Parenting

Secretul cresterii unui copil auto-disciplinat
Luni, August 21, 2017
"Alaturi de inteligenta, auto-controlul se dovedeste a fi cel mai bun predictor al unei vieti satisfacatoare si pline de succes." - Steven Pinker Putem defini autocontrolul sau autodisciplina ca un control al impulsurilor noastre astfel incat sa putem sa ne atingem propriile scopuri. Specific, cand practicam autodisciplina, de obicei renuntam la ceva ce ne dorim, in cautarea a ceea ce ne dorim mai mult. Deci de fiecare data cand copilul alege sa faca schimbarea de la ceea ce vrea sa faca, la a ne urma indrumarea, de fapt isi practica controlul impulsurilor. Isi construieste muschul autodisciplinei. Sau, de fapt, creeaza noi cai neuronale. Insa aceste cai, la fel ca muschii, devin mai puternice cu fiecare utilizare, asa ca putem spune ca se cladeste un creier mai puternic capabil de o munca mai grea. De aceea, copiii au nevoie de limite Parentingul permisiv nu ajuta copiii sa se controleze fiindca nu le cere sa practice autocontrolul in cautarea unui tel mai inalt. Exista o regula insa. Limitele trebuie sa fie empatice, pentru ca cei mici sa aleaga sa le urmeze. Limitele punitive care include "consecinte" nu-i ajuta pe copii sa se auto-controleze, fiindca disciplina vine din afara. Copilul nu alege sa decida cu propriul sau impuls. Si chiar daca face ce doriti, el de fapt nu practica autodisciplina si nici nu-si construieste muschiul mental. Ce vreau sa spun? Ganditi-va la fiul vostru care tot exerseaza sa dea un cos de 3 puncte iar si iar. Poate ca vrea sa se aseze si sa se odihneasca, insa exista ceva ce isi doreste si mai tare: sa dea un cos de 3 puncte! A fi motivat de un tel este un mod excelent pentru copii de a dezvolta autodisciplina. Dar copiii invata autodisciplina si din limitele zilnice pe care le stabiliti, atata vreme cat le stabiliti cu empatie. De ce este emaptia esentiala acestui proces? Copilul dvs este mai putin inclinat sa lupte impotriva limitelor. Poate ca nu-i place, dar simte compasiunea si intelegerea voastra. Stie ca sunteti de partea lui. Si alege deci sa nu mai lupte pentru ceea ce isi doreste, pentru a avea ceva ce isi doreste mai mult. Alege, in schimb sa stea conectat cu voi in mod iubitor, chiar sa fie ca noi. Alege sa-si controleze impulsurile. Va accepta limitele, chiar le va adopta si le va face proprii. Asa preia copilul valorile si regulile parintilor. Incepe cu o conexiune. Vrea sa va multumeasca, atat timp cat nu trebuie sa renunte la integritatea lui ca sa o faca. Pe parcursul timpului, incepe sa se gandeasca la el insusi ca la genul de persoana care isi spala dintii, isi face temele, spune adevarul, si intinde o mana de ajutor. Genul de persoana care poate sa-si atinga scopurile prin disciplina. Aceasta face din el un copil cooperant, plin de incredere si fericit. Din moment ce conexiunea noastra calda cu el este motivul pentru care in cele din urma el accepta si isi interiorizeaza limitele, este foarte important sa ramaneti conectati in timp ce stabiliti limitele. Si ghiciti cum se mentine aceasta conexiune? EMPATIE! Incluzand empatia cand stabiliti limitele, care va mentine conectati chiar si atunci cand spuneti nu. Cum arata o limita empatica? Empatia este sa simti perspectiva celeilalte persoane. Stabilirea limitelor este informarea copilului despre o regula sau o asteptare. Iata cum le combinati: "Iti place sa alergi, nu? Poti alerga cat vrei pe iarba. Strazile nu sunt pentru alergat, sunt pentru masini. Poti sa ma tii de mana sau te pot duce eu. Poti alerga singur dar numai cand ajungem pe partea cealalta a strazii." "Vad cat de nervos esti pe fratele tau. E ok daca esti nervos, dar oamenii nu se lovesc niciodata. Hai, sa-i spunem fratelui tau cat de suparat esti, eu te ajut." "Wow, Sara a publicat acele fotografii de sambata? Excelent. Si regula in casa noastra este ca tema sta pe primul loc. Poti sa intri pe internet dupa ce ti-ai terminat temele. Stiu, e greu sa astepti. Dar e bine sa ai ceva pe care sa-l astepti cu nerabdare!" Daca o limita merita pusa, merita si sa fiti hotarati. Exista multe momente cand este necesara o noua limita: "Ma doare capul si nu suport zgomotele acum" dar in general copilul nu ar trebui sa fie surprins de ceea ce le permiteti. Fiecare casa are prioritati diferite. Ale mele sunt siguranta si sanatatea, relatiile de respect, si valorile. Curatenia si zgomotul, nu atat de mult. Bineinteles, propriile voastre limite vor fi bazate pe ceea ce este important pentru voi. De ce ar trebui sa stabiliti prioritati si sa renuntati la unele asteptari? Pentru ca si copiii sunt oameni, si inca unii in dezvoltare. Nu au cum sa fie perfecti, asa cum nici voi nu sunteti. Si relatiile cu nevoile lor trebuie sa fie mai mult despre conectare si descoperire decat despre limite si frustrare. Sa spui NU prea des poate dauna relatiei pe care o aveti cu copilul. Ceea ce reprezinta, pana la urma, baza autodisciplinei copilului dvs! Un articol de Laura Markham
Top 7 cristale benefice pentru copii
Duminica, August 20, 2017
Probabil ca ati auzit de colierele sau bratarile de chihlimbar pentru copii, care ii ajuta pe cei mici sa scape de durerile care insotesc eruptiile dentare, sa doarma mai bine pe timpul noptii, sa aiba o imunitate crescuta si sa aiba o stare generala mai buna. Acesta este un singur exemplu de beneficii ale cristalelor (pietrelor semipretioase) pentru starea fizica si sufleteasca a persoanelor. Cum ne ajuta cristalele? Pietrele semipretioase sunt folosite inca din cele mai vechi timpuri pentru imbunatatirea starii oamenilor si chiar si in terapie, existand chiar si un domeniu numit cristaloterapie, in care cristale de dimensiuni mai mari, purificate, sunt folosite pentru tratamentul diferitor boli. Cristalele naturale sunt extrase din scoarta pamantului dupa ce s-au format acolo cu mii de ani in urma. Potrivit specialistilor, ele inmagazineaza o energie speciala de care poate beneficia purtatorul. Fiecarui cristal ii sunt asociate anumite efecte pe plan fizic, psihic si sufletesc, dupa cum s-au observat efectele lor in decusul timpului. Este adevarat, efectul cristalelor nu este precum cel al unui medicament alopat si nu ia durerea cu mana. In schimb, purtate regulat sau tinute in apropierea copilului sau in incaperea in care doarme, pot avea efecte pozitive puternice pe termen mediu si lung. Ce cristale alegem pentru copii? Chihlimbarul reduce orice tip de durere din organism, fiind benefic pentru sistemul endocrin si pentru cel nervos. In plus, aceasta piatra ajuta la intarirea relatiilor de familie, precum si la amplificarea logicii, a calitatilor artistice si a bunei dispozitii. Piatra lunii are un efect protector asupra copiilor. De asemenea, asigura o crestere buna si sanatoasa, dar si un somn bun si linistit, daca este purtata pe timpul somnului sau este pus sub perna. Este recomandata in mod special femeilor, deci este ideala pentru fetite. Pe timp de boala, Piatra lunii absoarbe durerea, scade febra si ajuta a asimilarea elementelor nutritive din mancare. Citrinul este foarte potrivit scolarilor, deoarece este un cristal care faciliteaza invatarea, imbunatateste memoria si concentrarea, stimuleaza creativitatea, alunga depresia, frica si stresul. In plus, Citrinul are un puternic rol de protectie, reduce oboseala, imbunatateste vederea si este benefic in caz de alergii si boli digestive. Malachitul ii protejeaza pe copii de riscuri, de cazaturi, dar si de gandurile negative ale celor din jur. Din acest motiv, acest cristal trebuie purificat des. Mareste concentrarea, spiritul practic si simtul raspunderii. Este recomandat ca talisman pentru copii, deoarece tine raul departe de ei, protejeaza sanatatea si asigura un somn bun. Jadul protejeaza copiii de boli si este indicat pentru relaxare. Aceasta piatra ajuta la luarea rapida a deciziilor bune si confera curaj, intelepciune, toleranta, generozitate si echilibru emotional. Jadul intareste sistemul imunitar, respirator, rinichii si ajuta la eliminarea toxinelor din organism. Cuartul roz este piatra iubirii pure, fiind recomandata in mod special pentru copii si adolescenti. Ajuta la aplanarea conflictelor, la reducerea stresului, a fricii, regretelor, vinovatiei si in general la eliminarea gandurilor si energiilor negative. De asemenea, faciliteaza comunicarea, exprimarea sentimentelor, a emotiilor si stimuleaza creativitatea si talentele artistice. Este benefic pentru inima, rinichi, sistemul circulator, gat, nas si sinusuri. Perlele naturale protejeaza copiii de orice tip de atac din exterior si ii ajuta sa aiba incredere in propria persoana. Reduc frica, cresc concentrarea si stimuleaza sanatatea. Atentie! Nu lasati cristale de mici dimensiuni mici pe mana copiilor mici. Acestia le pot inghiti sau baga in nas, rezultand asfixierea.  