Parenting

Cele mai bune hobby-uri pentru mamele care stau acasa
Luni, Septembrie 18, 2017
Timpul liber este mai degraba o raritate pentru mame. Totusi, oricine are nevoie de cate un moment in care sa-si dedice timpul facand ceva ce le place. Mamele ocupate trebuie sa gaseasca hobby-uri pe care sa le poata incorpora in rutina zilnica sau pe care sa le poata strecura in micile pauze. Poate credeti ca acest lucru va va limita posibilitatile, insa exista o gramada de hobby-uri pe care mamele ocupate pot sa le faca cu placere in timpul zilei. GRADINARITUL Gradinaritul poate insemna orice de la a planta cateva ierburi aromatice in ghiveci pana la ceva mai complicat cum ar fi o gradina de legume, un loc unde mamele pot sa-si petreaca timpul cu cei mici in timp ce dorm sau se joaca in gradina. Nu numai ca gradinaritul este o unealta creativa, dar poate fi si foarte relaxant. Bonus: gradinile frumoase adauga valoare proprietatii si aduc abundenta prin flori proaspete, fructe si legumele plantate. GATITUL Nu exista indoiala ca mamele petrec mult timp in bucatarie, insa in loc sa vedeti acest timp ca pe o obligatie, priviti-l ca pe un hobby. Va veti face masa mai placuta. Invatati despre diferite arome, incercati ingredient noi, si experimentati noi retete ca sa aveti zile mai interesante. FOTOGRAFIATUL Exista frumusete in fiecare zi. Sa capturezi acea frumusete in imagini sau video poate fi inspirational si satisfacator. De la pozele copiilor care vor fi pretuite pentru multi ani, pana la fotografierea detaliata a unei flori sau al unei imagini prinse in plimbarea de dimineata, fotografiile sunt momente ale zilei care va ofera recompense mari cu minim de timp investit. REBUSURI Provocarea mintii nu este doar un mod excellent sa ai mintea ascutita, dar este si distractiva. Cuvintele incrucisate sunt hobby-ul ideal pentru mamele ocupate fiindca pot fi rezolvate in intervale mici de timp. Puteti pastra o revista de rebusuri in masina, in poseta, pe noptiera, si va fi usor sa strecurati putin efort mental in timp ce stati la coada sau cateva minute inainte de culcare. ALBUM DE COLAJE Numit si scrapbooking, este un mod excellent de a organiza amintirile si experinetele in timp ce eliberati energia creativa. Poate fi facut in timp ce copiii se joaca sau dorm, iar rezultatul este un album al momentelor favorite de care se vor bucura generatiile urmatoare. CROSETATUL Crosetatul nu e doar un hobby al bunicilor! Este un obicei creativ si foarte trendy care poate fi invatat si practicat. Este usor sa-l faceti in timp ce va uitati la TV. Odata ce vi se imbunatatesc abilitatile de crosetat puteti testa o varietate de tipare ca sa nu va plictisiti niciodata. Rezultatul? Haine frumoase si daruri excelente pentru prieteni si familie? JOGGING O plimbare rapida nu este buna doar pentru corp ci si pentru minte si eliberare de stress. Plus, poate fi facut oriunde. In timp ce copiii sunt la sport, puteti alerga in parc sau pe terenul din imprejurime. Puneti copiii mici in carucior pentru o tura in jurul cartierului sau ca sa faceti cumparaturi. Daca sunt prea mari, lasati-i pe bicicleta langa voi. Tot ce aveti nevoie este o pereche de incaltaminte care sa transforme plimbarea in hobby oriunde ati merge. PICTURA Nimeni nu se asteapta ca Picasso sa locuiasca vis-a-vis, dar iata ca se poate. Pictatul pe panza este un mod distractiv de a crea arta acasa sau de a impartasi cu prietenii. Pentru ca arta se afla de fapt in ochii privitorului, crearea unei piese de arta poate insemna orice de la stropirea vopselei pe o panza, la un peisaj abstract sau la pictarea minutioasa a unei imagini florale. Multi artisti isi creaza picturile din fotografii. Faceti o poza sau gasiti pe internet o scena favorita si apoi incercati sa o recreati acasa. CUSUTUL SI CROITORIA Cusutul nu este doar un hobby distractiv, dar este si unul foarte economic. De la haine, la decoratiuni pentru casa, toate acestea va vor lasa sa va exprimati simtul artistic, dar sa si economisiti bani. Ca si in cazul crosetatului, nimic nu este mai bun ca un cadou hand-made care sa exprime atasamentul fata de o persoana .
10  trucuri pentru a calma crizele copilului tau
Vineri, Septembrie 15, 2017
Cand copilul tau se afla in mijlocul unei crize, ca parinte poate fi dificil sa te abtii de la a avea o cadere. Aceste caderi sunt urate si teribile, insa ele sunt situatii care apartin de copilarie, spune Ray Levy, phD, psiholog clinician si co-autor al cartii "Try and Make Me! Simple Strategies That Turn Off the Tantrums and Create Cooperation". Copiii mici, mai ales cei cu varsta intre 1 si 4, nu au dezvoltat inca abilitati de control. Ei au tendinta sa cedeze si sa piarda controlul. Si ce este mai exact ceea ce le declanseaza criza? Fiecare criza, spune Levy, rezulta dintr-un lucru foarte simplu: nu obtin ceea ce isi doresc. Pentru copiii intre 1 si 2 ani, crizele pornesc adesea din incercarea de a comunica o nevoie. Mai mult lapte, un schimb de scutec, jucaria de acolo, dar asta fara a putea exprima nevoia in cuvinte, spune Levy. Ei se frustreaza cand tu nu raspunzi la ce spun ei, iar pentru copiii mai mari, crizele de plans sunt a o lupta pentru putere. Pe cand ajung la varsta de 3 sau 4 ani, ei devin mai autonomi si sunt destul de constienti de nevoile si dorintele lor. Asadar, vor sa li se raspunda tot mai mult. Daca nu ne supunem, facem o excursie in orasul crizelor. Deci cum putem sa oprim aceste izbucniri? Urmeaza 11 solutii pe care le urmeaza atat mamele cat si expertii in parenting. 1. Ignorati copilul Motivul pentru care functioneaza este fascinant: "In timpul unei crize, copilul este pur si simplu innebunit. Emotiile lui preiau controlul, dominand cortexul frontal al creierului, zona care e responsabila de luarea deciziilor si rationamentelor, spune Jay Hoecker, doctor pediatru in Rochester, Minnesota. De aceea ratiunea nu ajuta. Pur si simplu partea rationala a creierului sau nu functioneaza. Nu e nimic de facut pentru a imbunatati lucrurile in acel moment. De fapt orice ai incerca numai va inrautati lucrurile. Cand se mai linisteste se poate vorbi cu el. 2. Dati copilului putin spatiu "Uneori copiii doar au nevoie sa isi scoata furia. Asa ca lasati-i!" spune Linda Pearson, o asistenta si autoare a cartii "The Discipline Miracle". Doar asigurati-va ca nu sta nimic in calea crizei care l-ar putea rani. "Sunt mare fan al acestei metode pentru ca-i invata pe copii cum sa se elibereze intr-un mod non-destructiv. Sunt capabili sa-si manifeste sentimentele, sa se adune, si sa recastige auto-controlul, fara sa inceapa un meci de urlete sau lupte de vointa cu tine." Acest truc poate functiona singur sau in tandem cu toata faza de ignorare. 3. Creati o diversiune Este vorba despre schimbarea atentiei mentala. Atrageti atentia copilului cu ceva interesant ca sa uite de criza pe care tocmai o avea. "Poseta mea e umpluta cu tot felul de diversiuni, precum jucariile pe care copiii mei nu le-au vazut de multa vreme, si snack-uri gustoase.", spune Alisa Fitzgerald, mama a doi copii din Boxford, Massachusetts. Oricand are loc o criza de isterie, ea le scoate pe rand din geanta, pana cand ceva capteaza atentia copiilor. "Am descoperit de asemenea ca distragerea atentiei poate ajuta la indepartarea unei caderi majore inainte sa se intample, daca te prinzi din timp", adauga ea. Daca cel mic e pe cale sa izbucneasca intr-un scandal major fiindca nu i-ai luat cerealele favorite, incearca rapid sa schimbi directia si sa spui cu entuziasm ceva de genul: "Hei, avem nevoie de niste inghetata! Ma ajuti sa aleg o aroma?"sau "Wow uita-te la containerul cu homari de acolo!". Levy explica: "Copiii au perioade de memorie destul de scurte, ceea ce inseamna ca sunt usor de distras. Si ajuta intotdeauna daca sunteti foarte foarte uimiti cand o faceti. Le ia mintea de la criza spre urmatorul lucru mult mai repede." 