Parenting

La ce sa ne uitam cand cumparam o crema de protectie solara pentru copii?
Miercuri, Iulie 19, 2017
Multi parinti cred ca trebuie sa cumpere cel mai puternic, cel mai scump, si cu cel mai mare SPF (factor de protectie solara) ca sa-si protejeze copiii de arsurile solare. Dar nu este tocmai asa. Exista cateva lucruri pe care ar trebui sa le stim inainte de a ne expune copiii la soare: Alegeti o crema de protectie solara fizica, in schimbul unei creme chimice O crema de protectie fizica este de obicei facuta din Oxid de Zinc, dioxid de titaniu, sau amandoua. O crema de acest gen sta pe piele pentru a reflecta razele UV, in timp ce o crema chimica este absorbita in piele. In timp ce nu exista dovezi ca acest substante chimice sunt periculoase, ele pot totusi sa irite pielea sensibila a bebelusilor. Cremele fizice de protectie solara sunt eficiente, imediat ce se aplica, in timp ce cele chimice au nevoie de timp pentru a deveni eficiente dupa aplicare. Gasiti un protector solar care este de cel putin SPF 30 (sunblock, nu sunscreen) SPF mai mare la cremele sunscreen chimice, inseamna mai multa expunere la substante chimice si efecte mai scazute la nivelul protectiei. Cremele de protectie rezistente la apa sunt de asemenea o idee buna. Chiar daca nu va duceti copilul la plaja sau la piscina, ei vor transpira cand afara este cald, iar aceste creme vor asigura ca efectul sa fie valabil. Cremele de protectie solara hipo-alergenice si fara miros sunt importante, mai ales daca copilul dvs are o piele sensibila. Ce trebuie sa evitati? Substantele extrem de chimice. De exemplu daca intre ingrediente gasiti octinoxate (7.5%) & octisalate (5.0%), trebuie sa stiti ca amandoua sunt carcinogene. Bebelusii de 6 luni si mai putin, ar trebui sa aiba crema de protectie solara? Daca aveti un bebelus de 6 luni sau mai putin, recomandarea este sa-i tineti departe de lumina directa a soarelui daca se poate permanent. Eventual iesiti dimineata cateva minute intre 7 si 8 dupa rasarit. Este foarte important sa evitati soarele mai ales intre 10 am si 4 pm, cand soarele si razele UV sunt extrem de dure. Daca trebuie sa-i scoateti in soare, asigurati-va ca sunt bine protejati, cu o palarie destul de mare, nu sepcuta cu cozoroc, cu bluza cu maneca lunga si pantaloni lungi, si ca sunt tinuti la umbra. Daca petreceti timp afara, la plaja de exemplu, umbrela de plaja va fi o idee foarte buna. Puteti aplica si o crema de protectie solara pe zonele care vor fi expuse la soare, dar nu insistati prea mult. Aplicati doar o cantitate mica pe zone ca obrajii, dosul mainilor, urechi si alte zone expuse soarelui. In rest, vacanta cat mai placuta!
Puncte cheie in stimularea inteligentei copilului
Luni, Iulie 17, 2017
Nu cred sa fie vreun parinte care sa nu-si doreasca un copil inteligent si capabil sa se descurce de la o varsta cat mai frageda. Ceea ce multi parinti uita, este faptul ca de foarte multe ori sta in puterile noastre de super-parinti sa ne ajutam copii in dezvoltarea inteligentei. Iata si cum putem facilita cresterea inteligentei copiilor nostri: 1. Bebelusilor le place schimbarea de scenariu Daca obosesc de la stat prea mult in scaunel molfaind jucariile, luati-i la plimbare. Daca se agita in ham sau scoica, lasati-i sa se joace pe podea, exersand intoarcerea de pe o parte pe alta sau ridicarea pe maini si picioare. Daca nu sunt prea bucurosi cand sunt lasati cu jucariile lor in timp ce faceti curat in baie, luati o pauza si lasati-i sa se joace cu apa. Bebelusilor le place la nebunie sa vada cum functioneaza lucrurile, si cel mai mult la place sa interactioneze cu parintii lor. 2. Ce fel de jocuri de dezvoltare a creierului ar trebui sa ne jucam cu ei Nu exista nici o problema atata timp cat jocurile sunt interactive si potrivite varstei, ceea ce inseamna si din punct de vedere senzorial nu doar cognitiv. Cantati cu ei, faceti-le masaj, folositi instrmente pentru cantat si dansati cu ei. Asigurati-va ca au destule ocazii sa vada si alti bebelusi sau copii. 3. Si parintii trebuie sa se dezvolte Daca ramaneti fara idei, petreceti jumatate de ora pe la librarii rasfoind rafturile pentru bebelusi, sau internetul. Sunt multe carti care dau idei specifice de jocuri, pe care nu trebuie neaparat sa le ai ca sa fii inspirat sa le faci. De exemplu cartea clasica a lui Julie Hagstrom: Games Babies Play, de vanzare online (sau Games Toddlers Play de acelasi autor). 4. Video-uri educative, dar cu masura Ar trebui sa-i lasam sa vada videoclipuri de Baby Einstein? Expertii nu sunt de acord cu ele. In primul rand, bebelusii care privesc orice fel de video petrec de fapt mai putin timp interactionand cu persoane umane, astfel ca studiile arata ca dezvoltarea limbajului le este intarziata si mai sunt si alte efecte de intarziere suspectate. In al doilea rand, privitul ecranelor le schimba dezvoltarea creierelor. Nu stim destule inca, dar utilizarea ecranelor in primii ani de viata, atunci cand creierul ia forma foarte rapid, a fost in mod definitiv asociat cu o concentrare pe perioade mai scurte a atentiei. 5. Fiecare moment conteaza...chiar si momentul de respiro Sa facem fiecare moment sa conteze este o idee de admirat, dar nu cred ca vrea nimeni sa-si invete copilul ca a fi productiv in fiecare moment este ceea ce conteaza cel mai mult. Sa facem fiecare moment petrecut cu bebelusul nostru de cea mai inalta calitate nu ar trebui sa insemne ca fiecare moment trebuie sa fie ocupat cu vreo activitate. Bebelusii nu beneficiaza de pe urma hiper-stimularii. Au nevoie de multa interactiune cu noi, dar au nevoie si de mult timp pentru a se juca cu degetele lor, sa asculte muzica, sa priveasca lumina cum trece prin perdeaua camerei, si doar sa isi dea seama cum functioneaza proprii lor muschi. In acele momente nu au nevoie de noi ca sa intram grabiti sa ne justificam existenta invatandu-i ceva anume sau tinandu-i ocupati. Ei sunt deja ocupati. Tot ce au nevoie bebelusii este timp ca sa se poata juca in siguranta prezentei noastre, dar& fara sa intervenim. Daca invata acest lucru ei vor dobandi un pas important in dezvoltarea lor. In loc de concluzie... Lasati-va condusi de cei mici si veti stii unde anume sa interveniti, veti intelege ce incearca sa exprime si veti fi capabili sa le dati ce au nevoie. Bucurati-va de ei si pretuiti acest timp cu ei. Probabil ca lucrul de care au cel mai mult nevoie este sa stie ca noi ne bucuram de ei si cu ei.
Copilul meu loveste alti copii! Ce pot face?