Atentie la marimea pietrelor si la locul in care le puneti in camera copilului! Inainte de a purta cristalele, acestea trebuie purificate. Exista mai multe metode de purificare: in sare pentru 24 de ore, in apa cu sare, sub apa curgatoare, cu ajutorul unui clopotel (prin sunet), trecandu-le deasupra flacarii unei lumanari etc. Dupa purificare, cristalele trebuie incarcate cu energie, fie lasandu-le cateva minute sub razele directe ale soarelui, fie, daca e innorat, de la un copac sau planta de camera. Abia dupa aceste etape, cristalele pot fi purtate si isi vor revarsa toate beneficiile asupra purtatorului.
Agresivitatea la copii si cum intervenim ca parinti
Luni, Iulie 24, 2017
Situatiile acelea jenante in care copilul tau smulge jucaria pe care el "o vrea" din mainile altui copil sau face criza de plans daca nu o primeste. Le stim cu totii. Insa, atunci cand copilul nostru loveste alti copii si isi manifesta supararea intr-un mod foarte agresiv, atunci, noi parintii, dorim sa intervenim si sa ne ajutam copilul sa reactioneze sanatos si sa treaca peste aceasta faza a dezvoltarii lor emotionale. Iata si cum: In situatia in care copilul nu poate avea nicicum jucaria pe care o doreste fiindca in acel moment este la alt copil - care nu vrea sa o imprumute nici maca un pic - noi parintii va trebui sa le explicam frumos copiilor ca este normal sa fie dezamagiti si suparati. Asigurarea confortului emotional este foarte important in aceste momente si nu inseamna ca ne rasfatam copiii, dar nici nu le ignoram sentimentele. Daca le ignoram, s-ar putea chiar sa avem reactia agresiva de care vorbeam la inceput si cel mic ar putea lua cu forta ceea ce nu primeste. Daca recunoasteti sceste sentimente mari ale copilului, el nu le va mai exprima atat de puternic. Cel mic trebuie sa invete sa isi astepte randul. Le putem spune copiilor ca ii ajutam sa dezvolte empatia oferindu-le empatie. O imbratisare si multa iubire este ceea ce au nevoie. Veti vedea ca dupa un plans si o imbratisare va fi mult mai relaxat si mai putin agresiv cu ceilalti copii. Foarte posibil sa si uite de jucaria pe care o dorea cu atata disperare. Uneori, ceea ce copiii au defapt nevoie este sa se reconecteze cu noi, parintii, sau sa se descarce de stres. Cu totii stim ca ne putem simti mult mai bine dupa un plans bun. Daca in ciuda celor mai bune eforturi, va lovi alti copii, respirati adanc si mentineti-va calmul. In primul rand, ocupati-va de celalalt copil. Tineti-va bratul in jurul fiului/fiicei dvs in timp ce spuneti "Imi pare atat de rau. Cred ca te doare..lui Matei ii pare atat de rau ca te-a lovit. Speram ca te simti mai bine. Matei era suparat si a uitat sa-si foloseasca cuvintele, nu-i asa dragul meu?" Daca Matei este destul de linistit ca sa-l ajute pe celalalt copil, atunci totul e minunat. Daca nu e, atunci nu-l fortati. Se afla inca in stadiul de lupta sau fuga. Orice copil care loveste are sentimente mari care trebuie procesate Pana cand reuseste, va lovi din nou. In opinia mea, a-l lasa sa se joace intr-un grup de copii este destul de iresponsabil. Mai bine ar fi sa il duceti intr-un loc sigur si privat unde il putem ajuta sa planga, sau sa rada, ca sa exprime acele sentimente. Doar dupa aceea este sigur sa il aduceti inapoi la joaca. Normal ca va plange Daca nu va simtiti confortabili cand are criza de plans in public, va puteti scuza gazdei unde va aflati, va puteti lua lucrurile si puteti pleca. Il veti putea tine in brate in timp ce plange. Nu le reprimati sentimentele A suferit deja consecintele agresivitatii sale. Acum are nevoie de empatia noastra pentru a putea procesa furia si tristetea dupa ceea ce s-a intamplat. Are nevoie sa auda ca el nu este rau, ci doar mic, si ca noi avem incredere in capacitatea sa de a-si controla aceste provocari. "Stiu ca esti si suparat si furios ca a trebuit sa plecam si sa lasi jucaria acolo. Dar cand lovesti, doare, si trebuie sa dam inapoi jucaria si sa plecam. Este ok sa ne suparam dar nu este ok sa lovim. Ne folosim cuvintele si ne tinem mainile pe corpul nostru. Stiu ca te-ai suparat foarte tare, dar data viitoare te voi ajuta sa-ti folosesti cuvintele. E greu cand esti mic. Dar cresti tot timpul. O sa-ti amintesti curand." Intariti orice comportament pro-social, inclusiv atunci cand abia se retine. "Ai vrut camionul si ai spus asta cu cuvinte! Wow! Bravo tie! Hai sa vedem daca ne vine si noua randul la camion, da?" Daca puteti face un obicei din a respecta sentimentele copilului de-a lungul zilei, el va incepe sa dezvolte inteligenta emotionala necesara controlului acestora. Asta nu inseamna ca trebuie sa fiti de acord cu el, sau ca nu-i mai puneti limite. Inseamna doar ca ii recunoasteti sentimentele si-i oferiti empatie, chiar in timp ce stabiliti limite: "Stiu ca vrei niste bomboane, dar imediat mancam de amiaza asa ca nu mancam bomboane. Stiu ca esti suparat din cauza asta, poti manca niste morcovi daca ti-e foame, si pot sa iti dau o imbratisare ca sa te simti mai bine. Putem sa citim o poveste pe canapea pana se face mancarea, stiu ca iti doresti asa de mult o bomboana ca iti vine sa plangi. E greu sa fii atat de suparat si de furios, dar cand esti pregatit eu te iau in brate." Motivul pentru care nu lovim alte persoane este pentru ca stim ce simt A-i ajuta pe copii sa dezvolte empatie este ceva ce putem face zilnic, facand lucruri obisnuite: cand o fetita plange in carucior puteti spune: "Ma intreb de ce asa de trista", sau cand un alt copil cade si se loveste "Oh, cred ca il doare, oare daca il luam in brate s-ar mai inveseli?" Explorati modalitati sigure de a exprima frustrarile De exemplu cand cel mic se simte bine, puteti imita diverse expresii faciale: "Hai sa ne prefacem ca suntem suparati si sa facem mutre". Apoi in situatii de grup puteti spune sa va arate fata de "sunt suparat", sau sa ia o minge si sa o stranga ca sa arate cat de suparat este. Ori puteti sa-i invatati pe copii cum sa respire profund cand sunt nervosi sau frustrati: respirati adanc pe nas, tineti un moment respiratia, si lasati sa iasa pe gura tinand buzele tuguiate. Trucul cu aceste tehnici este sa le aratati cat se simte bine dispus, si sa i le reamintiti cand este suparat. Veti fi uimiti cand il veti vedea incercand una din aceste tehnici cand se afla intro- situatie stresanta. Aceasta faza de dezvoltare este dificila pentru parinti, dar este ocazia perfecta pentru a ne ajuta copiii sa dezvolte empatie si inteligenta emotionala. Amintiti-va asta data viitoare cand il tineti in brate dupa ce a lovit un copil, va fi un atu pentru tot restul vietii lui. Un articol de Laura Markham Citeste si: Copilul meu loveste alti copii! Cele 9 lucruri pe care le poti face sunt...
