Secretul cresterii unui copil auto-disciplinat

Secretul cresterii unui copil auto-disciplinat

Luni, August 21, 2017

"Alaturi de inteligenta, auto-controlul se dovedeste a fi cel mai bun predictor al unei vieti satisfacatoare si pline de succes." - Steven Pinker

Putem defini autocontrolul sau autodisciplina ca un control al impulsurilor noastre astfel incat sa putem sa ne atingem propriile scopuri. Specific, cand practicam autodisciplina, de obicei renuntam la ceva ce ne dorim, in cautarea a ceea ce ne dorim mai mult.

Deci de fiecare data cand copilul alege sa faca schimbarea de la ceea ce vrea sa faca, la a ne urma indrumarea, de fapt isi practica controlul impulsurilor. Isi construieste muschul autodisciplinei. Sau, de fapt, creeaza noi cai neuronale. Insa aceste cai, la fel ca muschii, devin mai puternice cu fiecare utilizare, asa ca putem spune ca se cladeste un creier mai puternic capabil de o munca mai grea.

De aceea, copiii au nevoie de limite

Parentingul permisiv nu ajuta copiii sa se controleze fiindca nu le cere sa practice autocontrolul in cautarea unui tel mai inalt.

Exista o regula insa. Limitele trebuie sa fie empatice, pentru ca cei mici sa aleaga sa le urmeze. Limitele punitive care include "consecinte" nu-i ajuta pe copii sa se auto-controleze, fiindca disciplina vine din afara. Copilul nu alege sa decida cu propriul sau impuls.

Si chiar daca face ce doriti, el de fapt nu practica autodisciplina si nici nu-si construieste muschiul mental.

Ce vreau sa spun? Ganditi-va la fiul vostru care tot exerseaza sa dea un cos de 3 puncte iar si iar.

Poate ca vrea sa se aseze si sa se odihneasca, insa exista ceva ce isi doreste si mai tare: sa dea un cos de 3 puncte! A fi motivat de un tel este un mod excelent pentru copii de a dezvolta autodisciplina.

Dar copiii invata autodisciplina si din limitele zilnice pe care le stabiliti, atata vreme cat le stabiliti cu empatie.

De ce este emaptia esentiala acestui proces?

Copilul dvs este mai putin inclinat sa lupte impotriva limitelor. Poate ca nu-i place, dar simte compasiunea si intelegerea voastra. Stie ca sunteti de partea lui. Si alege deci sa nu mai lupte pentru ceea ce isi doreste, pentru a avea ceva ce isi doreste mai mult. Alege, in schimb sa stea conectat cu voi in mod iubitor, chiar sa fie ca noi. Alege sa-si controleze impulsurile. Va accepta limitele, chiar le va adopta si le va face proprii.

Asa preia copilul valorile si regulile parintilor. Incepe cu o conexiune. Vrea sa va multumeasca, atat timp cat nu trebuie sa renunte la integritatea lui ca sa o faca.

Pe parcursul timpului, incepe sa se gandeasca la el insusi ca la genul de persoana care isi spala dintii, isi face temele, spune adevarul, si intinde o mana de ajutor. Genul de persoana care poate sa-si atinga scopurile prin disciplina. Aceasta face din el un copil cooperant, plin de incredere si fericit.

Din moment ce conexiunea noastra calda cu el este motivul pentru care in cele din urma el accepta si isi interiorizeaza limitele, este foarte important sa ramaneti conectati in timp ce stabiliti limitele.

Si ghiciti cum se mentine aceasta conexiune? EMPATIE!

Incluzand empatia cand stabiliti limitele, care va mentine conectati chiar si atunci cand spuneti nu.

Cum arata o limita empatica? Empatia este sa simti perspectiva celeilalte persoane. Stabilirea limitelor este informarea copilului despre o regula sau o asteptare.

Iata cum le combinati:

"Iti place sa alergi, nu? Poti alerga cat vrei pe iarba. Strazile nu sunt pentru alergat, sunt pentru masini. Poti sa ma tii de mana sau te pot duce eu. Poti alerga singur dar numai cand ajungem pe partea cealalta a strazii."

"Vad cat de nervos esti pe fratele tau. E ok daca esti nervos, dar oamenii nu se lovesc niciodata. Hai, sa-i spunem fratelui tau cat de suparat esti, eu te ajut."

"Wow, Sara a publicat acele fotografii de sambata? Excelent. Si regula in casa noastra este ca tema sta pe primul loc. Poti sa intri pe internet dupa ce ti-ai terminat temele. Stiu, e greu sa astepti. Dar e bine sa ai ceva pe care sa-l astepti cu nerabdare!"

Daca o limita merita pusa, merita si sa fiti hotarati. Exista multe momente cand este necesara o noua limita: "Ma doare capul si nu suport zgomotele acum" dar in general copilul nu ar trebui sa fie surprins de ceea ce le permiteti.

Fiecare casa are prioritati diferite. Ale mele sunt siguranta si sanatatea, relatiile de respect, si valorile. Curatenia si zgomotul, nu atat de mult. Bineinteles, propriile voastre limite vor fi bazate pe ceea ce este important pentru voi.

De ce ar trebui sa stabiliti prioritati si sa renuntati la unele asteptari? Pentru ca si copiii sunt oameni, si inca unii in dezvoltare. Nu au cum sa fie perfecti, asa cum nici voi nu sunteti. Si relatiile cu nevoile lor trebuie sa fie mai mult despre conectare si descoperire decat despre limite si frustrare. Sa spui NU prea des poate dauna relatiei pe care o aveti cu copilul.

Ceea ce reprezinta, pana la urma, baza autodisciplinei copilului dvs!

Un articol de Laura Markham