4. Aflati ce il deranjeaza cu adevarat pe copil Acest truc este bun pentru crizele copiilor sub 2 ani si jumatate, spune Dr. Hoecker. "Copiii de aceasta varsta au de obicei un vocabular de aproximativ 50 de cuvinte si nu pot lega mai mult de doua cuvinte odata. Comunicarea lor este limitata, desi au toate aceste ganduri si dorinte care trebuiesc implinite. Cand nu intelegi mesajul sau intelegi gresit, ei isi ies din minti ca sa elibereze acea frustrare." O solutie, spune el, este limbajul semnelor. Invatatul unor semne pentru lapte, apa, mancare sau oboseala poate face minuni. 5. Folositi empatia O alta abordare este sa empatizati cu cel mic, ceea ce ajuta in preluarea controlului crizei si apoi sa va jucati de-a detectivul. Puteti spune copilului sa va arate ce isi doresc si desi nu va fi mereu evident, cu putin timp si practica veti incepe sa comunicati mai bine. Puteti evita multe crize de isterie in acest fel! 6. Imbratisarile "Probabil ca acesta este ultimul lucru pe care vreti sa-l faceti cand copilul isi iese din minti, dar il ajuta cu adevarat sa se linisteasca", spune Levy. "Vorbesc de o imbratisare adevarata, puternica si ferma, nu una moale. Si nu spuneti un cuvant cand o faceti. Repet: veti intra intr-o lupta de putere inutila. Imbratisarile il fac pe copil sa se simta sigur si il ajuta sa stie ca va pasa de el, chiar daca nu sunteti de acord cu comportamentul lui." 7. Oferiti mancare sau sugerati putina relaxare "Oboseala si foamea sunt cei mai mari declansatori de crize de isterie" spune Levy. Fizic vorbind, copilul este deja la limita, astfel ca nu este nevoie de multe emotii ca sa treaca acea limita. "Parintii vin adesea la mine mirandu-se de ce copilul lor are crize zilnice. Si se dovedeste ca ele au loc cam in acelasi moment al zilei, in jurul orei de somn sau cel al mesei. Nu este o coincidenta! Sfatul meu: dati-i de mancare, dati-i apa si lasati-l sa vegeteze, indiferent ca asta inseamna sa-i puneti la somn sau sa vada putin TV. Ganditi-va ce morocanosi sunteti cand va lipsesc ore de somn sau cand va scade glicemia de foame. Cu copiii mici, care au nevoie de somn si de hrana mai multa decat adultii, efectul este inzecit! 8. Dati copilului recompense pentru comportament Anumite situatii sunt foarte grele pentru copii. Poate fi statul la o coada lunga, sau sa stea linistiti in biserica. Oricare ar fi situatia dificila, iata trucul: "Inseamna sa recunosti cand ceri prea mult copilului si sa-i oferi un pic de mita" spune Pearson. "Cand te indrepti spre o institutie sau un restaurant, spune-i de exemplu: "Alex, mamai iti cere sa stai cuminte si sa-ti mananci frumos cina in seara asta. Chiar cred ca poti! Si daca te comporti bine, cand ajungem acasa te las sa te uiti la un film." Ca sa stati linistiti, Pearson spune ca genul acesta de mita este total acceptabila, atata timp cat este facuta cu conditiile noastre si din timp, nu in timpul unei crize. Daca copilul incepe sa se piarda la un moment dat, amintiti-i cu blandete despre "intelegerea" facuta. Este uimitor cum acest lucru ii poate aduce la locul lor instant, spune Pearson. 9. Vorbiti cu calm Asta este una grea si e mai usor de zis decat de facut. Dar expertii insista ca trebuie sa va mentineti calmul in timpul crizei unui copil. "Altfel, veti intra intr-o lupta de putere si veti face ca toata scena sa se inrautateasca. Plus, parte din motivul pentru care copiii recurg la crize este ca sa primeasca atentie", spune Dr Hoecker. "Lor nu le pasa daca primesc atentie negativa sau pozitiva. Vor doar sa le-o dai 100%." Levy este de acord si adauga: "Vorbitul cu o voce calda arata copilului ca nu veti lasa comportamentul lui sa va afecteze. Va ajuta si sa ramaneti relaxati, cand ce doriti cu adevarat este de fapt sa tipati la el. De fapt, tonul calm al vocii este util atat pentru parinte cat si pentru copil. Daca sunteti tensionati, copiii vor simti asta si se vor ambala si mai tare." 10. Radeti de asta Fiecare parinte uraste crizele in public, pentru motive evidente. Va ingrijorati ca ceilalti parinti vor spune ca sunteti o mama rea sau ca v-ati crescut un dracusor de necontrolat. Dar asta, spune Kazdin, va poate tenta sa faceti alegeri care va vor duce la si mai multe manifestari de acest gen. "Copiii, chiar si cei foarte mici, sunt inteligenti. Daca va enervati pe ei sau va stresati sau cedati doar ca sa termine crizele inainte sa va prineasca tot mai multa lume, ei vor invata ca aha - functioneaza!" Kazdin spune ca cea mai buna metoda este sa inghititi, sa va asezati un plasture de Monalisa pe buze si sa pretindeti ca totul este bine. Si ce gandesc ceilalti? "Stim din studii ca singurul lucru pe care oamenii il judeca este reactia la criza", spune Levy. "Daca arati calma si ca ai totul sub control, da, chiar daca nu faci nimic ca sa opresti scandalul, ei gandesc: "ei, asta da e o mama buna!" Un articol de Shaun Dreisbach din American Baby
Momentul "nu vreau sa fac la olita!"
Joi, Septembrie 14, 2017
Manevrat cu voie buna si incredere ca cel mic va dobandi controlul de a face la olita atunci cand simte, procesul utilizarii toaletei/olitei poate fi extrem de util pentru copil. Acesta e un pas mare pentru fiul sau fiica voastra. Iar treaba noastra ca parinti este sa facem ca acest proces sa fie unul pozitiv. Ar trebui sa pedepsiti copilul pentru "accidente"? Adultii au petrecut ani utilizand toaleta, astfel ca uitam cat este de greu pentru un copil. Pentru un copil mic care si-a petrecut pana acum intrega viata in scutece, sa observe senzatia de a elimina, necesita multa atentie si munca grea. Controlul constant al acelui impuls pana cand ajung la olita este o realizare enorma. Unii copii sunt motivati sa aiba acest control fiindca nu le place sentimentul de a fi uzi sau murdari. Altii sunt motivati de necesitatea lor de a controla sau dorinta lor de a fi ca si copiii mai mari. Restul sunt motivati de dorinta lor de a imita parintii, pe care-i iubesc si a caror indrumare vor sa o urmeze. Toti copiii ajung sa stapaneasca acest pas de dezvoltare mai devreme sau mai tarziu. Putem sa numim acest proces "invatatul la olita". Ca fiecare invatare, copilul trebuie sa fie pregatit sa invete, si sa continue in propriul lui ritm. Parintii pot oferi incurajari si pot stabili conditiile pentru a asigura succesul copiilor lor. "Invatatul la olita" presupune ca avem nevoie sa-l invatam pe copil, ca pe un catel, si inlocuim recompensele si pedepsele cu dorinta naturala a copilului de a creste si de a se realiza. In timp ce recompensele pot fi eficiente pentru a promova un copil caruia ii este teama sa faca acest salt, pedeapsa creste teama copilului. Pedeapsa il face pe copil sa-i fie si mai greu sa-si controleze corpul fiindca teama inchide centrii invatarii din creier. In plus, pedeapsa erodeaza relatia cu parintele si prin urmare elimina dorinta copilului de a urma indrumarea parintelui, adica principala motivatie de a face munca grea a invatatului la olita. Cand pedepsim un copil care nu reuseste in a invata sa foloseasca olita, el se simte umilit, rusinat, si gata sa renunte. Nu a stiut de la inceput cum sa faca asta, iar acum se simte ca un esec total. Se simte ca este rau si furios. Toate aceste emotii amestecate fac ca acel copil sa fie mai predispus sa aiba si mai multe accidente. Pedepsirea copiilor pentru toaleta pare MEREU sa rezulte in si mai multe accidente Copilul inceteaza sa mai vada toaleta ca o ocazie de a exersa controlul, pe care toti copiii il doresc, si o vede ca pe o sursa de stres. Stim ca stresul ii face pe copii sa cada din nou, iar pedeapsa este un stresor imens. Conform Asociatiei Americane de Pediatrie, invatarea la olita este timpul din viata copilului cand sunt cel mai predispusi la abuz. Asta pentru ca pedeapsa nu functioneaza. De fapt face si mai greu procesul de control al accidentelor. Parintii devin si mai frustrati, iar pedeapsa creste. Situatia iese de sub control, iar tragediile sunt tot mai probabile. Pe scurt, pedepsirea copilului pentru accidentele de olita nu vor grabi invatarea la olita. Dimpotriva, vor prelungi procesul si vor dauna relatia cu copilul. Nu o faceti, pur si simplu.