Vineri, Iulie 14, 2017
In articolul trecut am aflat ca toti copiii trec prin diverse perioade in care exprimarea sentimentelor si emotiilor pe care le au nu sunt tocmai placute sau agreate. Multe din aceste exprimari iau forma agresivitatii, a crizelor de isterie sau a crizelor de plans. Iata cateva din explicatiile Dr Laura Markham pentru situatiile in care copilul loveste si cum pot fi ele controlate de catre parinti: 1. Copiii foarte sensibili se descurca mai bine cand se joaca doar cu un singur copil/persoana o data Cu timpul ei castiga abilitatea de a-si expresa sentimentele si de a negocia, astfel ca se vor simti mai confortabil in situatii de grup. Este recomandat sa reduceti timpul petrecut in grupuri daca observati comportamente agresive cu alti copii, in special lovitul altor copii. 2. Pregatiti-i inainte de joaca Astfel va veti creste sansele ca lucrurile sa decurga normal, atunci cand descrieti ce se va intampla si-i veti asigura ca sunteti acolo cu ei tot timpul. "Cand ajungem acasa la Andrei, vor mai fi alti doi copii acolo, Mihai si Gabi. Tu si ceilalti copii o sa va jucati impreuna in piscina din curte. Mami va fi chiar acolo daca ai nevoie. Poti sa sari in apa si o sa te distrezi tare, dar ne tinem mainile pe corpul nostru doar. Daca vrei o jucarie, imi spui mie si eu te ajut sa vorbesti cu cei care au jucaria ca sa iti vina si tie randul la ea. Daca te superi, imi spui si eu o sa te ajut, da? Daca uiti si lovesti pe cineva, nu ne mai putem juca, si va trebui sa nu ne mai distram si sa plecam acasa. Asa ca mami va fi acolo langa tine cand ai nevoie de mine, ok?" 3. Stati aproape Cand ajungeti acolo, explicati celorlalte mame ca baiatul/fetita dvs trece printr-o etapa in care ia jucariile de la alti copii, si ca incercati sa il opriti din timp stand langa el. "Sper ca nu credeti ca sunt nepoliticoasa, dar azi chiar trebuie sa ma concentrez pe el/ea. Abia astept sa stam la povesti data viitoare." 4. Fiti prezenti emotional si cat mai aproape fizic, in timp ce copilul se joaca cu ceilalti Acea conexiune ii va ajuta sa se simta mai in siguranta, ceea ce inseamna ca vor fi mai relaxati si mai putin amenintati, prin urmare mai putin agresivi cu ceilalti copii. Bineinteles, inseamna ca nici nu veti avea timp sa interactionati cu alti adulti cat timp se afla in aceasta faza. Dar va promit ca nu va dura. 5. Modelati capacitatea de negociere Celalalt beneficiu in a sta foarte concentrat pe copil in timp ce se joaca cu ceilalti copii, cel putin cateva luni, este nu doar faptul ca puteti preveni violenta, dar il puteti invata si abilitati sociale. Veti vedea cand vrea sa ia lucrurile cuiva si veti putea interveni. "Chiar vrei sa iei ratusca aceea. Dar acum e la Andrei. Hai sa-l intrebam pe Andrei daca poti sa o ai si tu cand termina cu ea." 6. Ajutati-l sa invete cum sa negocieze cu alti copii oferindu-i solutii "Andrei are acum ratusca si in curand iti va veni si tie randul. Vad ca e greu sa astepti. Crezi ca putem sa-i oferim lui Andrei un schimb cu alta jucarie? Ar putea spune nu, dar putem totusi intreba". Apoi aratati-i cum sa-i ofere la schimb alta jucarie lui Andrei. 7. Asigurati-l Daca Andrei nu accepta targul de exemplu, empatizati cu dezamagirea celui mic, laudati-l pozitiv ca nu loveste, apoi asigurati-l ca merita sa astepte si ca sunteti acolo ca sa-l ajutati: "Iti place mult acea ratusca, asa-i? Stiu ca e greu sa vezi cum se joaca altcineva cu ea, si e greu sa astepti. Dar Andrei spune ca iti va da ratusca cand termina joaca cu ea." 8. Incercati sa-i invatati pe copii cum sa-si controleze atentia pentru a-si controla impulsurile "Hai sa asteptam sa-ti vina randul. Eu te ajut sa astepti. In timp ce asteptam, hai sa folosim lopatica si sa facem un drum pe unde sa mearga ratusca, ok?" 9. Fiti pregatite pentru o "cadere" Daca cei mici sunt prea suparati ca nu pot avea acea jucarie, si nu puteti nici sa le distrageti atentia, este posibil ca toata situatia sa se sfarseasca in plansete. Si e in regula. Datoria noastra este sa-i imbratisam si sa-i lasam sa planga, in timp ce le spunem ca intelegem. Pentru noi nu e mare lucru, dar pentru el este totul. In acel moment, vrea acea jucarie mai mult ca orice altceva in viata. Astfel ca atunci cand plange si noi il linistim, nu va primi acea ratusca, dar primeste ceva mai valoros: ocazia de a-si exprima toata profunzimea disperarii in timp ce este acceptat de cea mai importanta persoana din lume. El invata ca toata personalitatea lui este acceptata, si iubita. Acel sentiment de a fi in intregime iubit se extinde in timp si il face mai generos cu ceilalti. Lucrul interesant este ca odata ce plange, poate sa nici nu-i mai pese de ratusca, ceea ce arata ca lacrimile lui ar putea sa nu aiba legatura cu ratusca, ci cu frustrarea de a fi atat de mic si neputincios in aceasta lume mare. Ar trebui sa-l lasati sa piarda chiar acolo la locul de joaca? Depinde cat de constinciosi suntem de noi insine si cat de mult spatiu exista pentru a evada. Il poate face pe un copil sa se simta si mai suparat si mai putin in siguranta daca il indepartati de scena. Pe de alta parte, nu vreti ca celelalte mame sa creada ca ar trebui sa ia jucaria de la Andrei si sa i-o dea copilului nostru ca sa nu mai planga. Asa copilul nostru va crede ca daca va plange va obtine jucaria, ca sa nu mai spunem de faptul ca Andrei va fi suparat pe el. Poate veti dori sa-l luati pe cel mic si sa-l duceti in cealalta camera. Alte strategii de calmare a copilului si de management al furiei in articolul urmator! Citeste si Copilul loveste: ce ne facem...
