Intarirea pozitiva: lucruri pe care nu ar trebui sa le spui copiilor tai

Intarirea pozitiva: lucruri pe care nu ar trebui sa le spui copiilor tai

Joi, Aprilie 06, 2017

Atunci cand incerci sa faci cat mai multe lucruri in acelasi timp, in ragazul pe care crezi ca-l ai fiindca cei mici se joaca, si defapt vin din 5 in 5 minute ca sa te intrebe una alta... Cand te intrerup de o suta de ori, cand varsa ceva pe jos in timp ce tu pregatesti, sau incerci sa pregatesti mancarea, si intre timp mai ai si o durere de cap din acea perioada a lunii.

Poate ca va vine sa zbierati, sa-i dati afara pe copii, sa nu mai vedeti nimic in fata ochilor, in afara de negru sau rosu.

Toti spunem lucruri nepotrivite uneori, si-i ranim pe copiii sau ii lasam suparati si confuzi. Mai jos veti gasi cateva din cele mai des intalnite greseli verbale pe care le fac parintii si cateva alternative mai blande si bune.

"Lasa-ma in pace!"

Un parinte care nu tanjeste dupa o pauza din cand in cand este un sfant, un martir sau cineva care a ramas atat de in urma cu pauzele incat a uitat beneficiile reincarcarii. Problema este, cand le spui din obisnuinta copiilor tai "Nu ma mai deranjati" sau "Sunt ocupat/a"- fiindca ei internalizeaza acest mesaj, spune Suzette Haden Elgin, Ph.D din Huntsville, Arkansas. "Ei incep sa creada ca nu are rost sa ne vorbeasca fiindca le facem vant mereu." Daca stabiliti acest tipar cand copiii sunt mici ei vor fi mai putin inclinati sa va spuna lucruri cand vor mai creste.

Inca din copilarie copiii ar trebui sa se obisnuiasca ca parintii sa isi ia timp si numai pentru ei. Folositi fara jena diverse metode, fie anagajati o bina, negociati cu partenerul sau cu un prieten sa faceti cu schimbul sau il parcati pe cel mic in fata unui filmulet ca sa veti o jumatate de ora de relaxare si refacere.

In acele momente cand sunteti preocupati sau foarte stresati, stabiliti in avans anumiti parametrii: Puteti anunta copiii ca trebuie sa terminati ceva, si ei sa se joace (picteze, deseneze) in liniste cateva minute. Si spuneti-le ca atunci cand terminati veti merge afara.

Doar sa fiti realisti. Un copilas sau un prescolar nu vor rezista sa se intretina singuri o ora intreaga.

"Esti atat de..."

Etichetele sunt scurtaturi care-i schimba subtil pe copii. "De ce esti atat de rea, Katie? sau "Cum ai putut fi atat de neindemanatic?". Uneori copiii nostri ne aud vorbind cu ceilalti: "Ea e mai timida asa..." iar copiii cred ce aud fara sa puna la indoiala, chiar daca este vorba despre ei. Astfel incat etichetele negative devin o profetie care se auto-indeplineste.

Copiii primesc mesajul ca rautatea este natura lor, sau ca neindemanarea este ceva normal si le saboteaza astfel increderea in ei insisi.

Chiar si etichetele care par neutre sau pozitive, timid sau istet, claseaza un copil intr-un anumit coltisor si-i plaseaza expectative inutile sau nepotrivite.

Cele mai periculoase sunt cele care taie in profunzime. Poate multi parinti isi amintesc clar si cu amareala, cand proprii lor parinti au spus ceva de genul: "Esti groaznic" (sau lenes, sau prost).

O abordare mult mai potrivita este sa va adresati exact comportamentului si sa lasati adjectivele despre personalitatea copilului deoparte. De exemplu: "Sentimentele lui Katie au fost ranite cand le-ai spus tuturor sa nu se joace cu ea. Cum putem face sa se simta mai bine?"

"Nu plange!"

Variatii ar fi: "Nu fi trist/a", "Nu fi bebe" sau "Hai,hai, nu are de ce sa-ti fie teama".

Dar copiii chiar se supara atat de tare cat sa planga, mai ales copiii mici, care nu pot sa-si exprime sentimentele cu ajutorul cuvintelor. Ei chiar se intristeaza si chiar le este teama, chiar daca e natural sa vrem sa-i protejam pe copii de asemenenea sentimente - spune Debbie Glasser, Ph.D., director al Family Support Services la Institutul Early Childhood Studies din Fort Lauderdale. Dar spunand "nu fi" nu-l face pe copil sa se simta mai bine, si poate transmite mesajul ca aceste emotii nu sunt valide- adica, ca nu e bine sa fii trist sau speriat.

In loc sa negam faptul ca cel mic se simte intr-un anumit fel, cand defapt se simte exact asa, sa recunoastem mai bine emotia din start: "Cred ca te intristeaza tare cand Jason spune ca nu mai vrea sa fie prietenul tau" sau "Da, valurile pot fi chiar infricosatoare cand nu esti obisnuit cu ele. Dar vom sta aici impreuna si le vom lasa sa ne gadile picioarele. Promit sa nu-ti dau drumul la mana".

Spunand pe nume adevaratelor sentimente pe care le are copilul nostru, ii vom da cuvinte cu care sa se exprime si ii vom arata ce inseamna sa fii empatic. In cele din urma va plange mai putin si isis va descrie in loc emotiile pe care le are.

"De ce nu poti fi ca sora ta?"

Poate parea de ajutor sa aratam ca exemplu pe un frate sau pe un prieten: "Uite ce frumos isi incheie haina Samuel" sau "Jenny foloseste olita deja, tu de ce nu poti?" dar comparatiile sunt aproape intotdeauna ca un boomerang. Copilul tau este el si atat, nu Samuel sau Jenny.

E normal ca parintii sa-si compare copiii, sa caute un cadru de referinta pentru nivelul sau comportamentul copilului, spun expertii.

Dar nu lasati copilul sa va auda cand o faceti. Copiii se dezvolta in ritmul lor si au propriul lor temperament si personalitate. Comparand copilul tau cu altcineva implica faptul ca vrei ca al tau sa fi fost diferit.

Comparatiile nu ajuta la schimbarea comportamentului.

Cand esti presat sa faci ceva ce nu esti pregatit sa faci, sau nu-ti place sa faci, poate fi confuz pentru un copil si-i poate submina increderea in sine. E si probabil ca cel mic sa nu te mai asculte si sa faca exact invers de cum doreai. In loc sa faceti astfel, incurajati toate reusitele actuale: "Bravo, ti-ai pus ambele maini in haine fara nici un ajutor! sau "Multumesc ca mi-ai spus ca trebuie schimbat scutecul!".