La ce sa ne uitam cand cumparam o crema de protectie solara pentru copii?
Miercuri, Iulie 19, 2017
Multi parinti cred ca trebuie sa cumpere cel mai puternic, cel mai scump, si cu cel mai mare SPF (factor de protectie solara) ca sa-si protejeze copiii de arsurile solare. Dar nu este tocmai asa. Exista cateva lucruri pe care ar trebui sa le stim inainte de a ne expune copiii la soare: Alegeti o crema de protectie solara fizica, in schimbul unei creme chimice O crema de protectie fizica este de obicei facuta din Oxid de Zinc, dioxid de titaniu, sau amandoua. O crema de acest gen sta pe piele pentru a reflecta razele UV, in timp ce o crema chimica este absorbita in piele. In timp ce nu exista dovezi ca acest substante chimice sunt periculoase, ele pot totusi sa irite pielea sensibila a bebelusilor. Cremele fizice de protectie solara sunt eficiente, imediat ce se aplica, in timp ce cele chimice au nevoie de timp pentru a deveni eficiente dupa aplicare. Gasiti un protector solar care este de cel putin SPF 30 (sunblock, nu sunscreen) SPF mai mare la cremele sunscreen chimice, inseamna mai multa expunere la substante chimice si efecte mai scazute la nivelul protectiei. Cremele de protectie rezistente la apa sunt de asemenea o idee buna. Chiar daca nu va duceti copilul la plaja sau la piscina, ei vor transpira cand afara este cald, iar aceste creme vor asigura ca efectul sa fie valabil. Cremele de protectie solara hipo-alergenice si fara miros sunt importante, mai ales daca copilul dvs are o piele sensibila. Ce trebuie sa evitati? Substantele extrem de chimice. De exemplu daca intre ingrediente gasiti octinoxate (7.5%) & octisalate (5.0%), trebuie sa stiti ca amandoua sunt carcinogene. Bebelusii de 6 luni si mai putin, ar trebui sa aiba crema de protectie solara? Daca aveti un bebelus de 6 luni sau mai putin, recomandarea este sa-i tineti departe de lumina directa a soarelui daca se poate permanent. Eventual iesiti dimineata cateva minute intre 7 si 8 dupa rasarit. Este foarte important sa evitati soarele mai ales intre 10 am si 4 pm, cand soarele si razele UV sunt extrem de dure. Daca trebuie sa-i scoateti in soare, asigurati-va ca sunt bine protejati, cu o palarie destul de mare, nu sepcuta cu cozoroc, cu bluza cu maneca lunga si pantaloni lungi, si ca sunt tinuti la umbra. Daca petreceti timp afara, la plaja de exemplu, umbrela de plaja va fi o idee foarte buna. Puteti aplica si o crema de protectie solara pe zonele care vor fi expuse la soare, dar nu insistati prea mult. Aplicati doar o cantitate mica pe zone ca obrajii, dosul mainilor, urechi si alte zone expuse soarelui. In rest, vacanta cat mai placuta!
Puncte cheie in stimularea inteligentei copilului
Luni, Iulie 17, 2017
Nu cred sa fie vreun parinte care sa nu-si doreasca un copil inteligent si capabil sa se descurce de la o varsta cat mai frageda. Ceea ce multi parinti uita, este faptul ca de foarte multe ori sta in puterile noastre de super-parinti sa ne ajutam copii in dezvoltarea inteligentei. Iata si cum putem facilita cresterea inteligentei copiilor nostri: 1. Bebelusilor le place schimbarea de scenariu Daca obosesc de la stat prea mult in scaunel molfaind jucariile, luati-i la plimbare. Daca se agita in ham sau scoica, lasati-i sa se joace pe podea, exersand intoarcerea de pe o parte pe alta sau ridicarea pe maini si picioare. Daca nu sunt prea bucurosi cand sunt lasati cu jucariile lor in timp ce faceti curat in baie, luati o pauza si lasati-i sa se joace cu apa. Bebelusilor le place la nebunie sa vada cum functioneaza lucrurile, si cel mai mult la place sa interactioneze cu parintii lor. 2. Ce fel de jocuri de dezvoltare a creierului ar trebui sa ne jucam cu ei Nu exista nici o problema atata timp cat jocurile sunt interactive si potrivite varstei, ceea ce inseamna si din punct de vedere senzorial nu doar cognitiv. Cantati cu ei, faceti-le masaj, folositi instrmente pentru cantat si dansati cu ei. Asigurati-va ca au destule ocazii sa vada si alti bebelusi sau copii. 3. Si parintii trebuie sa se dezvolte Daca ramaneti fara idei, petreceti jumatate de ora pe la librarii rasfoind rafturile pentru bebelusi, sau internetul. Sunt multe carti care dau idei specifice de jocuri, pe care nu trebuie neaparat sa le ai ca sa fii inspirat sa le faci. De exemplu cartea clasica a lui Julie Hagstrom: Games Babies Play, de vanzare online (sau Games Toddlers Play de acelasi autor). 4. Video-uri educative, dar cu masura Ar trebui sa-i lasam sa vada videoclipuri de Baby Einstein? Expertii nu sunt de acord cu ele. In primul rand, bebelusii care privesc orice fel de video petrec de fapt mai putin timp interactionand cu persoane umane, astfel ca studiile arata ca dezvoltarea limbajului le este intarziata si mai sunt si alte efecte de intarziere suspectate. In al doilea rand, privitul ecranelor le schimba dezvoltarea creierelor. Nu stim destule inca, dar utilizarea ecranelor in primii ani de viata, atunci cand creierul ia forma foarte rapid, a fost in mod definitiv asociat cu o concentrare pe perioade mai scurte a atentiei. 5. Fiecare moment conteaza...chiar si momentul de respiro Sa facem fiecare moment sa conteze este o idee de admirat, dar nu cred ca vrea nimeni sa-si invete copilul ca a fi productiv in fiecare moment este ceea ce conteaza cel mai mult. Sa facem fiecare moment petrecut cu bebelusul nostru de cea mai inalta calitate nu ar trebui sa insemne ca fiecare moment trebuie sa fie ocupat cu vreo activitate. Bebelusii nu beneficiaza de pe urma hiper-stimularii. Au nevoie de multa interactiune cu noi, dar au nevoie si de mult timp pentru a se juca cu degetele lor, sa asculte muzica, sa priveasca lumina cum trece prin perdeaua camerei, si doar sa isi dea seama cum functioneaza proprii lor muschi. In acele momente nu au nevoie de noi ca sa intram grabiti sa ne justificam existenta invatandu-i ceva anume sau tinandu-i ocupati. Ei sunt deja ocupati. Tot ce au nevoie bebelusii este timp ca sa se poata juca in siguranta prezentei noastre, dar& fara sa intervenim. Daca invata acest lucru ei vor dobandi un pas important in dezvoltarea lor. In loc de concluzie... Lasati-va condusi de cei mici si veti stii unde anume sa interveniti, veti intelege ce incearca sa exprime si veti fi capabili sa le dati ce au nevoie. Bucurati-va de ei si pretuiti acest timp cu ei. Probabil ca lucrul de care au cel mai mult nevoie este sa stie ca noi ne bucuram de ei si cu ei.