Primii pasi spre invatarea unei limbi straine la copii
Sambata, Iulie 08, 2017
V-ati minunat vreodata de persoanele care vorbesc o a doua, sau a treia, sau a patra limba, tot atat de fluent ca prima limba? Posibil ca aceste persoane sa aiba talent sau o aptitudine speciala pentru limbi straine. Dar adevarul este, ca toti avem capacitatea de a invata o limba straina, mai ales daca incepem la o varsta frageda. Daca vreti ca si copilul dvs sa fie bilingv, sau multilingv, iata cum sa incepeti: Incepeti devreme procesul de invatare Fiecare copil se naste cu capacitatea de a imita sunetele oricarui limbaj. Dar in jurul varstei de 10 luni, bebelusul incepe sa reduca varietatea de sunete la cele pe care le aude in jurul lui. Astfel, daca doriti ca cel mic sa invete o a doua limba, cel mai bine este sa o introduceti inca din primul an de viata. Daca sunteti o familie bilingva, sau aveti o bona bilingva, este bine ca acea persoana sa vorbeasca a doua limba cu copilul tot timpul pentru a avea ocazia de a fi introdus total in conceptul limbii. Daca nu ati inceput a doua limba din primul an, este mai bine sa asteptati pana cand cel mic ajunge la varsta de 2 ani si jumatate sau pana cand va depasi explozia de vocabular din prima sa limba, lucru care se intampla pe la 18-20 de luni. Gasiti un curs de limbi straine Daca copilul nostru nu are ocazia de a invata o limba secundara acasa, il puteti inscrie intr-un curs de limba pentru copii. Unele scoli ofera cursuri incepand de la varsta de 2 ani (poate nu la noi in tara) insa sigur se gasesc profesoare tinere si iubitoare de copii care sa doreasca sa vorbeasca in alta limba cu cei mici. Cand cautati un curs, sau o profesoara, fiti siguri ca indeplineste anumite criterii: Cel care preda este vorbitor fluent. Copiii care invata o limba straina inainte de varsta pubertatii au potentialul de a vorbi cu un accent aproape nativ. Tocmai de aceea este important ca cei mici sa invete sa repete cuvintele si frazele corect. Ar trebui de asemenea sa incercati sa gasiti un profesor care vorbeste doar in limba straina respectiva si astfel il obisnuieste pe cei mici cu sunetele naturale. Cursul este distractiv si antrenant. Un curs bun, sau o meditatie, foloseste cantece, arta, jocuri, si alte activitati child-friendly pentru a preda limba. Un profesor poate sa ofere unele animale de plus, de exemplu, si in timp ce se joaca sa le cante in limba straina un cantecel. Copiii mai mari se pot concentra pe activitati gen gatit, teatru de papusi si dansuri pentru a construi o conversatie si a-si imbunatati cunostintele de vocabular ale altei limbi. Asigurati-va ca este potrivit ca durata si continut pentru copil. Spre deosebire de un profesor privat care se adapteaza la fiecare copil, in scolile private un curs dureaza 45-90 de minute si ar trebui sa aflati daca puteti participa la un curs inainte de a inscrie copilul. Astfel puteti decide daca este sau nu pentru copii, si daca o sa-i si placa. Permiteti invatarea unei limbi straine acasa In timp ce cursurile pot oferi o buna fundatie pentru invatarea altei limbi, vom dori sa intarim cele invatate si acasa. Iata cateva modalitati prin care sa mentinem "spiritul": Introduceti copilul in cartile cu imagini, video, casete, CD-uri si emisiuni TV in alta limba, destinate copiilor mici Cautati in internet site-uri unde se poate gace schimb de limba straina, gen Italki Incercati diverse mancaruri specifice fiecarei culturi sau cititi de unde provin fructele si legumele din supermarket Etichetati obiecte casnice cu denumirea lor intr-o  limba straina, si practicati identificarea lor Invitati persoane care sunt fluente in alte limbi Ajutati-va copilul sa isi gaseasca un prieten sau prietena de peste ocean cu care sa converseze Iata ce spun cercetatorii despre invatarea unei limbi straine: Copiii care studiaza limbile straine au mai multa imaginatie, sunt mai buni cu ideile abstracte si mai flexibili in gandire Studierea unei limbi imbunatateste intelegerea propriei limbi naturale Deschide o usa catre alte culturi si il ajuta pe copil sa inteleaga si sa aprecieze persoanele din alte culturi Il ajuta sa se simta mai conectat la propriile radacini si mai ales, e foarte distractiv Sursa de inspiratie: www.parents.com
Cand copilul tau loveste alti copii
Joi, Iulie 06, 2017
Dupa cum stiti, multi copii mici trec prin faza loviturilor. Este un stadiu jenant si extrem de enervant pentru parinti, dar este complet normal si cu siguranta copilul va depasi acest stadiu. Copilul care loveste nu este "rau" Job-ul nostru ca parinte este sa il ajutam sa teaca prin aceasta faza simtindu-se o persoana buna care se poate controla pentru a putea crea relatii pozitive cu ceilalti, si nu o persoana rea care nu se poate controla si-i raneste pe ceilalti, pentru ca apoi sa se simta oribil. Pentru ca sunt atat de mici, copiii au o toleranta mica la frustrare si putin control al impulsurilor. Cand vor ceva, dorintele lor se simt atat de puternic incat vor face tot posibilul ca sa-l obtina, si nici accepta nici un inlocuitor. Constiinta copilului asupra nevoilor altora nu este inca bine dezvoltata si nici nu simte ca este atat de urgenta ca propriile nevoi. Astfel ca atunci cand sunt alti copii in cale, va trece peste ei, la propriu. Asta nu il face o persoana rea, il face doar un copil in varsta de 15-22 luni. Ce pot parintii sa faca? Ce ar trebui deci sa facem cu lovitul si mai ales cu participarea in colectivitate sau la locurile de joaca? Sa le luam pe rand, in ordinea inversa: Locurile de joaca pot fi excelente pentru copiii mici si prescolari. Ele permit copiilor sa dezvolte abilitati sociale si le dau parintilor sansa de a interactiona cu alti adulti. Dar locurile de joaca sunt si foarte stresante pentru cei mici. E mai multa galagie, multa lume, si ei trebuie sa navigheze social printre ceilalti copii, sa lupte pentru jucarii, iar mama sta de obicei de vorba cu cineva. Astfel ca ei se simt de multe ori deconectati de mama. Daca simt ca nu ii urmarim tot timpul, s-ar putea simti si stresati. Cand, in sfarsit, pun mana pe o jucarie, un alt copil le-o ia inainte, si ei nu mai simt nici relaxare si nici protectie. Copiii sensibili pot sa declanseze emotii foarte usor si sa fie supraincarcati de stimularea provenita de la grup. Stim ca acesti copii se streseaza in prezenta grupurilor din cauza ca le creste enorm nivelul de cortizon. Din pacate, stresul ii face pe copii sa se simta mai putin protejati, iar atunci cand oamenii se simt neprotejati le este mai greu sa fie generosi cu ceilalti. Chiar si copiii care se inteleg bine cu alti copii se descurca mai greu in grupuri. Supravietuirea la locul de joaca Locurile si grupurile de joaca sunt de asemenea complicate pentru ca parintii au idei diferite despre a imparti cu altcineva obiecte. Copiii mici tind sa fie foarte posesivi cu jucariile, iar impartasitul ca si concept nu prea functioneaza la ei. Asa ca cel mai bine este sa-I invatam pe copii sa faca cu randul. Insa fortandu-i verbal pe copii putem sa declansam lovitul si agresivitatea. Cum? Copiii nu prea inteleg ce se intampla si cu cat li se iau mai multe obiecte fara ca ei sa fie capabili sa-si exprime furia de a trebui sa renunte la jucarie, cu atat mai sigur vor incepe sa ia lucruri unul de la altul. Cu alte cuvinte, noi credem ca-I invatam pe copiii nostri sa imparta, sau macar sa faca cu randul, dar cand il fortam pe cel mic sa dea un obiect dorit unui alt copil, sau il luam din mana pur si simplu, il invatam ca el nu se afla deloc in siguranta in acea situatie. Cineva ar putea sa-i ia jucaria din mana oricand, char si mama lui de obicei de incredere. In cel mai rau caz ii va fi greu sa se simta generos cand vine vorba de impartit. In cel mai bun caz, i se va parea mult mai greu sa fie generos cand vine vorba de impartit. Dar in cel mai rau caz, poate deveni agresiv cu ceilalti, fiindca in mod evident el trebuie sa aiba grija de el insusi in aceasta situatie amenintatoare. Ce putem face cand copilul loveste Preferata mea este o regula de grup ca cel care are jucaria sa o foloseasca cat timp doreste. Cu alte cuvinte, copilul hotaraste cat timp va dura randul sau. Daca altui copil i se va parea ca este prea greu sa astepte, adultii il vor ajuta pe copil sa astepte aratandu-i cum sa exprime orice suparare si gasind apoi ce altceva poate sa faca. Odata ce copiii inteleg aceasta regula, ei nu se mai simt atat de posesivi cu lucrurile fiindca stiu ca au control asupra cat timp vor sa le foloseasca. Adultii nu arata ca model cum sa ia lucrurile de la ei ca sa le dea altora la rand. Astfel cei mici devin mai generosi. Defapt, ei castiga experienta de a simti cat de bine se simte sa fii generos, fiindca atunci cand chiar au terminat cu o jucarie, ei o dau unui copil care isi asteapta randul. Aceasta interactiune calda intareste tendinta lor de a fi generosi. Insa daca nu exista acea regula de grup, nu e cauza pierduta pana copiii vor creste mai mari, sau dobandesc capacitatea de a se exprima verbal sau de a dezvolta un control al impulsurilor. Exista totusi lumina la capatul tunelului si se poate face ceva chiar acum pentru a salva situatia si a-l ajuta pe copilul nostru sa treaca mai rapid prin aceasta faza. In articolul urmator veti afla si ce anume.
