Ce este attachment parenting?

Ce este attachment parenting?

Luni, Iunie 26, 2017

Copilul tau plange. Te apleci deasupra lui si il iei in brate sau ii intinzi mana ca sa-l linistesti. Manutele lui mici se prind de tine si de degetele tale si amandoi zambiti. Desigur, nu fiecare interactiune cu bebelusul tau merge atat de bine, dar tocmai ai demonstrat teoria atasamentului in mod natural. Acesta este raspunsul de Securitate si atingere al unei personae care ingrijeste un copil.

Attachment Parenting, o sintagma inventata de Dr. William Sears, pediatru si autor, promoveaza o figura maternala care ofera caldura, siguranta, cultivare a valorilor si iubire in stadiile critice ale copilariei pentru a asigura dezvoltarea unui copil echilibrat si plin de success.

De asemenea, parentingul in stil atasat promoveaza o conexiune foarte apropiata intre mama si copilul ei. Cele 4 elemente cheie care se centreaza pe aceasta teorie incurajeaza tot ceea ce este instinctiv intre un copil si cel care il ingrijeste cu iubire.

Aceste elemente ajuta la formarea unei legaturi si la intarirea acelei legaturi intre ingrijitor (de obicei mama, si nou-nascut).

  1. Raspunsul la plans: atentia la nevoile celui mic cand plange si evitarea stresului celui mic

  2. Contactul corporal: mentinerea copilului fizic cat mai aproape prin tinerea in brate in timpul hranirii si purtarea copilului aproape de corp gen cangur sau in suporturi speciale

  3. Dormitul impreuna: sau impartitul aceluiasi pat/camera cu copilul, folosind masurile de securitate. Asociatia Americana de Pediatrie nu sugereaza folosirea aceluiasi pat din cauza pericolului ca parintii sa se rostogoleasca peste bebelus, dar sugereaza dormitul in aceeasi camera.

  4. Hranirea la cerere: adica hranitul bebelusului cand doreste, chiar daca este doar pentru o gustare si parintii nu sunt tocmai la dispozitia lui. Parentingul bazat pe atasament incurajeaza hranirea copilului astfel si dupa stadiul copilariei.

De ce este atasamentul parental necesar?

Este esential in dezvoltarea sanatoasa in copilarie ca bebelusul sa stabileasca o legatura maternala. Daca atasamentul este rupt in stadiile critice ale bebelusului, rezultatul ar putea fi daunator pentru viitorul acelui copil. Experimentele lui Harlow facute in 1958 pe pui de maimute au aratat ca lipsa de conexiuni maternale a rezultat in probleme sociale si emotionale atunci cand puii au fost introdusi in grupuri cu alte maimute.

Partile bune ale atasamentului parental

Copiii crescuti astfel sunt mai sanatosi, au stima de sine mai mare si sunt mai rezistenti la stress. Alte efecte pozitive sunt ca daruind, devenim persoana mai bune si suntem rasplatite cu zambete, gangurit si iubire in schimb.

Ni se intaresc instinctele parentale, si incepem sa intelegem semnele non-verbale ale copilului. Il ajuta pe cel mic sa aiba mai multa incredere in noi, sa se simta in siguranta si sa fie sigur pe sine. Asigurandu-i un mediu sigur si calduros copilul invata ca este aparat si sprijinit si va putea sa-si invinga fricile cu noi de mana.

Copilul devine mai abil in vorbire, fiindca ne observa felul in care vorbim si interactionam.

Copiii devin mai inteligenti si mai independent fiindca toate nevoile lor sunt implinite si nu trebuie sa se ingrijoreze ca nu vor fi hraniti sau ingrijiti, concentrandu-si astfel toate resursele pe explorarea si observarea lumii inconjuratoare.

Tu si copilul sunteti mai conectati. Legatura dintre parinti si copii se intareste datorita acestui atasament si pot avea o relatie si mai buna in viitor.

Disciplinarea copilului devine mai usoara fiindca dintr-o singura privire se poate intelege dezamagire si neplacere atunci cand parintele si copilul sunt mai conectati. Scuturatul rapid al capului poate descuraja un copil cand vrea sa faca ceva nepotrivit.

Partea negativa a acestui stil parental

Da, exista, si ii suprasolicita pe parinti. Sa raspunzi la fiecare planset poate fi obositor si mai ales daca trebuie sa stai treaz noaptea pentru a-l hrani pe cel mic. Studiile facute pe tema oboselii au aratat ca persoanele care nu au dormit 8 ore au semnalmente similare cu persoanele care au .05 nivel de alcool in sange.

Nu este practicabil cand parintii muncesc

Din pacate societatea nu ne permite totdeauna sa ne tinem copiii la piept. Responsabilitatile de munca separa adesea parintii de copii iar persoanele terte trebuie sa intervina. Copiii sunt dati adesea centrelor de zi din crese sau gradinite in timpul acestor ore.

Copiii nu invata cum sa se calmeze singuri

Daca parintii raspund la toate plansetele copilului, atunci cel mic nu va stii ce sa faca ca sa se linisteasca singur. Nu pot invata nici cum sa doarma singuri daca parintii ii iau imediat in brate ca sa il adoarma.

Copilul devine prea obisnuit cu tinutul in brate

Acesta va fi foarte greu mai ales cand trebuie intarcat, mai ales daca a fost obisnuit sa fie hranit la cerere. Unii copii devin mai rasfatati si cauta atentia parintilor fiind foarte solicitanti.

Asezarea nevoilor copilului in fata celor ale parintilor pot conduce in viitor la neglijarea nevoilor acestora in fata nevoilor celui mic.

Alegeti calea de mijloc

Faceti ceea ce va vine natural. Petreceti timp cu cel mic, fiindca cel mai important pentru el este sa fie cu parintele mai ales in stadiul copilariei. Acest lucru e necesar pentru stabilirea legaturii parentale si se poate face prin contact in doi.

Oferiti copilului iubire neconditionata. Copilul ne cauta plangand si primind atentia noastra, sub forma unui act instinctiv de supravietuire. Ei isi dau seama cand nu primesc iubirea si sprijinul necesar, fiindca ei se hranesc din acestea. Vorbiti cu drag, tineti-i des in brate, linistiti-i cand sunt stresati si oferiti-le siguranta.

Investiti intr-un ham de bebelus. Cu cat il tineti mai aproape, cu atat mai bine pentru amandoi. Va permite sa aveti mainile libere si sa faceti si alte lucruri intre timp. Simplul fapt de a-l tine in brate cand il hraniti, poate stabili o conexiune puternica intre mama si copil.

Copilaria este o perioada scurta insa impactul ei asupra copilului poate dura toata viata. Vietile noastre se schimba odata cu sosirea copilului, insa cel mic va creste cu viteza luminii. Fiecare sentiment, emotie si lectie invatata lasa amprente puternice asupra felului in care copilul nostru se va raporta la cei din jur si va vedea viata.