel mic nu se incadreaza exact in cantitatile sugerate. Acestea sunt cantitati estimative, menite sa serveasca drept indrumar si nu drept litera de lege. Poate vi se va parea ca cel mic mananca mai putin ca inainte, si este perfect normal pentru aceasta etapa. Daca va intrebati despre numarul de calorii necesar in aceasta perioada, doctorii recomanda aproximativ 40 de calorii zilnic pentru fiecare 3 cm de inaltime. Daca de exemplu, copilul are in jur de 60 cm, acesta ar trebui sa consume in jur de 700-800 de calorii. Varsta: 12 - 24 luni Cu ce il hranim: Lapte integral si alte produse lactate (branza de vaci pasteurizata, iaurt gras) Cereale fortificate cu fier: ovaz, orz, grau, cereale mixte Fructe: pepene, papaya, caise, grapefruit Legume: broccoli, conopida, fierte pana cand devin moi Proteine: oua, unt de migdale, bucati mici de carne, pui, peste fara oase, tofu Suc: 100% natural, citrice sau non-citrice Miere Cat de mult pe zi: De la o cana la 1 1/2 de lapte, 1 de iaurt, sau 30 grame de branza proaspata 90g de cereale, dar grija ca macar jumatate sa fie integrale (mai poate fi orez, paste, paine) 1 cana de fructe proaspete, congelate, sau din compot, taiate in bucati foarte mici 1 cana de legume, variate si taiate in bucati mici. 60 grame de proteina: de exemplu 1/3 piept de pui, 1/4 conserva ton, 1/4 fasole boabe, sau 1 ou. Varsta intre 24 si 36 de luni Cu ce il hranim: Lapte scazut in grasime (este in regula sa trecem la cel fara grasime odata ce copilul are mai mult de 2 ani) si alte produse lactate cum ar fi iaurt scazut in grasime, branza de vaci, budinca. Cereale fortificate cu fier: aceleasi, si alte cereale cum ar fi paine integrala si biscuiti, covrigei, paste, orez. Fructe: taiate proaspete sau in compot, cat si fructe uscate, inmuiate pentru a preveni inecarea: mere, pere, piersici, caise, curmale, prune. Proteine: oua, fasole, unt de arahide intins in strat subtire, bucati mici de carne- pui, peste fara os, tofu. Mancaruri combinate ca macaroane cu branza sau alte mancaruri gatite. Sucuri 100% din fructe si legume (intre 100 si 150 de ml). Cat de mult pe zi: 1 pana la 1 1/2 cani de lapte, sau 1 cana de iaurt, sau 30-50gr de branza 90 de grame de cereale, macar jumatate sa fie integrale (30 de grame= o felie paine, 1 cana cereale , sau 1/2 cana de orez gatit, paste gatite din grau sau mancare din fulgi de ovaz) 1 cana de fructe in toate felurile, in bucati Suc natural 100%, intre 120 si 200 ml 1 cana legume cat ma variate, taiate in cubulete mici 60 grame de proteine: poate fi un sfert de cana fasole boabe fiarta, sau mazare, un ou, 30 grame de carne, pui sau peste. La aceasta varsta copiii au opinii puternice despre mancare. Lasati copilul sa va spuna ceva in privinta a ceea ce mananca, in timp ce oferiti echilibru, limite si il incurajati sa faca alegeri sanatoase. Cum facem daca suntem vegetarieni? Daca sunteti vegetarieni sau vegani puteti sa oferiti copilului tot ce are nevoie. Academia Pediatrilor si Nutritionistilor Americani sunt de acord ca o dieta bine planificata este buna pentru copii. Doar sa fiti atenti ca cel mic sa primeasca suficient din urmatoarele substante nutritive. Vitamina B12: Vegetarienii isi pot lua aceasta vitamina din produse lactate si din oua. Veganii pot utiliza produse imbogatite ca bauturi de soia, cereale si substituti de carne. Vitamina D: Bebelusii alaptati ar trebui sa primeasca 400 UI aditionali pe zi din lapte fortificat de vaca sau de soia. Calciu: copiii vegani ar putea avea nevoie de alimente imbogatite cu calciu, bauturi sau suplimente. Pe acestea le puteti verifica cu un medic sau dietetician. Zinc: acest nutrient important ajuta sistemul imunitar ce poate fi gasit in fasole, mazare, cereale fortificate, lapte si germeni de grau. Fier: puteti gasi acest mineral in cereale fortificate sau in suplimente. Serviti-l cu alimente bogate in vitamina C, cum ar fi portocalele, rosiile, capsunile, pentru a imbunatati absorbtia Fierului. Proteine: vegetarienii pot sa-si adauge proteine din iaurturi si din oua. Veganii pot sa-si ia proteina vegetala din fasole, cereale si lapte de soia fortificat. Fibre: surse bune de fibre includ taratele de grau, cerealele si pastele fortificate, si plante bogate in grasime cum ar fi untul de seminte din floarea soarelui si avocado. Un articol inspirat din: babycenter.com
Cele mai bune hobby-uri pentru mamele care stau acasa
Luni, Septembrie 18, 2017
Timpul liber este mai degraba o raritate pentru mame. Totusi, oricine are nevoie de cate un moment in care sa-si dedice timpul facand ceva ce le place. Mamele ocupate trebuie sa gaseasca hobby-uri pe care sa le poata incorpora in rutina zilnica sau pe care sa le poata strecura in micile pauze. Poate credeti ca acest lucru va va limita posibilitatile, insa exista o gramada de hobby-uri pe care mamele ocupate pot sa le faca cu placere in timpul zilei. GRADINARITUL Gradinaritul poate insemna orice de la a planta cateva ierburi aromatice in ghiveci pana la ceva mai complicat cum ar fi o gradina de legume, un loc unde mamele pot sa-si petreaca timpul cu cei mici in timp ce dorm sau se joaca in gradina. Nu numai ca gradinaritul este o unealta creativa, dar poate fi si foarte relaxant. Bonus: gradinile frumoase adauga valoare proprietatii si aduc abundenta prin flori proaspete, fructe si legumele plantate. GATITUL Nu exista indoiala ca mamele petrec mult timp in bucatarie, insa in loc sa vedeti acest timp ca pe o obligatie, priviti-l ca pe un hobby. Va veti face masa mai placuta. Invatati despre diferite arome, incercati ingredient noi, si experimentati noi retete ca sa aveti zile mai interesante. FOTOGRAFIATUL Exista frumusete in fiecare zi. Sa capturezi acea frumusete in