Cele 6 motive pentru care trebuie sa ne controlam in fata copiilor
Miercuri, Iulie 05, 2017
Calmul si controlarea emotiilor unui parinte dicteaza reactiile copiilor de mai tarziu. Iata de ce trebuie sa fii calm si sa te controlezi pentru binele copilului tau: 1. Copiii invata auto-controlul emotional de la parinti Copiii nu vor face mereu ceea ce spun dar vor face intotdeauna, intr-un final, ceea ce facem noi. Daca parintii obisnuiesc sa arunce cu lucruri, sa tranteasca usi si sa tipe, asa vor face si cei mici. Daca noi putem sa ramanem calmi, ei invata ca nu este tocmai o urgenta cand se supara, si invata si ei sa se calmeze. 2. Siguranta emotionala Siguranta emotionala pe care le-o dam copiilor nostri este exact ceea ce le permite sa se vindece, sa creasca si sa evolueze. Ca si noi, copiii vor sa se simta fericiti si conectati, dar uneori le este teama de furia si teama care-I copleseste. Calmul nostru le da o cale inapoi catre conexiunea cu iubirea. Cand se simt mai bine, ei fac lucrurile mai bine. 3. Copii se simt protejati Cand oferim un mediu calm si protector pentru copiii nostri, ei se simt destul de protejati ca sa-si experimenteze emotiile, ceea ce permite ca acele sentimente uriase sa se evapore. Copiii invata ca sentimentele sunt doar o parte din a fi o fiinta umana, si ca nu trebuie sa le fie teama de ele, sau sa faca ceva cu ele. 4. Copiii ne respecta Cand copiii ne respecta si se simt intelesi, vor sa ne urmeze conducerea. Ei invata ca nu primesc intotdeauna ce isi doresc, dar primesc ceva mai bun: un parinte care-i intelege, chiar si cand spune nu. Astfel ca cei mici devin mai deschisi la ghidarea parintilor, si mai inclinati sa ne urmeze regulile. 5. Copiii sunt barometre sensibile ale starilor si tensiunilor noastre Daca avem o problema nerezolvata, putem conta pe ei sa preia in mod subconstient acest lucru si sa se manifeste in locul nostru. Astfel ca foarte frecvent, cand lucram pe propriile noastre probleme, ne dam seama ca si comportamentul copilului nostru se schimba, chiar si fara sa ne adresam direct lui. 6. Cand raspundem diferit si copilul nostru va face la fel Tineti minte ca rezultatul este intotdeauna suma actiunilor copilului tau si al raspunsului tau la ele. Cand suntem declansati, reactionam fara sa ne gandim si inrautatim furtuna. Cand raspundem cu mai multa prudenta si ne conectam cu copilul nostru, potolim furtuna. Mai putina drama, mai multa iubire. Vestea buna este ca nu e niciodata tarziu ca ei sa invete sa-si controleze singuri emotiile, chiar daca au invatat deja cateva obiceiuri contraproductive. Cheia este modelarea de rol. Invatarea controlului emotiilor este o calatorie ce dureaza toata viata. Dar sa incepem azi doar cu observarea propriilor noastre stari si sentimente. Cand va suparati, rezistati dorintei de a actiona pana cand nu sunteti calmi. Doar respirati, si mentineti-va intr-o stare de compasiune, pentru a va calma inainte de a actiona. Greu? Bineinteles, insa de fiecare data cand faceti asta, va reconectati creierul...si va intariti capacitatea de a fi mai calmi in viitor. Va garantez ca il veti vedea si pe copil cum se schimba, ca si noi!
De ce au copiii nevoie sa petreaca timp in natura?
Luni, Iulie 03, 2017
La inceputul anilor '80, un biolog de la Universitatea din Harvard pe nume Edward O. Wilson a propus o teorie numita biofilie. Teoria sustine ca noi oamenii suntem atrasi instinctiv catre mediul natural. Multi parinti din secoulul XXI insa, ar pune la indoiala aceasta teorie, in timp ce-si privesc copiii cum isi exprima o clara preferinta de a sta pe canapea in fata unui ecran, in loc sa se joace afara. Panica nationala referitoare la copiii care isi petrec prea mult timp in casa a devenit atat de extrema ca a primit si un nume: tulburare de deficit de natura. In timp ce nu o putem numi chiar tulburare, este totusi foarte clar ca cei mici petrec semnificativ mai mult timp inauntru decat afara. Aceasta schimbare este datorata in mare parte tehnologiei: un copil american petrece intre 4 si 7 minute afara la joaca si peste 7 ore in fata unui ecran. Richard Louv, autor al cartii "Last Child in the Woods: Saving Our Children From Nature-Deficit Disorder", spune povestea unui interviu cu un copil care i-a spus de ce prefera sa se joace mai mult inauntru decat afara: "Pentru ca acolo sunt toate cablurile". Cresterea fricilor legate de boli si pericole care pot aparea afara a crescut in randul parintilor si asta in ciuda dovezilor care arata contrarul. Acesta este un alt factor important pentru reducerea timpului petrecut afara. In timp ce oraselor se extind, natura este tot mai redusa iar copiii par tot mai putin inclinati sa petreaca timpul intr-o curte, si mai putin sa sara gardul ca sa fuga in curtea vecinului sau in padure. In schimb, activitatile din casa par sa fie mai usoare, mai sigure, si mai sociablie pentru copiii care cresc cu jocuri video cu mai multi jucatori sau cu conturi de social media pe platforme de tipul facebook. De ce sa iesim? Studii recente au aratat beneficiile, si chiar necesitatea, de a petrece timpul afara, atat pentru copii cat si pentru adulti. Unii spun ca poate fi vorba de orice mediu exterior. Altii sustin ca trebuie sa fie un mediu "verde", unul cu copaci si frunze. Si mai sunt cei care spun ca si o imagine cu verdeata poate ajuta benefic mintea. Lasand deoparte toate parerile, majoritatea studiilor sunt de acord ca acei copii care se joaca afara sunt mai destepti, mai fericiti, mai atenti si mai putin speriati decat copiii care stau mai mult in casa. Este inca neclar in ce fel se petrec imbunatatirile de dispozitie si de functionare cognitiva. Exista totusi, cateva lucruri pe care stim despre natura si efectul benefic asupra mintii copiilor: Expunerea in natura construieste increderea de sine Felul in care cei mici se joaca in