Lucruri pe care sa nu le spui niciodata copiilor tai

Lucruri pe care sa nu le spui niciodata copiilor tai

Joi, Aprilie 06, 2017

Exista numeroase fraze si cuvinte pe care noi ca adulti le folosim uneori fara sa ne dam seama. In momente de frustrare sau suparare acestea ies fara nici un fel de cenzura sau control din partea noastra si sfarsesc prin a rani persoanele acelea mici si lipsite de aparare, copiii nostri.

Iata cateva din frazele pe care le folosim si ar trebui sa le schimbam:

“Stii mai bine de atat!”

Ca si comparatiile, micile necajeli sau ofense pot intepa in feluri in care parintii nici nu isi pot imagina. In primul rand, copilul chiar nu stiemai bine de atat.Invatarea este un proces de incercare si eroare. Copilul tau chiar a inteles ca dintr-un vas greu nu se poate turna apa foarte usor? Poate ca nu parea asa de plin sau era diferit putin de cel din care a turnat el cand s-a jucat la gradinita.

Si chiar daca a facut aceeasi greseala ieri, comentariul nostru nu este nici productiv si nici incurajator. Dati copilului beneficiul indoielii si fiti specifici. Spuneti “Imi place mai mult cand faci asa, multumesc”.

Fraze similare includ “Nu pot sa cred ca ai facut asta” sau “Era si timpul!”. Poate ca nu suna groaznic, dar nu vei dori sa le spui prea des. Ele se aduna iar mesajul din spatele lor pe care il aude copilul este: ”Esti o pacoste, si nu faci niciodata lucrurile ca lumea!”.

“Opreste-te sau o sa iti dau eu motive sa plangi!”

Amenintarile, de obicei rezultat al frustrarii parintilor, sunt rareori eficiente. Scoatem amenintari gen:” Fa asta ca daca nu...” sau “Daca mai faci asta o data, te plesnesc!”. Problema este ca mai devreme sau mai tarziu va trebui sa te tii de amenintare fiindca altfel isi va pierde din putere. Amenintarile de lovire au fost gasite ca fiind provocatoare de mai multe lovituri, ceea ce in sine a fost dovedit ca mod ineficient de schimbare a comportamentului.

Cu cat e mai mic copilul, cu atat dureaza ca o lectie sa fie cu adevarat invatata. Studiile au aratat ca sansele ca un copil de 2 ani sa repete o fapta negativa mai tarziu in aceeasi zi sunt de 80% indiferent ce disciplina se utilizeaza, spune Murray Straus, Ph.D., sociolog la Universitatea din New Hampshire.

Chiar si cu copiii mai mari nici o strategie de disciplina nu garanteaza rezultate sigure de la inceput. Astfel ca este mult mai eficient sa dezvoltam un repertoriu de tactici constructive cum ar fi redirectionarea, indepartarea copilului de situatie, time-out sau pauze, decat sa ne bazam pe cele cu consecinte negative dovedite, inclusiv amenintari verbale sau lovire.

"Stai numai sa vina tati acasa!"

Acest cliseu familiar de parenting nu e doar o alta amenintare ci si o disciplina diluata. Ca sa fie eficienta, trebuie sa te ocupi de situatie imediat tu insati. Disciplina care este amanata nu conecteaza consecintele cu actiunile copilului. Pe cand va ajunge celalalt parinte acasa, e posibil ca copilul tau sa fii uitat ce a gresit. Alternativ, agonia de a anticipa o pedeapsa poate fi mai rea decat ceea ce merita fapta negativa initial. Pasarea responsabilitatii altei persoane ne submineaza si autoritatea. “De ce ar trebui sa o ascult pe mami daca oricum nu va face nimic?” ar putea gandi cel mic. Si nu in ultimul rand , ne punem partenerul in postura nemeritata de politistul cel rau.

"Grabeste-te! Hai odata!”

Cine nu a rostit niciodata cuvintele acestea, in lumea in care exista o gramada de intalniri, programari, deficit de somn si trafic interminabil?

Sigur fiecare parinte al carui copil nu isi gaseste papucii sau paturica sau care in mod cu totul calm nu vrea evident sa se imbrace a trecut prin asta. Ganditi-va doar la tonul vocii cand cereti celui mic sa se grabeasca, si la cat de des o faceti.

Daca incepeti sa va plangeti, sa oftati si sa bombaniti tot timpul, cu mainile la solduri si batand din picior, atentie. Exista o tendinta atunci cand suntem grabiti sa-i facem pe copiii nostri sa se simta vinovati pentru ca ne fac pe noi sa ne grabim. Poate ca vina ii va face sa le para rau, dar nu-i va face sa se miste mai repede.

In casa dimineata poate fi un adevarat haos, si nu vreti ca ultima imagine pe care o vad copiii sa fie o fata nervoasa si crizata- spune terapeutul de familie Paul Coleman, autor al cartii “How to Say It to Your Kids”. Astfel ca el a facut un pact cu el insusi. Indiferent de situatie, nu voi striga si nu voi da ochii peste cap chiar daca vreunul din copii rastoarna bolul cu cereale sau imi cere sa gasesc ceva chiar cand iesim pe usa.” In loc sa criticam, am putea sa cautam metode calme de a grabi lucrurile: de exemplu nu strigati “Ti-am spus sa inchizi tv-ul acum 5 minute!”, ci mai bine mergeti sa-l opriti voi insiva.

"Excelenta treaba” sau “Ce baiat cuminte!”

Ce ar putea fi in neregula cu lauda? Intarirea pozitiva, pana la urma, este una din cele mai eficiente instrumente pe care le are un parinte. Necazul vine cand lauda este prea vaga si nespecifica. Scotand un bravo pentru fiecare lucru mic pe care il face copilul, de la a bea laptele sau a desene ceva, devine fara sens. Copiii incep sa il ignore. Pot chiar sa realizeze diferenta dintre lauda pentru ceva obisnuit sau lauda pentru un efort real.

Pentru a iesi din acest obicei, laudati doar acele rezultate care necesita efort adevarat.

Fiti specific. In loc de “Ce frumos!” spuneti ”Ce culori vii ai ales pentru petele catelului!” sau “Vad ca ai desenat imaginea la povestea pe care am citit-o azi-noapte!”.

Laudati comportamentul, nu copilul! “ Ai stat atat de linistit cand ai facut puzzle-ul in timp ce gateam, exact cum ti-am cerut!”

E intotdeauna mai bine asa decat sa explodezi ca un vulcan. Dar din fericire veti mai avea de multe ori ocazia sa reactionati altfel!