Parenting

Ce ne facem cand empatia nu functioneaza
Sambata, Septembrie 02, 2017
Cand parintii incep sa foloseasca indrumarea blanda, sunt adesea uimiti de cat de bine lucreaza empatia pentru a-si calma copilul. Pentru majoritatea persoanelor, inclusiv pentru copii, doar faptul ca ni se recunosc viziunile si sentimentele ne face sa ne simtim mai bine si devenim astfel mai cooperanti. Astfel ca odata ce parintii trec de frica de a fi de accord cu emotiile negative ale copiilor, empatia nu inseamna ca esti de accord, incep rapid sa empatizeze atunci cand copilul se afla in situatii dificile. "Nu merge nimic bine pentru tine astazi, nu?" "Ti-ai dori sa mananci inghetata acum, nu-i asa? te inteleg" "Vad ce nervos te simti!" De fapt, empatia este atat de eficienta in reconectarea cu copilul nostru suparat si in a-l ajuta sa se calmeze incat ne ia prin surprindere cand "nu are efect". Dar empatia nu este un truc pentru a controla cealalta persoana. Este un mod de a ne conecta si de a ajuta copilul sa proceseze emotiile. Deci cand empatia nu functioneaza, ganditi-va daca v-ati conectat cu adevarat si daca ati incerca sa va ajutati copilul cu emotiile. Iata cele mai frecvente probleme pe care le aud de la parinti despre folosirea empatiei: "Empatia il face pe copilul meu sa planga si mai tare" Da, cand validam sentimentele copiilor, emotiile se intensifica de obicei. Dar nu cream acele sentimente negative. Ele exista inauntrul lor oricum, conducandu-le comportamentele. Ganditi-va la un moment cand ati avut sentimente puternice inchise in interior. Poate cand s-a intamplat ceva foarte suparator. Il tineati sub control. Apoi a venit cineva cu care va simteati in siguranta, si v-a imbratisat, si ati izbucnit in lacrimi. Astfel ca atunci cand copiii au sentimente puternice si empatizam, ei se conecteaza mai mult cu sentimentele lor. Si asta e un lucru bun. Pentru ca odata ce ei simt acele emotii, ele se evapora. Asa lucreaza emotiile. "Empatia nu opreste crizele" Copiii se inrautatesc cand nu se simt auziti, asa ca daca puteti sa ii ajutati sa se simta intelesi, veti preveni multe din crizele si scandalurile lor. Daca din cand in cand nu o faceti, este pentru ca cel mic sa planga si sa-si arate emotiile. Astfel ca odata ce copilul face scandal, acceptati pur si simplu emotiile lui si comunicati-i ca se afla in siguranta, astfel incat sa va poata arata toate acele sentimente. Cu cat mai putine cuvinte cu atat mai bine. Doar cat sa auda compasiunea noastra si sa stie ca suntem pregatiti cu o imbratisare. Empatia nu va opri scandalul, dar il va ajuta pe copil sa lase toate acele sentimente sa iasa afara. Aceasta este vindecarea. "Continui sa spun "esti foarte suparat si frustrat" dar se enerveaza si imi spune sa nu-i mai spun" Cum recunoastem sentimentele depinde de varsta celeilalte persoane. Cu un copil de 3 ani furios, ati putea cobori la nivelul lui sa-I spuneti: "esti asa de furios!" cu o voce care dovedeste clar ca intelegem cat de puternic e sentimentul lui. Copilul este deseori asigurat ca mama nu crede ca este o urgenta, ca este doar un val care a venit peste el. Dar odata ce copiii cresc, daca numim emotia ii facem sa se simta analizati si controlati, nu intelesi. Imaginati-va daca ati fi suparati si partenerul ar continua sa repete "esti foarte furioasa si frustrata!". Probabil ca va veti enerva si mai tare. Scopul aici este ca cel mic sa se simta inteles. Pentru asta folositi un ton de voce care sa se potriveasca cu felul in care se simte. Etichetarea emotiei este in regula daca asta il face sa se simta inteles. Altfel nu exista un motiv sa o facem. "Oh, Cristi... inteleg foarte bine cat de mult iti doresti...chiar iti doresti sa facem asta, nu?" "Ce dezamagire!" Odata ce cresc copiii, un simplu "Imi pare rau ca este atat de greu, iubirea mea" sau chiar "Mmmm..., oh, nu...Doamne!" vor face ca empatia sa fie inteleasa. Si bineinteles, in timp ce copilul este in mijlocul crizei, singurul lucru pe care trebuie sa-l stie este ca sunt in siguranta, ca este inteles, si ca suntem pregatiti sa ii oferim o imbratisare. "Empatizez cu emotiile, dar raman totusi suparati pe mine" Daca empatizati cu adevarat, veti simti ceva din ce simte copilul dvs. Un test pentru acest lucru il dovediti daca aveti lacrimi in ochi sau nu. Daca puteti vedea lucrurile din perspectiva lui si daca puteti simti acel nivel profund de empatie, copilul dvs va simti ca va pasa si ca este inteles. Adesea, este suficient ca sa-l ajutati sa se deplaseze printre emotii. Daca nu reuseste, este pentru ca empatia singura nu se adreseaza neaparat la ce-l supara pe copil. Deseori trebuie sa facem un pas inainte si sa-l ajutam sa rezolve problema. "Esti atat de suparat ca surioara ta iti tot doboara turnul de cuburi. Hai sa-ti gasim un loc unde poti construi in liniste." Uneori copilul are nevoie de sprijinul nostru pentru a rezolva problema "Esti ata de suparat pe fratele tau. Cred ca trebuie sa auda cum te simti. Hai sa-l gasim pe fratele tau, si voi sta cu tine in timp ce-i spui." Si uneori pur si simplu nu poate avea ceea ce-si doreste, dar puteti sa-I oferiti ceea ce-si doreste cu o dorinta: "Vrei sa scriu asta pe lista de dorinte pentru ziua ta si sa vezi daca o sa mai doresti cand va sosi momentul?" Uneori insa, implinirea dorintelor nu este suficienta si nu exista o rezolvare a problemei. Dezamagirea este atat de mare sau trezeste o suferinta atat de veche care astepta sa fie exprimata incat doar lacrimile mai lipsesc. In cazul acesta, empatia a functionat pentru ca cel mic sa se simta suficient de sigur ca sa-si arate supararea. Asa construiesc copiii flexibilitatea: se simt suficient de in siguranta cu tine ca sa se lase sa simta deplin dezamagirea si invata ca pot iesi din asta simtindu-se ok. Plange? Este un lucru bun!