natura are mult mai putina structura decat oricare joaca din interior. Exista modalitati infinite de a interactiona in natura, de la curte, la parc si la lacul de la marginea orasului. Daca ne lasam copilul sa decida cum sa se desfasoare in natura il lasam si sa aiba puterea de a-si controla propriile actiuni. Dezvolta creativitatea si imaginatia Acest stil neorganizat de joaca permite copilului sa interactioneze cu mediul inconjurator. Ei pot gandi mai liber, isi pot crea propriile activitati si pot aborda lumea in moduri inventive. Invata responsabilitatea Lucrurile vii mor daca nu sunt tratate cum trebuie sau nu sunt ingrijite, iar incredintarea unei parti din acest mediu viu ii ajuta sa invete ce se intampla cand uita sa ude o planta sau cand trag florile afara cu tot cu radacina. Ofera stimulare diferita Natura poate parea mai putin stimulenta decat jocurile video, dar in realitate activeaza mai multe simturi. Poti vedea, auzi, mirosi si atinge mediul natural. Louv avertizeaza ca odata cu timpul tot mai redus pe care il petrec tinerii in mediul natural, simturile lor se ingusteaza, si asta reduce bogatia experientei umane. Ii pune pe copii in miscare Majoritatea felurilor in care interactionam cu natura presupun mai mult efort fizic decat statul pe canapea. Copilul nu trebuie neaparat sa fie inscris in echipa de fotbal sau sa se dea cu bicicleta prin parc. Chiar si o plimbare ii va pune sangele in miscare. Exercitiul fizic nu este bun doar pentru corpul celor mici dar ii ajuta sa fie mai concentrati, un lucru benefic mai ales pentru copiii cu ADHD. Ii face pe copii sa gandeasca Louv spune ca natura creeaza un sentiment unic de curiozitate pentru copii, pe care alt mediu nu il poate oferi. Fenomenele care au loc natural in curti si parcuri zilnic ii fac pe copii sa-si puna intrebari despre pamant si viata pe care el o sprijina. Reduce stresul si oboseala Conform anumitor teorii, mediul urban cere ceea ce se numeste atentie directionata, care ne forteaza sa ignoram alte distrageri si sa ne epuizam creierele. In mediile naturale practicam un tip de atentie fara efort cunoscuta drept fascinatie usoara care creeaza sentimente de placere, nu oboseala. In concluzie, chiar daca timpul la ecran poate fi mai simplu si mai modern, este important sa rezervam timp pentru joaca in natura. Mai ales fiindca la aceste activitati putem participa si beneficia, si noi parintii, nu doar copiii. Un articol de Danielle Cohen
Controlul propriilor emotii si starile copilului. Afla ce legatura exista!
Vineri, Iunie 30, 2017
In articolul urmator, aflam de ce depind copiii de stabilitatea noastra emotionala pentru a se dezvolta armonios si ce putem face noi ca parinti pentru asta. "Ma intristeaza sa stiu ca pana acum, nu am fost un bun exemplu de autocontrol emotional. Si mai trist este sa imi vad copiii facand lucruri pe care stiu ca le-au vazut la noi candva...sa arunce cu obiecte, sa tranteasca usa." Suna familiar, nu? Controlul propriilor noastre emotii se afla in centrul abilitatii noastre de a ne educa copiii asa cum dorim. De fapt, se afla la baza multora din comportamentele noastre, de la supra-alimentare, la lene si la certuri cu partenerul. E atat de usor sa ne lasam furati de emotiile noastre si sa ne trezim ca am ajuns prea departe! Auzim adesea ca parintii buni isi iubesc copiii neconditionat, insa stim ca nici un parinte nu simte mereu doar iubire. Asa ca suntem lasati sa ne dam singuri seama cum sa ne readucem la starea de iubire in timpul inevitabilelor suisuri si coborasuri ale educatiei zilnice a copiilor. Aceasta sarcina este destul de provocatoare. Sa-ti controlezi emotiile ca sa-ti poti ghida copilul cu iubire in loc sa fii indulgent cu propriile toane, este fundamentala pentru o buna educatie. Dar o astfel de educatie nu este buna doar pentru copiii nostri. Aceasta munca interioara ne ajuta sa crestem si noi si sa devenim persoane mai fericite. E dificil? Da. Cred ca este munca cea mai grea pe care fiecare din noi trebuie sa o faca. Dar este complet posibil. Iata secretul: Cand iti dai voie sa experimentezi propriile emotii, ele incep sa se evapore. Astfel ca stand pur si simplu cu supararile noastre, respirand si simtind, dar rezistand tentatiei de a actiona, retinandu-ne cu compasiune, ne curatam propriile treburi neterminate, fie ca e vorba de frica, suferinta sau durere. Apoi, iubirea poate patrunde in noi. Cum ramane cu furia? Este doar o reactie de aparare la frica, durere si suferinta. Odata ce va permiteti sa simtiti cele mai vulnerabile emotii de sub acea furie, ele se vor evapora, si la fel va face si furia. Ati putea chiar spune ca acest proces transforma frica, durerea si suferinta in iubire, fiindca ne deschidem iubirii acolo unde nu era iubire inainte. Inimile noastre se extind si noi ne dezvoltam ca persoane, si ca parinti. Dar ce facem cand copiii se comporta neadecvat? Ar trebui doar sa le ignoram comportamentul si sa incepem sa meditam? Nu, bineinteles! Copiii au nevoie de indrumarea parintilor. Dar cand le oferim acea indrumare din supararea noastra, copiii nu ne vor urma. Si in plus, nu poti controla sau schimba o alta persoana. Te poti schimba doar pe tine insuti, si asta va schimba felul in care cealalta persoana iti raspunde. Deci in timp ce noi ne schimbam, si copiii nostri se schimba. In timp ce noi ne vindecam astfel incat sa ne autocontrolam, devenim mai eficienti in indrumarea copiilor nostri astfel incat ei sa vrea sa coopereze. Nu inseamna deloc ca vom fi dispusi sa toleram ceva la care inainte reactionam cu urlete, desi uneori acest lucru va fi exact asa. De exemplu, ne-am putea da seama ca este in regula daca cel mic simte furie, si nu va trebui sa il facem sa reprime asta, si putem sa o facem chiar in timp ce il invatam cum sa interactioneze cu respect. Sau ne putem da seama ca hainele de pe jos ale copilului nu sunt mai importante decat felul in care isi trateaza fratele sau sora. Sau am putea incepe sa vedem incapatanarea si insistenta copilului nostru ca pe o calitate, si sa gasim modalitati mai bune de a ne asocia cu el. Controlul emotiilor parintelui, calea spre liniste Dar nici unul din aceste raspunsuri pozitive nu sunt posibile daca noi nu incepem sa ne controlam emotiile. Daca copilul nostru este blocat intr-un tipar contra-productiv el chiar are nevoie sa se schimbe. Si doar daca noi reusim sa ne reglam propriile emotii vom reusi sa il ajutam si pe el sa se schimbe. Un articol de Laura Markham