Copilul meu loveste alti copii! Ce pot face?
Vineri, Iulie 14, 2017
In articolul trecut am aflat ca toti copiii trec prin diverse perioade in care exprimarea sentimentelor si emotiilor pe care le au nu sunt tocmai placute sau agreate. Multe din aceste exprimari iau forma agresivitatii, a crizelor de isterie sau a crizelor de plans. Iata cateva din explicatiile Dr Laura Markham pentru situatiile in care copilul loveste si cum pot fi ele controlate de catre parinti: 1. Copiii foarte sensibili se descurca mai bine cand se joaca doar cu un singur copil/persoana o data Cu timpul ei castiga abilitatea de a-si expresa sentimentele si de a negocia, astfel ca se vor simti mai confortabil in situatii de grup. Este recomandat sa reduceti timpul petrecut in grupuri daca observati comportamente agresive cu alti copii, in special lovitul altor copii. 2. Pregatiti-i inainte de joaca Astfel va veti creste sansele ca lucrurile sa decurga normal, atunci cand descrieti ce se va intampla si-i veti asigura ca sunteti acolo cu ei tot timpul. "Cand ajungem acasa la Andrei, vor mai fi alti doi copii acolo, Mihai si Gabi. Tu si ceilalti copii o sa va jucati impreuna in piscina din curte. Mami va fi chiar acolo daca ai nevoie. Poti sa sari in apa si o sa te distrezi tare, dar ne tinem mainile pe corpul nostru doar. Daca vrei o jucarie, imi spui mie si eu te ajut sa vorbesti cu cei care au jucaria ca sa iti vina si tie randul la ea. Daca te superi, imi spui si eu o sa te ajut, da? Daca uiti si lovesti pe cineva, nu ne mai putem juca, si va trebui sa nu ne mai distram si sa plecam acasa. Asa ca mami va fi acolo langa tine cand ai nevoie de mine, ok?" 3. Stati aproape Cand ajungeti acolo, explicati celorlalte mame ca baiatul/fetita dvs trece printr-o etapa in care ia jucariile de la alti copii, si ca incercati sa il opriti din timp stand langa el. "Sper ca nu credeti ca sunt nepoliticoasa, dar azi chiar trebuie sa ma concentrez pe el/ea. Abia astept sa stam la povesti data viitoare." 4. Fiti prezenti emotional si cat mai aproape fizic, in timp ce copilul se joaca cu ceilalti Acea conexiune ii va ajuta sa se simta mai in siguranta, ceea ce inseamna ca vor fi mai relaxati si mai putin amenintati, prin urmare mai putin agresivi cu ceilalti copii. Bineinteles, inseamna ca nici nu veti avea timp sa interactionati cu alti adulti cat timp se afla in aceasta faza. Dar va promit ca nu va dura. 5. Modelati capacitatea de negociere Celalalt beneficiu in a sta foarte concentrat pe copil in timp ce se joaca cu ceilalti copii, cel putin cateva luni, este nu doar faptul ca puteti preveni violenta, dar il puteti invata si abilitati sociale. Veti vedea cand vrea sa ia lucrurile cuiva si veti putea interveni. "Chiar vrei sa iei ratusca aceea. Dar acum e la Andrei. Hai sa-l intrebam pe Andrei daca poti sa o ai si tu cand termina cu ea." 6. Ajutati-l sa invete cum sa negocieze cu alti copii oferindu-i solutii "Andrei are acum ratusca si in curand iti va veni si tie randul. Vad ca e greu sa astepti. Crezi ca putem sa-i oferim lui Andrei un schimb cu alta jucarie? Ar putea spune nu, dar putem totusi intreba". Apoi aratati-i cum sa-i ofere la schimb alta jucarie lui Andrei. 7. Asigurati-l Daca Andrei nu accepta targul de exemplu, empatizati cu dezamagirea celui mic, laudati-l pozitiv ca nu loveste, apoi asigurati-l ca merita sa astepte si ca sunteti acolo ca sa-l ajutati: "Iti place mult acea ratusca, asa-i? Stiu ca e greu sa vezi cum se joaca altcineva cu ea, si e greu sa astepti. Dar Andrei spune ca iti va da ratusca cand termina joaca cu ea." 8. Incercati sa-i invatati pe copii cum sa-si controleze atentia pentru a-si controla impulsurile "Hai sa asteptam sa-ti vina randul. Eu te ajut sa astepti. In timp ce asteptam, hai sa folosim lopatica si sa facem un drum pe unde sa mearga ratusca, ok?" 9. Fiti pregatite pentru o "cadere" Daca cei mici sunt prea suparati ca nu pot avea acea jucarie, si nu puteti nici sa le distrageti atentia, este posibil ca toata situatia sa se sfarseasca in plansete. Si e in regula. Datoria noastra este sa-i imbratisam si sa-i lasam sa planga, in timp ce le spunem ca intelegem. Pentru noi nu e mare lucru, dar pentru el este totul. In acel moment, vrea acea jucarie mai mult ca orice altceva in viata. Astfel ca atunci cand plange si noi il linistim, nu va primi acea ratusca, dar primeste ceva mai valoros: ocazia de a-si exprima toata profunzimea disperarii in timp ce este acceptat de cea mai importanta persoana din lume. El invata ca toata personalitatea lui este acceptata, si iubita. Acel sentiment de a fi in intregime iubit se extinde in timp si il face mai generos cu ceilalti. Lucrul interesant este ca odata ce plange, poate sa nici nu-i mai pese de ratusca, ceea ce arata ca lacrimile lui ar putea sa nu aiba legatura cu ratusca, ci cu frustrarea de a fi atat de mic si neputincios in aceasta lume mare. Ar trebui sa-l lasati sa piarda chiar acolo la locul de joaca? Depinde cat de constinciosi suntem de noi insine si cat de mult spatiu exista pentru a evada. Il poate face pe un copil sa se simta si mai suparat si mai putin in siguranta daca il indepartati de scena. Pe de alta parte, nu vreti ca celelalte mame sa creada ca ar trebui sa ia jucaria de la Andrei si sa i-o dea copilului nostru ca sa nu mai planga. Asa copilul nostru va crede ca daca va plange va obtine jucaria, ca sa nu mai spunem de faptul ca Andrei va fi suparat pe el. Poate veti dori sa-l luati pe cel mic si sa-l duceti in cealalta camera. Alte strategii de calmare a copilului si de management al furiei in articolul urmator! Citeste si Copilul loveste: ce ne facem...