imagini sau video poate fi inspirational si satisfacator. De la pozele copiilor care vor fi pretuite pentru multi ani, pana la fotografierea detaliata a unei flori sau al unei imagini prinse in plimbarea de dimineata, fotografiile sunt momente ale zilei care va ofera recompense mari cu minim de timp investit. REBUSURI Provocarea mintii nu este doar un mod excellent sa ai mintea ascutita, dar este si distractiva. Cuvintele incrucisate sunt hobby-ul ideal pentru mamele ocupate fiindca pot fi rezolvate in intervale mici de timp. Puteti pastra o revista de rebusuri in masina, in poseta, pe noptiera, si va fi usor sa strecurati putin efort mental in timp ce stati la coada sau cateva minute inainte de culcare. ALBUM DE COLAJE Numit si scrapbooking, este un mod excellent de a organiza amintirile si experinetele in timp ce eliberati energia creativa. Poate fi facut in timp ce copiii se joaca sau dorm, iar rezultatul este un album al momentelor favorite de care se vor bucura generatiile urmatoare. CROSETATUL Crosetatul nu e doar un hobby al bunicilor! Este un obicei creativ si foarte trendy care poate fi invatat si practicat. Este usor sa-l faceti in timp ce va uitati la TV. Odata ce vi se imbunatatesc abilitatile de crosetat puteti testa o varietate de tipare ca sa nu va plictisiti niciodata. Rezultatul? Haine frumoase si daruri excelente pentru prieteni si familie? JOGGING O plimbare rapida nu este buna doar pentru corp ci si pentru minte si eliberare de stress. Plus, poate fi facut oriunde. In timp ce copiii sunt la sport, puteti alerga in parc sau pe terenul din imprejurime. Puneti copiii mici in carucior pentru o tura in jurul cartierului sau ca sa faceti cumparaturi. Daca sunt prea mari, lasati-i pe bicicleta langa voi. Tot ce aveti nevoie este o pereche de incaltaminte care sa transforme plimbarea in hobby oriunde ati merge. PICTURA Nimeni nu se asteapta ca Picasso sa locuiasca vis-a-vis, dar iata ca se poate. Pictatul pe panza este un mod distractiv de a crea arta acasa sau de a impartasi cu prietenii. Pentru ca arta se afla de fapt in ochii privitorului, crearea unei piese de arta poate insemna orice de la stropirea vopselei pe o panza, la un peisaj abstract sau la pictarea minutioasa a unei imagini florale. Multi artisti isi creaza picturile din fotografii. Faceti o poza sau gasiti pe internet o scena favorita si apoi incercati sa o recreati acasa. CUSUTUL SI CROITORIA Cusutul nu este doar un hobby distractiv, dar este si unul foarte economic. De la haine, la decoratiuni pentru casa, toate acestea va vor lasa sa va exprimati simtul artistic, dar sa si economisiti bani. Ca si in cazul crosetatului, nimic nu este mai bun ca un cadou hand-made care sa exprime atasamentul fata de o persoana .
10  trucuri pentru a calma crizele copilului tau
Vineri, Septembrie 15, 2017
Cand copilul tau se afla in mijlocul unei crize, ca parinte poate fi dificil sa te abtii de la a avea o cadere. Aceste caderi sunt urate si teribile, insa ele sunt situatii care apartin de copilarie, spune Ray Levy, phD, psiholog clinician si co-autor al cartii "Try and Make Me! Simple Strategies That Turn Off the Tantrums and Create Cooperation". Copiii mici, mai ales cei cu varsta intre 1 si 4, nu au dezvoltat inca abilitati de control. Ei au tendinta sa cedeze si sa piarda controlul. Si ce este mai exact ceea ce le declanseaza criza? Fiecare criza, spune Levy, rezulta dintr-un lucru foarte simplu: nu obtin ceea ce isi doresc. Pentru copiii intre 1 si 2 ani, crizele pornesc adesea din incercarea de a comunica o nevoie. Mai mult lapte, un schimb de scutec, jucaria de acolo, dar asta fara a putea exprima nevoia in cuvinte, spune Levy. Ei se frustreaza cand tu nu raspunzi la ce spun ei, iar pentru copiii mai mari, crizele de plans sunt a o lupta pentru putere. Pe cand ajung la varsta de 3 sau 4 ani, ei devin mai autonomi si sunt destul de constienti de nevoile si dorintele lor. Asadar, vor sa li se raspunda tot mai mult. Daca nu ne supunem, facem o excursie in orasul crizelor. Deci cum putem sa oprim aceste izbucniri? Urmeaza 11 solutii pe care le urmeaza atat mamele cat si expertii in parenting. 1. Ignorati copilul Motivul pentru care functioneaza este fascinant: "In timpul unei crize, copilul este pur si simplu innebunit. Emotiile lui preiau controlul, dominand cortexul frontal al creierului, zona care e responsabila de luarea deciziilor si rationamentelor, spune Jay Hoecker, doctor pediatru in Rochester, Minnesota. De aceea ratiunea nu ajuta. Pur si simplu partea rationala a creierului sau nu functioneaza. Nu e nimic de facut pentru a imbunatati lucrurile in acel moment. De fapt orice ai incerca numai va inrautati lucrurile. Cand se mai linisteste se poate vorbi cu el. 2. Dati copilului putin spatiu "Uneori copiii doar au nevoie sa isi scoata furia. Asa ca lasati-i!" spune Linda Pearson, o asistenta si autoare a cartii "The Discipline Miracle". Doar asigurati-va ca nu sta nimic in calea crizei care l-ar putea rani. "Sunt mare fan al acestei metode pentru ca-i invata pe copii cum sa se elibereze intr-un mod non-destructiv. Sunt capabili sa-si manifeste sentimentele, sa se adune, si sa recastige auto-controlul, fara sa inceapa un meci de urlete sau lupte de vointa cu tine." Acest truc poate functiona singur sau in tandem cu toata faza de ignorare. 