De ce sa luam un animal de casa pentru copii?
Duminica, Septembrie 10, 2017
Daca ati crescut cu un animal de casa, probabil ca l-ati considerat un prieten adevarat. Partener de joaca, confident, jucarie de imbracat...toate la un loc. In ochii unui copil, un animal de casa este un adevarat membru al familiei, iar noi cercetari sugereaza ca mai ales copiii agitati se bazeaza mai mult pe mascotele lor, decat pe proprii frati. De asemenea cercetarile subliniaza modurile neasteptate in care animalele stimuleaza increderea si abilitatile sociale ale copiilor. Descoperirea vine de la un student doctor in psihiatrie, numit Matt Cassels, care a analizat datele unui studiu longitudinal facut pe o durata de 10 ani, numit "the Toddlers Up Project". Studiul a examinat dezvoltarea sociala si emotionala a copiilor cu varste cuprinse intre 2 si 12 ani. Studiul lui Cassels se concentreaza pe copiii cu abilitati cognitive scazute si relatia lor cu familia, prietenii, si profesorii si cu mascotele lor. Animalele de companie influenteaza abilitatile sociale Cercetarile lui Cassels au scos la iveala ca animalele au un efect profund si probabil neasteptat asupra abilitatilor sociale ale copiilor. Nu este surprinzator ca acei copii care au avut "vremuri grele" cum ar fi divortul parintilor, greutati in viata de acasa, sau probleme de sanatate, au avut tendinta de slabe performante scolare. Dar acesti copii au fost si mai inclinati sa se bazeze pe mascotele lor mai mult decat pe prieteni, pentru sprijin moral. Copiii cu mascote, mai ales fetele cu caini, au avut incredere in mascotele lor mai des decat in proprii frati. "Este de-a dreptul surprinzator" spune Cassels. "Pot sa simta ca mascotele lor nu-i judeca, si fiindca animalele nu par sa aiba propriile lor probleme, ele doar asculta. Chiar si sa marturisim unui jurnal poate fi terapeutic, dar mascotele pot fi o optiune si mai buna pentru ca ele sunt empatice." Copiii care s-au atasat puternic de mascotele lor s-au descurcat mai bine si in situatiile sociale, ajutandu-i pe ceilalti, cooperand, impartasind si interactionand. Conexiunea cu un animalut sprijina aceasta abilitate de a se conecta cu lumea. Cercetarile lui Cassels sugereaza ca legaturile noastre cu animalele pot fi vazute ca fiind la fel de importante si masurabile ca relatiile noastre cu oamenii. Studii anterioare au aratat ca mascotele ajuta copiii cu autism sa-si demonstreze abilitati sociale mai puternice, mai ales daca aceste animale sunt caini. Copiii care interactioneaza regulat cu cainii sunt mai priceputi in a se prezenta altora si in a raspunde la stimuli sociali. Mascotele au stimulat de asemenea compasiunea, increderea de sine la copii, dar si reducerea nivelului de stres. Cassels crede totusi ca este nevoie de mai multe cercetari pentru a afla exact in ce fel legaturile de atasament cu prietenii blanosi impacteaza micutii tineri. "Mascotele sunt semnificative si permisive". In SUA si UK mascotele sunt ceva mai frecvente decat parintii in locuinta, si totusi nu cuantificam cat de importante sunt pentru noi.
Cum invatam copilul sa faca la olita in cativa pasi simpli
Miercuri, Septembrie 06, 2017
Si am ajuns si la acest moment. Cel in care cautati olita perfecta pentru cel mic. Dar nu conteaza doar faptul ca are muzica sau ca este un colac care se poate pune peste cel de toaleta. Exista cateva reguli pe care ar trebui sa le instituiti pentru ca antrenamentul la olita sa decurga bine: Aranjati ore stabilite pentru ca amandoi sa puteti folosi olita Dimineata dupa trezire, dupa micul dejun, inainte de o gustare, dupa masa de pranz etc. Copilul poate sta doar acolo. Nu este obligat sa mearga la baie, ci doar sa stie ca si dvs urmati aceasta regula. Este mai usor daca cel mic simte ca exista un orar insa este in regula si daca doreste sa-si faca propriul orar. Felicitati-l fiindca isi asculta corpul. De obicei dupa un timp va cere tot mai mult sa mearga singur. Felicitati copilul ori de cate ori foloseste cu adevarat olita Sarbatoriti cu un cantecel, un dans, insa nu credeti ca a invatat deja sa faca la olita pana cand nu cere el sa mearga. Invatarea la olita este doar atunci cand trebuie sa mearga la toaleta si merge singur acolo. Asteptati-va la accidente Nu va exprimati dezamagirea cand apar accidente sau veti ridica stacheta prea sus iar copilul s-ar putea revolta si renunta. In schimb, raspundeti la accidente mormaind si spunand cu un zambet cald: "Ei bine, invatam din accidente. In curand o sa faci tot timpul in olita. Hai sa mai incercam o data. Accidentele sunt un pas catre directia cea buna. Cand copilul tau invata din greseli fara sa fie descurajat si observa accidentul imediat ce s-a intamplat, incurajati-l: "Ce bine ca ai observant imediat! Bravo! Hai sa mergem repede la baie in caz ca mai trebuie sa vina ceva. Dupa aceea o sa curatam impreuna aici. Ai observat singur cand a trebuit sa mergi la olita! Data viitoare o sa observi si mai devreme si vei avea timp sa ajungi si la baie!". Fiti entuziasti dar niciodata nu fortati! Insistenta complica invatatul la olita. Niciodata nu pedepsiti sau certati un copil cand are un accident, sau veti avea repercursiuni. Faceti un obicei La inceput copilul va avea probabil nevoie sa recunoasca semnalele care arata ca este momentul sa se indrepte catre toaleta. Daca observati ca incepe sa devina anxios sau ca incepe sa stea ghemuit in spatele patului, va trebui sa-i reamintiti. De fiecare data cand copilul observa insa si va spune ca trebuie sa foloseasca baia, chiar daca nu va spune la timp, este o ocazie de a-i admira progresul spre directia potrivita. Daca se teme de olita Ajutati copilul sa isi depaseasca fricile. Orice fel de jocuri prostute, distractive, care il pot face pe cel mic sa rada la olita il vor ajuta si sa i se evapore anxietatile legate de olita. Fiti atenti la constipatie Multi copii, mai ales cei care nu mananca suficiente cereale si legume, sau care nu fac suficienta miscare, tind sa faca scaune mai tari. Asta ii face mai predispusi la a amana cat mai mult defecarea. Acest lucru se poate intampla chiar si inainte ca cel mic sa iasa din pampers, insa este mai des intalnit odata ce copilul foloseste olita, pentru ca este solicitat sa se opreasca din ce face si sa mearga la baie. Cu cat copilul se obisnuieste mai mult sa amane, cu atat mai dificila devine defecarea si cu atat mai mult va dori sa o evite. Problema este ca si acei copii care fac zilnic treaba mare aduna multe materii fecale in corpul lor. Aceasta poate reduce sensibilitatea copilului la nevoia de a utiliza toaleta, astfel ca cel mic nici nu mai stie ca trebuie sa mearga. Si fiindca le impinge vezica urinara le poate cauza accidente urinare si pipi in pat. Din pacate majoritatea parintilor a caror copii se afla in aceasta situatie nici nu stiu ca cei mici sunt constipati si nu inteleg de ce au aceste accidente pana cand o radiografie va revela un rect largit. Invatatul la olita este un parteneriat, iar parintii sunt implicati Puteti stabili scenariul insa copilul face toata munca. Cel mai important secret pentru invatatul la olita fara stress este ca sic el mic sa fie pregatit. Daca va fortati copilul puteti sfarsi cu problem serioase, de la un copil cu constante lupte de putere la probleme de retentie fecala. Asteptati pana cand va fi pregatit. Conteaza cu adevarat cand va fi asta? Mai devreme sau mai tarziu, toata lumea foloseste toaleta.