Primii pasi spre invatarea unei limbi straine la copii
Sambata, Iulie 08, 2017
V-ati minunat vreodata de persoanele care vorbesc o a doua, sau a treia, sau a patra limba, tot atat de fluent ca prima limba? Posibil ca aceste persoane sa aiba talent sau o aptitudine speciala pentru limbi straine. Dar adevarul este, ca toti avem capacitatea de a invata o limba straina, mai ales daca incepem la o varsta frageda. Daca vreti ca si copilul dvs sa fie bilingv, sau multilingv, iata cum sa incepeti: Incepeti devreme procesul de invatare Fiecare copil se naste cu capacitatea de a imita sunetele oricarui limbaj. Dar in jurul varstei de 10 luni, bebelusul incepe sa reduca varietatea de sunete la cele pe care le aude in jurul lui. Astfel, daca doriti ca cel mic sa invete o a doua limba, cel mai bine este sa o introduceti inca din primul an de viata. Daca sunteti o familie bilingva, sau aveti o bona bilingva, este bine ca acea persoana sa vorbeasca a doua limba cu copilul tot timpul pentru a avea ocazia de a fi introdus total in conceptul limbii. Daca nu ati inceput a doua limba din primul an, este mai bine sa asteptati pana cand cel mic ajunge la varsta de 2 ani si jumatate sau pana cand va depasi explozia de vocabular din prima sa limba, lucru care se intampla pe la 18-20 de luni. Gasiti un curs de limbi straine Daca copilul nostru nu are ocazia de a invata o limba secundara acasa, il puteti inscrie intr-un curs de limba pentru copii. Unele scoli ofera cursuri incepand de la varsta de 2 ani (poate nu la noi in tara) insa sigur se gasesc profesoare tinere si iubitoare de copii care sa doreasca sa vorbeasca in alta limba cu cei mici. Cand cautati un curs, sau o profesoara, fiti siguri ca indeplineste anumite criterii: Cel care preda este vorbitor fluent. Copiii care invata o limba straina inainte de varsta pubertatii au potentialul de a vorbi cu un accent aproape nativ. Tocmai de aceea este important ca cei mici sa invete sa repete cuvintele si frazele corect. Ar trebui de asemenea sa incercati sa gasiti un profesor care vorbeste doar in limba straina respectiva si astfel il obisnuieste pe cei mici cu sunetele naturale. Cursul este distractiv si antrenant. Un curs bun, sau o meditatie, foloseste cantece, arta, jocuri, si alte activitati child-friendly pentru a preda limba. Un profesor poate sa ofere unele animale de plus, de exemplu, si in timp ce se joaca sa le cante in limba straina un cantecel. Copiii mai mari se pot concentra pe activitati gen gatit, teatru de papusi si dansuri pentru a construi o conversatie si a-si imbunatati cunostintele de vocabular ale altei limbi. Asigurati-va ca este potrivit ca durata si continut pentru copil. Spre deosebire de un profesor privat care se adapteaza la fiecare copil, in scolile private un curs dureaza 45-90 de minute si ar trebui sa aflati daca puteti participa la un curs inainte de a inscrie copilul. Astfel puteti decide daca este sau nu pentru copii, si daca o sa-i si placa. Permiteti invatarea unei limbi straine acasa In timp ce cursurile pot oferi o buna fundatie pentru invatarea altei limbi, vom dori sa intarim cele invatate si acasa. Iata cateva modalitati prin care sa mentinem "spiritul": Introduceti copilul in cartile cu imagini, video, casete, CD-uri si emisiuni TV in alta limba, destinate copiilor mici Cautati in internet site-uri unde se poate gace schimb de limba straina, gen Italki Incercati diverse mancaruri specifice fiecarei culturi sau cititi de unde provin fructele si legumele din supermarket Etichetati obiecte casnice cu denumirea lor intr-o  limba straina, si practicati identificarea lor Invitati persoane care sunt fluente in alte limbi Ajutati-va copilul sa isi gaseasca un prieten sau prietena de peste ocean cu care sa converseze Iata ce spun cercetatorii despre invatarea unei limbi straine: Copiii care studiaza limbile straine au mai multa imaginatie, sunt mai buni cu ideile abstracte si mai flexibili in gandire Studierea unei limbi imbunatateste intelegerea propriei limbi naturale Deschide o usa catre alte culturi si il ajuta pe copil sa inteleaga si sa aprecieze persoanele din alte culturi Il ajuta sa se simta mai conectat la propriile radacini si mai ales, e foarte distractiv Sursa de inspiratie: www.parents.com
Cand copilul tau loveste alti copii
Joi, Iulie 06, 2017
Dupa cum stiti, multi copii mici trec prin faza loviturilor. Este un stadiu jenant si extrem de enervant pentru parinti, dar este complet normal si cu siguranta copilul va depasi acest stadiu. Copilul care loveste nu este "rau" Job-ul nostru ca parinte este sa il ajutam sa teaca prin aceasta faza simtindu-se o persoana buna care se poate controla pentru a putea crea relatii pozitive cu ceilalti, si nu o persoana rea care nu se poate controla si-i raneste pe ceilalti, pentru ca apoi sa se simta oribil. Pentru ca sunt atat de mici, copiii au o toleranta mica la frustrare si putin control al impulsurilor. Cand vor ceva, dorintele lor se simt atat de puternic incat vor face tot posibilul ca sa-l obtina, si nici accepta nici un inlocuitor. Constiinta copilului asupra nevoilor altora nu este inca bine dezvoltata si nici nu simte ca este atat de urgenta ca propriile nevoi. Astfel ca atunci cand sunt alti copii in cale, va trece peste ei, la propriu. Asta nu il face o persoana rea, il face doar un copil in varsta de 15-22 luni. Ce pot parintii sa faca? Ce ar trebui deci sa facem cu lovitul si mai ales cu participarea in colectivitate sau la locurile de joaca? Sa le luam pe rand, in ordinea inversa: Locurile de joaca pot fi excelente pentru copiii mici si prescolari. Ele permit copiilor sa dezvolte abilitati sociale si le dau parintilor sansa de a interactiona cu alti adulti. Dar locurile de joaca sunt si foarte stresante pentru cei mici. E mai multa galagie, multa lume, si ei trebuie sa navigheze social printre ceilalti copii, sa lupte pentru jucarii, iar mama sta de obicei de vorba cu cineva. Astfel ca ei se simt de multe ori deconectati de mama. Daca simt ca nu ii urmarim tot timpul, s-ar putea simti si stresati. Cand, in sfarsit, pun mana pe o jucarie, un alt copil le-o ia inainte, si ei nu mai simt nici relaxare si nici protectie. Copiii sensibili pot sa declanseze emotii foarte usor si sa fie