3. Creati o diversiune Este vorba despre schimbarea atentiei mentala. Atrageti atentia copilului cu ceva interesant ca sa uite de criza pe care tocmai o avea. "Poseta mea e umpluta cu tot felul de diversiuni, precum jucariile pe care copiii mei nu le-au vazut de multa vreme, si snack-uri gustoase.", spune Alisa Fitzgerald, mama a doi copii din Boxford, Massachusetts. Oricand are loc o criza de isterie, ea le scoate pe rand din geanta, pana cand ceva capteaza atentia copiilor. "Am descoperit de asemenea ca distragerea atentiei poate ajuta la indepartarea unei caderi majore inainte sa se intample, daca te prinzi din timp", adauga ea. Daca cel mic e pe cale sa izbucneasca intr-un scandal major fiindca nu i-ai luat cerealele favorite, incearca rapid sa schimbi directia si sa spui cu entuziasm ceva de genul: "Hei, avem nevoie de niste inghetata! Ma ajuti sa aleg o aroma?"sau "Wow uita-te la containerul cu homari de acolo!". Levy explica: "Copiii au perioade de memorie destul de scurte, ceea ce inseamna ca sunt usor de distras. Si ajuta intotdeauna daca sunteti foarte foarte uimiti cand o faceti. Le ia mintea de la criza spre urmatorul lucru mult mai repede." 4. Aflati ce il deranjeaza cu adevarat pe copil Acest truc este bun pentru crizele copiilor sub 2 ani si jumatate, spune Dr. Hoecker. "Copiii de aceasta varsta au de obicei un vocabular de aproximativ 50 de cuvinte si nu pot lega mai mult de doua cuvinte odata. Comunicarea lor este limitata, desi au toate aceste ganduri si dorinte care trebuiesc implinite. Cand nu intelegi mesajul sau intelegi gresit, ei isi ies din minti ca sa elibereze acea frustrare." O solutie, spune el, este limbajul semnelor. Invatatul unor semne pentru lapte, apa, mancare sau oboseala poate face minuni. 5. Folositi empatia O alta abordare este sa empatizati cu cel mic, ceea ce ajuta in preluarea controlului crizei si apoi sa va jucati de-a detectivul. Puteti spune copilului sa va arate ce isi doresc si desi nu va fi mereu evident, cu putin timp si practica veti incepe sa comunicati mai bine. Puteti evita multe crize de isterie in acest fel! 6. Imbratisarile "Probabil ca acesta este ultimul lucru pe care vreti sa-l faceti cand copilul isi iese din minti, dar il ajuta cu adevarat sa se linisteasca", spune Levy. "Vorbesc de o imbratisare adevarata, puternica si ferma, nu una moale. Si nu spuneti un cuvant cand o faceti. Repet: veti intra intr-o lupta de putere inutila. Imbratisarile il fac pe copil sa se simta sigur si il ajuta sa stie ca va pasa de el, chiar daca nu sunteti de acord cu comportamentul lui." 7. Oferiti mancare sau sugerati putina relaxare "Oboseala si foamea sunt cei mai mari declansatori de crize de isterie" spune Levy. Fizic vorbind, copilul este deja la limita, astfel ca nu este nevoie de multe emotii ca sa treaca acea limita. "Parintii vin adesea la mine mirandu-se de ce copilul lor are crize zilnice. Si se dovedeste ca ele au loc cam in acelasi moment al zilei, in jurul orei de somn sau cel al mesei. Nu este o coincidenta! Sfatul meu: dati-i de mancare, dati-i apa si lasati-l sa vegeteze, indiferent ca asta inseamna sa-i puneti la somn sau sa vada putin TV. Ganditi-va ce morocanosi sunteti cand va lipsesc ore de somn sau cand va scade glicemia de foame. Cu copiii mici, care au nevoie de somn si de hrana mai multa decat adultii, efectul este inzecit! 8. Dati copilului recompense pentru comportament Anumite situatii sunt foarte grele pentru copii. Poate fi statul la o coada lunga, sau sa stea linistiti in biserica. Oricare ar fi situatia dificila, iata trucul: "Inseamna sa recunosti cand ceri prea mult copilului si sa-i oferi un pic de mita" spune Pearson. "Cand te indrepti spre o institutie sau un restaurant, spune-i de exemplu: "Alex, mamai iti cere sa stai cuminte si sa-ti mananci frumos cina in seara asta. Chiar cred ca poti! Si daca te comporti bine, cand ajungem acasa te las sa te uiti la un film." Ca sa stati linistiti, Pearson spune ca genul acesta de mita este total acceptabila, atata timp cat este facuta cu conditiile noastre si din timp, nu in timpul unei crize. Daca copilul incepe sa se piarda la un moment dat, amintiti-i cu blandete despre "intelegerea" facuta. Este uimitor cum acest lucru ii poate aduce la locul lor instant, spune Pearson. 9. Vorbiti cu calm Asta este una grea si e mai usor de zis decat de facut. Dar expertii insista ca trebuie sa va mentineti calmul in timpul crizei unui copil. "Altfel, veti intra intr-o lupta de putere si veti face ca toata scena sa se inrautateasca. Plus, parte din motivul pentru care copiii recurg la crize este ca sa primeasca atentie", spune Dr Hoecker. "Lor nu le pasa daca primesc atentie negativa sau pozitiva. Vor doar sa le-o dai 100%." Levy este de acord si adauga: "Vorbitul cu o voce calda arata copilului ca nu veti lasa comportamentul lui sa va afecteze. Va ajuta si sa ramaneti relaxati, cand ce doriti cu adevarat este de fapt sa tipati la el. De fapt, tonul calm al vocii este util atat pentru parinte cat si pentru copil. Daca sunteti tensionati, copiii vor simti asta si se vor ambala si mai tare." 10. Radeti de asta Fiecare parinte uraste crizele in public, pentru motive evidente. Va ingrijorati ca ceilalti parinti vor spune ca sunteti o mama rea sau ca v-ati crescut un dracusor de necontrolat. Dar asta, spune Kazdin, va poate tenta sa faceti alegeri care va vor duce la si mai multe manifestari de acest gen. "Copiii, chiar si cei foarte mici, sunt inteligenti. Daca va enervati pe ei sau va stresati sau cedati doar ca sa termine crizele inainte sa va prineasca tot mai multa lume, ei vor invata ca aha - functioneaza!" Kazdin spune ca cea mai buna metoda este sa inghititi, sa va asezati un plasture de Monalisa pe buze si sa pretindeti ca totul este bine. Si ce gandesc ceilalti? "Stim din studii ca singurul lucru pe care oamenii il judeca este reactia la criza", spune Levy. "Daca arati calma si ca ai totul sub control, da, chiar daca nu faci nimic ca sa opresti scandalul, ei gandesc: "ei, asta da e o mama buna!" Un articol de Shaun Dreisbach din American Baby
Momentul "nu vreau sa fac la olita!"