Vara si beneficiile ei pentru sanatatea familiei
Miercuri, Iunie 28, 2017
Noi cei care cunoastem cele 4 anotimpuri (desi acum parca sunt doar doua) trebuie sa profitam de fiecare sezon in parte, insa mai ales de cele calduroase. De ce? Pentru ca numai asa le putem cladi imunitatea copiilor, si nu doar prin contactul cu colectivitatea (despre care parerile sunt impartite in privinta beneficiilor ei). Cu ajutorul factorilor naturali care ne stau la dispozitie putem avea copii fericiti si sanatosi. Iata cateva mici secrete care ne asigura sanatatea, nu doar noua, ci si copiilor nostri, mai ales atunci cand sunt incorporate in stilul de viata al familiei. Profitati de produsele fiecarui anotimp Daca iarna avem doar lamai si portocale din tari mai calde, am putea sa ne asiguram ca macar vara nu umplem doar congelatorul cu fructe de padure, ci si alimentatia. Nu asteptati iarna ca sa scoateti din congelator catina sau zmeura congelata din vara, ci profitati de ea imediat. Daca vi se pare ca gemul de fructe este o idee buna, retineti ca fructul sau orice aliment gatit isi pierde extrem de mult din proprietati, si vom ramane doar cu experienta gustului, insa fara beneficii. Despre ce beneficii vorbim? Despre imbunatatirea circulatiei sangelui, regenerare celulara, proprietati antiinflamatorii si detoxifiante. In privinta copiilor, cu atat mai mult veti dori sa le dati vitamina curata care se poate absorbi si poate asigura nutrientii necesari si imunitatea pe care le-o dorim pe timp de iarna. Deci consumati si oferiti si copiilor o alimentatie bogata in fructe si legume disponibile in sezon. Vara e scurta! Faceti miscare Puneti sangele in miscare si ajutati la mentinerea unui corp sanatos si armonios facand sport. Daca va este greu sa alegeti sau sa va mobilizati nu va opriti doar la un singur tip de sport. Sfatul nostru este sa nu va opriti niciodata din miscare. O plimbare in parc sau in padure, inot, fotbal cu cel mic sau gimnastica dimineata, toate sunt bune. Cel mai important este ca si copiii nostri sa ne vada facand miscare si sa se obisnuiasca cu acest stil de viata. Exista cursuri de dans pentru adulti sau copii, excursii organizate la munte sau la mare, sau chiar bicicleta pe care o tineti de obicei in garaj sa adune praf. Orice ati alege, nu uitati ca este important ca miscarea sa se petreaca in natura, pentru a beneficia de aerul curat, sau de aerosoli pentru cel mic. Astfel va pregatiti si preveniti racelile si afectiunile respiratorii la copii si deopotriva la adulti. Nu stati in casa Daca sunteti obisnuiti sa zaceti in fata calculatorului sau televizorului dupa cele 8 ore de munca, incercati sa renuntati la acest obicei daunator si optati pentru o plimbare, fie si numai pe langa casa. Daca sunteti norocosi sa aveti aproape un parc sau macar o gradina cu iarba verde, descaltati-va si lasati toate gandurile si stresul deoparte. Copiii au numai de beneficiat din mediile naturale, iar studiile arata ca nu le imbunatateste numai imunitatea ci si inteligenta. Evitati sa va obisnuiti creierul cu stimularea aparatelor si telefoanelor sau veti lupta mai tarziu cu un copil care nu stie sa renunte la adictia video game-urilor sau va avea probleme de socializare serioase. Folositi resursele naturale ale Pamantului La ce ne referim? Profitati de aerosolii de la mare sau cei care ne sunt oferiti de salinele naturale de la Ocna, Turda, Praid si alte locuri din apropiere. Multi turisti platesc bani seriosi si isi rezerva concedii doar ca sa vina in Romania sa profite de aceste surse de sanatate, iar unii dintre noi nici nu stim unde se afla. Aerul curat da pofta de mancare! Luati copiii la munte si aratati-le frumusetea naturii. Oxigenul le va pune sangele in miscare si dupa o scurta plimbare sigur nu va mai face nazuri in timpul meselor. Traditiile revin la moda Daca Sibiul este recunoscut pentru ceva in particular, acel lucru se numeste traditie. Incet incet ne dam seama ca tot ceea ce inainte era demodat si invechit acum pare sa revina in forta. Tocmai de asta lumea prefera acum o piesa de teatru sau o plimbare pe piatra cubica a orasului vechi, decat sa vada ce au mai adus pe la Mall. Multe familii isi dedica sfarsitul de saptamana cumparaturilor prin Mall si petrec ore in sir, poate chiar si numai pentru o cafea, in aceste spatii inchise cu aer recirculat. De ce? Pentru ca e modern? E popular? Toata lumea o face? Da, dincolo se face asta fiindca ei nu mai au natura atat de aproape ca sa poata da o fuga pe valea unui rau si sa se bucure de un picnic in familie. Pentru ca ei fac ce le este mai comod si nu ceva clasic si demodat. Poate ca nu aveti chef sa va catarati pe stanci sau sa faceti foc de tabara. Totusi, exista persoane care impartasesc pasiunea pentru natura, pentru cerul instelat seara sau un rafting dimineata, iar aceste persoane sigur nu se imbolnavesc pres des si nici nu sufera de rutina cronica! Orice ati alege sa faceti, retineti ca numai noi ca parinti putem stabili care este stilul de viata pe care ni-l dorim pentru copiii nostri si numai de noi depinde daca am lucrat la prevenirea si pregatirea lui pentru sezonul rece, colectivitate si starea de bine in general.
Ce este attachment parenting?