Ce ne facem cand empatia nu functioneaza
Sambata, Septembrie 02, 2017
Cand parintii incep sa foloseasca indrumarea blanda, sunt adesea uimiti de cat de bine lucreaza empatia pentru a-si calma copilul. Pentru majoritatea persoanelor, inclusiv pentru copii, doar faptul ca ni se recunosc viziunile si sentimentele ne face sa ne simtim mai bine si devenim astfel mai cooperanti. Astfel ca odata ce parintii trec de frica de a fi de accord cu emotiile negative ale copiilor, empatia nu inseamna ca esti de accord, incep rapid sa empatizeze atunci cand copilul se afla in situatii dificile. "Nu merge nimic bine pentru tine astazi, nu?" "Ti-ai dori sa mananci inghetata acum, nu-i asa? te inteleg" "Vad ce nervos te simti!" De fapt, empatia este atat de eficienta in reconectarea cu copilul nostru suparat si in a-l ajuta sa se calmeze incat ne ia prin surprindere cand "nu are efect". Dar empatia nu este un truc pentru a controla cealalta persoana. Este un mod de a ne conecta si de a ajuta copilul sa proceseze emotiile. Deci cand empatia nu functioneaza, ganditi-va daca v-ati conectat cu adevarat si daca ati incerca sa va ajutati copilul cu emotiile. Iata cele mai frecvente probleme pe care le aud de la parinti despre folosirea empatiei: "Empatia il face pe copilul meu sa planga si mai tare" Da, cand validam sentimentele copiilor, emotiile se intensifica de obicei. Dar nu cream acele sentimente negative. Ele exista inauntrul lor oricum, conducandu-le comportamentele. Ganditi-va la un moment cand ati avut sentimente puternice inchise in interior. Poate cand s-a intamplat ceva foarte suparator. Il tineati sub control. Apoi a venit cineva cu care va simteati in siguranta, si v-a imbratisat, si ati izbucnit in lacrimi. Astfel ca atunci cand copiii au sentimente puternice si empatizam, ei se conecteaza mai mult cu sentimentele lor. Si asta e un lucru bun. Pentru ca odata ce ei simt acele emotii, ele se evapora. Asa lucreaza emotiile. "Empatia nu opreste crizele" Copiii se inrautatesc cand nu se simt auziti, asa ca daca puteti sa ii ajutati sa se simta intelesi, veti preveni multe din crizele si scandalurile lor. Daca din cand in cand nu o faceti, este pentru ca cel mic sa planga si sa-si arate emotiile. Astfel ca odata ce copilul face scandal, acceptati pur si simplu emotiile lui si comunicati-i ca se afla in siguranta, astfel incat sa va poata arata toate acele sentimente. Cu cat mai putine cuvinte cu atat mai bine. Doar cat sa auda compasiunea noastra si sa stie ca suntem pregatiti cu o imbratisare. Empatia nu va opri scandalul, dar il va ajuta pe copil sa lase toate acele sentimente sa iasa afara. Aceasta este vindecarea. "Continui sa spun "esti foarte suparat si frustrat" dar se enerveaza si imi spune sa nu-i mai spun" Cum recunoastem sentimentele depinde de varsta celeilalte persoane. Cu un copil de 3 ani furios, ati putea cobori la nivelul lui sa-I spuneti: "esti asa de furios!" cu o voce care dovedeste clar ca intelegem cat de puternic e sentimentul lui. Copilul este deseori asigurat ca mama nu crede ca este o urgenta, ca este doar un val care a venit peste el. Dar odata ce copiii cresc, daca numim emotia ii facem sa se simta analizati si controlati, nu intelesi. Imaginati-va daca ati fi suparati si partenerul ar continua sa repete "esti foarte furioasa si frustrata!". Probabil ca va veti enerva si mai tare. Scopul aici este ca cel mic sa se simta inteles. Pentru asta folositi un ton de voce care sa se potriveasca cu felul in care se simte. Etichetarea emotiei este in regula daca asta il face sa se simta inteles. Altfel nu exista un motiv sa o facem. "Oh, Cristi... inteleg foarte bine cat de mult iti doresti...chiar iti doresti sa facem asta, nu?" "Ce dezamagire!" Odata ce cresc copiii, un simplu "Imi pare rau ca este atat de greu, iubirea mea" sau chiar "Mmmm..., oh, nu...Doamne!" vor face ca empatia sa fie inteleasa. Si bineinteles, in timp ce copilul este in mijlocul crizei, singurul lucru pe care trebuie sa-l stie este ca sunt in siguranta, ca este inteles, si ca suntem pregatiti sa ii oferim o imbratisare. "Empatizez cu emotiile, dar raman totusi suparati pe mine" Daca empatizati cu adevarat, veti simti ceva din ce simte copilul dvs. Un test pentru acest lucru il dovediti daca aveti lacrimi in ochi sau nu. Daca puteti vedea lucrurile din perspectiva lui si daca puteti simti acel nivel profund de empatie, copilul dvs va simti ca va pasa si ca este inteles. Adesea, este suficient ca sa-l ajutati sa se deplaseze printre emotii. Daca nu reuseste, este pentru ca empatia singura nu se adreseaza neaparat la ce-l supara pe copil. Deseori trebuie sa facem un pas inainte si sa-l ajutam sa rezolve problema. "Esti atat de suparat ca surioara ta iti tot doboara turnul de cuburi. Hai sa-ti gasim un loc unde poti construi in liniste." Uneori copilul are nevoie de sprijinul nostru pentru a rezolva problema "Esti ata de suparat pe fratele tau. Cred ca trebuie sa auda cum te simti. Hai sa-l gasim pe fratele tau, si voi sta cu tine in timp ce-i spui." Si uneori pur si simplu nu poate avea ceea ce-si doreste, dar puteti sa-I oferiti ceea ce-si doreste cu o dorinta: "Vrei sa scriu asta pe lista de dorinte pentru ziua ta si sa vezi daca o sa mai doresti cand va sosi momentul?" Uneori insa, implinirea dorintelor nu este suficienta si nu exista o rezolvare a problemei. Dezamagirea este atat de mare sau trezeste o suferinta atat de veche care astepta sa fie exprimata incat doar lacrimile mai lipsesc. In cazul acesta, empatia a functionat pentru ca cel mic sa se simta suficient de sigur ca sa-si arate supararea. Asa construiesc copiii flexibilitatea: se simt suficient de in siguranta cu tine ca sa se lase sa simta deplin dezamagirea si invata ca pot iesi din asta simtindu-se ok. Plange? Este un lucru bun!