Pas cu pas despre invatarea copilului la olita
Sambata, August 26, 2017
Adevarul despre invatatul la olita al copilului este ca daca cel mic este pregatit, se intampla foarte usor. Daca nu, apare de multe o lupta de puteri si stim cu totii ca nimeni nu castiga o lupta intre parinte si copil. Luptele cu copilul in ceea ce priveste corpul lui sau al ei sunt lupte pe care nu le vom castiga niciodata. Din fericire, nu exista niciodata un motiv sa va certati cu cel mic. Trecerea de la pampersi la a fi auto-suficienti si la a putea utiliza toaleta este un proces natural. Oamenii au facut-o de multa vreme. Toti scapa de scutece mai devreme sau mai tarziu. Deci, de fapt nu e nevoie sa il invatati pe cel mic la toaleta. In schimb, creati conditii astfel incat cel mic sa poata invata. Scopul vostru este sa faceti lucrurile cat mai simple si fara efort. Ganditi-va la acest proces de invatare care se desfasoara de-a lungul timpului, la fel ca orice alta scoala sau tehnica. Iata un ghid pas cu pas despre invatarea copilului la olita 1. Incepeti prin a citi carti despre toaleta si wc impreuna cu copilul Puteti folosi si papusi, majoritatea copiilor le iubesc. Odata ce aveti o olita, asigurati-va ca ursuletul copilului dvs are ocazia sa stea acolo in mod regulat. 2. Puterea exemplului conteaza Amintiti-va ca majoritatea lucrurilor pe care le invata copiii nostri sunt prin intermediul modelelor oferite de noi. Incepeti sa vorbiti despre ceea ce faceti in baie, lasati-l pe copil sa priveasca. Baietii vor beneficia vazand alti baieti sau pe tatal lor folosind toaleta. 3. Copiii adora sa copieze alti copii Verisori mai in varsta sau prietenii care vor sa utilizeze toaleta in fata copilului dvs pot fi modele excelente. Pentru baieti, se poate face chiar si un joc prin care trebuie sa tinteasca in toaleta cat fac pipi. 4. Nu va grabiti sa incepeti Doar incurajati-va copilul sa stea imbracat complet, pe olita. Acest lucru creeaza o memorie musculara pentru ca cel mic sa se aseze si sa se ridice de pe olita, si vreti ca el sa se simta comfortabil cat sta acolo. De exemplu asigurati-va ca sunt puse cateva carti langa olita. Cantati cantecele aiurite pentru a-l lauda de fiecare data cand se aseaza si se ridica de pe olita. Dar nu-l fortati niciodata sa stea pe ea. 5. Urmatorul pas Dupa ce se obisnuieste sa stea pe olita imbracat poate sa stea fara haine. Uneori va vrea, alteori nu. Nu faceti mare caz din asta. Scopul este doar ca cei mici sa se simta confortabili. Cititi-i carti despre olite si alte carti in timp ce sta acolo. Copiii sunt ocupati. Trebuie sa faceti din olita un loc pe care sa-l iubeasca daca vreti sa petreaca suficient timp pe ea. 6. Odata ce sunt complet obisnuiti sa stea pe olita... incepeti sa aruncati continutul scutecelor in olita de fiecare data cand il schimbati. Explicati ca zilnic, corpul lor face caca si pipi, si ca ele apartin olitei. Spuneti-le ca oricand se vor simti pregatiti, pot sa faca direct in olita. Admirati-l cand este acolo, nu va grabiti sa il aruncati. Dupa un timp, lasati-l sa goleasca olita la WC si sa traga el apa. Felicitati-l cu veselie de fiecare data si faceti cu mana de adio cand trageti apa. 7. Cand face deja caca si pipi la olita Neaparat sa sarbatoriti cu un cantec special sau un dans prin casa. Dar asigurati-va ca sarbatoriti si alte lucruri, cum ar fi faptul ca se urca singur pe tobogan sau faptul ca a mancat toate cerealele. Nu faceti mare caz doar din utilizarea olitei fiindca presiunea asupra copilului il face anxios. Nu are inca incredere in abilitatile sale. Nu il faceti sa simta ca trebuie sa repete utilizarea olitei. Acest lucru trebuie sa fie alegerea lui. Amintiti-va: copilul dvs ar trebui sa controleze procesul. Fara nici o presiune. 8. Nu faceti trecerea la lenjerie intima decat atunci cand el insista De fapt, incercati sa evitati purtarea lenjeriei pana cand va dori el. Lasati sa fie ideea lor, sa aleaga ei, si nu grabiti decizia, sau va veti trezi cu accidente. 9. Observati cand va da semne ca va face caca Devin linistiti, retragandu-se ca sa stea gugulici in privat. Oferiti-le un limbaj pentru ceea ce se intampla: "esti pregatit sa faci caca? Vrei sa faci in baie?" Oamenii in mod natural prefera intimitate cand trebuie sa faca treaba mare si e in regula daca si cei mici vor sa mearga singuri la baie. Amintiti-le ca baia este un loc excelent pentru a face caca si ca ii veti ajuta sa scoata scutecul cu caca cand sunt pregatiti. Poate va dura pana vor incepe sa ne spuna, dar vor incepe sa invete conceptul ca atunci cand incep sa se simta astfel, e momentul sa mearga la baie. In cele din urma probabil vor face caca in scutec in baie. Odata ce devine un obicei, puteti incerca daca vor sa incerce sa stea pe olita ca sa faca caca, chiar si cu scutecul pus. 10. Fiti deschisi daca va cere olita gen capac de toaleta Multi copii mici stau ghemuiti ca sa faca caca si prefera olita in care pot lua o pozitie similara. Ei prefera olita pentru ca le este teama sa nu cada in acel WC imens sau le este teama de apa. Unii copii insa vor dori sa aiba un capac care sta exact pe WC. Daca este asa, asigurati-va ca piciorusele stau in mod sigur pe scaunel. Picioarele care atarna strang muschii rectali si fac ca defecarea sa fie dificila. Un articol de Dr.Laura Markham
Cele 7 trucuri ca sa fim calmi cand copilul face o criza
Joi, August 24, 2017
"Da-i drumul!" In momentul in care simti deja ca ti se ridica tensiunea, da-i drumul. Daca o lasi sa te supere, ceea ce urmeaza este furie, si ca sa il citam pe Yoda: "acest lucru ne duce catre partea intunecata". Observa, si intrerupe. Gaseste-ti propria modalitate de a accepta lucrurile cu gratie. Toti parintii se infurie pe copiii lor. Nu e nimic in neregula cu a simti furie. Furia este un mesaj. Insa in valoarea momentului, cand suntem in starea de lupta fugi sau stai pe loc, nu mai putem auzi cu claritate mesajul. Si cand ne aflam in starea de lupta, copilul nostru arata ca un inamic. Iar mesajul transmis la nivel interior si exterior spune ca trebuie sa exterminam inamicul: propriul nostru copil! De fapt, mesajul atunci cand copilul se supara este ca are nevoie de ajutor, chiar daca ii este dificil sa se exprime. Poate ca trebuie sa il punem la somn o ora mai devreme, sau sa ne conectam mai mult cu el, sau pur si simplu sa-i oferim suficienta siguranta ca sa poata plange si ca sa ne poata arata acele lacrimi si frici care il fac sa izbucneasca asa. Dar nu putem intelege si nici actiona conform acelui mesaj cand suntem infuriati. A ramane calm este esential pentru a rezolva problema in sine, in loc sa o inrautatim. Deci cum sa ramanem calmi cand cel mic face crize? Observati ca incepeti sa va enervati Uneori, nu observam decat in momentul in care suntem deja in partea intunecata. Dar de obicei putem vedea cum creste supararea noastra fiindca incepem sa punem carbuni pe foc. La ce ne referim? Incepem sa verificam toate motivele pentru care avem dreptate, iar copilul nostru este un monstrulet nerecunoscator. Odata ce incepem sa punem carbuni, este greu sa evitam incendiul. Asa ca, imediat ce observati ca mintea incepe sa comenteze despre faptul ca cel mic este negativ, STOP. Respirati adanc si opriti aceasta cursa a furiei. Folositi-va butonul intern de pauza Chiar daca sunteti deja jos de tot pe drumul gresit si strigati, opriti-va. Luati aer in piept si apasati butonul de pauza. Inchideti gura, chiar si in mijlocul frazei. Nu va fie jena. Oferiti un model de control bun al furiei. Pastrati-va jena pentru cand aveti o criza de isterie. 5 minute pauza Nu incercati sa discutati vreo problema cu copilul cat sunteti nervosi. Calmati-va si re-centrati-va pentru a putea auzi cu adevarat mesajul din spatele furiei. Va sperie comportamentul copilului? Frustrata din cauza partenerului? Extenuata sau stresata si din aceasta cauza exagerati cu reactia fata de comportamentul copilului care este potrivit varstei lui? Toate acestea se pot vedea constientiza in aceasta pauza mentala. Simtiti emotiile din corp Nu sugerez sa va inghititi furia, ci doar sa rezistati tentatiei de a actiona condusi de ea. Simtiti strangerea din stomac, aceea senzatie sufocanta din gat, si respirati in acele locuri tensionate. In timp ce pur si simplu va deschideti catre sentimentele din corp, veti simti cum incep sa se topeasca si sa dispara. Acesta este secretul constientizarii: odata ce stam cu acele emotii, acceptandu-le cu compasiune, ele se topesc si dispar. Schimbati-va starea Acum, reformulati-va gandurile despre situatie si veti afla ca aveti sentimente diferite. Daca va ganditi ca cel mic are nevoie sa fie invatat o lectie buna chiar acum, nu va veti putea calma. Daca va reamintiti ca se comporta ca un copil pentru ca ESTE un copil, si ca are nevoie de iubirea noastra atunci cand o merita cel mai putin, veti putea sa va schimbati din starea de furie. Incercati o Reluare Spuneti-i copilului ca va pare rau ca v-ati suparat atat de tare, si ca amandoi veti incerca sa o luati de la inceput. De data asta, ramaneti calmi. Empatizati. Ascultati sentimentele copilului si incercati sa vedeti lucrurile din perspectiva lui. Rezistati tentatiei de a invinovati. Cautati in schimb solutii care sa functioneze pentru amandoi. Daca copilul a stricat ceva, inclusiv o relatie, intrebati-l ce ar putea face ca sa o repare. Dar incepeti intotdeauna cu ascultarea supararilor lui si cu empatia. Practicati, practicati, practicati Nu o sa va mint. Asta e o munca foarte grea, una din cele mai grele pe care o poate avea cineva. Daca sunteti obisnuiti sa va iesiti din fire, va trebui sa va invatati creierul noi cai de auto-disciplina. Asta necesita practica. Din fericire, de fiecare data cand rezistati reactiei in stare de furie, va reprogramati creierul, astfel incat controlul furiei sa devina tot mai usor de fiecare data. Desigur, uneori veti pierde Dar daca veti continua sa incercati, retinandu-va cu compasiune si observandu-va emotiile, veti vedea ca si atunci cand copiii fac crize, veti fi capabili sa ramaneti calmi. Intr-un anumit moment, va veti da seama ca va veti pierde foarte rar cumpatul. Veti mai avea comportamente copilaroase atata vreme cat traiti cu copii, dar reactia va fi diferita. Mult mai putin scandal, si mult mai multa iubire. Yoda ar fi mandru. Un articol de Laura Markham
Cum ne pregatim copilul de Noul An Scolar?