Joi, Septembrie 14, 2017
Manevrat cu voie buna si incredere ca cel mic va dobandi controlul de a face la olita atunci cand simte, procesul utilizarii toaletei/olitei poate fi extrem de util pentru copil. Acesta e un pas mare pentru fiul sau fiica voastra. Iar treaba noastra ca parinti este sa facem ca acest proces sa fie unul pozitiv. Ar trebui sa pedepsiti copilul pentru "accidente"? Adultii au petrecut ani utilizand toaleta, astfel ca uitam cat este de greu pentru un copil. Pentru un copil mic care si-a petrecut pana acum intrega viata in scutece, sa observe senzatia de a elimina, necesita multa atentie si munca grea. Controlul constant al acelui impuls pana cand ajung la olita este o realizare enorma. Unii copii sunt motivati sa aiba acest control fiindca nu le place sentimentul de a fi uzi sau murdari. Altii sunt motivati de necesitatea lor de a controla sau dorinta lor de a fi ca si copiii mai mari. Restul sunt motivati de dorinta lor de a imita parintii, pe care-i iubesc si a caror indrumare vor sa o urmeze. Toti copiii ajung sa stapaneasca acest pas de dezvoltare mai devreme sau mai tarziu. Putem sa numim acest proces "invatatul la olita". Ca fiecare invatare, copilul trebuie sa fie pregatit sa invete, si sa continue in propriul lui ritm. Parintii pot oferi incurajari si pot stabili conditiile pentru a asigura succesul copiilor lor. "Invatatul la olita" presupune ca avem nevoie sa-l invatam pe copil, ca pe un catel, si inlocuim recompensele si pedepsele cu dorinta naturala a copilului de a creste si de a se realiza. In timp ce recompensele pot fi eficiente pentru a promova un copil caruia ii este teama sa faca acest salt, pedeapsa creste teama copilului. Pedeapsa il face pe copil sa-i fie si mai greu sa-si controleze corpul fiindca teama inchide centrii invatarii din creier. In plus, pedeapsa erodeaza relatia cu parintele si prin urmare elimina dorinta copilului de a urma indrumarea parintelui, adica principala motivatie de a face munca grea a invatatului la olita. Cand pedepsim un copil care nu reuseste in a invata sa foloseasca olita, el se simte umilit, rusinat, si gata sa renunte. Nu a stiut de la inceput cum sa faca asta, iar acum se simte ca un esec total. Se simte ca este rau si furios. Toate aceste emotii amestecate fac ca acel copil sa fie mai predispus sa aiba si mai multe accidente. Pedepsirea copiilor pentru toaleta pare MEREU sa rezulte in si mai multe accidente Copilul inceteaza sa mai vada toaleta ca o ocazie de a exersa controlul, pe care toti copiii il doresc, si o vede ca pe o sursa de stres. Stim ca stresul ii face pe copii sa cada din nou, iar pedeapsa este un stresor imens. Conform Asociatiei Americane de Pediatrie, invatarea la olita este timpul din viata copilului cand sunt cel mai predispusi la abuz. Asta pentru ca pedeapsa nu functioneaza. De fapt face si mai greu procesul de control al accidentelor. Parintii devin si mai frustrati, iar pedeapsa creste. Situatia iese de sub control, iar tragediile sunt tot mai probabile. Pe scurt, pedepsirea copilului pentru accidentele de olita nu vor grabi invatarea la olita. Dimpotriva, vor prelungi procesul si vor dauna relatia cu copilul. Nu o faceti, pur si simplu.
De ce sa luam un animal de casa pentru copii?