Pas cu pas despre invatarea copilului la olita
Sambata, August 26, 2017
Adevarul despre invatatul la olita al copilului este ca daca cel mic este pregatit, se intampla foarte usor. Daca nu, apare de multe o lupta de puteri si stim cu totii ca nimeni nu castiga o lupta intre parinte si copil. Luptele cu copilul in ceea ce priveste corpul lui sau al ei sunt lupte pe care nu le vom castiga niciodata. Din fericire, nu exista niciodata un motiv sa va certati cu cel mic. Trecerea de la pampersi la a fi auto-suficienti si la a putea utiliza toaleta este un proces natural. Oamenii au facut-o de multa vreme. Toti scapa de scutece mai devreme sau mai tarziu. Deci, de fapt nu e nevoie sa il invatati pe cel mic la toaleta. In schimb, creati conditii astfel incat cel mic sa poata invata. Scopul vostru este sa faceti lucrurile cat mai simple si fara efort. Ganditi-va la acest proces de invatare care se desfasoara de-a lungul timpului, la fel ca orice alta scoala sau tehnica. Iata un ghid pas cu pas despre invatarea copilului la olita 1. Incepeti prin a citi carti despre toaleta si wc impreuna cu copilul Puteti folosi si papusi, majoritatea copiilor le iubesc. Odata ce aveti o olita, asigurati-va ca ursuletul copilului dvs are ocazia sa stea acolo in mod regulat. 2. Puterea exemplului conteaza Amintiti-va ca majoritatea lucrurilor pe care le invata copiii nostri sunt prin intermediul modelelor oferite de noi. Incepeti sa vorbiti despre ceea ce faceti in baie, lasati-l pe copil sa priveasca. Baietii vor beneficia vazand alti baieti sau pe tatal lor folosind toaleta. 3. Copiii adora sa copieze alti copii Verisori mai in varsta sau prietenii care vor sa utilizeze toaleta in fata copilului dvs pot fi modele excelente. Pentru baieti, se poate face chiar si un joc prin care trebuie sa tinteasca in toaleta cat fac pipi. 4. Nu va grabiti sa incepeti Doar incurajati-va copilul sa stea imbracat complet, pe olita. Acest lucru creeaza o memorie musculara pentru ca cel mic sa se aseze si sa se ridice de pe olita, si vreti ca el sa se simta comfortabil cat sta acolo. De exemplu asigurati-va ca sunt puse cateva carti langa olita. Cantati cantecele aiurite pentru a-l lauda de fiecare data cand se aseaza si se ridica de pe olita. Dar nu-l fortati niciodata sa stea pe ea. 5. Urmatorul pas Dupa ce se obisnuieste sa stea pe olita imbracat poate sa stea fara haine. Uneori va vrea, alteori nu. Nu faceti mare caz din asta. Scopul este doar ca cei mici sa se simta confortabili. Cititi-i carti despre olite si alte carti in timp ce sta acolo. Copiii sunt ocupati. Trebuie sa faceti din olita un loc pe care sa-l iubeasca daca vreti sa petreaca suficient timp pe ea. 6. Odata ce sunt complet obisnuiti sa stea pe olita... incepeti sa aruncati continutul scutecelor in olita de fiecare data cand il schimbati. Explicati ca zilnic, corpul lor face caca si pipi, si ca ele apartin olitei. Spuneti-le ca oricand se vor simti pregatiti, pot sa faca direct in olita. Admirati-l cand este acolo, nu va grabiti sa il aruncati. Dupa un timp, lasati-l sa goleasca olita la WC si sa traga el apa. Felicitati-l cu veselie de fiecare data si faceti cu mana de adio cand trageti apa. 7. Cand face deja caca si pipi la olita Neaparat sa sarbatoriti cu un cantec special sau un dans prin casa. Dar asigurati-va ca sarbatoriti si alte lucruri, cum ar fi faptul ca se urca singur pe tobogan sau faptul ca a mancat toate cerealele. Nu faceti mare caz doar din utilizarea olitei fiindca presiunea asupra copilului il face anxios. Nu are inca incredere in abilitatile sale. Nu il faceti sa simta ca trebuie sa repete utilizarea olitei. Acest lucru trebuie sa fie alegerea lui. Amintiti-va: copilul dvs ar trebui sa controleze procesul. Fara nici o presiune. 8. Nu faceti trecerea la lenjerie intima decat atunci cand el insista De fapt, incercati sa evitati purtarea lenjeriei pana cand va dori el. Lasati sa fie ideea lor, sa aleaga ei, si nu grabiti decizia, sau va veti trezi cu accidente. 9. Observati cand va da semne ca va face caca Devin linistiti, retragandu-se ca sa stea gugulici in privat. Oferiti-le un limbaj pentru ceea ce se intampla: "esti pregatit sa faci caca? Vrei sa faci in baie?" Oamenii in mod natural prefera intimitate cand trebuie sa faca treaba mare si e in regula daca si cei mici vor sa mearga singuri la baie. Amintiti-le ca baia este un loc excelent pentru a face caca si ca ii veti ajuta sa scoata scutecul cu caca cand sunt pregatiti. Poate va dura pana vor incepe sa ne spuna, dar vor incepe sa invete conceptul ca atunci cand incep sa se simta astfel, e momentul sa mearga la baie. In cele din urma probabil vor face caca in scutec in baie. Odata ce devine un obicei, puteti incerca daca vor sa incerce sa stea pe olita ca sa faca caca, chiar si cu scutecul pus. 10. Fiti deschisi daca va cere olita gen capac de toaleta Multi copii mici stau ghemuiti ca sa faca caca si prefera olita in care pot lua o pozitie similara. Ei prefera olita pentru ca le este teama sa nu cada in acel WC imens sau le este teama de apa. Unii copii insa vor dori sa aiba un capac care sta exact pe WC. Daca este asa, asigurati-va ca piciorusele stau in mod sigur pe scaunel. Picioarele care atarna strang muschii rectali si fac ca defecarea sa fie dificila. Un articol de Dr.Laura Markham
Cele 7 trucuri ca sa fim calmi cand copilul face o criza
Joi, August 24, 2017
"Da-i drumul!" In momentul in care simti deja ca ti se ridica tensiunea, da-i drumul. Daca o lasi sa te supere, ceea ce urmeaza este furie, si ca sa il citam pe Yoda: "acest lucru ne duce catre partea intunecata". Observa, si intrerupe. Gaseste-ti propria modalitate de a accepta lucrurile cu gratie. Toti parintii se infurie pe copiii lor. Nu e nimic in neregula cu a simti furie. Furia este un mesaj. Insa in valoarea momentului, cand suntem in starea de lupta fugi sau stai pe loc, nu mai putem auzi cu claritate mesajul. Si cand ne aflam in starea de lupta, copilul nostru arata ca un inamic. Iar mesajul transmis la nivel interior si exterior spune ca trebuie sa exterminam inamicul: propriul nostru copil! De fapt, mesajul atunci cand copilul se supara este ca are nevoie de ajutor, chiar daca ii este dificil sa se exprime. Poate ca trebuie sa il punem la somn o ora mai devreme, sau sa ne conectam mai mult cu el, sau pur si simplu sa-i oferim suficienta siguranta ca sa poata plange si ca sa ne poata arata acele lacrimi si frici care il fac sa izbucneasca asa. Dar nu putem intelege si nici actiona conform acelui mesaj cand suntem infuriati. A ramane calm este esential pentru a rezolva problema in sine, in loc sa o inrautatim. Deci cum sa ramanem calmi cand cel mic face crize? Observati ca incepeti sa va enervati Uneori, nu observam decat in momentul in care suntem deja in partea intunecata. Dar de obicei putem vedea cum creste supararea noastra fiindca incepem sa punem carbuni pe foc. La ce ne referim? Incepem sa verificam toate motivele pentru care avem dreptate, iar copilul nostru este un monstrulet nerecunoscator. Odata ce incepem sa punem carbuni, este greu sa evitam incendiul. Asa ca, imediat ce observati ca mintea incepe sa comenteze despre faptul ca cel mic este negativ, STOP. Respirati adanc si opriti aceasta cursa a furiei. Folositi-va butonul intern de pauza Chiar daca sunteti deja jos de tot pe drumul gresit si strigati, opriti-va. Luati aer in piept si apasati butonul de pauza. Inchideti gura, chiar si in mijlocul frazei. Nu va fie jena. Oferiti un model de control bun al furiei. Pastrati-va jena pentru cand aveti o criza de isterie. 5 minute pauza Nu incercati sa discutati vreo problema cu copilul cat sunteti nervosi. Calmati-va si re-centrati-va pentru a putea auzi cu adevarat mesajul din spatele furiei. Va sperie comportamentul copilului? Frustrata din cauza partenerului? Extenuata sau stresata si din aceasta cauza exagerati cu reactia fata de comportamentul copilului care este potrivit varstei lui? Toate acestea se pot vedea constientiza in aceasta pauza mentala. Simtiti emotiile din corp Nu sugerez sa va inghititi furia, ci doar sa rezistati tentatiei de a actiona condusi de ea. Simtiti strangerea din stomac, aceea senzatie sufocanta din gat, si respirati in acele locuri tensionate. In timp ce pur si simplu va deschideti catre sentimentele din corp, veti simti cum incep sa se topeasca si sa dispara. Acesta este secretul constientizarii: odata ce stam cu acele emotii, acceptandu-le cu compasiune, ele se topesc si dispar. Schimbati-va starea Acum, reformulati-va gandurile despre situatie si veti afla ca aveti sentimente diferite. Daca va ganditi ca cel mic are nevoie sa fie invatat o lectie buna chiar acum, nu va veti putea calma. Daca va reamintiti ca se comporta ca un copil pentru ca ESTE un copil, si ca are nevoie de iubirea noastra atunci cand o merita cel mai putin, veti putea sa va schimbati din starea de furie. Incercati o Reluare Spuneti-i copilului ca va pare rau ca v-ati suparat atat de tare, si ca amandoi veti incerca sa o luati de la inceput. De data asta, ramaneti calmi. Empatizati. Ascultati sentimentele copilului si incercati sa vedeti lucrurile din perspectiva lui. Rezistati tentatiei de a invinovati. Cautati in schimb solutii care sa functioneze pentru amandoi. Daca copilul a stricat ceva, inclusiv o relatie, intrebati-l ce ar putea face ca sa o repare. Dar incepeti intotdeauna cu ascultarea supararilor lui si cu empatia. Practicati, practicati, practicati Nu o sa va mint. Asta e o munca foarte grea, una din cele mai grele pe care o poate avea cineva. Daca sunteti obisnuiti sa va iesiti din fire, va trebui sa va invatati creierul noi cai de auto-disciplina. Asta necesita practica. Din fericire, de fiecare data cand rezistati reactiei in stare de furie, va reprogramati creierul, astfel incat controlul furiei sa devina tot mai usor de fiecare data. Desigur, uneori veti pierde Dar daca veti continua sa incercati, retinandu-va cu compasiune si observandu-va emotiile, veti vedea ca si atunci cand copiii fac crize, veti fi capabili sa ramaneti calmi. Intr-un anumit moment, va veti da seama ca va veti pierde foarte rar cumpatul. Veti mai avea comportamente copilaroase atata vreme cat traiti cu copii, dar reactia va fi diferita. Mult mai putin scandal, si mult mai multa iubire. Yoda ar fi mandru. Un articol de Laura Markham
Cum ne pregatim copilul de Noul An Scolar?