Luni, Iunie 26, 2017
Copilul tau plange. Te apleci deasupra lui si il iei in brate sau ii intinzi mana ca sa-l linistesti. Manutele lui mici se prind de tine si de degetele tale si amandoi zambiti. Desigur, nu fiecare interactiune cu bebelusul tau merge atat de bine, dar tocmai ai demonstrat teoria atasamentului in mod natural. Acesta este raspunsul de Securitate si atingere al unei personae care ingrijeste un copil. Attachment Parenting, o sintagma inventata de Dr. William Sears, pediatru si autor, promoveaza o figura maternala care ofera caldura, siguranta, cultivare a valorilor si iubire in stadiile critice ale copilariei pentru a asigura dezvoltarea unui copil echilibrat si plin de success. De asemenea, parentingul in stil atasat promoveaza o conexiune foarte apropiata intre mama si copilul ei. Cele 4 elemente cheie care se centreaza pe aceasta teorie incurajeaza tot ceea ce este instinctiv intre un copil si cel care il ingrijeste cu iubire. Aceste elemente ajuta la formarea unei legaturi si la intarirea acelei legaturi intre ingrijitor (de obicei mama, si nou-nascut). Raspunsul la plans: atentia la nevoile celui mic cand plange si evitarea stresului celui mic Contactul corporal: mentinerea copilului fizic cat mai aproape prin tinerea in brate in timpul hranirii si purtarea copilului aproape de corp gen cangur sau in suporturi speciale Dormitul impreuna: sau impartitul aceluiasi pat/camera cu copilul, folosind masurile de securitate. Asociatia Americana de Pediatrie nu sugereaza folosirea aceluiasi pat din cauza pericolului ca parintii sa se rostogoleasca peste bebelus, dar sugereaza dormitul in aceeasi camera. Hranirea la cerere: adica hranitul bebelusului cand doreste, chiar daca este doar pentru o gustare si parintii nu sunt tocmai la dispozitia lui. Parentingul bazat pe atasament incurajeaza hranirea copilului astfel si dupa stadiul copilariei. De ce este atasamentul parental necesar? Este esential in dezvoltarea sanatoasa in copilarie ca bebelusul sa stabileasca o legatura maternala. Daca atasamentul este rupt in stadiile critice ale bebelusului, rezultatul ar putea fi daunator pentru viitorul acelui copil. Experimentele lui Harlow facute in 1958 pe pui de maimute au aratat ca lipsa de conexiuni maternale a rezultat in probleme sociale si emotionale atunci cand puii au fost introdusi in grupuri cu alte maimute. Partile bune ale atasamentului parental Copiii crescuti astfel sunt mai sanatosi, au stima de sine mai mare si sunt mai rezistenti la stress. Alte efecte pozitive sunt ca daruind, devenim persoana mai bune si suntem rasplatite cu zambete, gangurit si iubire in schimb. Ni se intaresc instinctele parentale, si incepem sa intelegem semnele non-verbale ale copilului. Il ajuta pe cel mic sa aiba mai multa incredere in noi, sa se simta in siguranta si sa fie sigur pe sine. Asigurandu-i un mediu sigur si calduros copilul invata ca este aparat si sprijinit si va putea sa-si invinga fricile cu noi de mana. Copilul devine mai abil in vorbire, fiindca ne observa felul in care vorbim si interactionam. Copiii devin mai inteligenti si mai independent fiindca toate nevoile lor sunt implinite si nu trebuie sa se ingrijoreze ca nu vor fi hraniti sau ingrijiti, concentrandu-si astfel toate resursele pe explorarea si observarea lumii inconjuratoare. Tu si copilul sunteti mai conectati. Legatura dintre parinti si copii se intareste datorita acestui atasament si pot avea o relatie si mai buna in viitor. Disciplinarea copilului devine mai usoara fiindca dintr-o singura privire se poate intelege dezamagire si neplacere atunci cand parintele si copilul sunt mai conectati. Scuturatul rapid al capului poate descuraja un copil cand vrea sa faca ceva nepotrivit. Partea negativa a acestui stil parental Da, exista, si ii suprasolicita pe parinti. Sa raspunzi la fiecare planset poate fi obositor si mai ales daca trebuie sa stai treaz noaptea pentru a-l hrani pe cel mic. Studiile facute pe tema oboselii au aratat ca persoanele care nu au dormit 8 ore au semnalmente similare cu persoanele care au .05 nivel de alcool in sange. Nu este practicabil cand parintii muncesc Din pacate societatea nu ne permite totdeauna sa ne tinem copiii la piept. Responsabilitatile de munca separa adesea parintii de copii iar persoanele terte trebuie sa intervina. Copiii sunt dati adesea centrelor de zi din crese sau gradinite in timpul acestor ore. Copiii nu invata cum sa se calmeze singuri Daca parintii raspund la toate plansetele copilului, atunci cel mic nu va stii ce sa faca ca sa se linisteasca singur. Nu pot invata nici cum sa doarma singuri daca parintii ii iau imediat in brate ca sa il adoarma. Copilul devine prea obisnuit cu tinutul in brate Acesta va fi foarte greu mai ales cand trebuie intarcat, mai ales daca a fost obisnuit sa fie hranit la cerere. Unii copii devin mai rasfatati si cauta atentia parintilor fiind foarte solicitanti. Asezarea nevoilor copilului in fata celor ale parintilor pot conduce in viitor la neglijarea nevoilor acestora in fata nevoilor celui mic. Alegeti calea de mijloc Faceti ceea ce va vine natural. Petreceti timp cu cel mic, fiindca cel mai important pentru el este sa fie cu parintele mai ales in stadiul copilariei. Acest lucru e necesar pentru stabilirea legaturii parentale si se poate face prin contact in doi. Oferiti copilului iubire neconditionata. Copilul ne cauta plangand si primind atentia noastra, sub forma unui act instinctiv de supravietuire. Ei isi dau seama cand nu primesc iubirea si sprijinul necesar, fiindca ei se hranesc din acestea. Vorbiti cu drag, tineti-i des in brate, linistiti-i cand sunt stresati si oferiti-le siguranta. Investiti intr-un ham de bebelus. Cu cat il tineti mai aproape, cu atat mai bine pentru amandoi. Va permite sa aveti mainile libere si sa faceti si alte lucruri intre timp. Simplul fapt de a-l tine in brate cand il hraniti, poate stabili o conexiune puternica intre mama si copil. Copilaria este o perioada scurta insa impactul ei asupra copilului poate dura toata viata. Vietile noastre se schimba odata cu sosirea copilului, insa cel mic va creste cu viteza luminii. Fiecare sentiment, emotie si lectie invatata lasa amprente puternice asupra felului in care copilul nostru se va raporta la cei din jur si va vedea viata.
Ajutor! Am un copil neascultator...
Sambata, Iunie 24, 2017
Majoritatea copiilor incep sa dea semne de neascultare de la varsta de doi ani in timp ce incep sa exploreze independenta lor si sa-si dezvolte imaginea de sine. La aceasta varsta, lipsa de supunere a copiilor este de fapt felul lor de a comunica: "Sunt propria mea persoana. Sunt separat de tine." Cu alte cuvinte, ei recunosc ca dorintele lui mami si tati nu se potrivesc mereu cu ale lor si ca pot avea propriile lor preferinte si obiecte. Comportamentele obisnuite din acest stadiu sunt folosirea frecventa a cuvantului NU, dificultati in a imparti cu altii, cereri de obiecte ca apartinand lor ("al meu"), nazuri si scandal la mancat, si crize cand nu primesc ce vor. Copiii continua sa expuna comportamente de nesupunere de-a lungul vietii in timp ce exploreaza propriile lor identitati, separate de ale parintilor. Insa felul lor de a se exprima pe ei insisi devine tot mai sofisticat, se schimba felul in care se imbraca apare rebeliunea din adolescenta etc. In loc sa deveniti mai restrictivi in aceste perioade, lucru care ar inrautati doar lucrurile, fiti flexibili si folositi rezistenta copiilor ca si barometru pentru momentul in care trebuie sa le dati mai mult control potrivit pentru dezvoltarea lor, mediul in care se afla si alegerile pe care le pot face. Iata cateva sugestii pentru a minimiza nesupunerea si a creste gradul de ascultare al copilasilor: Stati aproape si vorbiti la nivelul