Duminica, Septembrie 10, 2017
Daca ati crescut cu un animal de casa, probabil ca l-ati considerat un prieten adevarat. Partener de joaca, confident, jucarie de imbracat...toate la un loc. In ochii unui copil, un animal de casa este un adevarat membru al familiei, iar noi cercetari sugereaza ca mai ales copiii agitati se bazeaza mai mult pe mascotele lor, decat pe proprii frati. De asemenea cercetarile subliniaza modurile neasteptate in care animalele stimuleaza increderea si abilitatile sociale ale copiilor. Descoperirea vine de la un student doctor in psihiatrie, numit Matt Cassels, care a analizat datele unui studiu longitudinal facut pe o durata de 10 ani, numit "the Toddlers Up Project". Studiul a examinat dezvoltarea sociala si emotionala a copiilor cu varste cuprinse intre 2 si 12 ani. Studiul lui Cassels se concentreaza pe copiii cu abilitati cognitive scazute si relatia lor cu familia, prietenii, si profesorii si cu mascotele lor. Animalele de companie influenteaza abilitatile sociale Cercetarile lui Cassels au scos la iveala ca animalele au un efect profund si probabil neasteptat asupra abilitatilor sociale ale copiilor. Nu este surprinzator ca acei copii care au avut "vremuri grele" cum ar fi divortul parintilor, greutati in viata de acasa, sau probleme de sanatate, au avut tendinta de slabe performante scolare. Dar acesti copii au fost si mai inclinati sa se bazeze pe mascotele lor mai mult decat pe prieteni, pentru sprijin moral. Copiii cu mascote, mai ales fetele cu caini, au avut incredere in mascotele lor mai des decat in proprii frati. "Este de-a dreptul surprinzator" spune Cassels. "Pot sa simta ca mascotele lor nu-i judeca, si fiindca animalele nu par sa aiba propriile lor probleme, ele doar asculta. Chiar si sa marturisim unui jurnal poate fi terapeutic, dar mascotele pot fi o optiune si mai buna pentru ca ele sunt empatice." Copiii care s-au atasat puternic de mascotele lor s-au descurcat mai bine si in situatiile sociale, ajutandu-i pe ceilalti, cooperand, impartasind si interactionand. Conexiunea cu un animalut sprijina aceasta abilitate de a se conecta cu lumea. Cercetarile lui Cassels sugereaza ca legaturile noastre cu animalele pot fi vazute ca fiind la fel de importante si masurabile ca relatiile noastre cu oamenii. Studii anterioare au aratat ca mascotele ajuta copiii cu autism sa-si demonstreze abilitati sociale mai puternice, mai ales daca aceste animale sunt caini. Copiii care interactioneaza regulat cu cainii sunt mai priceputi in a se prezenta altora si in a raspunde la stimuli sociali. Mascotele au stimulat de asemenea compasiunea, increderea de sine la copii, dar si reducerea nivelului de stres. Cassels crede totusi ca este nevoie de mai multe cercetari pentru a afla exact in ce fel legaturile de atasament cu prietenii blanosi impacteaza micutii tineri. "Mascotele sunt semnificative si permisive". In SUA si UK mascotele sunt ceva mai frecvente decat parintii in locuinta, si totusi nu cuantificam cat de importante sunt pentru noi.
Cum invatam copilul sa faca la olita in cativa pasi simpli
Miercuri, Septembrie 06, 2017
Si am ajuns si la acest moment. Cel in care cautati olita perfecta pentru cel mic. Dar nu conteaza doar faptul ca are muzica sau ca este un colac care se poate pune peste cel de toaleta. Exista cateva reguli pe care ar trebui sa le instituiti pentru ca antrenamentul la olita sa decurga bine: Aranjati ore stabilite pentru ca amandoi sa puteti folosi olita Dimineata dupa trezire, dupa micul dejun, inainte de o gustare, dupa masa de pranz etc. Copilul poate sta doar acolo. Nu este obligat sa mearga la baie, ci doar sa stie ca si dvs urmati aceasta regula. Este mai usor daca cel mic simte ca exista un orar insa este in regula si daca doreste sa-si faca propriul orar. Felicitati-l fiindca isi asculta corpul. De obicei dupa un timp va cere tot mai mult sa mearga singur. Felicitati copilul ori de cate ori foloseste cu adevarat olita Sarbatoriti cu un cantecel, un dans, insa nu credeti ca a invatat deja sa faca la olita pana cand nu cere el sa mearga. Invatarea la olita este doar atunci cand trebuie sa mearga la toaleta si merge singur acolo. Asteptati-va la accidente Nu va exprimati dezamagirea cand apar accidente sau veti ridica stacheta prea sus iar copilul s-ar putea revolta si renunta. In schimb, raspundeti la accidente mormaind si spunand cu un zambet cald: "Ei bine, invatam din accidente. In curand o sa faci tot timpul in olita. Hai sa mai incercam o data. Accidentele sunt un pas catre directia cea buna. Cand copilul tau invata din greseli fara sa fie descurajat si observa accidentul imediat ce s-a intamplat, incurajati-l: "Ce bine ca ai observant imediat! Bravo! Hai sa mergem repede la baie in caz ca mai trebuie sa vina ceva. Dupa aceea o sa curatam impreuna aici. Ai observat singur cand a trebuit sa mergi la olita! Data viitoare o sa observi si mai devreme si vei avea timp sa ajungi si la baie!". Fiti entuziasti dar niciodata nu fortati! Insistenta complica invatatul la olita. Niciodata nu pedepsiti sau certati un copil cand are un accident, sau veti avea repercursiuni. Faceti un obicei La inceput copilul va avea probabil nevoie sa recunoasca semnalele care arata ca este momentul sa se indrepte catre toaleta. Daca observati ca incepe sa devina anxios sau ca incepe sa stea ghemuit in spatele patului, va trebui sa-i reamintiti. De fiecare data cand copilul observa insa si va spune ca trebuie sa foloseasca baia, chiar daca nu va spune la timp, este o ocazie de a-i admira progresul spre directia potrivita. Daca se teme de olita Ajutati copilul sa isi depaseasca fricile. Orice fel de jocuri prostute, distractive, care il pot face pe cel mic sa rada la olita il vor ajuta si sa i se evapore anxietatile legate de olita. Fiti atenti la constipatie Multi copii, mai ales cei care nu mananca suficiente cereale si legume, sau care nu fac suficienta miscare, tind sa faca scaune mai tari. Asta ii face mai predispusi la a amana cat mai mult defecarea. Acest lucru se poate intampla chiar si inainte ca cel mic sa iasa din pampers, insa este mai des intalnit odata ce copilul foloseste olita, pentru ca este solicitat sa se opreasca din ce face si sa mearga la baie. Cu cat copilul se obisnuieste mai mult sa amane, cu atat mai dificila devine defecarea si cu atat mai mult va dori sa o evite. Problema este ca si acei copii care fac zilnic treaba mare aduna multe materii fecale in corpul lor. Aceasta poate reduce sensibilitatea copilului la nevoia de a utiliza toaleta, astfel ca cel mic nici nu mai stie ca trebuie sa mearga. Si fiindca le impinge vezica urinara le poate cauza accidente urinare si pipi in pat. Din pacate majoritatea parintilor a caror copii se afla in aceasta situatie nici nu stiu ca cei mici sunt constipati si nu inteleg de ce au aceste accidente pana cand o radiografie va revela un rect largit. Invatatul la olita este un parteneriat, iar parintii sunt implicati Puteti stabili scenariul insa copilul face toata munca. Cel mai important secret pentru invatatul la olita fara stress este ca sic el mic sa fie pregatit. Daca va fortati copilul puteti sfarsi cu problem serioase, de la un copil cu constante lupte de putere la probleme de retentie fecala. Asteptati pana cand va fi pregatit. Conteaza cu adevarat cand va fi asta? Mai devreme sau mai tarziu, toata lumea foloseste toaleta.