Marti, August 22, 2017
Ultimele saptamani de vara au inceput sa plece, iar noul an scolar este deja dupa colt. Fie ca abia astepti sa ti se intoarca copiii la scoala, fie ca mai vrei un pic de vacanta, poti sa contezi sigur pe un lucru: intoarcerea la scoala este mereu o mare tranzitie. Copiii care incep scoala pentru prima oara sau se muta la o noua scoala trebuie sa se descurce cu mari adaptari. Chiar si trecerea la o clasa superioara inseamna mai multe solicitari academice, un nou profesor si un cerc social in schimbare. Vestea buna este ca un pic de pregatire inainte pot face ca aceste prime saptamani sa fie mai usoare pentru copii, si pentru tine ca parinte. Iata cum: Asigurati-va ca cei mici sunt familiari cu scoala Daca a fost la aceeasi scoala si anul trecut, excelent! Trebuie doar sa vorbiti despre diferentele de anul asta: "Acum ca esti in clasa I, poti sa te joci in parcurile si locurile de joaca ale copiilor mai mari, si poti manca cu cei mari." "Acum ca esti in clasa a 3-a, vei avea teme in fiecare zi." "Acum ca esti mai mare, va trebui sa invatam sa trecem strada singuri". Dar daca acesta este primul an de scoala, atunci sigur veti dori cateva vizite la scoala. Chiar daca exista o orientare formala inaintea de inceperea scolii, incepeti acum facand o vizita la scoala. Daca aveti acces la curtea scolii sau locul de joaca, va fi un mod minunat de a va ajuta copilul sa stabileasca conexiunea cu noua scoala. Daca nu se poate, macar admirati-o prin gard si entuziasmati-va despre ce poate face acolo. Daca scoala este deschisa, neaparat sa mergeti sa va plimbati prin ea. Daca aveti voie sa trageti cu ochiul in librarie/biblioteca, sau intr-o clasa-doua, apoi sa utilizati baia (ca sa se simta in siguranta si acolo), ati dat lovitura. Nu veti putea merge mai departe in birourile profesorilor insa cu cat vede mai mult copilul cu atat se va simti mai sigur si confortabil, fara teama de necunoscut din prima zi de scoala. Facilitati stabilirea unei legaturi intre copil si invatatoare sau profesor. Toti copiii simt nevoia sa se simta conectati cu profesorii lor pentru a se simti confortabili in sala de curs. Pana o vor face, ei nu vor fi pregatiti sa invete. Profesorii cu experienta stiu asta si fac conexiunea emotionala cu elevii lor la inceputul anului scolar. Evident, daca puteti aranja o intalnire pentru ca cel mic sa poata intalni invatatorul/profesorul inainte, faceti-o neaparat. Dar exista multe modalitati in care puteti face copiii sa simta ca deja cunosc profesorul pe care inca nici nu l-au intalnit. Odata ce aflati cine va primi clasa, incepeti sa vorbiti despre profesor in termeni familiari. "Cand vei fi in clasa doamnei Popescu, pun pariu ca va fi impresionata de cat de repede faci tu curat. Si sunt foarte sigura ca le citeste povesti la copii! Poate daca-i ducem cartea ta preferata o va citi in clasa! " Daca gasiti o fotografie de-a doamnei Williams, neaparat puneti-o pe frigider si vorbiti cu drag despre ea. "Doamna Williams, sunteti o invatatoare excelenta si stiu pur si simplu ca va veti intelege excelent cu David!" Daca stiti alti copii care au fost in clasa dnei Williams, rugati-i sa-i spuna celui mic care este lucrul care le place cel mai mult la ea. Tineti minte ca nu prea conteaza ce fel de profesor este defapt dna Williams. Copilul va simti o afectiune fata de ea, iar ea posibil sa raspunda favorabil. Indiferent de situatie, sentimentul de familiaritate il va ajuta pe copil sa se conecteze cu ea. Facilitati stabilirea unei legaturi cu ceilalti copii. Copiii sunt intotdeauna emotionati cu noul profesor, dar daca cunosc si alti copii, se vor simti mai relaxati. Daca sunteti noi in oras, faceti un efort special ca sa cunoasteti alti copii din cartier. Aflati oricum ce copii sunt in clasa lui si aranjati o intalnire de joaca pentru a se simti mai conectati intre ei. E bine si daca aranjati ca copiii dvs sa calatoareasca sau sa mearga la scoala cu copii pe care nu-i cunoaste, chiar daca nu sunt in aceeasi clasa. Practicati sa va luati la revedere. Pentru multi copii, cea mai mare provocare vine cand trebuie sa-si la revedere de la noi parintii. Simulati mici separari spunand "Ciao" si "Pe curand" si faceti un fel de semn gen o imbratisare sau o fraza gen: "Eu te iubesc, tu ma iubesti, deci noi ne iubim si mai tarziu ne intalnim!" Poate veti oferi copilului un obiect pe care sa-l tina ca sa-si aminteasca de dvs si pe care sa vi-l dea la reintalnire. Majoritatea copiilor le place sa aiba poza familiei in ghiozdan. Aflati cat de mult puteti sa stati cu copilul, daca puteti sa il conduceti in clasa si sa-l predati profesoarei. Daca suspectati ca celui mic ii va fi greu sa se desparta de dvs, vorbiti neaparat cu profesorul si faceti un plan pentru prima zi. Poate veti citi in fiecare dimineata o poveste si apoi sa predati povestea profesoarei cand va despartiti, astfel ca ea sa-i poata distrage atentia si sa-l faca sa se simta confortabil. Daca aveti un plan, incepeti prin a explica celui mic ce se va intampla la scoala. Dar nu puneti accent pe despartire, mentineti-va doar pe cat de distractiva va fi ziua. "In fiecare dimineata noi vom incepe o poveste si pe cand o terminam, ne vom intalni cu dna Williams. O sa ne imbratisam tare tare si ne vom spune ciao pe mai tarziu. Apoi dna Williams te va tine de mana si te va duce la masuta ta, unde poti sa desenezi, apoi sa ai o gustare, sa te uiti la poze, si sa mananci mai tarziu. In fiecare zi cand o sa vin dupa tine abia voi astepta sa imi povestesti ce ai desenat si ce ai mai facut la scoala."