Marti, August 22, 2017
Ultimele saptamani de vara au inceput sa plece, iar noul an scolar este deja dupa colt. Fie ca abia astepti sa ti se intoarca copiii la scoala, fie ca mai vrei un pic de vacanta, poti sa contezi sigur pe un lucru: intoarcerea la scoala este mereu o mare tranzitie. Copiii care incep scoala pentru prima oara sau se muta la o noua scoala trebuie sa se descurce cu mari adaptari. Chiar si trecerea la o clasa superioara inseamna mai multe solicitari academice, un nou profesor si un cerc social in schimbare. Vestea buna este ca un pic de pregatire inainte pot face ca aceste prime saptamani sa fie mai usoare pentru copii, si pentru tine ca parinte. Iata cum: Asigurati-va ca cei mici sunt familiari cu scoala Daca a fost la aceeasi scoala si anul trecut, excelent! Trebuie doar sa vorbiti despre diferentele de anul asta: "Acum ca esti in clasa I, poti sa te joci in parcurile si locurile de joaca ale copiilor mai mari, si poti manca cu cei mari." "Acum ca esti in clasa a 3-a, vei avea teme in fiecare zi." "Acum ca esti mai mare, va trebui sa invatam sa trecem strada singuri". Dar daca acesta este primul an de scoala, atunci sigur veti dori cateva vizite la scoala. Chiar daca exista o orientare formala inaintea de inceperea scolii, incepeti acum facand o vizita la scoala. Daca aveti acces la curtea scolii sau locul de joaca, va fi un mod minunat de a va ajuta copilul sa stabileasca conexiunea cu noua scoala. Daca nu se poate, macar admirati-o prin gard si entuziasmati-va despre ce poate face acolo. Daca scoala este deschisa, neaparat sa mergeti sa va plimbati prin ea. Daca aveti voie sa trageti cu ochiul in librarie/biblioteca, sau intr-o clasa-doua, apoi sa utilizati baia (ca sa se simta in siguranta si acolo), ati dat lovitura. Nu veti putea merge mai departe in birourile profesorilor insa cu cat vede mai mult copilul cu atat se va simti mai sigur si confortabil, fara teama de necunoscut din prima zi de scoala. Facilitati stabilirea unei legaturi intre copil si invatatoare sau profesor. Toti copiii simt nevoia sa se simta conectati cu profesorii lor pentru a se simti confortabili in sala de curs. Pana o vor face, ei nu vor fi pregatiti sa invete. Profesorii cu experienta stiu asta si fac conexiunea emotionala cu elevii lor la inceputul anului scolar. Evident, daca puteti aranja o intalnire pentru ca cel mic sa poata intalni invatatorul/profesorul inainte, faceti-o neaparat. Dar exista multe modalitati in care puteti face copiii sa simta ca deja cunosc profesorul pe care inca nici nu l-au intalnit. Odata ce aflati cine va primi clasa, incepeti sa vorbiti despre profesor in termeni familiari. "Cand vei fi in clasa doamnei Popescu, pun pariu ca va fi impresionata de cat de repede faci tu curat. Si sunt foarte sigura ca le citeste povesti la copii! Poate daca-i ducem cartea ta preferata o va citi in clasa! " Daca gasiti o fotografie de-a doamnei Williams, neaparat puneti-o pe frigider si vorbiti cu drag despre ea. "Doamna Williams, sunteti o invatatoare excelenta si stiu pur si simplu ca va veti intelege excelent cu David!" Daca stiti alti copii care au fost in clasa dnei Williams, rugati-i sa-i spuna celui mic care este lucrul care le place cel mai mult la ea. Tineti minte ca nu prea conteaza ce fel de profesor este defapt dna Williams. Copilul va simti o afectiune fata de ea, iar ea posibil sa raspunda favorabil. Indiferent de situatie, sentimentul de familiaritate il va ajuta pe copil sa se conecteze cu ea. Facilitati stabilirea unei legaturi cu ceilalti copii. Copiii sunt intotdeauna emotionati cu noul profesor, dar daca cunosc si alti copii, se vor simti mai relaxati. Daca sunteti noi in oras, faceti un efort special ca sa cunoasteti alti copii din cartier. Aflati oricum ce copii sunt in clasa lui si aranjati o intalnire de joaca pentru a se simti mai conectati intre ei. E bine si daca aranjati ca copiii dvs sa calatoareasca sau sa mearga la scoala cu copii pe care nu-i cunoaste, chiar daca nu sunt in aceeasi clasa. Practicati sa va luati la revedere. Pentru multi copii, cea mai mare provocare vine cand trebuie sa-si la revedere de la noi parintii. Simulati mici separari spunand "Ciao" si "Pe curand" si faceti un fel de semn gen o imbratisare sau o fraza gen: "Eu te iubesc, tu ma iubesti, deci noi ne iubim si mai tarziu ne intalnim!" Poate veti oferi copilului un obiect pe care sa-l tina ca sa-si aminteasca de dvs si pe care sa vi-l dea la reintalnire. Majoritatea copiilor le place sa aiba poza familiei in ghiozdan. Aflati cat de mult puteti sa stati cu copilul, daca puteti sa il conduceti in clasa si sa-l predati profesoarei. Daca suspectati ca celui mic ii va fi greu sa se desparta de dvs, vorbiti neaparat cu profesorul si faceti un plan pentru prima zi. Poate veti citi in fiecare dimineata o poveste si apoi sa predati povestea profesoarei cand va despartiti, astfel ca ea sa-i poata distrage atentia si sa-l faca sa se simta confortabil. Daca aveti un plan, incepeti prin a explica celui mic ce se va intampla la scoala. Dar nu puneti accent pe despartire, mentineti-va doar pe cat de distractiva va fi ziua. "In fiecare dimineata noi vom incepe o poveste si pe cand o terminam, ne vom intalni cu dna Williams. O sa ne imbratisam tare tare si ne vom spune ciao pe mai tarziu. Apoi dna Williams te va tine de mana si te va duce la masuta ta, unde poti sa desenezi, apoi sa ai o gustare, sa te uiti la poze, si sa mananci mai tarziu. In fiecare zi cand o sa vin dupa tine abia voi astepta sa imi povestesti ce ai desenat si ce ai mai facut la scoala."