supraincarcati de stimularea provenita de la grup. Stim ca acesti copii se streseaza in prezenta grupurilor din cauza ca le creste enorm nivelul de cortizon. Din pacate, stresul ii face pe copii sa se simta mai putin protejati, iar atunci cand oamenii se simt neprotejati le este mai greu sa fie generosi cu ceilalti. Chiar si copiii care se inteleg bine cu alti copii se descurca mai greu in grupuri. Supravietuirea la locul de joaca Locurile si grupurile de joaca sunt de asemenea complicate pentru ca parintii au idei diferite despre a imparti cu altcineva obiecte. Copiii mici tind sa fie foarte posesivi cu jucariile, iar impartasitul ca si concept nu prea functioneaza la ei. Asa ca cel mai bine este sa-I invatam pe copii sa faca cu randul. Insa fortandu-i verbal pe copii putem sa declansam lovitul si agresivitatea. Cum? Copiii nu prea inteleg ce se intampla si cu cat li se iau mai multe obiecte fara ca ei sa fie capabili sa-si exprime furia de a trebui sa renunte la jucarie, cu atat mai sigur vor incepe sa ia lucruri unul de la altul. Cu alte cuvinte, noi credem ca-I invatam pe copiii nostri sa imparta, sau macar sa faca cu randul, dar cand il fortam pe cel mic sa dea un obiect dorit unui alt copil, sau il luam din mana pur si simplu, il invatam ca el nu se afla deloc in siguranta in acea situatie. Cineva ar putea sa-i ia jucaria din mana oricand, char si mama lui de obicei de incredere. In cel mai rau caz ii va fi greu sa se simta generos cand vine vorba de impartit. In cel mai bun caz, i se va parea mult mai greu sa fie generos cand vine vorba de impartit. Dar in cel mai rau caz, poate deveni agresiv cu ceilalti, fiindca in mod evident el trebuie sa aiba grija de el insusi in aceasta situatie amenintatoare. Ce putem face cand copilul loveste Preferata mea este o regula de grup ca cel care are jucaria sa o foloseasca cat timp doreste. Cu alte cuvinte, copilul hotaraste cat timp va dura randul sau. Daca altui copil i se va parea ca este prea greu sa astepte, adultii il vor ajuta pe copil sa astepte aratandu-i cum sa exprime orice suparare si gasind apoi ce altceva poate sa faca. Odata ce copiii inteleg aceasta regula, ei nu se mai simt atat de posesivi cu lucrurile fiindca stiu ca au control asupra cat timp vor sa le foloseasca. Adultii nu arata ca model cum sa ia lucrurile de la ei ca sa le dea altora la rand. Astfel cei mici devin mai generosi. Defapt, ei castiga experienta de a simti cat de bine se simte sa fii generos, fiindca atunci cand chiar au terminat cu o jucarie, ei o dau unui copil care isi asteapta randul. Aceasta interactiune calda intareste tendinta lor de a fi generosi. Insa daca nu exista acea regula de grup, nu e cauza pierduta pana copiii vor creste mai mari, sau dobandesc capacitatea de a se exprima verbal sau de a dezvolta un control al impulsurilor. Exista totusi lumina la capatul tunelului si se poate face ceva chiar acum pentru a salva situatia si a-l ajuta pe copilul nostru sa treaca mai rapid prin aceasta faza. In articolul urmator veti afla si ce anume.
Cele 6 motive pentru care trebuie sa ne controlam in fata copiilor
Miercuri, Iulie 05, 2017
Calmul si controlarea emotiilor unui parinte dicteaza reactiile copiilor de mai tarziu. Iata de ce trebuie sa fii calm si sa te controlezi pentru binele copilului tau: 1. Copiii invata auto-controlul emotional de la parinti Copiii nu vor face mereu ceea ce spun dar vor face intotdeauna, intr-un final, ceea ce facem noi. Daca parintii obisnuiesc sa arunce cu lucruri, sa tranteasca usi si sa tipe, asa vor face si cei mici. Daca noi putem sa ramanem calmi, ei invata ca nu este tocmai o urgenta cand se supara, si invata si ei sa se calmeze. 2. Siguranta emotionala Siguranta emotionala pe care le-o dam copiilor nostri este exact ceea ce le permite sa se vindece, sa creasca si sa evolueze. Ca si noi, copiii vor sa se simta fericiti si conectati, dar uneori le este teama de furia si teama care-I copleseste. Calmul nostru le da o cale inapoi catre conexiunea cu iubirea. Cand se simt mai bine, ei fac lucrurile mai bine. 3. Copii se simt protejati Cand oferim un mediu calm si protector pentru copiii nostri, ei se simt destul de protejati ca sa-si experimenteze emotiile, ceea ce permite ca acele sentimente uriase sa se evapore. Copiii invata ca sentimentele sunt doar o parte din a fi o fiinta umana, si ca nu trebuie sa le fie teama de ele, sau sa faca ceva cu ele. 4. Copiii ne respecta Cand copiii ne respecta si se simt intelesi, vor sa ne urmeze conducerea. Ei invata ca nu primesc intotdeauna ce isi doresc, dar primesc ceva mai bun: un parinte care-i intelege, chiar si cand spune nu. Astfel ca cei mici devin mai deschisi la ghidarea parintilor, si mai inclinati sa ne urmeze regulile. 5. Copiii sunt barometre sensibile ale starilor si tensiunilor noastre Daca avem o problema nerezolvata, putem conta pe ei sa preia in mod subconstient acest lucru si sa se manifeste in locul nostru. Astfel ca foarte frecvent, cand lucram pe propriile noastre probleme, ne dam seama ca si comportamentul copilului nostru se schimba, chiar si fara sa ne adresam direct lui. 6. Cand raspundem diferit si copilul nostru va face la fel Tineti minte ca rezultatul este intotdeauna suma actiunilor copilului tau si al raspunsului tau la ele. Cand suntem declansati, reactionam fara sa ne gandim si inrautatim furtuna. Cand raspundem cu mai multa prudenta si ne conectam cu copilul nostru, potolim furtuna. Mai putina drama, mai multa iubire. Vestea buna este ca nu e niciodata tarziu ca ei sa invete sa-si controleze singuri emotiile, chiar daca au invatat deja cateva obiceiuri contraproductive. Cheia este modelarea de rol. Invatarea controlului emotiilor este o calatorie ce dureaza toata viata. Dar sa incepem azi doar cu observarea propriilor noastre stari si sentimente. Cand va suparati, rezistati dorintei de a actiona pana cand nu sunteti calmi. Doar respirati, si mentineti-va intr-o stare de compasiune, pentru a va calma inainte de a actiona. Greu? Bineinteles, insa de fiecare data cand faceti asta, va reconectati creierul...si va intariti capacitatea de a fi mai calmi in viitor. Va garantez ca il veti vedea si pe copil cum se schimba, ca si noi!
De ce au copiii nevoie sa petreaca timp in natura?