Secretul cresterii unui copil auto-disciplinat
Luni, August 21, 2017
"Alaturi de inteligenta, auto-controlul se dovedeste a fi cel mai bun predictor al unei vieti satisfacatoare si pline de succes." - Steven Pinker Putem defini autocontrolul sau autodisciplina ca un control al impulsurilor noastre astfel incat sa putem sa ne atingem propriile scopuri. Specific, cand practicam autodisciplina, de obicei renuntam la ceva ce ne dorim, in cautarea a ceea ce ne dorim mai mult. Deci de fiecare data cand copilul alege sa faca schimbarea de la ceea ce vrea sa faca, la a ne urma indrumarea, de fapt isi practica controlul impulsurilor. Isi construieste muschul autodisciplinei. Sau, de fapt, creeaza noi cai neuronale. Insa aceste cai, la fel ca muschii, devin mai puternice cu fiecare utilizare, asa ca putem spune ca se cladeste un creier mai puternic capabil de o munca mai grea. De aceea, copiii au nevoie de limite Parentingul permisiv nu ajuta copiii sa se controleze fiindca nu le cere sa practice autocontrolul in cautarea unui tel mai inalt. Exista o regula insa. Limitele trebuie sa fie empatice, pentru ca cei mici sa aleaga sa le urmeze. Limitele punitive care include "consecinte" nu-i ajuta pe copii sa se auto-controleze, fiindca disciplina vine din afara. Copilul nu alege sa decida cu propriul sau impuls. Si chiar daca face ce doriti, el de fapt nu practica autodisciplina si nici nu-si construieste muschiul mental. Ce vreau sa spun? Ganditi-va la fiul vostru care tot exerseaza sa dea un cos de 3 puncte iar si iar. Poate ca vrea sa se aseze si sa se odihneasca, insa exista ceva ce isi doreste si mai tare: sa dea un cos de 3 puncte! A fi motivat de un tel este un mod excelent pentru copii de a dezvolta autodisciplina. Dar copiii invata autodisciplina si din limitele zilnice pe care le stabiliti, atata vreme cat le stabiliti cu empatie. De ce este emaptia esentiala acestui proces? Copilul dvs este mai putin inclinat sa lupte impotriva limitelor. Poate ca nu-i place, dar simte compasiunea si intelegerea voastra. Stie ca sunteti de partea lui. Si alege deci sa nu mai lupte pentru ceea ce isi doreste, pentru a avea ceva ce isi doreste mai mult. Alege, in schimb sa stea conectat cu voi in mod iubitor, chiar sa fie ca noi. Alege sa-si controleze impulsurile. Va accepta limitele, chiar le va adopta si le va face proprii. Asa preia copilul valorile si regulile parintilor. Incepe cu o conexiune. Vrea sa va multumeasca, atat timp cat nu trebuie sa renunte la integritatea lui ca sa o faca. Pe parcursul timpului, incepe sa se gandeasca la el insusi ca la genul de persoana care isi spala dintii, isi face temele, spune adevarul, si intinde o mana de ajutor. Genul de persoana care poate sa-si atinga scopurile prin disciplina. Aceasta face din el un copil cooperant, plin de incredere si fericit. Din moment ce conexiunea noastra calda cu el este motivul pentru care in cele din urma el accepta si isi interiorizeaza limitele, este foarte important sa ramaneti conectati in timp ce stabiliti limitele. Si ghiciti cum se mentine aceasta conexiune? EMPATIE! Incluzand empatia cand stabiliti limitele, care va mentine conectati chiar si atunci cand spuneti nu. Cum arata o limita empatica? Empatia este sa simti perspectiva celeilalte persoane. Stabilirea limitelor este informarea copilului despre o regula sau o asteptare. Iata cum le combinati: "Iti place sa alergi, nu? Poti alerga cat vrei pe iarba. Strazile nu sunt pentru alergat, sunt pentru masini. Poti sa ma tii de mana sau te pot duce eu. Poti alerga singur dar numai cand ajungem pe partea cealalta a strazii." "Vad cat de nervos esti pe fratele tau. E ok daca esti nervos, dar oamenii nu se lovesc niciodata. Hai, sa-i spunem fratelui tau cat de suparat esti, eu te ajut." "Wow, Sara a publicat acele fotografii de sambata? Excelent. Si regula in casa noastra este ca tema sta pe primul loc. Poti sa intri pe internet dupa ce ti-ai terminat temele. Stiu, e greu sa astepti. Dar e bine sa ai ceva pe care sa-l astepti cu nerabdare!" Daca o limita merita pusa, merita si sa fiti hotarati. Exista multe momente cand este necesara o noua limita: "Ma doare capul si nu suport zgomotele acum" dar in general copilul nu ar trebui sa fie surprins de ceea ce le permiteti. Fiecare casa are prioritati diferite. Ale mele sunt siguranta si sanatatea, relatiile de respect, si valorile. Curatenia si zgomotul, nu atat de mult. Bineinteles, propriile voastre limite vor fi bazate pe ceea ce este important pentru voi. De ce ar trebui sa stabiliti prioritati si sa renuntati la unele asteptari? Pentru ca si copiii sunt oameni, si inca unii in dezvoltare. Nu au cum sa fie perfecti, asa cum nici voi nu sunteti. Si relatiile cu nevoile lor trebuie sa fie mai mult despre conectare si descoperire decat despre limite si frustrare. Sa spui NU prea des poate dauna relatiei pe care o aveti cu copilul. Ceea ce reprezinta, pana la urma, baza autodisciplinei copilului dvs! Un articol de Laura Markham
Top 7 cristale benefice pentru copii
Duminica, August 20, 2017
Probabil ca ati auzit de colierele sau bratarile de chihlimbar pentru copii, care ii ajuta pe cei mici sa scape de durerile care insotesc eruptiile dentare, sa doarma mai bine pe timpul noptii, sa aiba o imunitate crescuta si sa aiba o stare generala mai buna. Acesta este un singur exemplu de beneficii ale cristalelor (pietrelor semipretioase) pentru starea fizica si sufleteasca a persoanelor. Cum ne ajuta cristalele? Pietrele semipretioase sunt folosite inca din cele mai vechi timpuri pentru imbunatatirea starii oamenilor si chiar si in terapie, existand chiar si un domeniu numit cristaloterapie, in care cristale de dimensiuni mai mari, purificate, sunt folosite pentru tratamentul diferitor boli. Cristalele naturale sunt extrase din scoarta pamantului dupa ce s-au format acolo cu mii de ani in urma. Potrivit specialistilor, ele inmagazineaza o energie speciala de care poate beneficia purtatorul. Fiecarui cristal ii sunt asociate anumite efecte pe plan fizic, psihic si sufletesc, dupa cum s-au observat efectele lor in decusul timpului. Este adevarat, efectul cristalelor nu este precum cel al unui medicament alopat si nu ia durerea cu mana. In schimb, purtate regulat sau tinute in apropierea copilului sau in incaperea in care doarme, pot avea efecte pozitive puternice pe termen mediu si lung. Ce cristale alegem pentru copii? Chihlimbarul reduce orice tip de durere din organism, fiind benefic pentru sistemul endocrin si pentru cel nervos. In plus, aceasta piatra ajuta la intarirea relatiilor de familie, precum si la amplificarea logicii, a calitatilor artistice si a bunei dispozitii. Piatra lunii are un efect protector asupra copiilor. De asemenea, asigura o crestere buna si sanatoasa, dar si un somn bun si linistit, daca este purtata pe timpul somnului sau este pus sub perna. Este recomandata in mod special femeilor, deci este ideala pentru fetite. Pe timp de boala, Piatra lunii absoarbe durerea, scade febra si ajuta a asimilarea elementelor nutritive din mancare. Citrinul este foarte potrivit scolarilor, deoarece este un cristal care faciliteaza invatarea, imbunatateste memoria si concentrarea, stimuleaza creativitatea, alunga depresia, frica si stresul. In plus, Citrinul are un puternic rol de protectie, reduce oboseala, imbunatateste vederea si este benefic in caz de alergii si boli digestive. Malachitul ii protejeaza pe copii de riscuri, de cazaturi, dar si de gandurile negative ale celor din jur. Din acest motiv, acest cristal trebuie purificat des. Mareste concentrarea, spiritul practic si simtul raspunderii. Este recomandat ca talisman pentru copii, deoarece tine raul departe de ei, protejeaza sanatatea si asigura un somn bun. Jadul protejeaza copiii de boli si este indicat pentru relaxare. Aceasta piatra ajuta la luarea rapida a deciziilor bune si confera curaj, intelepciune, toleranta, generozitate si echilibru emotional. Jadul intareste sistemul imunitar, respirator, rinichii si ajuta la eliminarea toxinelor din organism. Cuartul roz este piatra iubirii pure, fiind recomandata in mod special pentru copii si adolescenti. Ajuta la aplanarea conflictelor, la reducerea stresului, a fricii, regretelor, vinovatiei si in general la eliminarea gandurilor si energiilor negative. De asemenea, faciliteaza comunicarea, exprimarea sentimentelor, a emotiilor si stimuleaza creativitatea si talentele artistice. Este benefic pentru inima, rinichi, sistemul circulator, gat, nas si sinusuri. Perlele naturale protejeaza copiii de orice tip de atac din exterior si ii ajuta sa aiba incredere in propria persoana. Reduc frica, cresc concentrarea si stimuleaza sanatatea. Atentie! Nu lasati cristale de mici dimensiuni mici pe mana copiilor mici. Acestia le pot inghiti sau baga in nas, rezultand asfixierea.  Atentie la marimea pietrelor si la locul in care le puneti in camera copilului! Inainte de a purta cristalele, acestea trebuie purificate. Exista mai multe metode de purificare: in sare pentru 24 de ore, in apa cu sare, sub apa curgatoare, cu ajutorul unui clopotel (prin sunet), trecandu-le deasupra flacarii unei lumanari etc. Dupa purificare, cristalele trebuie incarcate cu energie, fie lasandu-le cateva minute sub razele directe ale soarelui, fie, daca e innorat, de la un copac sau planta de camera. Abia dupa aceste etape, cristalele pot fi purtate si isi vor revarsa toate beneficiile asupra purtatorului.