Secretul cresterii unui copil auto-disciplinat
Luni, August 21, 2017
"Alaturi de inteligenta, auto-controlul se dovedeste a fi cel mai bun predictor al unei vieti satisfacatoare si pline de succes." - Steven Pinker Putem defini autocontrolul sau autodisciplina ca un control al impulsurilor noastre astfel incat sa putem sa ne atingem propriile scopuri. Specific, cand practicam autodisciplina, de obicei renuntam la ceva ce ne dorim, in cautarea a ceea ce ne dorim mai mult. Deci de fiecare data cand copilul alege sa faca schimbarea de la ceea ce vrea sa faca, la a ne urma indrumarea, de fapt isi practica controlul impulsurilor. Isi construieste muschul autodisciplinei. Sau, de fapt, creeaza noi cai neuronale. Insa aceste cai, la fel ca muschii, devin mai puternice cu fiecare utilizare, asa ca putem spune ca se cladeste un creier mai puternic capabil de o munca mai grea. De aceea, copiii au nevoie de limite Parentingul permisiv nu ajuta copiii sa se controleze fiindca nu le cere sa practice autocontrolul in cautarea unui tel mai inalt. Exista o regula insa. Limitele trebuie sa fie empatice, pentru ca cei mici sa aleaga sa le urmeze. Limitele punitive care include "consecinte" nu-i ajuta pe copii sa se auto-controleze, fiindca disciplina vine din afara. Copilul nu alege sa decida cu propriul sau impuls. Si chiar daca face ce doriti, el de fapt nu practica autodisciplina si nici nu-si construieste muschiul mental. Ce vreau sa spun? Ganditi-va la fiul vostru care tot exerseaza sa dea un cos de 3 puncte iar si iar. Poate ca vrea sa se aseze si sa se odihneasca, insa exista ceva ce isi doreste si mai tare: sa dea un cos de 3 puncte! A fi motivat de un tel este un mod excelent pentru copii de a dezvolta autodisciplina. Dar copiii invata autodisciplina si din limitele zilnice pe care le stabiliti, atata vreme cat le stabiliti cu empatie. De ce este emaptia esentiala acestui proces? Copilul dvs este mai putin inclinat sa lupte impotriva limitelor. Poate ca nu-i place, dar simte compasiunea si intelegerea voastra. Stie ca sunteti de partea lui. Si alege deci sa nu mai lupte pentru ceea ce isi doreste, pentru a avea ceva ce isi doreste mai mult. Alege, in schimb sa stea conectat cu voi in mod iubitor, chiar sa fie ca noi. Alege sa-si controleze impulsurile. Va accepta limitele, chiar le va adopta si le va face proprii. Asa preia copilul valorile si regulile parintilor. Incepe cu o conexiune. Vrea sa va multumeasca, atat timp cat nu trebuie sa renunte la integritatea lui ca sa o faca. Pe parcursul timpului, incepe sa se gandeasca la el insusi ca la genul de persoana care isi spala dintii, isi face temele, spune adevarul, si intinde o mana de ajutor. Genul de persoana care poate sa-si atinga scopurile prin disciplina. Aceasta face din el un copil cooperant, plin de incredere si fericit. Din moment ce conexiunea noastra calda cu el este motivul pentru care in cele din urma el accepta si isi interiorizeaza limitele, este foarte important sa ramaneti conectati in timp ce stabiliti limitele. Si ghiciti cum se mentine aceasta conexiune? EMPATIE! Incluzand empatia cand stabiliti limitele, care va mentine conectati chiar si atunci cand spuneti nu. Cum arata o limita empatica? Empatia este sa simti perspectiva celeilalte persoane. Stabilirea limitelor este informarea copilului despre o regula sau o asteptare. Iata cum le combinati: "Iti place sa alergi, nu? Poti alerga cat vrei pe iarba. Strazile nu sunt pentru alergat, sunt pentru masini. Poti sa ma tii de mana sau te pot duce eu. Poti alerga singur dar numai cand ajungem pe partea cealalta a strazii." "Vad cat de nervos esti pe fratele tau. E ok daca esti nervos, dar oamenii nu se lovesc niciodata. Hai, sa-i spunem fratelui tau cat de suparat esti, eu te ajut." "Wow, Sara a publicat acele fotografii de sambata? Excelent. Si regula in casa noastra este ca tema sta pe primul loc. Poti sa intri pe internet dupa ce ti-ai terminat temele. Stiu, e greu sa astepti. Dar e bine sa ai ceva pe care sa-l astepti cu nerabdare!" Daca o limita merita pusa, merita si sa fiti hotarati. Exista multe momente cand este necesara o noua limita: "Ma doare capul si nu suport zgomotele acum" dar in general copilul nu ar trebui sa fie surprins de ceea ce le permiteti. Fiecare casa are prioritati diferite. Ale mele sunt siguranta si sanatatea, relatiile de respect, si valorile. Curatenia si zgomotul, nu atat de mult. Bineinteles, propriile voastre limite vor fi bazate pe ceea ce este important pentru voi. De ce ar trebui sa stabiliti prioritati si sa renuntati la unele asteptari? Pentru ca si copiii sunt oameni, si inca unii in dezvoltare. Nu au cum sa fie perfecti, asa cum nici voi nu sunteti. Si relatiile cu nevoile lor trebuie sa fie mai mult despre conectare si descoperire decat despre limite si frustrare. Sa spui NU prea des poate dauna relatiei pe care o aveti cu copilul. Ceea ce reprezinta, pana la urma, baza autodisciplinei copilului dvs! Un articol de Laura Markham
Top 7 cristale benefice pentru copii
Duminica, August 20, 2017
Probabil ca ati auzit de colierele sau bratarile de chihlimbar pentru copii, care ii ajuta pe cei mici sa scape de durerile care insotesc eruptiile dentare, sa doarma mai bine pe timpul noptii, sa aiba o imunitate crescuta si sa aiba o stare generala mai buna. Acesta este un singur exemplu de beneficii ale cristalelor (pietrelor semipretioase) pentru starea fizica si sufleteasca a persoanelor. Cum ne ajuta cristalele? Pietrele semipretioase sunt folosite inca din cele mai vechi timpuri pentru imbunatatirea starii oamenilor si chiar si in terapie, existand chiar si un domeniu numit cristaloterapie, in care cristale de dimensiuni mai mari, purificate, sunt folosite pentru tratamentul diferitor boli. Cristalele naturale sunt extrase din scoarta pamantului dupa ce s-au format acolo cu mii de ani in urma. Potrivit specialistilor, ele inmagazineaza o energie speciala de care poate beneficia purtatorul. Fiecarui cristal ii sunt asociate anumite efecte pe plan fizic, psihic si sufletesc, dupa cum s-au observat efectele lor in decusul timpului. Este adevarat, efectul cristalelor nu este precum cel al unui medicament alopat si nu ia durerea cu mana. In schimb, purtate regulat sau tinute in apropierea copilului sau in incaperea in care doarme, pot avea efecte pozitive puternice pe termen mediu si lung. Ce cristale alegem pentru copii? Chihlimbarul reduce orice tip de durere din organism, fiind benefic pentru sistemul endocrin si pentru cel nervos. In plus, aceasta piatra ajuta la intarirea relatiilor de familie, precum si la amplificarea logicii, a calitatilor artistice si a bunei dispozitii. Piatra lunii are un efect protector asupra copiilor. De asemenea, asigura o crestere buna si sanatoasa, dar si un somn bun si linistit, daca este purtata pe timpul somnului sau este pus sub perna. Este recomandata in mod special femeilor, deci este ideala pentru fetite. Pe timp de boala, Piatra lunii absoarbe durerea, scade febra si ajuta a asimilarea elementelor nutritive din mancare. Citrinul este foarte potrivit scolarilor, deoarece este un cristal care faciliteaza invatarea, imbunatateste memoria si concentrarea, stimuleaza creativitatea, alunga depresia, frica si stresul. In plus, Citrinul are un puternic rol de protectie, reduce oboseala, imbunatateste vederea si este benefic in caz de alergii si boli digestive. Malachitul ii protejeaza pe copii de riscuri, de cazaturi, dar si de gandurile negative ale celor din jur. Din acest motiv, acest cristal trebuie purificat des. Mareste concentrarea, spiritul practic si simtul raspunderii. Este recomandat ca talisman pentru copii, deoarece tine raul departe de ei, protejeaza sanatatea si asigura un somn bun. Jadul protejeaza copiii de boli si este indicat pentru relaxare. Aceasta piatra ajuta la luarea rapida a deciziilor bune si confera curaj, intelepciune, toleranta, generozitate si echilibru emotional. Jadul intareste sistemul imunitar, respirator, rinichii si ajuta la eliminarea toxinelor din organism. Cuartul roz este piatra iubirii pure, fiind recomandata in mod special pentru copii si adolescenti. Ajuta la aplanarea conflictelor, la reducerea stresului, a fricii, regretelor, vinovatiei si in general la eliminarea gandurilor si energiilor negative. De asemenea, faciliteaza comunicarea, exprimarea sentimentelor, a emotiilor si stimuleaza creativitatea si talentele artistice. Este benefic pentru inima, rinichi, sistemul circulator, gat, nas si sinusuri. Perlele naturale protejeaza copiii de orice tip de atac din exterior si ii ajuta sa aiba incredere in propria persoana. Reduc frica, cresc concentrarea si stimuleaza sanatatea. Atentie! Nu lasati cristale de mici dimensiuni mici pe mana copiilor mici. Acestia le pot inghiti sau baga in nas, rezultand asfixierea.  Atentie la marimea pietrelor si la locul in care le puneti in camera copilului! Inainte de a purta cristalele, acestea trebuie purificate. Exista mai multe metode de purificare: in sare pentru 24 de ore, in apa cu sare, sub apa curgatoare, cu ajutorul unui clopotel (prin sunet), trecandu-le deasupra flacarii unei lumanari etc. Dupa purificare, cristalele trebuie incarcate cu energie, fie lasandu-le cateva minute sub razele directe ale soarelui, fie, daca e innorat, de la un copac sau planta de camera. Abia dupa aceste etape, cristalele pot fi purtate si isi vor revarsa toate beneficiile asupra purtatorului.
