Cum predam spiritualitatea copiilor

Cum predam spiritualitatea copiilor

Vineri, Aprilie 07, 2017

Petru un numar semnificativ de persoane, spiritualitatea si religia sunt sinonime. Daca crezi in una, esti automat responsabil si de cealalta si te definesti ca ortodox, catolic, musulman sau alte denumiri.

Dar adevarul este ca cel putin in America, unul din 6 oameni nu este afiliat nici unei religii in particular. Intr-adevar, vorbim de tinerii adulti in jurul varstei de 30 de ani, adica parintii de azi si de maine care sunt cel mai probabil cei care vor trai o viata fara religie.

Asa ca pentru parintii care isi pun intrebarea in fata acestui zid al spiritualitatii si nu stiu in ce sa mai creada, sau pentru cei care au scos deja din plan mersul la biserica duminica, mai exista totusi optiuni prin care sa dezvoltati anumite simturi spirituale la copii.

Spiritualitatea nu e ca matematica, nu prea exista solutii cheie la acest domeniu

Bineinteles asta inseamna ca probabil nu trebuie sa ai cuvinte intelepte pregatite despre Dumnezeu, creatie, viata de apoi samd. Rabinul Sasso defineste spiritualitatea ca un sistem de credinte interioare ca universul si oamenii sunt conectati in feluri in care nu putem vedea; ca viata inseamna mai mult decat eu, eu, eu. Cu alte cuvinte, rabinul sugereaza o ascultare activa a celor mici chiar si atunci cand se intreaba daca hamsterul lor are suflet sau daca exista ingeri. Explorati aceste concepte impreuna, astfel incat familia sa se simta confortabil.

Lisa Miller, Ph.D, profesor de psihologie si educatie la Universitatea din Columbia, este cu totul de acord: "cand vine vorba de spiritualitate, noi parintii suntem doar ambasadorii copiilor. Le putem arata in jur dar nu e nevoie sa stim totul."

Si acea explorare merita tot efortul. Cercetarile lui Miller indica faptul ca spiritualitatea personala consta in mai mult decat un sentiment neclar de confort. Ea spune ca acei copii care dezvolta un sentiment de o putere mai inalta atotiubitoare sau o forta indrumatoare, fie ca o numesc Dumnezeu, creator, Allah sau pur si simplu universul, sunt cu 80% mai putin inclinati sa sufere depresii majore si cu 50% mai putin predispusi sa sufere de abuz de droguri la varsta adolescentei.

In mod similar, un studiu al Universitatii British Columbia, in Canada, a gasit ca acei copii care sunt spirituali (si cercetatorii au separat clar spiritualitatea de "mersul la biserica" sau "apartineau de biserica") tind sa fie semnificativ mai fericiti in general. Sentimentul de a avea ceva mai mare decat ei pare sa le imbunatateasca simtul personal de sens si scop al vietii, si sa le intareasca conexiunile cu comunitatea si cu alti oameni. Marea intrebare este atunci, cum se face? Iata unele metode prin care sa dati copiilor darul credintei si sperantei:

Definiti spiritualitatea versus religie

Daca nu apartineti unei religii organizate, copiii dvs vor intreba cel mai probabil de ce prietenii lor merg la biserica si ei nu. Puteti spune copiilor ca oamenii merg la biserici, temple si sinagogi fiindca sunt locuri in care pot sa se roage mai formal, cu alti membrii ai comunitatii. Dar puteti sa le spuneti si ca Dumnezeu este oriunde, in natura, la un muzeu, la scoala sau in dormitorul lor. Le puteti reaminti celor mici ca fiecare familie face lucrurile diferit: poate ca prietenii lor vorbesc o limba diferita, au o cultura unica si merg sau nu la biserica. Dar familia lui poate face alte alegeri si acelea sunt la fel de bune sau valide.

Admiteti ca uneori pur si simplu nu stiti

Sigur multi parinti sunt speriati de asta. Copilul tau intreaba ceva mare gen: "Unde pleaca bunica dupa ce moare?" si tu ingheti sau eviti raspunsul complet.

Mimi Doe, o mama de doi copii si co-autoare a cartii "10 Principii pentru Parentingul Spiritual", ofera solutia la acest gen de intrebari cu raspunsul "Nu prea sunt sigura. Viata e plina de atatea mistere." Si apoi ea sugereaza sa impartasim orice informatie putem, ca de exemplu "uniii cred xyz iar altii cred abc". Iar eu am crescut cu jkl. Dar tu ce crezi?" Poate ca asemeneea conversatii cer mai mult timp dar sunt mai autentice. Si asta e foarte important fiindca daca falsificam raspunsul, copiii isi vor da seama.