Ce ne facem cand empatia nu functioneaza
Sambata, Septembrie 02, 2017
Cand parintii incep sa foloseasca indrumarea blanda, sunt adesea uimiti de cat de bine lucreaza empatia pentru a-si calma copilul. Pentru majoritatea persoanelor, inclusiv pentru copii, doar faptul ca ni se recunosc viziunile si sentimentele ne face sa ne simtim mai bine si devenim astfel mai cooperanti. Astfel ca odata ce parintii trec de frica de a fi de accord cu emotiile negative ale copiilor, empatia nu inseamna ca esti de accord, incep rapid sa empatizeze atunci cand copilul se afla in situatii dificile. "Nu merge nimic bine pentru tine astazi, nu?" "Ti-ai dori sa mananci inghetata acum, nu-i asa? te inteleg" "Vad ce nervos te simti!" De fapt, empatia este atat de eficienta in reconectarea cu copilul nostru suparat si in a-l ajuta sa se calmeze incat ne ia prin surprindere cand "nu are efect". Dar empatia nu este un truc pentru a controla cealalta persoana. Este un mod de a ne conecta si de a ajuta copilul sa proceseze emotiile. Deci cand empatia nu functioneaza, ganditi-va daca v-ati conectat cu adevarat si daca ati incerca sa va ajutati copilul cu emotiile. Iata cele mai frecvente probleme pe care le aud de la parinti despre folosirea empatiei: "Empatia il face pe copilul meu sa planga si mai tare" Da, cand validam sentimentele copiilor, emotiile se intensifica de obicei. Dar nu cream acele sentimente negative. Ele exista inauntrul lor oricum, conducandu-le comportamentele. Ganditi-va la un moment cand ati avut sentimente puternice inchise in interior. Poate cand s-a intamplat ceva foarte suparator. Il tineati sub control. Apoi a venit cineva cu care va simteati in siguranta, si v-a imbratisat, si ati izbucnit in lacrimi. Astfel ca atunci cand copiii au sentimente puternice si empatizam, ei se conecteaza mai mult cu sentimentele lor. Si asta e un lucru bun. Pentru ca odata ce ei simt acele emotii, ele se evapora. Asa lucreaza emotiile. "Empatia nu opreste crizele" Copiii se inrautatesc cand nu se simt auziti, asa ca daca puteti sa ii ajutati sa se simta intelesi, veti preveni multe din crizele si scandalurile lor. Daca din cand in cand nu o faceti, este pentru ca cel mic sa planga si sa-si arate emotiile. Astfel ca odata ce copilul face scandal, acceptati pur si simplu emotiile lui si comunicati-i ca se afla in siguranta, astfel incat sa va poata arata toate acele sentimente. Cu cat mai putine cuvinte cu atat mai bine. Doar cat sa auda compasiunea noastra si sa stie ca suntem pregatiti cu o imbratisare. Empatia nu va opri scandalul, dar il va ajuta pe copil sa lase toate acele sentimente sa iasa afara. Aceasta este vindecarea. "Continui sa spun "esti foarte suparat si frustrat" dar se enerveaza si imi spune sa nu-i mai spun" Cum recunoastem sentimentele depinde de varsta celeilalte persoane. Cu un copil de 3 ani furios, ati putea cobori la nivelul lui sa-I spuneti: "esti asa de furios!" cu o voce care dovedeste clar ca intelegem cat de puternic e sentimentul lui. Copilul este deseori asigurat ca mama nu crede ca este o urgenta, ca este doar un val care a venit peste el. Dar odata ce copiii cresc, daca numim emotia ii facem sa se simta analizati si controlati, nu intelesi. Imaginati-va daca ati fi suparati si partenerul ar continua sa repete "esti foarte furioasa si frustrata!". Probabil ca va veti enerva si mai tare. Scopul aici este ca cel mic sa se simta inteles. Pentru asta folositi un ton de voce care sa se potriveasca cu felul in care se simte. Etichetarea emotiei este in regula daca asta il face sa se simta inteles. Altfel nu exista un motiv sa o facem. "Oh, Cristi... inteleg foarte bine cat de mult iti doresti...chiar iti doresti sa facem asta, nu?" "Ce dezamagire!" Odata ce cresc copiii, un simplu "Imi pare rau ca este atat de greu, iubirea mea" sau chiar "Mmmm..., oh, nu...Doamne!" vor face ca empatia sa fie inteleasa. Si bineinteles, in timp ce copilul este in mijlocul crizei, singurul lucru pe care trebuie sa-l stie este ca sunt in siguranta, ca este inteles, si ca suntem pregatiti sa ii oferim o imbratisare. "Empatizez cu emotiile, dar raman totusi suparati pe mine" Daca empatizati cu adevarat, veti simti ceva din ce simte copilul dvs. Un test pentru acest lucru il dovediti daca aveti lacrimi in ochi sau nu. Daca puteti vedea lucrurile din perspectiva lui si daca puteti simti acel nivel profund de empatie, copilul dvs va simti ca va pasa si ca este inteles. Adesea, este suficient ca sa-l ajutati sa se deplaseze printre emotii. Daca nu reuseste, este pentru ca empatia singura nu se adreseaza neaparat la ce-l supara pe copil. Deseori trebuie sa facem un pas inainte si sa-l ajutam sa rezolve problema. "Esti atat de suparat ca surioara ta iti tot doboara turnul de cuburi. Hai sa-ti gasim un loc unde poti construi in liniste." Uneori copilul are nevoie de sprijinul nostru pentru a rezolva problema "Esti ata de suparat pe fratele tau. Cred ca trebuie sa auda cum te simti. Hai sa-l gasim pe fratele tau, si voi sta cu tine in timp ce-i spui." Si uneori pur si simplu nu poate avea ceea ce-si doreste, dar puteti sa-I oferiti ceea ce-si doreste cu o dorinta: "Vrei sa scriu asta pe lista de dorinte pentru ziua ta si sa vezi daca o sa mai doresti cand va sosi momentul?" Uneori insa, implinirea dorintelor nu este suficienta si nu exista o rezolvare a problemei. Dezamagirea este atat de mare sau trezeste o suferinta atat de veche care astepta sa fie exprimata incat doar lacrimile mai lipsesc. In cazul acesta, empatia a functionat pentru ca cel mic sa se simta suficient de sigur ca sa-si arate supararea. Asa construiesc copiii flexibilitatea: se simt suficient de in siguranta cu tine ca sa se lase sa simta deplin dezamagirea si invata ca pot iesi din asta simtindu-se ok. Plange? Este un lucru bun!