Agresivitatea la copii si cum intervenim ca parinti
Luni, Iulie 24, 2017
Situatiile acelea jenante in care copilul tau smulge jucaria pe care el "o vrea" din mainile altui copil sau face criza de plans daca nu o primeste. Le stim cu totii. Insa, atunci cand copilul nostru loveste alti copii si isi manifesta supararea intr-un mod foarte agresiv, atunci, noi parintii, dorim sa intervenim si sa ne ajutam copilul sa reactioneze sanatos si sa treaca peste aceasta faza a dezvoltarii lor emotionale. Iata si cum: In situatia in care copilul nu poate avea nicicum jucaria pe care o doreste fiindca in acel moment este la alt copil - care nu vrea sa o imprumute nici maca un pic - noi parintii va trebui sa le explicam frumos copiilor ca este normal sa fie dezamagiti si suparati. Asigurarea confortului emotional este foarte important in aceste momente si nu inseamna ca ne rasfatam copiii, dar nici nu le ignoram sentimentele. Daca le ignoram, s-ar putea chiar sa avem reactia agresiva de care vorbeam la inceput si cel mic ar putea lua cu forta ceea ce nu primeste. Daca recunoasteti sceste sentimente mari ale copilului, el nu le va mai exprima atat de puternic. Cel mic trebuie sa invete sa isi astepte randul. Le putem spune copiilor ca ii ajutam sa dezvolte empatia oferindu-le empatie. O imbratisare si multa iubire este ceea ce au nevoie. Veti vedea ca dupa un plans si o imbratisare va fi mult mai relaxat si mai putin agresiv cu ceilalti copii. Foarte posibil sa si uite de jucaria pe care o dorea cu atata disperare. Uneori, ceea ce copiii au defapt nevoie este sa se reconecteze cu noi, parintii, sau sa se descarce de stres. Cu totii stim ca ne putem simti mult mai bine dupa un plans bun. Daca in ciuda celor mai bune eforturi, va lovi alti copii, respirati adanc si mentineti-va calmul. In primul rand, ocupati-va de celalalt copil. Tineti-va bratul in jurul fiului/fiicei dvs in timp ce spuneti "Imi pare atat de rau. Cred ca te doare..lui Matei ii pare atat de rau ca te-a lovit. Speram ca te simti mai bine. Matei era suparat si a uitat sa-si foloseasca cuvintele, nu-i asa dragul meu?" Daca Matei este destul de linistit ca sa-l ajute pe celalalt copil, atunci totul e minunat. Daca nu e, atunci nu-l fortati. Se afla inca in stadiul de lupta sau fuga. Orice copil care loveste are sentimente mari care trebuie procesate Pana cand reuseste, va lovi din nou. In opinia mea, a-l lasa sa se joace intr-un grup de copii este destul de iresponsabil. Mai bine ar fi sa il duceti intr-un loc sigur si privat unde il putem ajuta sa planga, sau sa rada, ca sa exprime acele sentimente. Doar dupa aceea este sigur sa il aduceti inapoi la joaca. Normal ca va plange Daca nu va simtiti confortabili cand are criza de plans in public, va puteti scuza gazdei unde va aflati, va puteti lua lucrurile si puteti pleca. Il veti putea tine in brate in timp ce plange. Nu le reprimati sentimentele A suferit deja consecintele agresivitatii sale. Acum are nevoie de empatia noastra pentru a putea procesa furia si tristetea dupa ceea ce s-a intamplat. Are nevoie sa auda ca el nu este rau, ci doar mic, si ca noi avem incredere in capacitatea sa de a-si controla aceste provocari. "Stiu ca esti si suparat si furios ca a trebuit sa plecam si sa lasi jucaria acolo. Dar cand lovesti, doare, si trebuie sa dam inapoi jucaria si sa plecam. Este ok sa ne suparam dar nu este ok sa lovim. Ne folosim cuvintele si ne tinem mainile pe corpul nostru. Stiu ca te-ai suparat foarte tare, dar data viitoare te voi ajuta sa-ti folosesti cuvintele. E greu cand esti mic. Dar cresti tot timpul. O sa-ti amintesti curand." Intariti orice comportament pro-social, inclusiv atunci cand abia se retine. "Ai vrut camionul si ai spus asta cu cuvinte! Wow! Bravo tie! Hai sa vedem daca ne vine si noua randul la camion, da?" Daca puteti face un obicei din a respecta sentimentele copilului de-a lungul zilei, el va incepe sa dezvolte inteligenta emotionala necesara controlului acestora. Asta nu inseamna ca trebuie sa fiti de acord cu el, sau ca nu-i mai puneti limite. Inseamna doar ca ii recunoasteti sentimentele si-i oferiti empatie, chiar in timp ce stabiliti limite: "Stiu ca vrei niste bomboane, dar imediat mancam de amiaza asa ca nu mancam bomboane. Stiu ca esti suparat din cauza asta, poti manca niste morcovi daca ti-e foame, si pot sa iti dau o imbratisare ca sa te simti mai bine. Putem sa citim o poveste pe canapea pana se face mancarea, stiu ca iti doresti asa de mult o bomboana ca iti vine sa plangi. E greu sa fii atat de suparat si de furios, dar cand esti pregatit eu te iau in brate." Motivul pentru care nu lovim alte persoane este pentru ca stim ce simt A-i ajuta pe copii sa dezvolte empatie este ceva ce putem face zilnic, facand lucruri obisnuite: cand o fetita plange in carucior puteti spune: "Ma intreb de ce asa de trista", sau cand un alt copil cade si se loveste "Oh, cred ca il doare, oare daca il luam in brate s-ar mai inveseli?" Explorati modalitati sigure de a exprima frustrarile De exemplu cand cel mic se simte bine, puteti imita diverse expresii faciale: "Hai sa ne prefacem ca suntem suparati si sa facem mutre". Apoi in situatii de grup puteti spune sa va arate fata de "sunt suparat", sau sa ia o minge si sa o stranga ca sa arate cat de suparat este. Ori puteti sa-i invatati pe copii cum sa respire profund cand sunt nervosi sau frustrati: respirati adanc pe nas, tineti un moment respiratia, si lasati sa iasa pe gura tinand buzele tuguiate. Trucul cu aceste tehnici este sa le aratati cat se simte bine dispus, si sa i le reamintiti cand este suparat. Veti fi uimiti cand il veti vedea incercand una din aceste tehnici cand se afla intro- situatie stresanta. Aceasta faza de dezvoltare este dificila pentru parinti, dar este ocazia perfecta pentru a ne ajuta copiii sa dezvolte empatie si inteligenta emotionala. Amintiti-va asta data viitoare cand il tineti in brate dupa ce a lovit un copil, va fi un atu pentru tot restul vietii lui. Un articol de Laura Markham Citeste si: Copilul meu loveste alti copii! Cele 9 lucruri pe care le poti face sunt...