Agresivitatea la copii si cum intervenim ca parinti
Luni, Iulie 24, 2017
Situatiile acelea jenante in care copilul tau smulge jucaria pe care el "o vrea" din mainile altui copil sau face criza de plans daca nu o primeste. Le stim cu totii. Insa, atunci cand copilul nostru loveste alti copii si isi manifesta supararea intr-un mod foarte agresiv, atunci, noi parintii, dorim sa intervenim si sa ne ajutam copilul sa reactioneze sanatos si sa treaca peste aceasta faza a dezvoltarii lor emotionale. Iata si cum: In situatia in care copilul nu poate avea nicicum jucaria pe care o doreste fiindca in acel moment este la alt copil - care nu vrea sa o imprumute nici maca un pic - noi parintii va trebui sa le explicam frumos copiilor ca este normal sa fie dezamagiti si suparati. Asigurarea confortului emotional este foarte important in aceste momente si nu inseamna ca ne rasfatam copiii, dar nici nu le ignoram sentimentele. Daca le ignoram, s-ar putea chiar sa avem reactia agresiva de care vorbeam la inceput si cel mic ar putea lua cu forta ceea ce nu primeste. Daca recunoasteti sceste sentimente mari ale copilului, el nu le va mai exprima atat de puternic. Cel mic trebuie sa invete sa isi astepte randul. Le putem spune copiilor ca ii ajutam sa dezvolte empatia oferindu-le empatie. O imbratisare si multa iubire este ceea ce au nevoie. Veti vedea ca dupa un plans si o imbratisare va fi mult mai relaxat si mai putin agresiv cu ceilalti copii. Foarte posibil sa si uite de jucaria pe care o dorea cu atata disperare. Uneori, ceea ce copiii au defapt nevoie este sa se reconecteze cu noi, parintii, sau sa se descarce de stres. Cu totii stim ca ne putem simti mult mai bine dupa un plans bun. Daca in ciuda celor mai bune eforturi, va lovi alti copii, respirati adanc si mentineti-va calmul. In primul rand, ocupati-va de celalalt copil. Tineti-va bratul in jurul fiului/fiicei dvs in timp ce spuneti "Imi pare atat de rau. Cred ca te doare..lui Matei ii pare atat de rau ca te-a lovit. Speram ca te simti mai bine. Matei era suparat si a uitat sa-si foloseasca cuvintele, nu-i asa dragul meu?" Daca Matei este destul de linistit ca sa-l ajute pe celalalt copil, atunci totul e minunat. Daca nu e, atunci nu-l fortati. Se afla inca in stadiul de lupta sau fuga. Orice copil care loveste are sentimente mari care trebuie procesate Pana cand reuseste, va lovi din nou. In opinia mea, a-l lasa sa se joace intr-un grup de copii este destul de iresponsabil. Mai bine ar fi sa il duceti intr-un loc sigur si privat unde il putem ajuta sa planga, sau sa rada, ca sa exprime acele sentimente. Doar dupa aceea este sigur sa il aduceti inapoi la joaca. Normal ca va plange Daca nu va simtiti confortabili cand are criza de plans in public, va puteti scuza gazdei unde va aflati, va puteti lua lucrurile si puteti pleca. Il veti putea tine in brate in timp ce plange. Nu le reprimati sentimentele A suferit deja consecintele agresivitatii sale. Acum are nevoie de empatia noastra pentru a putea procesa furia si tristetea dupa ceea ce s-a intamplat. Are nevoie sa auda ca el nu este rau, ci doar mic, si ca noi avem incredere in capacitatea sa de a-si controla aceste provocari. "Stiu ca esti si suparat si furios ca a trebuit sa plecam si sa lasi jucaria acolo. Dar cand lovesti, doare, si trebuie sa dam inapoi jucaria si sa plecam. Este ok sa ne suparam dar nu este ok sa lovim. Ne folosim cuvintele si ne tinem mainile pe corpul nostru. Stiu ca te-ai suparat foarte tare, dar data viitoare te voi ajuta sa-ti folosesti cuvintele. E greu cand esti mic. Dar cresti tot timpul. O sa-ti amintesti curand." Intariti orice comportament pro-social, inclusiv atunci cand abia se retine. "Ai vrut camionul si ai spus asta cu cuvinte! Wow! Bravo tie! Hai sa vedem daca ne vine si noua randul la camion, da?" Daca puteti face un obicei din a respecta sentimentele copilului de-a lungul zilei, el va incepe sa dezvolte inteligenta emotionala necesara controlului acestora. Asta nu inseamna ca trebuie sa fiti de acord cu el, sau ca nu-i mai puneti limite. Inseamna doar ca ii recunoasteti sentimentele si-i oferiti empatie, chiar in timp ce stabiliti limite: "Stiu ca vrei niste bomboane, dar imediat mancam de amiaza asa ca nu mancam bomboane. Stiu ca esti suparat din cauza asta, poti manca niste morcovi daca ti-e foame, si pot sa iti dau o imbratisare ca sa te simti mai bine. Putem sa citim o poveste pe canapea pana se face mancarea, stiu ca iti doresti asa de mult o bomboana ca iti vine sa plangi. E greu sa fii atat de suparat si de furios, dar cand esti pregatit eu te iau in brate." Motivul pentru care nu lovim alte persoane este pentru ca stim ce simt A-i ajuta pe copii sa dezvolte empatie este ceva ce putem face zilnic, facand lucruri obisnuite: cand o fetita plange in carucior puteti spune: "Ma intreb de ce asa de trista", sau cand un alt copil cade si se loveste "Oh, cred ca il doare, oare daca il luam in brate s-ar mai inveseli?" Explorati modalitati sigure de a exprima frustrarile De exemplu cand cel mic se simte bine, puteti imita diverse expresii faciale: "Hai sa ne prefacem ca suntem suparati si sa facem mutre". Apoi in situatii de grup puteti spune sa va arate fata de "sunt suparat", sau sa ia o minge si sa o stranga ca sa arate cat de suparat este. Ori puteti sa-i invatati pe copii cum sa respire profund cand sunt nervosi sau frustrati: respirati adanc pe nas, tineti un moment respiratia, si lasati sa iasa pe gura tinand buzele tuguiate. Trucul cu aceste tehnici este sa le aratati cat se simte bine dispus, si sa i le reamintiti cand este suparat. Veti fi uimiti cand il veti vedea incercand una din aceste tehnici cand se afla intro- situatie stresanta. Aceasta faza de dezvoltare este dificila pentru parinti, dar este ocazia perfecta pentru a ne ajuta copiii sa dezvolte empatie si inteligenta emotionala. Amintiti-va asta data viitoare cand il tineti in brate dupa ce a lovit un copil, va fi un atu pentru tot restul vietii lui. Un articol de Laura Markham Citeste si: Copilul meu loveste alti copii! Cele 9 lucruri pe care le poti face sunt...