Ai putea indrazni sa nu disciplinezi?

Ai putea indrazni sa nu disciplinezi?

Miercuri, Mai 10, 2017

Esti o mama iubitoare, iar copiii tai in general sunt cuminti. Dar toata lumea stie ca si ei au nevoie de disciplina. Ce ar insemna insa o disciplina plina de iubire?

Cuvantul disciplina suna foarte rece si cumva negativ, asa ca cel mai bine ar fi sa definim termenii. In dictionar, disciplina se mai numeste si: pedeapsa, instructie, antrenament care modeleaza, corecteaza sau perfectioneaza facultatile mentale sau caracterul moral; control obtinut fortand ascultarea si subordonarea.

Astfel ca disciplina in principiu a insemnat instructie si ghidare si provine din radacina latina a cuvantului discipol. Azi totusi, acel sens al cuvantului este invechit si cuvantul a ajuns sa insemne doar pedeapsa.

Dictionarul defineste pedeapsa ca si actiune facuta cu intentia de a rani, fie fizic, fie psihologic, cu scopul de a preda o lectie. Asa ca nu exista deloc o disciplina iubitoare, fiindca cel mic nu va experimenta niciodata ceva destinat sa cauzeze durere ca fiind iubitor. Cum am ajuns oare la ideea ca, pentru a-i ajuta pe copii sa faca ceva mai bine, noi trebuie sa-i facem sa se simta mai rau?

Daca cel mic nu experimenteaza disciplina ca dureroasa, atunci e doar o invatatura. In acel caz, de ce sa confundam problema si sa o numim disciplina, care are conotatii atat de negative?

De ce sa nu o numim invatatura sau indrumare iubitoare?

Ce s-ar schimba? Pentru inceput, ar schimba felul in care ne intelegem copiii. In loc sa vedem ca cei mici au nevoie de pedeapsa ca sa-i convingem sa nu se mai poarte urat intentionat, am utiliza niste lentile cu totul diferite. Ii vom vedea ca avand nevoie de indrumare, invatare si sprijin.

Ne-am da seama ca:

Toate comportamentele negative sunt un strigat dupa ajutor sau conectare

Raspundeti la nevoi si comportamentul se va schimba. Multe din ce consideram noi "purtare proasta" sunt copilarii normale si pot fi corectate simplu prin indrumare iubitoare.

Copiii invata ceea ce traiesc pe pielea lor

Prin experiente repetate, fiecare moment petrecut alaturi de copilul nostru modeleaza felul in care ei vor sti sa se controleze singuri si cum sa se relationeze cu ceilalti. Daca un copil nu ne implineste asteptarile, acesta are nevoie de mai mult sprijin. Asta inseamna fie ca are nevoie de mai mult sprijin pentru a o face, fie ca e vorba de invatare, conectare, limite empatice sau de ajutor in a lucra cu emotiile care le stau in cale.

Odata ce copiii isi pot regla emotiile, ei pot sa isi regleze si comportamentele

Daca cei mici se simt conectati cu noi, ei vor sa ne urmeze indrumarea, dar uneori nu pot deoarece emotiile lor ii coplesesc cortexul frontal aflat inca in dezvoltare. Ajutati-i cu emotiile si vor putea sa isi controleze comportamentul.

Va intrebati daca unele comportamente negative sunt pur si simplu facute pentru ca cel mic face ce vrea? Bineinteles! Dar in acest caz, este un stegulet rosu, un semn ca cel mic considera  conexiunea cu tine mai putin importanta decat sa faca ce vrea el. Astfel, relatia are nevoie de imbunatatire, sau copilul are nevoie de ajutor cu emotiile care il impiedica sa se conecteze cu tine. Daca ignori steguletul rosu si il pedepsesti, tratezi simptomul, nu cauza. Si il vei trata in continuare intr-un fel care va garanta mai multe probleme mai tarziu, fiindca erodezi relatia putin cate putin.

Cand un copil are incredere ca suntem cu adevarat de partea lui, si isi poate manevra emotiile acelea mari, atunci el este dispus sa renunte la ceea ce vrea, ca sa faca ceva ce vrea mai mult, adica sa fie in mod pozitiv conectat cu noi.

Daca ne gandim putin, aceasta e definitia auto-disciplinei, a renunta la ceva ce dorim pentru ceva ce dorim mai mult (acea felie de tort pentru silueta si sanatate). Deci de fiecare data cand copilul decide sa nu isi mai loveasca sora, fiindca ceea ce doreste mai mult este respectul tau calduros, el va construi o cale neuronala pentru a deveni mai auto-disciplinat. Si acea auto-disciplina va dura pentru tot restul vietii lui.

Daca ma urmariti, probabil inca mai spuneti: "Dar copii au nevoie totusi de limite!".

Si eu sunt de acord. Stabilirea limitelor face parte din indrumarea copiilor. Este parte din sarcina copiilor sa testeze aceste limite, ca sa invete ce este permis, unde se afla granitele. Majoritatea parintilor trebuie sa stabileasca limite toata ziua, in fiecare zi.

Limitele care functioneaza sunt ferme, astfel incat copilul se poate opri din testat, dar sunt si empatice, ca si copilul sa nu simta ca este o persoana rea.

Stabilirea limitelor nu inseamna disciplina, nu este ceva neplacut facut cu scopul de a da o invatatura.

Daca va ganditi ca cei mici au nevoie de pedepse ca sa invete, atunci aflati ca cei mici au nevoie de invataturi fiindca atunci cand sunt amenintate fiintele umane nu pot invata, iar pedepsele sunt o amenintare catre copil.

Cand sunteti in aparare, sunteti deschis la invatare si la crestere? Limitele sunt mult mai eficiente in dezvoltarea auto-disciplinei la copilatunci cand sunt puse cu empatie, fiindca cel mic nu se opune atat de mult.

Ca sa ne schimbam gandirea trebuie sa ne schimbam cuvintele, sa trecem dincolo de cuvantul disciplina. Sa ne ghidam copiii cu mai multa iubire si cu limitari empatice.

Un articol de dr. Laura Markham, postat pe ahaparenting.com