La ce sa ne uitam cand cumparam o crema de protectie solara pentru copii?
Miercuri, Iulie 19, 2017
Multi parinti cred ca trebuie sa cumpere cel mai puternic, cel mai scump, si cu cel mai mare SPF (factor de protectie solara) ca sa-si protejeze copiii de arsurile solare. Dar nu este tocmai asa. Exista cateva lucruri pe care ar trebui sa le stim inainte de a ne expune copiii la soare: Alegeti o crema de protectie solara fizica, in schimbul unei creme chimice O crema de protectie fizica este de obicei facuta din Oxid de Zinc, dioxid de titaniu, sau amandoua. O crema de acest gen sta pe piele pentru a reflecta razele UV, in timp ce o crema chimica este absorbita in piele. In timp ce nu exista dovezi ca acest substante chimice sunt periculoase, ele pot totusi sa irite pielea sensibila a bebelusilor. Cremele fizice de protectie solara sunt eficiente, imediat ce se aplica, in timp ce cele chimice au nevoie de timp pentru a deveni eficiente dupa aplicare. Gasiti un protector solar care este de cel putin SPF 30 (sunblock, nu sunscreen) SPF mai mare la cremele sunscreen chimice, inseamna mai multa expunere la substante chimice si efecte mai scazute la nivelul protectiei. Cremele de protectie rezistente la apa sunt de asemenea o idee buna. Chiar daca nu va duceti copilul la plaja sau la piscina, ei vor transpira cand afara este cald, iar aceste creme vor asigura ca efectul sa fie valabil. Cremele de protectie solara hipo-alergenice si fara miros sunt importante, mai ales daca copilul dvs are o piele sensibila. Ce trebuie sa evitati? Substantele extrem de chimice. De exemplu daca intre ingrediente gasiti octinoxate (7.5%) & octisalate (5.0%), trebuie sa stiti ca amandoua sunt carcinogene. Bebelusii de 6 luni si mai putin, ar trebui sa aiba crema de protectie solara? Daca aveti un bebelus de 6 luni sau mai putin, recomandarea este sa-i tineti departe de lumina directa a soarelui daca se poate permanent. Eventual iesiti dimineata cateva minute intre 7 si 8 dupa rasarit. Este foarte important sa evitati soarele mai ales intre 10 am si 4 pm, cand soarele si razele UV sunt extrem de dure. Daca trebuie sa-i scoateti in soare, asigurati-va ca sunt bine protejati, cu o palarie destul de mare, nu sepcuta cu cozoroc, cu bluza cu maneca lunga si pantaloni lungi, si ca sunt tinuti la umbra. Daca petreceti timp afara, la plaja de exemplu, umbrela de plaja va fi o idee foarte buna. Puteti aplica si o crema de protectie solara pe zonele care vor fi expuse la soare, dar nu insistati prea mult. Aplicati doar o cantitate mica pe zone ca obrajii, dosul mainilor, urechi si alte zone expuse soarelui. In rest, vacanta cat mai placuta!
Puncte cheie in stimularea inteligentei copilului
Luni, Iulie 17, 2017
Nu cred sa fie vreun parinte care sa nu-si doreasca un copil inteligent si capabil sa se descurce de la o varsta cat mai frageda. Ceea ce multi parinti uita, este faptul ca de foarte multe ori sta in puterile noastre de super-parinti sa ne ajutam copii in dezvoltarea inteligentei. Iata si cum putem facilita cresterea inteligentei copiilor nostri: 1. Bebelusilor le place schimbarea de scenariu Daca obosesc de la stat prea mult in scaunel molfaind jucariile, luati-i la plimbare. Daca se agita in ham sau scoica, lasati-i sa se joace pe podea, exersand intoarcerea de pe o parte pe alta sau ridicarea pe maini si picioare. Daca nu sunt prea bucurosi cand sunt lasati cu jucariile lor in timp ce faceti curat in baie, luati o pauza si lasati-i sa se joace cu apa. Bebelusilor le place la nebunie sa vada cum functioneaza lucrurile, si cel mai mult la place sa interactioneze cu parintii lor. 2. Ce fel de jocuri de dezvoltare a creierului ar trebui sa ne jucam cu ei Nu exista nici o problema atata timp cat jocurile sunt interactive si potrivite varstei, ceea ce inseamna si din punct de vedere senzorial nu doar cognitiv. Cantati cu ei, faceti-le masaj, folositi instrmente pentru cantat si dansati cu ei. Asigurati-va ca au destule ocazii sa vada si alti bebelusi sau copii. 3. Si parintii trebuie sa se dezvolte Daca ramaneti fara idei, petreceti jumatate de ora pe la librarii rasfoind rafturile pentru bebelusi, sau internetul. Sunt multe carti care dau idei specifice de jocuri, pe care nu trebuie neaparat sa le ai ca sa fii inspirat sa le faci. De exemplu cartea clasica a lui Julie Hagstrom: Games Babies Play, de vanzare online (sau Games Toddlers Play de acelasi autor). 4. Video-uri educative, dar cu masura Ar trebui sa-i lasam sa vada videoclipuri de Baby Einstein? Expertii nu sunt de acord cu ele. In primul rand, bebelusii care privesc orice fel de video petrec de fapt mai putin timp interactionand cu persoane umane, astfel ca studiile arata ca dezvoltarea limbajului le este intarziata si mai sunt si alte efecte de intarziere suspectate. In al doilea rand, privitul ecranelor le schimba dezvoltarea creierelor. Nu stim destule inca, dar utilizarea ecranelor in primii ani de viata, atunci cand creierul ia forma foarte rapid, a fost in mod definitiv asociat cu o concentrare pe perioade mai scurte a atentiei. 5. Fiecare moment conteaza...chiar si momentul de respiro Sa facem fiecare moment sa conteze este o idee de admirat, dar nu cred ca vrea nimeni sa-si invete copilul ca a fi productiv in fiecare moment este ceea ce conteaza cel mai mult. Sa facem fiecare moment petrecut cu bebelusul nostru de cea mai inalta calitate nu ar trebui sa insemne ca fiecare moment trebuie sa fie ocupat cu vreo activitate. Bebelusii nu beneficiaza de pe urma hiper-stimularii. Au nevoie de multa interactiune cu noi, dar au nevoie si de mult timp pentru a se juca cu degetele lor, sa asculte muzica, sa priveasca lumina cum trece prin perdeaua camerei, si doar sa isi dea seama cum functioneaza proprii lor muschi. In acele momente nu au nevoie de noi ca sa intram grabiti sa ne justificam existenta invatandu-i ceva anume sau tinandu-i ocupati. Ei sunt deja ocupati. Tot ce au nevoie bebelusii este timp ca sa se poata juca in siguranta prezentei noastre, dar& fara sa intervenim. Daca invata acest lucru ei vor dobandi un pas important in dezvoltarea lor. In loc de concluzie... Lasati-va condusi de cei mici si veti stii unde anume sa interveniti, veti intelege ce incearca sa exprime si veti fi capabili sa le dati ce au nevoie. Bucurati-va de ei si pretuiti acest timp cu ei. Probabil ca lucrul de care au cel mai mult nevoie este sa stie ca noi ne bucuram de ei si cu ei.
Copilul meu loveste alti copii! Ce pot face?