Pas cu pas despre invatarea copilului la olita
Sambata, August 26, 2017
Adevarul despre invatatul la olita al copilului este ca daca cel mic este pregatit, se intampla foarte usor. Daca nu, apare de multe o lupta de puteri si stim cu totii ca nimeni nu castiga o lupta intre parinte si copil. Luptele cu copilul in ceea ce priveste corpul lui sau al ei sunt lupte pe care nu le vom castiga niciodata. Din fericire, nu exista niciodata un motiv sa va certati cu cel mic. Trecerea de la pampersi la a fi auto-suficienti si la a putea utiliza toaleta este un proces natural. Oamenii au facut-o de multa vreme. Toti scapa de scutece mai devreme sau mai tarziu. Deci, de fapt nu e nevoie sa il invatati pe cel mic la toaleta. In schimb, creati conditii astfel incat cel mic sa poata invata. Scopul vostru este sa faceti lucrurile cat mai simple si fara efort. Ganditi-va la acest proces de invatare care se desfasoara de-a lungul timpului, la fel ca orice alta scoala sau tehnica. Iata un ghid pas cu pas despre invatarea copilului la olita 1. Incepeti prin a citi carti despre toaleta si wc impreuna cu copilul Puteti folosi si papusi, majoritatea copiilor le iubesc. Odata ce aveti o olita, asigurati-va ca ursuletul copilului dvs are ocazia sa stea acolo in mod regulat. 2. Puterea exemplului conteaza Amintiti-va ca majoritatea lucrurilor pe care le invata copiii nostri sunt prin intermediul modelelor oferite de noi. Incepeti sa vorbiti despre ceea ce faceti in baie, lasati-l pe copil sa priveasca. Baietii vor beneficia vazand alti baieti sau pe tatal lor folosind toaleta. 3. Copiii adora sa copieze alti copii Verisori mai in varsta sau prietenii care vor sa utilizeze toaleta in fata copilului dvs pot fi modele excelente. Pentru baieti, se poate face chiar si un joc prin care trebuie sa tinteasca in toaleta cat fac pipi. 4. Nu va grabiti sa incepeti Doar incurajati-va copilul sa stea imbracat complet, pe olita. Acest lucru creeaza o memorie musculara pentru ca cel mic sa se aseze si sa se ridice de pe olita, si vreti ca el sa se simta comfortabil cat sta acolo. De exemplu asigurati-va ca sunt puse cateva carti langa olita. Cantati cantecele aiurite pentru a-l lauda de fiecare data cand se aseaza si se ridica de pe olita. Dar nu-l fortati niciodata sa stea pe ea. 5. Urmatorul pas Dupa ce se obisnuieste sa stea pe olita imbracat poate sa stea fara haine. Uneori va vrea, alteori nu. Nu faceti mare caz din asta. Scopul este doar ca cei mici sa se simta confortabili. Cititi-i carti despre olite si alte carti in timp ce sta acolo. Copiii sunt ocupati. Trebuie sa faceti din olita un loc pe care sa-l iubeasca daca vreti sa petreaca suficient timp pe ea. 6. Odata ce sunt complet obisnuiti sa stea pe olita... incepeti sa aruncati continutul scutecelor in olita de fiecare data cand il schimbati. Explicati ca zilnic, corpul lor face caca si pipi, si ca ele apartin olitei. Spuneti-le ca oricand se vor simti pregatiti, pot sa faca direct in olita. Admirati-l cand este acolo, nu va grabiti sa il aruncati. Dupa un timp, lasati-l sa goleasca olita la WC si sa traga el apa. Felicitati-l cu veselie de fiecare data si faceti cu mana de adio cand trageti apa. 7. Cand face deja caca si pipi la olita Neaparat sa sarbatoriti cu un cantec special sau un dans prin casa. Dar asigurati-va ca sarbatoriti si alte lucruri, cum ar fi faptul ca se urca singur pe tobogan sau faptul ca a mancat toate cerealele. Nu faceti mare caz doar din utilizarea olitei fiindca presiunea asupra copilului il face anxios. Nu are inca incredere in abilitatile sale. Nu il faceti sa simta ca trebuie sa repete utilizarea olitei. Acest lucru trebuie sa fie alegerea lui. Amintiti-va: copilul dvs ar trebui sa controleze procesul. Fara nici o presiune. 8. Nu faceti trecerea la lenjerie intima decat atunci cand el insista De fapt, incercati sa evitati purtarea lenjeriei pana cand va dori el. Lasati sa fie ideea lor, sa aleaga ei, si nu grabiti decizia, sau va veti trezi cu accidente. 9. Observati cand va da semne ca va face caca Devin linistiti, retragandu-se ca sa stea gugulici in privat. Oferiti-le un limbaj pentru ceea ce se intampla: "esti pregatit sa faci caca? Vrei sa faci in baie?" Oamenii in mod natural prefera intimitate cand trebuie sa faca treaba mare si e in regula daca si cei mici vor sa mearga singuri la baie. Amintiti-le ca baia este un loc excelent pentru a face caca si ca ii veti ajuta sa scoata scutecul cu caca cand sunt pregatiti. Poate va dura pana vor incepe sa ne spuna, dar vor incepe sa invete conceptul ca atunci cand incep sa se simta astfel, e momentul sa mearga la baie. In cele din urma probabil vor face caca in scutec in baie. Odata ce devine un obicei, puteti incerca daca vor sa incerce sa stea pe olita ca sa faca caca, chiar si cu scutecul pus. 10. Fiti deschisi daca va cere olita gen capac de toaleta Multi copii mici stau ghemuiti ca sa faca caca si prefera olita in care pot lua o pozitie similara. Ei prefera olita pentru ca le este teama sa nu cada in acel WC imens sau le este teama de apa. Unii copii insa vor dori sa aiba un capac care sta exact pe WC. Daca este asa, asigurati-va ca piciorusele stau in mod sigur pe scaunel. Picioarele care atarna strang muschii rectali si fac ca defecarea sa fie dificila. Un articol de Dr.Laura Markham