ochilor Unii copii invata ca parintii lor nu vor vorbi serios pana la a treia sau a patra oara cand sunt rugati sa faca ceva, asa ca-i ignora pe parinti primele dati. Asigurati-va ca cei mici va asculta inca de prima oara, ca nu va rastiti la ei si nu ridicati vocea de dincolo din cealalta camera. In schimb, faceti cereri in apropierea lor si la nivelul ochilor acestora. Oferiti alegeri in parametri acceptabili Cand copiii nu sunt ascultatori, ei cauta un fel de control. Oferind optiuni le dati o metoda de a avea control dar in proprii termeni. Vorbiti despre toate cererile sau indrumarile cerute referindu-va la ele ca si optiuni atunci cand puteti. In loc sa spuneti "Trebuie sa te imbraci acum", incercati "Vrei sa-ti pui mai intai camasa sau pantalonii?" tinand in mana ambele optiuni pentru a face alegerea cat mai concreta. Similar, evitati sa faceti sa sune ca alegere cand clar nu este una. De exemplu nu spuneti "Poti sa vii la masa?" cand nu e vorba de o optiune. Mentineti limbajul la nivelul dezvoltarii copilului Cei de 2 si de 3 ani invata doar sa urmeze instructiuni simple de 1 sau doi pasi, sa raspunda la intrebari, si sa inteleaga termenii negativi ("nu arunca"). Folositi termeni pozitivi care spun copilului ce sa faca ("mergi") in loc de ce nu trebuie sa faca ("Nu alerga"). Dati o singura indrumare pe rand si dati copilului 5 pana la 7 secunde pentru a procesa si raspunde la ce i s-a cerut. Limitati utilizarea de indrumari si ordine Nu dati celui mic mai multe ocazii sa practice lipsa de supunere aruncand intrebari sau comenzi la care ei nu pot raspunde. In schimb, faceti o cerere cand aveti timp sa stati dupa el si sa puneti intrebari la care cel mic poate sa si raspunda. Dati ordine intr-un mod respectuos si pe un ton prietenos (fara furie) Copiii sunt mai inclinati sa urmareasca indrumarile cand tonul este pozitiv. Fiti autentici si sinceri Indicati ce aveti nevoie ca cel mic sa faca folosind fraze gen: "am nevoie ca tu sa..." in loc de "trebuie sa..." pentru a evita posibile lupte de putere cand copilul raspunde "Nu vreau!". Tineti-va intotdeauna de ceea ce spuneti si faceti cunoscute consecintele dinainte De exemplu: "Mai intai imbraca-te, apoi te poti juca cu papusa" sau "Daca mai pui jucaria aceea in gura, o sa ti-o iau". Daca copilul va asculta asigurati-va ca il si laudati cu multe fraze descriptive ('Ce bine ai ascultat", "Multumesc ca ai facut ce ti-am cerut") ca sa cresteti frecventa acestor comportamente. Oferiti informatii Atunci cand oferiti informatii, comunicati intr-un mod in care nu incurajati neascultarea. Daca spuneti "E timpul sa ne schimbam", sau "As vrea sa-ti schimbi hainele" sperati de fapt ca cel mic sa ia informatia si sa-si schimbe comportamentul, dar nu le cereti sa o faca imediat, ceea ce clar ar duce la un esec total sau o lupta de putere. Le dati astfel timp celor mici sa decida cand si cum vor sa procedeze. Comportamentul rezistent al unui copil poate fi dificil de acceptat la orice varsta. Totusi, raspunzand cu criticism si duritate doar veti inrautati comportamentul si puteti deasemenea afecta stima de sine a copilului. Ramaneti in schimb calmi, si tineti minte ca neascultarea este o parte de dezvoltare complet normala si importanta care da ca rezultat copii speciali, unici cum si trebuie sa fie.
Obezitatea: o boala reala in randul copiilor
Joi, Iunie 22, 2017
Obezitatea reprezinta una dintre marile probleme cu care se confrunta copiii, cauzele acesteia fiind atat de natura ereditara, cat si cauzata de alimentatia necorespunzatoare si lipsa exercitiilor fizice. In ziua de astazi, parintii sunt tot mai ocupati si mai preocupati de multele alte probleme, lasand la latitudinea copiilor cum si ce mananca, fie ca e pe fuga sau nesanatos. Toate aceste lucruri impreuna cu lipsa exercitiului fizic reprezinta factori care duc la obezitate. Pentru unii dintre parinti, este mult mai usor sa lase copiii sa manance necontrolat, in fata televizorului sau a calculatorului, de cele mai multe ori si in pat. Pentru multi e solutia salvatoare, ce nu necesita neaparat supravegherea si nici prezenta lor in preajma copiilor. Pornind de la ideea ca odraslele lor sunt suficient de mari incat sa se descurce, sa ia ceva de mancare din frigiderul umplut cu semipreparate si conserve, sau din dulapurile cu gustari, acestia uita sau nu mai considera necesara verificarea alimentatiei sau a programului zilnic al copilului. Iar parintii lipsesc destul de mult de acasa in timpul zilei, programul de la serviciu acaparandu-le toata ziua. Pentru prevenirea obezitatii trebuie luate niste masuri, care nu neaparat trebuie considerate drastice. Aplicarea acestora poate deveni un mod de viata sanatos, unde alimentatia, miscarea si limitarea consumului de calorii din produse nesanatoase, sa reprezinte factorii principali in dezvoltarea armonioasa si corecta a copilului. Copiii, au nevoie de atentie deosebita de la varste fragede, in tot ceea ce priveste dezvoltarea lor. Ei trebuie invatati sa manance sanatos, sa respecte orele de masa, trebuie sa stie ca sportul face parte din viata de zi cu zi a fiecarei persoane si ca acest lucru nu-l fac doar sportivii. Noi, ca adulti responsabili, trebuie sa-i facem sa inteleaga ca toate aceste lucruri impreuna, ne ajuta sa avem un corp sanatos, si o viata sanatoasa. Ca parinte, trebuie sa-ti dai seama de responsabilitatea pe care o ai fata de copilul tau, astfel incat prevenirea obezitatii, sa reprezinte un lucru foarte important caruia sa i se acorde o atentie deosebita. Invata sa previi obezitatea copilului tau! Un prim pas spre prevenirea obezitatii, ar fi acela legat de alimentatie. Portiile prea mari de mancare cu care copilul este obisnuit, reprezinta o problema a copiilor supraponderali. Copilul trebuie invatat sa manance sanatos, dar nu cu forta sau obligat. Este bine sa se opreasca putin inainte de a se satura si de asemenea este bine ca portiile de mancare sa fie mai mici si mai dese. Incurajati copilul sa faca exercitii fizice Stimulati-i interesul cu ceva ce il atrage. Daca copilul este pasionat de fotbal, se poate face chiar in curtea casei, de fiecare data cand exista ocazia. Plimbarile cu bicicleta sunt binevenite si apreciate de copii. Intrecerile si competitiile ii atrag, astfel incat efortul fizic facut e resimtit ca placere si distractie. Desprinde-ti copilul de ecranul calculatorului Se stie ca atunci cand copilul se joaca la calculator sau vizioneaza un film, placerea acestuia este si mai mare daca rontaie cate ceva, (chips-uri, snacks-uri, sucuri carbogazoase). Toate acestea au un consum de calorii foarte ridicat! Limitati timpul acordat in fata televizorului si calculatorului. Facand acest lucru, automat se reduce si consumul acelor alimente nesanatoase mai sus mentionate. Evitati prezenta mancarurilor de tip fast-food Acestea au un aport ridicat de calorii si de grasimi nesanatoase pentru organismul copilului. Parintii trebuie sa-i faca pe copii sa inteleaga, ca schimbarea stilului de viata este ceva pozitiv sa imbratisat de toti membrii familiei. E vorba nu doar de schimbarea obiceiurilor alimentare ci si de practicarea sportului sau reducerea orelor petrecute in fata calculatorului sau a televizorului. E bine sa inteleaga ca toate acestea nu sunt niste reguli menite sa le distruga copilaria, pentru ca ei cu siguranta asta vor intelege daca sunt fortati. Comunicarea este esentiala Ccopiii sunt foarte receptivi la orice schimbare, insa nu trebuie fortati. Daca de mici sunt invatati si obisnuiti cu o alimentatie corespunzatoare, cu respectarea orelor de masa, ei vor intelege cu siguranta ca efortul pe care incearca sa-l faca parintii pentru ei, este doar pentru a-i ajuta in cresterea si dezvoltarea lor. Un articol de Georgeta Petcu