Formati obiceiuri de devotiune

Poate ca suna aproape similar unor rugaciuni sau ritualuri, dar sunt eficiente. Ele arata recunostiinta sau se fac cand este nevoie de ajutor. Rugaciunile pot fi cele gata facute sau incurajati copiii sa isi spuna ei insisi rugaciunea lor. Puteti spune copiilor sa spuna pentru ce sunt recunoscatori sau ce a fost bun in ziua respectiva, sau puteti spune cu voce tare "Dumnezeu se gandeste la oricine e bolnav sau ranit" atunci cand trece ambulanta sau masina pompierilor.

Aprindeti o lumanare si tineti-o in maini seara inainte de culcare sau duminica, impartasiti un moment de linsite sau povestiti ceva placut din ziua respectiva. Invatati copiii ca trebuie sa fie recunoscatori pentru tot ce au (sanatate, familie, mancare etc.). Cititi impreuna cat mai des, mai ales carti care trateaza tema bunatatii, a justitiei, a tolerantei si a corectitudinii, adica teme considerate spirituale fiindca se adreseaza conexiunii dintre oameni si trairea vietii cu un scop.

Dar nu insistati prea mult pe aceste principii ci mentionati in treacat "Vezi cum povestea asta ne invata sa nu fim egoisti?" si puneti copiilor intrebari deschise gen "Care ti s-a parut cea mai importanta parte din aceasta poveste?" sau "Tu ce ai fi facut?".

Creati o misiune declarata a familiei

Multe traditii spirituale ofera un cadru de valori sau principii de urmat. Incercati sa creati ceva similar pentru familia dvs. Chiar si copiii de 3 sau 4 ani inteleg ca familia lor crede in bunatate, in a ajuta alte persoane, a ingriji animalele si in a sta cu persoanele neajutorate. Puteti sa deveniti mai formali daca puneti aceste declaratii in bucatarie sau pur si simplu le folositi cand faceti alegeri in privinta a cum sa va petreceti timpul sau cum sa rezolvati conflictele.

Vorbiti deschis despre viata dvs interioara

Copiii beneficiaza enorm daca aud cu voce tare cum ne ocupam de suisurile si coborasurile vietii. Puteti spune simplu copiilor ca sunteti ingrijorati si veti lua cateva minute ca sa respirati profund si sa va simti mai bine. Sau ca veti trimite niste ganduri pozitive persoanei bolnave sau cu probleme. Cercetarile arata ca acei copii care au cel putin un parinte care este inclinat si deschis spiritual, nu neaparat cu credinte religioase formale, tind sa continue explorarea temelor spirituale pe cont propriu atat in adolescenta cat si la varsta adulta.

Introduceti traditiile spirituale

Considerati-o un mod de a oferi copiilor o educatie globala. Exista numeroase arhitecturi religioase spre exemplu iar arta este un mod excelent de a arata copiilor in ce fel spiritualitatea este parte din istorie. Puteti vizita muzee sau locuri spirituale cum ar fi manastiri, temple, diverse lacase de cult.

Luati timp pentru programul spiritual

Un lucru pe care toate religiile il au in comun este faptul ca ofera oamenilor pauza, pentru a fi cu ei insisi, a reflecta asupra problemelor mai importante ale vietii si a se conecta cu Dumnezeu sau cu Universul. Puteti face asta cu propria familie: mergeti la plimbare, faceti yoga impreuna, puneti copiii sa deseneze in jurnalul lor un subiect spiritual gen "Ce ai vrea sa-l intrebi pe Dumnezeu/Creator/Sinele tau?" sau stabiliti un timp de familie pe saptamana in care nu exista nimic media deschis.

Invatati dupa exemplu

Unii parinti au o regula de aur: "Purtati-va cu ceilalti asa cum ati dori sa se poarte cu voi." Asa ca puteti face fie donatii, fie ajutor voluntar, orice ar putea imprima copiilor ca faceti un bine si toata familia participa.

Bazati-va pe convingerile spirituale in momente grele

Cand moare un bunic sau un animal de casa, cand loveste un dezastru natural sau cand copilul descopera ceva necinstit, toate acestea sunt momente si oportunitati de a ne baza pe o putere mai inalta sau de a ne conecta cu universul pentru confort. Puteti sa-i invatati pe copii sa vorbeasca cu ingerii, sa le spuna lor problemele sau sa-si asculte vocea interioara ca sa auda cand ingerii le vorbesc.

A-i invata pe copii despre spiritualitate nu inseamna a face totul perfect sau a gasi biserica perfecta. Inseamna mai mult sa punem intrebari profunde copiilor nostri si a-i lasa sa inteleaga ca viata trebuie sa aiba un sens. Si toti parintii pot face asta.