Cele 7 trucuri ca sa fim calmi cand copilul face o criza
Joi, August 24, 2017
"Da-i drumul!" In momentul in care simti deja ca ti se ridica tensiunea, da-i drumul. Daca o lasi sa te supere, ceea ce urmeaza este furie, si ca sa il citam pe Yoda: "acest lucru ne duce catre partea intunecata". Observa, si intrerupe. Gaseste-ti propria modalitate de a accepta lucrurile cu gratie. Toti parintii se infurie pe copiii lor. Nu e nimic in neregula cu a simti furie. Furia este un mesaj. Insa in valoarea momentului, cand suntem in starea de lupta fugi sau stai pe loc, nu mai putem auzi cu claritate mesajul. Si cand ne aflam in starea de lupta, copilul nostru arata ca un inamic. Iar mesajul transmis la nivel interior si exterior spune ca trebuie sa exterminam inamicul: propriul nostru copil! De fapt, mesajul atunci cand copilul se supara este ca are nevoie de ajutor, chiar daca ii este dificil sa se exprime. Poate ca trebuie sa il punem la somn o ora mai devreme, sau sa ne conectam mai mult cu el, sau pur si simplu sa-i oferim suficienta siguranta ca sa poata plange si ca sa ne poata arata acele lacrimi si frici care il fac sa izbucneasca asa. Dar nu putem intelege si nici actiona conform acelui mesaj cand suntem infuriati. A ramane calm este esential pentru a rezolva problema in sine, in loc sa o inrautatim. Deci cum sa ramanem calmi cand cel mic face crize? Observati ca incepeti sa va enervati Uneori, nu observam decat in momentul in care suntem deja in partea intunecata. Dar de obicei putem vedea cum creste supararea noastra fiindca incepem sa punem carbuni pe foc. La ce ne referim? Incepem sa verificam toate motivele pentru care avem dreptate, iar copilul nostru este un monstrulet nerecunoscator. Odata ce incepem sa punem carbuni, este greu sa evitam incendiul. Asa ca, imediat ce observati ca mintea incepe sa comenteze despre faptul ca cel mic este negativ, STOP. Respirati adanc si opriti aceasta cursa a furiei. Folositi-va butonul intern de pauza Chiar daca sunteti deja jos de tot pe drumul gresit si strigati, opriti-va. Luati aer in piept si apasati butonul de pauza. Inchideti gura, chiar si in mijlocul frazei. Nu va fie jena. Oferiti un model de control bun al furiei. Pastrati-va jena pentru cand aveti o criza de isterie. 5 minute pauza Nu incercati sa discutati vreo problema cu copilul cat sunteti nervosi. Calmati-va si re-centrati-va pentru a putea auzi cu adevarat mesajul din spatele furiei. Va sperie comportamentul copilului? Frustrata din cauza partenerului? Extenuata sau stresata si din aceasta cauza exagerati cu reactia fata de comportamentul copilului care este potrivit varstei lui? Toate acestea se pot vedea constientiza in aceasta pauza mentala. Simtiti emotiile din corp Nu sugerez sa va inghititi furia, ci doar sa rezistati tentatiei de a actiona condusi de ea. Simtiti strangerea din stomac, aceea senzatie sufocanta din gat, si respirati in acele locuri tensionate. In timp ce pur si simplu va deschideti catre sentimentele din corp, veti simti cum incep sa se topeasca si sa dispara. Acesta este secretul constientizarii: odata ce stam cu acele emotii, acceptandu-le cu compasiune, ele se topesc si dispar. Schimbati-va starea Acum, reformulati-va gandurile despre situatie si veti afla ca aveti sentimente diferite. Daca va ganditi ca cel mic are nevoie sa fie invatat o lectie buna chiar acum, nu va veti putea calma. Daca va reamintiti ca se comporta ca un copil pentru ca ESTE un copil, si ca are nevoie de iubirea noastra atunci cand o merita cel mai putin, veti putea sa va schimbati din starea de furie. Incercati o Reluare Spuneti-i copilului ca va pare rau ca v-ati suparat atat de tare, si ca amandoi veti incerca sa o luati de la inceput. De data asta, ramaneti calmi. Empatizati. Ascultati sentimentele copilului si incercati sa vedeti lucrurile din perspectiva lui. Rezistati tentatiei de a invinovati. Cautati in schimb solutii care sa functioneze pentru amandoi. Daca copilul a stricat ceva, inclusiv o relatie, intrebati-l ce ar putea face ca sa o repare. Dar incepeti intotdeauna cu ascultarea supararilor lui si cu empatia. Practicati, practicati, practicati Nu o sa va mint. Asta e o munca foarte grea, una din cele mai grele pe care o poate avea cineva. Daca sunteti obisnuiti sa va iesiti din fire, va trebui sa va invatati creierul noi cai de auto-disciplina. Asta necesita practica. Din fericire, de fiecare data cand rezistati reactiei in stare de furie, va reprogramati creierul, astfel incat controlul furiei sa devina tot mai usor de fiecare data. Desigur, uneori veti pierde Dar daca veti continua sa incercati, retinandu-va cu compasiune si observandu-va emotiile, veti vedea ca si atunci cand copiii fac crize, veti fi capabili sa ramaneti calmi. Intr-un anumit moment, va veti da seama ca va veti pierde foarte rar cumpatul. Veti mai avea comportamente copilaroase atata vreme cat traiti cu copii, dar reactia va fi diferita. Mult mai putin scandal, si mult mai multa iubire. Yoda ar fi mandru. Un articol de Laura Markham