Vineri, Iulie 14, 2017
In articolul trecut am aflat ca toti copiii trec prin diverse perioade in care exprimarea sentimentelor si emotiilor pe care le au nu sunt tocmai placute sau agreate. Multe din aceste exprimari iau forma agresivitatii, a crizelor de isterie sau a crizelor de plans. Iata cateva din explicatiile Dr Laura Markham pentru situatiile in care copilul loveste si cum pot fi ele controlate de catre parinti: 1. Copiii foarte sensibili se descurca mai bine cand se joaca doar cu un singur copil/persoana o data Cu timpul ei castiga abilitatea de a-si expresa sentimentele si de a negocia, astfel ca se vor simti mai confortabil in situatii de grup. Este recomandat sa reduceti timpul petrecut in grupuri daca observati comportamente agresive cu alti copii, in special lovitul altor copii. 2. Pregatiti-i inainte de joaca Astfel va veti creste sansele ca lucrurile sa decurga normal, atunci cand descrieti ce se va intampla si-i veti asigura ca sunteti acolo cu ei tot timpul. "Cand ajungem acasa la Andrei, vor mai fi alti doi copii acolo, Mihai si Gabi. Tu si ceilalti copii o sa va jucati impreuna in piscina din curte. Mami va fi chiar acolo daca ai nevoie. Poti sa sari in apa si o sa te distrezi tare, dar ne tinem mainile pe corpul nostru doar. Daca vrei o jucarie, imi spui mie si eu te ajut sa vorbesti cu cei care au jucaria ca sa iti vina si tie randul la ea. Daca te superi, imi spui si eu o sa te ajut, da? Daca uiti si lovesti pe cineva, nu ne mai putem juca, si va trebui sa nu ne mai distram si sa plecam acasa. Asa ca mami va fi acolo langa tine cand ai nevoie de mine, ok?" 3. Stati aproape Cand ajungeti acolo, explicati celorlalte mame ca baiatul/fetita dvs trece printr-o etapa in care ia jucariile de la alti copii, si ca incercati sa il opriti din timp stand langa el. "Sper ca nu credeti ca sunt nepoliticoasa, dar azi chiar trebuie sa ma concentrez pe el/ea. Abia astept sa stam la povesti data viitoare." 4. Fiti prezenti emotional si cat mai aproape fizic, in timp ce copilul se joaca cu ceilalti Acea conexiune ii va ajuta sa se simta mai in siguranta, ceea ce inseamna ca vor fi mai relaxati si mai putin amenintati, prin urmare mai putin agresivi cu ceilalti copii. Bineinteles, inseamna ca nici nu veti avea timp sa interactionati cu alti adulti cat timp se afla in aceasta faza. Dar va promit ca nu va dura. 5. Modelati capacitatea de negociere Celalalt beneficiu in a sta foarte concentrat pe copil in timp ce se joaca cu ceilalti copii, cel putin cateva luni, este nu doar faptul ca puteti preveni violenta, dar il puteti invata si abilitati sociale. Veti vedea cand vrea sa ia lucrurile cuiva si veti putea interveni. "Chiar vrei sa iei ratusca aceea. Dar acum e la Andrei. Hai sa-l intrebam pe Andrei daca poti sa o ai si tu cand termina cu ea." 6. Ajutati-l sa invete cum sa negocieze cu alti copii oferindu-i solutii "Andrei are acum ratusca si in curand iti va veni si tie randul. Vad ca e greu sa astepti. Crezi ca putem sa-i oferim lui Andrei un schimb cu alta jucarie? Ar putea spune nu, dar putem totusi intreba". Apoi aratati-i cum sa-i ofere la schimb alta jucarie lui Andrei. 7. Asigurati-l Daca Andrei nu accepta targul de exemplu, empatizati cu dezamagirea celui mic, laudati-l pozitiv ca nu loveste, apoi asigurati-l ca merita sa astepte si ca sunteti acolo ca sa-l ajutati: "Iti place mult acea ratusca, asa-i? Stiu ca e greu sa vezi cum se joaca altcineva cu ea, si e greu sa astepti. Dar Andrei spune ca iti va da ratusca cand termina joaca cu ea." 8. Incercati sa-i invatati pe copii cum sa-si controleze atentia pentru a-si controla impulsurile "Hai sa asteptam sa-ti vina randul. Eu te ajut sa astepti. In timp ce asteptam, hai sa folosim lopatica si sa facem un drum pe unde sa mearga ratusca, ok?" 9. Fiti pregatite pentru o "cadere" Daca cei mici sunt prea suparati ca nu pot avea acea jucarie, si nu puteti nici sa le distrageti atentia, este posibil ca toata situatia sa se sfarseasca in plansete. Si e in regula. Datoria noastra este sa-i imbratisam si sa-i lasam sa planga, in timp ce le spunem ca intelegem. Pentru noi nu e mare lucru, dar pentru el este totul. In acel moment, vrea acea jucarie mai mult ca orice altceva in viata. Astfel ca atunci cand plange si noi il linistim, nu va primi acea ratusca, dar primeste ceva mai valoros: ocazia de a-si exprima toata profunzimea disperarii in timp ce este acceptat de cea mai importanta persoana din lume. El invata ca toata personalitatea lui este acceptata, si iubita. Acel sentiment de a fi in intregime iubit se extinde in timp si il face mai generos cu ceilalti. Lucrul interesant este ca odata ce plange, poate sa nici nu-i mai pese de ratusca, ceea ce arata ca lacrimile lui ar putea sa nu aiba legatura cu ratusca, ci cu frustrarea de a fi atat de mic si neputincios in aceasta lume mare. Ar trebui sa-l lasati sa piarda chiar acolo la locul de joaca? Depinde cat de constinciosi suntem de noi insine si cat de mult spatiu exista pentru a evada. Il poate face pe un copil sa se simta si mai suparat si mai putin in siguranta daca il indepartati de scena. Pe de alta parte, nu vreti ca celelalte mame sa creada ca ar trebui sa ia jucaria de la Andrei si sa i-o dea copilului nostru ca sa nu mai planga. Asa copilul nostru va crede ca daca va plange va obtine jucaria, ca sa nu mai spunem de faptul ca Andrei va fi suparat pe el. Poate veti dori sa-l luati pe cel mic si sa-l duceti in cealalta camera. Alte strategii de calmare a copilului si de management al furiei in articolul urmator! Citeste si Copilul loveste: ce ne facem...