Luni, Iulie 03, 2017
La inceputul anilor '80, un biolog de la Universitatea din Harvard pe nume Edward O. Wilson a propus o teorie numita biofilie. Teoria sustine ca noi oamenii suntem atrasi instinctiv catre mediul natural. Multi parinti din secoulul XXI insa, ar pune la indoiala aceasta teorie, in timp ce-si privesc copiii cum isi exprima o clara preferinta de a sta pe canapea in fata unui ecran, in loc sa se joace afara. Panica nationala referitoare la copiii care isi petrec prea mult timp in casa a devenit atat de extrema ca a primit si un nume: tulburare de deficit de natura. In timp ce nu o putem numi chiar tulburare, este totusi foarte clar ca cei mici petrec semnificativ mai mult timp inauntru decat afara. Aceasta schimbare este datorata in mare parte tehnologiei: un copil american petrece intre 4 si 7 minute afara la joaca si peste 7 ore in fata unui ecran. Richard Louv, autor al cartii "Last Child in the Woods: Saving Our Children From Nature-Deficit Disorder", spune povestea unui interviu cu un copil care i-a spus de ce prefera sa se joace mai mult inauntru decat afara: "Pentru ca acolo sunt toate cablurile". Cresterea fricilor legate de boli si pericole care pot aparea afara a crescut in randul parintilor si asta in ciuda dovezilor care arata contrarul. Acesta este un alt factor important pentru reducerea timpului petrecut afara. In timp ce oraselor se extind, natura este tot mai redusa iar copiii par tot mai putin inclinati sa petreaca timpul intr-o curte, si mai putin sa sara gardul ca sa fuga in curtea vecinului sau in padure. In schimb, activitatile din casa par sa fie mai usoare, mai sigure, si mai sociablie pentru copiii care cresc cu jocuri video cu mai multi jucatori sau cu conturi de social media pe platforme de tipul facebook. De ce sa iesim? Studii recente au aratat beneficiile, si chiar necesitatea, de a petrece timpul afara, atat pentru copii cat si pentru adulti. Unii spun ca poate fi vorba de orice mediu exterior. Altii sustin ca trebuie sa fie un mediu "verde", unul cu copaci si frunze. Si mai sunt cei care spun ca si o imagine cu verdeata poate ajuta benefic mintea. Lasand deoparte toate parerile, majoritatea studiilor sunt de acord ca acei copii care se joaca afara sunt mai destepti, mai fericiti, mai atenti si mai putin speriati decat copiii care stau mai mult in casa. Este inca neclar in ce fel se petrec imbunatatirile de dispozitie si de functionare cognitiva. Exista totusi, cateva lucruri pe care stim despre natura si efectul benefic asupra mintii copiilor: Expunerea in natura construieste increderea de sine Felul in care cei mici se joaca in natura are mult mai putina structura decat oricare joaca din interior. Exista modalitati infinite de a interactiona in natura, de la curte, la parc si la lacul de la marginea orasului. Daca ne lasam copilul sa decida cum sa se desfasoare in natura il lasam si sa aiba puterea de a-si controla propriile actiuni. Dezvolta creativitatea si imaginatia Acest stil neorganizat de joaca permite copilului sa interactioneze cu mediul inconjurator. Ei pot gandi mai liber, isi pot crea propriile activitati si pot aborda lumea in moduri inventive. Invata responsabilitatea Lucrurile vii mor daca nu sunt tratate cum trebuie sau nu sunt ingrijite, iar incredintarea unei parti din acest mediu viu ii ajuta sa invete ce se intampla cand uita sa ude o planta sau cand trag florile afara cu tot cu radacina. Ofera stimulare diferita Natura poate parea mai putin stimulenta decat jocurile video, dar in realitate activeaza mai multe simturi. Poti vedea, auzi, mirosi si atinge mediul natural. Louv avertizeaza ca odata cu timpul tot mai redus pe care il petrec tinerii in mediul natural, simturile lor se ingusteaza, si asta reduce bogatia experientei umane. Ii pune pe copii in miscare Majoritatea felurilor in care interactionam cu natura presupun mai mult efort fizic decat statul pe canapea. Copilul nu trebuie neaparat sa fie inscris in echipa de fotbal sau sa se dea cu bicicleta prin parc. Chiar si o plimbare ii va pune sangele in miscare. Exercitiul fizic nu este bun doar pentru corpul celor mici dar ii ajuta sa fie mai concentrati, un lucru benefic mai ales pentru copiii cu ADHD. Ii face pe copii sa gandeasca Louv spune ca natura creeaza un sentiment unic de curiozitate pentru copii, pe care alt mediu nu il poate oferi. Fenomenele care au loc natural in curti si parcuri zilnic ii fac pe copii sa-si puna intrebari despre pamant si viata pe care el o sprijina. Reduce stresul si oboseala Conform anumitor teorii, mediul urban cere ceea ce se numeste atentie directionata, care ne forteaza sa ignoram alte distrageri si sa ne epuizam creierele. In mediile naturale practicam un tip de atentie fara efort cunoscuta drept fascinatie usoara care creeaza sentimente de placere, nu oboseala. In concluzie, chiar daca timpul la ecran poate fi mai simplu si mai modern, este important sa rezervam timp pentru joaca in natura. Mai ales fiindca la aceste activitati putem participa si beneficia, si noi parintii, nu doar copiii. Un articol de Danielle Cohen
Controlul propriilor emotii si starile copilului. Afla ce legatura exista!
Vineri, Iunie 30, 2017
In articolul urmator, aflam de ce depind copiii de stabilitatea noastra emotionala pentru a se dezvolta armonios si ce putem face noi ca parinti pentru asta. "Ma intristeaza sa stiu ca pana acum, nu am fost un bun exemplu de autocontrol emotional. Si mai trist este sa imi vad copiii facand lucruri pe care stiu ca le-au vazut la noi candva...sa arunce cu obiecte, sa tranteasca usa." Suna familiar, nu? Controlul propriilor noastre emotii se afla in centrul abilitatii noastre de a ne educa copiii asa cum dorim. De fapt, se afla la baza multora din comportamentele noastre, de la supra-alimentare, la lene si la certuri cu partenerul. E atat de usor sa ne lasam furati de emotiile noastre si sa ne trezim ca am ajuns prea departe! Auzim adesea ca parintii buni isi iubesc copiii neconditionat, insa stim ca nici un parinte nu simte mereu doar iubire. Asa ca suntem lasati sa ne dam singuri seama cum sa ne readucem la starea de iubire in timpul inevitabilelor suisuri si coborasuri ale educatiei zilnice a copiilor. Aceasta sarcina este destul de provocatoare. Sa-ti controlezi emotiile ca sa-ti poti ghida copilul cu iubire in loc sa fii indulgent cu propriile toane, este fundamentala pentru o buna educatie. Dar o astfel de educatie nu este buna doar pentru copiii nostri. Aceasta munca interioara ne ajuta sa crestem si noi si sa devenim persoane mai fericite. E dificil? Da. Cred ca este munca cea mai grea pe care fiecare din noi trebuie sa o faca. Dar este complet posibil. Iata secretul: Cand iti dai voie sa experimentezi propriile emotii, ele incep sa se evapore. Astfel ca stand pur si simplu cu supararile noastre, respirand si simtind, dar rezistand tentatiei de a actiona, retinandu-ne cu compasiune, ne curatam propriile treburi neterminate, fie ca e vorba de frica, suferinta sau durere. Apoi, iubirea poate patrunde in noi. Cum ramane cu furia? Este doar o reactie de aparare la frica, durere si suferinta. Odata ce va permiteti sa