Primii pasi spre invatarea unei limbi straine la copii
Sambata, Iulie 08, 2017
V-ati minunat vreodata de persoanele care vorbesc o a doua, sau a treia, sau a patra limba, tot atat de fluent ca prima limba? Posibil ca aceste persoane sa aiba talent sau o aptitudine speciala pentru limbi straine. Dar adevarul este, ca toti avem capacitatea de a invata o limba straina, mai ales daca incepem la o varsta frageda. Daca vreti ca si copilul dvs sa fie bilingv, sau multilingv, iata cum sa incepeti: Incepeti devreme procesul de invatare Fiecare copil se naste cu capacitatea de a imita sunetele oricarui limbaj. Dar in jurul varstei de 10 luni, bebelusul incepe sa reduca varietatea de sunete la cele pe care le aude in jurul lui. Astfel, daca doriti ca cel mic sa invete o a doua limba, cel mai bine este sa o introduceti inca din primul an de viata. Daca sunteti o familie bilingva, sau aveti o bona bilingva, este bine ca acea persoana sa vorbeasca a doua limba cu copilul tot timpul pentru a avea ocazia de a fi introdus total in conceptul limbii. Daca nu ati inceput a doua limba din primul an, este mai bine sa asteptati pana cand cel mic ajunge la varsta de 2 ani si jumatate sau pana cand va depasi explozia de vocabular din prima sa limba, lucru care se intampla pe la 18-20 de luni. Gasiti un curs de limbi straine Daca copilul nostru nu are ocazia de a invata o limba secundara acasa, il puteti inscrie intr-un curs de limba pentru copii. Unele scoli ofera cursuri incepand de la varsta de 2 ani (poate nu la noi in tara) insa sigur se gasesc profesoare tinere si iubitoare de copii care sa doreasca sa vorbeasca in alta limba cu cei mici. Cand cautati un curs, sau o profesoara, fiti siguri ca indeplineste anumite criterii: Cel care preda este vorbitor fluent. Copiii care invata o limba straina inainte de varsta pubertatii au potentialul de a vorbi cu un accent aproape nativ. Tocmai de aceea este important ca cei mici sa invete sa repete cuvintele si frazele corect. Ar trebui de asemenea sa incercati sa gasiti un profesor care vorbeste doar in limba straina respectiva si astfel il obisnuieste pe cei mici cu sunetele naturale. Cursul este distractiv si antrenant. Un curs bun, sau o meditatie, foloseste cantece, arta, jocuri, si alte activitati child-friendly pentru a preda limba. Un profesor poate sa ofere unele animale de plus, de exemplu, si in timp ce se joaca sa le cante in limba straina un cantecel. Copiii mai mari se pot concentra pe activitati gen gatit, teatru de papusi si dansuri pentru a construi o conversatie si a-si imbunatati cunostintele de vocabular ale altei limbi. Asigurati-va ca este potrivit ca durata si continut pentru copil. Spre deosebire de un profesor privat care se adapteaza la fiecare copil, in scolile private un curs dureaza 45-90 de minute si ar trebui sa aflati daca puteti participa la un curs inainte de a inscrie copilul. Astfel puteti decide daca este sau nu pentru copii, si daca o sa-i si placa. Permiteti invatarea unei limbi straine acasa In timp ce cursurile pot oferi o buna fundatie pentru invatarea altei limbi, vom dori sa intarim cele invatate si acasa. Iata cateva modalitati prin care sa mentinem "spiritul": Introduceti copilul in cartile cu imagini, video, casete, CD-uri si emisiuni TV in alta limba, destinate copiilor mici Cautati in internet site-uri unde se poate gace schimb de limba straina, gen Italki Incercati diverse mancaruri specifice fiecarei culturi sau cititi de unde provin fructele si legumele din supermarket Etichetati obiecte casnice cu denumirea lor intr-o  limba straina, si practicati identificarea lor Invitati persoane care sunt fluente in alte limbi Ajutati-va copilul sa isi gaseasca un prieten sau prietena de peste ocean cu care sa converseze Iata ce spun cercetatorii despre invatarea unei limbi straine: Copiii care studiaza limbile straine au mai multa imaginatie, sunt mai buni cu ideile abstracte si mai flexibili in gandire Studierea unei limbi imbunatateste intelegerea propriei limbi naturale Deschide o usa catre alte culturi si il ajuta pe copil sa inteleaga si sa aprecieze persoanele din alte culturi Il ajuta sa se simta mai conectat la propriile radacini si mai ales, e foarte distractiv Sursa de inspiratie: www.parents.com
Cand copilul tau loveste alti copii
Joi, Iulie 06, 2017
Dupa cum stiti, multi copii mici trec prin faza loviturilor. Este un stadiu jenant si extrem de enervant pentru parinti, dar este complet normal si cu siguranta copilul va depasi acest stadiu. Copilul care loveste nu este "rau" Job-ul nostru ca parinte este sa il ajutam sa teaca prin aceasta faza simtindu-se o persoana buna care se poate controla pentru a putea crea relatii pozitive cu ceilalti, si nu o persoana rea care nu se poate controla si-i raneste pe ceilalti, pentru ca apoi sa se simta oribil. Pentru ca sunt atat de mici, copiii au o toleranta mica la frustrare si putin control al impulsurilor. Cand vor ceva, dorintele lor se simt atat de puternic incat vor face tot posibilul ca sa-l obtina, si nici accepta nici un inlocuitor. Constiinta copilului asupra nevoilor altora nu este inca bine dezvoltata si nici nu simte ca este atat de urgenta ca propriile nevoi. Astfel ca atunci cand sunt alti copii in cale, va trece peste ei, la propriu. Asta nu il face o persoana rea, il face doar un copil in varsta de 15-22 luni. Ce pot parintii sa faca? Ce ar trebui deci sa facem cu lovitul si mai ales cu participarea in colectivitate sau la locurile de joaca? Sa le luam pe rand, in ordinea inversa: Locurile de joaca pot fi excelente pentru copiii mici si prescolari. Ele permit copiilor sa dezvolte abilitati sociale si le dau parintilor sansa de a interactiona cu alti adulti. Dar locurile de joaca sunt si foarte stresante pentru cei mici. E mai multa galagie, multa lume, si ei trebuie sa navigheze social printre ceilalti copii, sa lupte pentru jucarii, iar mama sta de obicei de vorba cu cineva. Astfel ca ei se simt de multe ori deconectati de mama. Daca simt ca nu ii urmarim tot timpul, s-ar putea simti si stresati. Cand, in sfarsit, pun mana pe o jucarie, un alt copil le-o ia inainte, si ei nu mai simt nici relaxare si nici protectie. Copiii sensibili pot sa declanseze emotii foarte usor si sa fie supraincarcati de stimularea provenita de la grup. Stim ca acesti copii se streseaza in prezenta grupurilor din cauza ca le creste enorm nivelul de cortizon. Din pacate, stresul ii face pe copii sa se simta mai putin protejati, iar atunci cand oamenii se simt neprotejati le este mai greu sa fie generosi cu ceilalti. Chiar si copiii care se inteleg bine cu alti copii se descurca mai greu in grupuri. Supravietuirea la locul de joaca Locurile si grupurile de joaca sunt de asemenea complicate pentru ca parintii au idei diferite despre a imparti cu altcineva obiecte. Copiii mici tind sa fie foarte posesivi cu jucariile, iar impartasitul ca si concept nu prea functioneaza la ei. Asa ca cel mai bine este sa-I invatam pe copii sa faca cu randul. Insa fortandu-i verbal pe copii putem sa declansam lovitul si agresivitatea. Cum? Copiii nu prea inteleg ce se intampla si cu cat li se iau mai multe obiecte fara ca ei sa fie capabili sa-si exprime furia de a trebui sa renunte la jucarie, cu atat mai sigur vor incepe sa ia lucruri unul de la altul. Cu alte cuvinte, noi credem ca-I invatam pe copiii nostri sa imparta, sau macar sa faca cu randul, dar cand il fortam pe cel mic sa dea un obiect dorit unui alt copil, sau il luam din mana pur si simplu, il invatam ca el nu se afla deloc in siguranta in acea situatie. Cineva ar putea sa-i ia jucaria din mana oricand, char si mama lui de obicei de incredere. In cel mai rau caz ii va fi greu sa se simta generos cand vine vorba de impartit. In cel mai bun caz, i se va parea mult mai greu sa fie generos cand vine vorba de impartit. Dar in cel mai rau caz, poate deveni agresiv cu ceilalti, fiindca in mod evident el trebuie sa aiba grija de el insusi in aceasta situatie amenintatoare. Ce putem face cand copilul loveste Preferata mea este o regula de grup ca cel care are jucaria sa o foloseasca cat timp doreste. Cu alte cuvinte, copilul hotaraste cat timp va dura randul sau. Daca altui copil i se va parea ca este prea greu sa astepte, adultii il vor ajuta pe copil sa astepte aratandu-i cum sa exprime orice suparare si gasind apoi ce altceva poate sa faca. Odata ce copiii inteleg aceasta regula, ei nu se mai simt atat de posesivi cu lucrurile fiindca stiu ca au control asupra cat timp vor sa le foloseasca. Adultii nu arata ca model cum sa ia lucrurile de la ei ca sa le dea altora la rand. Astfel cei mici devin mai generosi. Defapt, ei castiga experienta de a simti cat de bine se simte sa fii generos, fiindca atunci cand chiar au terminat cu o jucarie, ei o dau unui copil care isi asteapta randul. Aceasta interactiune calda intareste tendinta lor de a fi generosi. Insa daca nu exista acea regula de grup, nu e cauza pierduta pana copiii vor creste mai mari, sau dobandesc capacitatea de a se exprima verbal sau de a dezvolta un control al impulsurilor. Exista totusi lumina la capatul tunelului si se poate face ceva chiar acum pentru a salva situatia si a-l ajuta pe copilul nostru sa treaca mai rapid prin aceasta faza. In articolul urmator veti afla si ce anume.