simtiti cele mai vulnerabile emotii de sub acea furie, ele se vor evapora, si la fel va face si furia. Ati putea chiar spune ca acest proces transforma frica, durerea si suferinta in iubire, fiindca ne deschidem iubirii acolo unde nu era iubire inainte. Inimile noastre se extind si noi ne dezvoltam ca persoane, si ca parinti. Dar ce facem cand copiii se comporta neadecvat? Ar trebui doar sa le ignoram comportamentul si sa incepem sa meditam? Nu, bineinteles! Copiii au nevoie de indrumarea parintilor. Dar cand le oferim acea indrumare din supararea noastra, copiii nu ne vor urma. Si in plus, nu poti controla sau schimba o alta persoana. Te poti schimba doar pe tine insuti, si asta va schimba felul in care cealalta persoana iti raspunde. Deci in timp ce noi ne schimbam, si copiii nostri se schimba. In timp ce noi ne vindecam astfel incat sa ne autocontrolam, devenim mai eficienti in indrumarea copiilor nostri astfel incat ei sa vrea sa coopereze. Nu inseamna deloc ca vom fi dispusi sa toleram ceva la care inainte reactionam cu urlete, desi uneori acest lucru va fi exact asa. De exemplu, ne-am putea da seama ca este in regula daca cel mic simte furie, si nu va trebui sa il facem sa reprime asta, si putem sa o facem chiar in timp ce il invatam cum sa interactioneze cu respect. Sau ne putem da seama ca hainele de pe jos ale copilului nu sunt mai importante decat felul in care isi trateaza fratele sau sora. Sau am putea incepe sa vedem incapatanarea si insistenta copilului nostru ca pe o calitate, si sa gasim modalitati mai bune de a ne asocia cu el. Controlul emotiilor parintelui, calea spre liniste Dar nici unul din aceste raspunsuri pozitive nu sunt posibile daca noi nu incepem sa ne controlam emotiile. Daca copilul nostru este blocat intr-un tipar contra-productiv el chiar are nevoie sa se schimbe. Si doar daca noi reusim sa ne reglam propriile emotii vom reusi sa il ajutam si pe el sa se schimbe. Un articol de Laura Markham
Vara si beneficiile ei pentru sanatatea familiei
Miercuri, Iunie 28, 2017
Noi cei care cunoastem cele 4 anotimpuri (desi acum parca sunt doar doua) trebuie sa profitam de fiecare sezon in parte, insa mai ales de cele calduroase. De ce? Pentru ca numai asa le putem cladi imunitatea copiilor, si nu doar prin contactul cu colectivitatea (despre care parerile sunt impartite in privinta beneficiilor ei). Cu ajutorul factorilor naturali care ne stau la dispozitie putem avea copii fericiti si sanatosi. Iata cateva mici secrete care ne asigura sanatatea, nu doar noua, ci si copiilor nostri, mai ales atunci cand sunt incorporate in stilul de viata al familiei. Profitati de produsele fiecarui anotimp Daca iarna avem doar lamai si portocale din tari mai calde, am putea sa ne asiguram ca macar vara nu umplem doar congelatorul cu fructe de padure, ci si alimentatia. Nu asteptati iarna ca sa scoateti din congelator catina sau zmeura congelata din vara, ci profitati de ea imediat. Daca vi se pare ca gemul de fructe este o idee buna, retineti ca fructul sau orice aliment gatit isi pierde extrem de mult din proprietati, si vom ramane doar cu experienta gustului, insa fara beneficii. Despre ce beneficii vorbim? Despre imbunatatirea circulatiei sangelui, regenerare celulara, proprietati antiinflamatorii si detoxifiante. In privinta copiilor, cu atat mai mult veti dori sa le dati vitamina curata care se poate absorbi si poate asigura nutrientii necesari si imunitatea pe care le-o dorim pe timp de iarna. Deci consumati si oferiti si copiilor o alimentatie bogata in fructe si legume disponibile in sezon. Vara e scurta! Faceti miscare Puneti sangele in miscare si ajutati la mentinerea unui corp sanatos si armonios facand sport. Daca va este greu sa alegeti sau sa va mobilizati nu va opriti doar la un singur tip de sport. Sfatul nostru este sa nu va opriti niciodata din miscare. O plimbare in parc sau in padure, inot, fotbal cu cel mic sau gimnastica dimineata, toate sunt bune. Cel mai important este ca si copiii nostri sa ne vada facand miscare si sa se obisnuiasca cu acest stil de viata. Exista cursuri de dans pentru adulti sau copii, excursii organizate la munte sau la mare, sau chiar bicicleta pe care o tineti de obicei in garaj sa adune praf. Orice ati alege, nu uitati ca este important ca miscarea sa se petreaca in natura, pentru a beneficia de aerul curat, sau de aerosoli pentru cel mic. Astfel va pregatiti si preveniti racelile si afectiunile respiratorii la copii si deopotriva la adulti. Nu stati in casa Daca sunteti obisnuiti sa zaceti in fata calculatorului sau televizorului dupa cele 8 ore de munca, incercati sa renuntati la acest obicei daunator si optati pentru o plimbare, fie si numai pe langa casa. Daca sunteti norocosi sa aveti aproape un parc sau macar o gradina cu iarba verde, descaltati-va si lasati toate gandurile si stresul deoparte. Copiii au numai de beneficiat din mediile naturale, iar studiile arata ca nu le imbunatateste numai imunitatea ci si inteligenta. Evitati sa va obisnuiti creierul cu stimularea aparatelor si telefoanelor sau veti lupta mai tarziu cu un copil care nu stie sa renunte la adictia video game-urilor sau va avea probleme de socializare serioase. Folositi resursele naturale ale Pamantului La ce ne referim? Profitati de aerosolii de la mare sau cei care ne sunt oferiti de salinele naturale de la Ocna, Turda, Praid si alte locuri din apropiere. Multi turisti platesc bani seriosi si isi rezerva concedii doar ca sa vina in Romania sa profite de aceste surse de sanatate, iar unii dintre noi nici nu stim unde se afla. Aerul curat da pofta de mancare! Luati copiii la munte si aratati-le frumusetea naturii. Oxigenul le va pune sangele in miscare si dupa o scurta plimbare sigur nu va mai face nazuri in timpul meselor. Traditiile revin la moda Daca Sibiul este recunoscut pentru ceva in particular, acel lucru se numeste traditie. Incet incet ne dam seama ca tot ceea ce inainte era demodat si invechit acum pare sa revina in forta. Tocmai de asta lumea prefera acum o piesa de teatru sau o plimbare pe piatra cubica a orasului vechi, decat sa vada ce au mai adus pe la Mall. Multe familii isi dedica sfarsitul de saptamana cumparaturilor prin Mall si petrec ore in sir, poate chiar si numai pentru o cafea, in aceste spatii inchise cu aer recirculat. De ce? Pentru ca e modern? E popular? Toata lumea o face? Da, dincolo se face asta fiindca ei nu mai au natura atat de aproape ca sa poata da o fuga pe valea unui rau si sa se bucure de un picnic in familie. Pentru ca ei fac ce le este mai comod si nu ceva clasic si demodat. Poate ca nu aveti chef sa va catarati pe stanci sau sa faceti foc de tabara. Totusi, exista persoane care impartasesc pasiunea pentru natura, pentru cerul instelat seara sau un rafting dimineata, iar aceste persoane sigur nu se imbolnavesc pres des si nici nu sufera de rutina cronica! Orice ati alege sa faceti, retineti ca numai noi ca parinti putem stabili care este stilul de viata pe care ni-l dorim pentru copiii nostri si numai de noi depinde daca am lucrat la prevenirea si pregatirea lui pentru sezonul rece, colectivitate si starea de bine in general.